3r-301/25 — contestarea actului administrativ

3r-301/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului depus de Consiliul local Șestaci, raionul

Șoldănești,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliului local Șestaci, raionul Șoldănești, cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva încheierii din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord,

(Dosarul nr. 3r-301/25

NR. PIGD 2-24149330-01-3r-11112025)

Instanța de apel a declarat inadmisibilă cererea de apel din considerentul nedepunerii unei

motivări separate, fără a analiza conținutul cererii inițiale de apel.

Judecătoria Orhei, sediul Central, jud. A. Balan,

Curtea de Apel Nord, jud. N. Costaș, S. Ghercavii, E. Grumeza,

19 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local Șestaci,

raionul Șoldănești, solicitând anularea deciziei Consiliului local Șestaci

nr.7.1 din 04 octombrie 2024 „Cu privire la defrișarea unor arbori”.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de Oficiul teritorial

Orhei al Cancelariei de Stat. S-a anulat decizia Consiliului local Șestaci,

raionul Șoldănești, nr.7.1 din 04 octombrie 2024 „Cu privire la defrișarea

unor arbori”.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

local Șestaci, raionul Șoldănești, reprezentat de Primarul satului Șestaci,

Iacob Guja, a depus cerere de apel, solicitând examinarea și admiterea cererii

de ridicare a excepției de neconstituționalitate, la etapa contestării

dispozitivul hotărârii prin apel nemotivat, emiterea unei încheieri de remitere

a sesizării către Curtea Constituțională până la introducerea apelului

nemotivat, examinarea apelului nemotivat și casarea dispozitivului hotărârii

judecătorești din 12 iunie 2025.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibil apelul

depus de Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești, împotriva hotărârii din

12 iunie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești, reprezentat de Primarul satului

Șestaci, Iacob Guja, a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 09

octombrie 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acesteia, casarea

încheierii contestate ca fiind arbitrară și ilegală, restituirea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel cu obligarea soluționării cererii de ridicare a

excepției de neconstituționalitate anterior oricărei decizii de admisibilitate

1

sau fondului apelului în strictă conformitate cu hotărârea Curții

Constituționale nr.2 din 09 februarie 2016.

apel este arbitrară, ilegală și emisă cu încălcarea unor garanții procedurale și

constituționale fundamentale, din motiv că art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ nu stabilește modalitatea de formulare a cererii de apel.

toate condițiile și cerințele formale și materiale impuse de dispozițiile art.

233 și art. 211 alin. (1) lit. a)-d) din Codul administrativ și art. 365 din Codul

de procedură civilă (precum: identificarea părților, obiectul apelului,

indicarea hotărârii atacate, precizarea motivelor/faptelor și probelor care

susțin apelul etc.). În sensul dispozițiilor legale enunțate, cerințele esențiale

pentru admisibilitatea apelului vizează: existența și identificarea actului

atacat, numele și calitatea părților, obiectul cererii de apel, temeiurile și

motivele apelului (expuse suficient pentru a permite înțelegerea cauzei),

indicarea probelor, semnătura. Din înscrisurile depuse rezultă în mod clar că

toate aceste elemente au fost atașate și îndeplinite. Prin urmare, aprecierea

Curții de Apel că apelantul nu ar fi prezentat motivarea apelului în modul

stabilit de art. 232 alin. (2) din Codul administrativ este eronată. Declarația

de inadmisibilitate, lipsită de o motivare la obiect care să indice ce element

anume lipsește și de ce, încalcă obligația instanței de a motiva în mod adecvat

hotărârile procedurale.

rezultă că motivarea apelului poate fi cuprinsă în însușirea cererii de apel (în

textul acesteia), iar legea nu impune în mod absolut depunerea unui act

formal separat numit „apel motivat”, cu condiția ca motivele să fie efectiv

prezentate. Orice interpretare care transformă un formalism neprevăzut

expres de lege într-o condiție de admisibilitate creează un obstacol

procedural arbitrar. În speță, motivele apelului au fost expuse în cererea de

apel, motiv pentru care încheierea de inadmisibilitate, care se sprijină pe o

cerință formală suplimentară inventată de instanță, contravine principiului

legalității și accesului la justiție. Scopul prezentului recurs este casarea

integrală a încheierii contestate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu

mandate clare privind obligația de a soluționa excepția de

neconstituționalitate, în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale.

judecătorul primei instanțe a fost emis un act numit dispozitiv, care a fost

contestat cu apel, respectând termenul de 30 de zile stabilit chiar de actul

atacat și respectând toate condițiile și cerințele formale și materiale impuse

de dispozițiile art. 233 și art. 211 alin. (1) lit. a)-d) din Codul administrativ

