2ra-598/24 — Încasarea datoriei

La 22 iunie 2018, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Barbalat privind încasarea datoriei pentru chirie, servicii comunale și necomunale, precum și evacuarea din spațiul locativ.

În argumentarea acțiunii a indicat că, Vladimir Barbalat ocupă neautorizat odaia nr. 93A din căminul situat în mun. Chișinău, str. Hristo-Botev 27, imobil aflat în gestiunea economică a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile. Pârâtul nu și-a onorat obligațiile de plată a chiriei și a serviciilor comunale și necomunale, acumulând o datorie de 5.701,71 lei pentru perioada 01.05.2016–01.04.2018, în condițiile în care anterior o datorie similară de 18.731,18 lei a fost încasată prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 aprilie 2017.

Reclamanta a expediat pârâtului somația din 12.04.2018 privind achitarea datoriei și eliberarea spațiului locativ, însă acesta a ignorat notificarea. În aceste condiții, reclamanta a solicitat încasarea datoriei și evacuarea pârâtului din spațiul ocupat, invocând art. 906 alin. (1) lit. c) și art. 572 alin. (2) Cod civil, precum și prevederile regulamentare privind serviciile locative.

Ulterior, prin cererea de concretizare depusă la 14 octombrie 2020, reclamanta a solicitat: a) încasarea sumei de 5.701,71 lei pentru perioada 01.05.2016– 01.04.2018; b) încasarea sumei de 31.225,04 lei pentru perioada 01.04.2018– 31.08.2020, reprezentând chirie și servicii comunale/necomunale, întrucât pârâtul a continuat să ocupe abuziv odaia; c) evacuarea pârâtului din odaia nr. 93A fără acordarea unui alt spațiu locativ; d) încasarea taxei de stat (1.207 lei) și a cheltuielilor de citare publică (150 lei). 1

Reclamanta a indicat că datoria totală a pârâtului, calculată până la 31.08.2020, constituie 36.926,75 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că prima instanță a concluzionat corect asupra caracterului neîntemeiat al acțiunii, întrucât aceasta nu a fost probată prin înscrisuri care să confirme existența circumstanțelor invocate. S-a constatat că, potrivit art. 106 alin. (6) din Codul educației și Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 74/2007, repartizarea locurilor în căminele studențești se face în baza deciziei Comisiei de cazare, iar beneficiarii, cu excepția elevilor, încheie contracte de locațiune.

Instanța de apel a reținut că reclamanta nu a probat existența unui raport juridic de locațiune și nici ocuparea abuzivă a încăperii de către pârât pe perioada indicată, motiv pentru care acțiunea a fost corect respinsă. De asemenea, nu a putut fi reținut argumentul privind hotărârea Judecătoriei Chișinău din 27.04.2017, întrucât instanța trebuie să se pronunțe exclusiv pe baza probelor administrate în cauză, iar reclamanta nu a prezentat probe concludente care să combată temeiurile hotărârii primei instanțe. 2

Totodată, s-a respins susținerea apelantei privind sarcini probatorii excesive, întrucât art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede obligația fiecărei părți de a dovedi circumstanțele pe care își întemeiază pretențiile. În privința cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel a constatat că suma de 5.000 lei a fost acordată corect, fiind probată și rezonabilă.

În motivare, recurenta a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) CPC, susținând caracterul arbitrar al hotărârii atacate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, arătând că instanța de apel nu a examinat în mod efectiv argumentele esențiale ale apelului și probele administrate, inclusiv înscrisul solicitat de aceasta.

Recurenta a susținut că instanțele inferioare au ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii irevocabile din 27 aprilie 2017, care a confirmat existența raporturilor de locațiune dintre AMTAP și Vladimir Barbalat și obligația acestuia de a achita plățile pentru chirie și servicii comunale, contrar art. 16 și art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, a susținut că instanțele inferioare au impus reclamantei sarcini probatorii excesive, în condițiile în care pârâtul a împiedicat eliberarea spațiului și a determinat acumularea unor noi datorii, iar declarațiile acestuia au fost acceptate fără suport probator corespunzător.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; 3 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În aprecierea recursului declarat de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, aceasta nu a indică în mod concret care probe au fost denaturate, ignorate sau analizate eronat de către instanța de apel.

Analiza recursului relevă că acesta nu conțin critici de drept propriu-zise, ci reiterează obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, 4 recurenta își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de aplicare sau interpretare a normelor legale, limitându-se la aspecte ce țin exclusiv de aprecierea probelor.

Instanța de apel a motivat decizia detaliat, reținând că reclamanta nu a administrat probe apte să confirme circumstanțele pe care și-a întemeiat pretențiile. S-a evidențiat că, potrivit art. 106 alin. (6) din Codul educației și Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 74/2007, repartizarea locurilor în căminele studențești se efectuează exclusiv în baza deciziei Comisiei de cazare, iar ulterior beneficiarii sunt obligați să încheie contracte de locațiune. În cauză, reclamanta nu a prezentat nici contract de locațiune, nici alte înscrisuri care să dovedească existența raportului locativ, și nici acte interne, procese-verbale sau dovezi obiective care să confirme ocuparea abuzivă a spațiului de către pârât. În aceste condiții, instanța de apel a reținut în mod corect că, potrivit art. 118 alin. (1) din Cod de procedură civilă, sarcina probei revenea reclamantei, iar neprezentarea unor probe pertinente și suficiente face imposibilă angajarea vreunei forme de răspundere civilă sau dispunerea evacuării pârâtului.

Recurenta nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, reprezentată de avocatul Viorel Chetrușcă, împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5