2ra-369/23 — Constatarea uzucapiunii

De către Elena Mitioglo, reprezentată de avocatul Cazmalî Vladimir la 18 decembrie 2020 a fost depusă o cerere privind constatarea faptului uzucapiunii asupra bunului imobil – casă de locuit cu terenul aferent.

În susținerea cererii sale, Elena Mitioglo a indicat că la 15 august 2001 a procurat de la Valeriu Barladian o casă de locuit cu terenul aferent, achitând integral prețul. Totuși, din diverse motive, contractul de vânzare-cumpărare autentificat notarial nu a fost înregistrat în modul prevăzut de lege. Elena Mitioglo susține că din acel moment locuiește în casa de locuit vizată. Aceasta susține că este în imposibilitate în alt mod să înregistreze dreptul de proprietate.

În principal, instanța de apel a constatat că prezentarea drepturilor lui Valeriu Barladian nu se încadrează în prevederile legii care reglementează uzucapiunea, atât timp cât dreptul de proprietate asupra bunului imobil care face obiectul procesului judiciar este înregistrat pe numele lui. Astfel, este contrară legii 1 aplicabile constatarea faptului de uzucapiune asupra bunului imobil deținut de Elena Mitioglo care, conform actelor de proprietate aparține unei alte persoane.

În același timp, instanța de apel a constatat că petiționarul nu a dovedit respectarea prevederilor art. 282 din Codul de procedură civilă, deoarece instanțele de judecată stabilesc fapte cu valoare juridic numai în cazurile în care petiționarul a avut un document care confirmă dreptul de posesiune asupra bunului imobil, dar actul s-a pierdut și este imposibil de restabilit.

Recurenta consideră că concluziile instanțelor inferioare sunt contrare prevederilor legale (art. 320, 332, 335 din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019). Aceasta consideră că nu are posibilitatea de a obține sau restabili care atestă faptul uzucapiunii în alt mod decât prin instanța de judecată. Elena Mitioglo susține că uzucapiunea poate fi stabilită atât în procedura de revendicare, în cazul în care există un litigiu cu privire la drepturile între subiecți, cât și într-un caz special, atunci când nu există astfel de litigii.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5).”

Art. 279 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,, (1) Instanța judecătorească examinează în procedură specială cauze cu privire la: i) uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate.” 2

Art. 280 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,(1) În procedură specială, cauzele se examinează de instanțele judecătorești după regulile de examinare a acțiunilor civile, cu excepțiile și completările stabilite în prezentul cod la cap.XXIII-XXXIV și în alte legi.”

Art. 329 alin. (8) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Hotărîrea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.”

Completul de judecată atestă că Elena Mitioglo a formulat o cerere privind constatarea faptului uzucapiunii. Deși aceasta a făcut trimitere în textul cererii la prevederile art. 279 alin. (2) lit. a), art. 281 alin. (2) lit. h) și art. 282 din Codul de procedură civilă (constatarea faptelor cu valoare juridică), pretențiile acesteia au rămas a se referi la constatarea uzucapiunii (art. 281 alin. (2) lit. h) și art. 327-330 din Codul de procedură civilă). În susținerea acestui fapt, Elena Mitioglo a făcut referire la prevederile art. 320 („modurile de dobândire a dreptului de proprietate”, în citarea căruia recurenta a evidențiat modalitatea – „uzucapiune”), 332 („uzucapiunea imobiliară”) și 335 („posesiunea necesară uzucapiunii”) din Codul civil în vigoare până la 1 martie 2019.

În sensul art. 329 alin. (8) din Codul de procedură civilă în vigoare până la 1 septembrie 2023, specificul examinării cererilor de uzucapiune este că hotărârea judecătorească emisă în această procedură specială poate fi contestată doar cu apel, iar decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.

Această teză rămâne a fi valabilă chiar dacă în conținutul deciziei Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2022 este indicat că aceasta poate fi contestată cu recurs în termen de două luni de la comunicare la Curtea Supremă de Justiție. Or, determinarea căii de atac aplicabile nu se face în temeiul mențiunilor cuprinse în dispozitivul actului atacat, ci în conformitate cu prevederile legii. O eventuală indicare eronată a căii de atac în cuprinsul actului de dispoziție atacat nu conferă dreptul de a recurge la o cale de atac neprevăzută de lege, iar instanța ierarhic superioară nu este ținută de o asemenea indicație.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia Curții de Apel Comrat din 20 octombrie 2022 nu este susceptibilă de recurs și că cererea de recurs declarată în acest sens este inadmisibilă. 3

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul Elenei Mitioglo, reprezentată de avocatul Vladimir Cazmalî. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4