și art. 365 din Codul de procedură civilă (precum: identificarea părților,

obiectul apelului, indicarea hotărârii atacate, precizarea motivelor/faptelor și

probelor care susțin apelul etc.). La fel, a precizat că, odată cu depunerea

2

cererii de apel, a formulat și o sesizare de ridicare a excepției de

neconstituționalitate privind dispozițiile art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ și Codul de procedură civilă referitoare la contestarea

dispozitivului, inclusiv art. 121 alin. (5). În mod esențial, instanța de apel a

declarat apelul inadmisibil, ignorând sau omițând să soluționeze cererea de

ridicare a excepției de neconstituționalitate. Această omisiune procedurală,

împreună cu aplicarea rigidă a formalismului procedural în contextul unui

litigiu de contencios administrativ guvernat de principiul cercetării din

oficiu, generează un viciu major de ilegalitate și arbitraritate, ce impune

intervenția Curții Supreme de Justiție. Chiar în ipoteza în care instanța ar fi

considerat că în cererea de apel există unele neclarități formale, practica

procedurală și principiul unui proces echitabil impun ca instanța să ofere

părții posibilitatea remedierii (să comunice ce anume lipsește și să acorde un

termen rezonabil de completare), și nu să pronunțe imediat o încheiere de

inadmisibilitate fără somație ori motivare detaliată. În speță nu s-a procedat

la o astfel de somație efectivă și justificată, iar încheierea atacată nu indică

concret elementele lipsă, argumentul instanței rămâne generic și insuficient

motivat.

multiple temeiuri, iar temeiul decisiv este prevăzut la art. 2451 alin. (1) lit. d)

din Codul administrativ, caracterul arbitrar al actului judecătoresc. O

încheiere a instanței de apel poate fi considerată arbitrară atunci când este

lipsită de un fundament legal și factual, fiind rezultatul unei aprecieri

subiective, discreționare sau nejustificate rațional. Caracterul arbitrar se

manifestă, în cauză, prin: ignorarea unei cereri esențiale de natură

constituțională-eșecul de a soluționa excepția de neconstituționalitate;

aplicarea formalistă și disproporționată a legii-sancționarea inadmisibilității

pe un temei formal (lipsa motivării), ignorând principiile de fond ale

contenciosului administrativ (cercetarea din oficiu); eroarea materială-

confundarea obiectului atacat (dispozitiv vs. hotărâre motivată). Aceste vicii

cumulativ, în opinia recurentului, demonstrează că încheierea instanței de

apel este arbitrară, impunând casarea acesteia de către instanța supremă.

încheierii atacate, constă în omisiunea instanței de apel de a emite un act, în

conformitate cu prevederile art. 121 din Codul de procedură civilă, prin care

să soluționeze sau să transmită spre soluționare cererea de ridicare a

excepției de neconstituționalitate, formulată la 30 iunie 2025, odată cu

cererea de apel. Dreptul de acces la justiția constituțională reprezintă un

aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil. Conform Hotărârii

Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, pentru interpretarea art. 135

alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, instanța de judecată este obligată să

sesizeze Curtea Constituțională, din oficiu sau la cererea unui participant, în

cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor ce urmează

a fi aplicate la soluționarea cauzei. Această obligație este imperativă și

3

precede soluționarea fondului sau, în speță, soluționarea excepțiilor

procedurale, deoarece norma atacată poate afecta validitatea bazei legale pe

care instanța își fondează soluția. Instanța de judecată funcționează ca un

simplu vehicul, având doar un control sumar asupra îndeplinirii condițiilor

de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, înainte de a sesiza

Curtea Constituțională.

pagina web oficială a instanței o încheiere care să soluționeze excepția de

neconstituționalitate. Această omisiune procedurală nu este o simplă

neglijență, ci o abdicare de la mandatul jurisdicțional și o încălcare flagrantă

a dreptului fundamental de apărare a cetățeanului împotriva legislatorului.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată împotriva prevederilor

legislative care reglementează termenele de apel și forma actului

judecătoresc apelabil din CA/CPC, inclusiv art. 121 alin. (5) Codul de

procedură civilă, pe care tangențial instanța de apel își întemeiază poziția.

