2ra-2393/16 — încasarea datoriei ș.a.

prima instanță: T. Avasiloaie dosarul nr. 2ra-2393/16 instanța de apel: M. Anton, G. Dașchevici, I. Cotruță Î N C H E I E R E 20 octombrie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, avocatul Viorel Chetrușcă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice împotriva Marianei Carp cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, c o n s t a t ă: La data de 15 octombrie 2015 Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice a depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Carp cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, Mariana Carp locuiește în blocul locativ din mun. Chișinău, str. Hristo Botev nr.27, et.7, agrement, care se află la balanța și gestiunea economică a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice în baza Hotărîrilor Guvernului nr.1252 din 22 decembrie 1998 și nr.920 din 12 iulie 2002. Afirmă că, Mariana Carp nu-și onorează obligațiunile de plată a serviciilor comunale și necomunale, acumulînd la data de 30 august 2015 datoria de 12785,63 de lei. Susține că, la data de 17 iulie 2015 a înaintat o somație prin care a solicitat pîrîtei achitarea datoriei acumulate în termen de 5 zile, însă nu a fost satisfăcută. Solicită încasarea de la Mariana Carp a datoriei în suma de 12785,63 de lei pentru serviciile comunale și necomunale și a cheltuielilor de judecată.

Prin cerere suplimentară a solicitat încasarea onorariului avocatului în sumă de 2000 de lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 15 februarie 2016 s-a admis parțial acțiunea, s-a încasat de la Mariana Carp în beneficiul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice datoria pentru serviciile comunale și necomunale consumate pentru perioada de pînă la data de 31 august 2015, la adresa mun. Chișinău, str. Hristo Botev nr.27, et.7, agrement, în sumă de 11040,46 de lei, suma de 383,57 de lei cu titlu de compensație a cheltuielilor de judecată ce constă din taxa de stat achitată de reclamantă la depunerea cererii de chemare în judecată, s-a respins pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 2000 de lei.

Prima instanță a reținut că, pîrîta Mariana Carp s-a folosit de serviciile comunale, 1 neonorîndu-și obligația de achitare a acestora, încît pînă la data de 31 august 2015 a acumulat datoria în mărime de 12785,63 de lei. La fel, prima instanță a conchis că pîrîta a achitat o parte din datoria acumulată, în luna februarie 2015 suma de 1337,64 de lei și în luna iunie 2015 suma de 407,53 de lei. Totodată, prima instanța a conchis că, la materialele cauzei nu au fost anexate acte din care ar rezulta munca efectuată de avocat în această cauză, mai mult, avocatul nu s-a prezentat în ședința de judecată, nefiind anexate probe care ar indica că suma cheltuielilor pentru asistență juridică constituie 2000 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 s-a respins cererea de apel declarată de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 15 februarie 2016. La data de 11 august 2016 reprezentantul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, avocatul Viorel Chetrușcă a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016 solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii în sensul formulat. În motivarea recursului a invocat că, instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Susține că, asistența juridică efectuată de avocat se exprimă prin acțiuni complexe, iar copia extrasului din cont în sumă de 9000 de lei este dovada certă că recurentul a suportat cheltuieli de judecată pentru asistență juridică. Menționează că, potrivit recomandărilor privind cuantumul onorariilor avocaților și a practicilor judiciare, se putea pretinde sume mai mari. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; 2 f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul ca fiind depus în termen în condițiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul comunicării către recurent a deciziei instanței de apel pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului. Completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs, în esență sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de apel, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanțele inferioare, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Prin urmare, instanța de recurs notează că, reprezentantul recurentului nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de reprezentantul recurentului în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii. Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Academiei de Muzică, 3 Teatru și Arte Plastice, avocatul Viorel Chetrușcă, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, avocatul Viorel Chetrușcă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Craiu Iurie Bejenaru 4