Aceste norme erau determinante pentru posibilitatea exercitării efective a

căii de atac de către recurent. Norma este considerată aplicabilă și

determinantă dacă produce efecte în cauză, chiar și în faza procesuală a

apelului nemotivat, atunci când părțile sunt obligate prin lege să conteste

dispozitivul într-un anumit termen, sub sancțiunea decăderii.

neconstituționalitate erau îndeplinite cumulativ: a fost ridicată într-o cauză

concretă (litigiul de contencios administrativ); este relevantă pentru

soluționarea cauzei, deoarece vizează temeiul exact pe care CA și-a bazat

decizia de inadmisibilitate (termenul de motivare); privește norme legale în

vigoare. Omisiunea totală a Curții de Apel de a se pronunța asupra acestei

excepții echivalează cu îngrădirea accesului la justiție constituțională,

generând un viciu de nelegalitate absolută care impune casarea încheierii de

inadmisibilitate. Atunci când o instanță de apel evită să se pronunțe sau să

gestioneze o excepție de neconstituționalitate relevantă, aceasta își asumă

riscul ca decizia procedurală ulterioară, bazată pe norma atacată, să fie

declarată arbitrară. Arbitrariul încheierii Curții de Apel, în acest caz, nu

provine doar dintr-o aplicare eronată a art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, ci dintr-un eșec instituțional de a respecta supremația

Constituției și de a urma procedura stabilită de Curtea Constituțională. Prin

urmare, prevederile art. 121 alin. (4) din Codul de procedură civilă stabilesc

un cadru procedural autonom și obligatoriu privind modul de soluționare a

cererilor de ridicare a excepțiilor de neconstituționalitate. Emiterea unei

încheieri distincte are rolul de a garanta transparența, legalitatea și controlul

efectiv asupra modului în care instanțele aplică filtrele de admisibilitate. În

speță, instanța de apel a omis să respecte această exigență procedurală,

nesoluționând cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate printr-

o încheiere separată, conform art. 121 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

și a inclus această chestiune într- o încheiere unică de inadmisibilitate emisă

4

în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, referitoare la lipsa

motivării apelului în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2). Această confuzie

de regimuri juridice între inadmisibilitatea apelului și examinarea excepției

de neconstituționalitate reprezintă o abatere gravă de la normele de

procedură și de la principiul legalității procesuale, întrucât excepția de

neconstituționalitate are o natură juridică distinctă și un tratament procedural

propriu, garantat de lege. În opinia recurentului, prin această omisiune,

instanța a încălcat: principiul legalității consacrat de articolul 1 alin. (3) și

articolul 23 din Constituția Republicii Moldova, care impune autorităților

publice, inclusiv instanțelor de judecată, obligația de a respecta strict

procedura stabilită de lege; dreptul la un proces echitabil și dreptul la un

recurs efectiv, prevăzute de articolul 20 din Constituție și articolul 6 §1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât partea nu a beneficiat

de o soluționare transparentă și distinctă a excepției ridicate; principiul

separației funcțiilor judiciare și al garantării controlului constituțional

efectiv, întrucât instanța de apel a limitat în mod nejustificat accesul la

controlul Curții Constituționale, substituind o procedură autonomă cu una

incidentală și formală, lipsită de motivare proprie. În consecință, încălcarea

flagrantă de procedură comisă a privat partea de posibilitatea reală de a

beneficia de examinarea excepției de neconstituționalitate conform cadrului

legal prevăzut, golind astfel de conținut dreptul constituțional la acces la

justiție și la un control de constituționalitate efectiv. Prin urmare, instanța de

apel, prin omiterea soluționării cererii de ridicare a excepției de

neconstituționalitate prin încheiere distinctă, conform art. 121 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, și prin tratarea acesteia concomitent cu

inadmisibilitatea apelului în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, a încălcat în mod flagrant normele procedurale, principiul

legalității și dreptul constituțional al părților la un proces echitabil și la un

recurs efectiv. Această practică procedurală denaturează mecanismul special

prevăzut pentru protecția excepțiilor de neconstituționalitate și afectează

substanța dreptului la control constituțional efectiv. În consecință, se impune

ca Curtea Constituțională să constate că modul de soluționare aplicat de

instanța de apel contravine Constituției, și să stabilească obligativitatea

respectării procedurii legale distincte pentru fiecare excepție de

neconstituționalitate, în vederea restabilirii legalității procesuale și a

garanțiilor fundamentale ale justițiabililor.

cereri esențiale poate duce la casarea actului judecătoresc al instanței de apel.

Deși acest precedent este general, este cu atât mai pertinent când cererea

omisă vizează controlul constituționalității. Ignorarea obligației de a sesiza

Curtea Constituțională (sau de a refuza motivat sesizarea, conform altor

proceduri procesuale aplicabile) este o încălcare gravă a dreptului la un

proces echitabil, garantat de art. 20 Constituție și art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

5

instanței de apel, nu doar din perspectiva viciului constituțional, ci și din

modul în care a aplicat formalismul procedural în contextul specific al

contenciosului administrativ. Procedura de contencios administrativ este

guvernată de principii specifice, distincte de cele ale procedurii civile, în

primul rând de principiul cercetării din oficiu (sau principiul rolului activ al

instanței). Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ stabilește explicit că

autoritățile publice si instanțele de judecată competente cercetează starea de

fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul si volumul cercetărilor și nu sînt legate

nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Acest principiu este reafirmat în art. 219 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ. Rolul instanței de apel: instanța de apel având obligația legală

(art. 219 din Codul administrativ) de a cerceta fondul cauzei din oficiu, nu

ar trebui să se limiteze strict la motivarea formală a apelului prezentată de

parte, ci să aibă un rol inquisitorial activ pentru a asigura legalitatea actului

administrativ contestat; disproporționalitatea sancțiunii: aplicarea sancțiunii

drastice a inadmisibilității, pe motivul lipsei motivării apelului în termenul

rigid de 30 de zile (art. 232 alin. (2) din Codul administrativ) devine

disproporționată și ultra-formalistă, contrazicând însăși esența procedurii de

contencios administrativ. Formalismul excesiv, aplicat în detrimentul

dreptului la soluționarea justă a cauzei (art. 20 din Constituție) și ignorând

principiile de ordine publică ale Codului Administrativ, conferă deciziei

caracterul de hotărâre arbitrară.

Apel, ar valida un regim hibrid care aplică rigorile procedurii civile

(formalismul termenelor) în detrimentul garanțiilor specifice ale

contenciosului administrativ (rolul ex officio), subminând dreptul la un

recurs efectiv. Curtea Supremă de Justiție trebuie să utilizeze acest recurs

pentru a stabili un precedent care să consolideze rolul inquisitorial al

instanțelor de apel, stabilind că formalismul art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ trebuie flexibilizat în lumina art. 219 din Codul administrativ.

O altă manifestare a aprecierii vădit nerezonabile a probelor și

circumstanțelor de către Codul administrativ constă în eroarea de calificare

a obiectului contestării. În calitate de apelant, a contestat un așa-numit

dispozitiv emis la 12 iunie 2025, act care, deși nu este expres reglementat ca

hotărâre judecătorească finală motivată, generează obligația părților de a-l

contesta sub sancțiunea decăderii.

introductivă și dispozitivă a încheierii că cererea de apel a fost formulată

împotriva hotărârii din 12 iunie 2025. Conform art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, motivarea apelului se prezintă în termen de 30 de zile de la

notificarea hotărârii motivate. Prin urmare: instanța de apel a confundat un

dispozitiv (un act sumarizat, provizoriu sau neanalitic) cu o hotărâre

motivată; termenul de motivare nu putea curge de la data emiterii

6

dispozitivului, ci de la data la care părții i s-a notificat hotărârea integrală

motivată; această confuzie demonstrează lipsa examinării atente a

circumstanțelor ce au dus la contestarea normei prin excepția de

neconstituționalitate și face ca aplicarea sancțiunii inadmisibilității pentru

lipsa motivării în termen să fie nelegală și arbitrară. Instanța de apel a

subliniat că, deși recurentul a atacat în termen apelul nemotivat (4.07.2025),

sancțiunea inadmisibilității a fost aplicată pe baza unei premise factuale

eronate: neprezentarea motivării apelului în modul stabilit de art. 232 alin.

(2). O decizie bazată pe o calificare eronată a actului atacat reprezintă o

aplicare vădit nerezonabilă a normelor de procedură și impune casarea

încheierii. Recurentul a calificat încheierea instanței de apel din 09

octombrie 2025, prin care apelul a fost declarat inadmisibil, profund viciată

și arbitrară, încălcând drepturile constituționale ale recurentului la un proces

echitabil (art. 20 Constituție) și la accesul la justiția constituțională.

Sintetizând viciile de ilegalitate și arbitraritate, justificând arbitraritatea în

sensul art. 2451 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, recurentul a reiterat:

la inadmisibilitatea apelului (lipsă motivare art. 232 alin.(2) din Codul

administrativ, instanța a încălcat prevederile art.219 alin.(1) din Codul

administrativ, precum și aplicarea rigidă și disproporționată a formalismului,

care ignoră caracterul inquisitorial al CA și viciază scopul justiției

administrative; la nesoluționarea/ignorarea excepției de

neconstituționalitate, instanța încălcat prevederile art. 20 din Constituție și

ale hotărârii Curții Constituționale nr.2/2016, precum și admis omisiunea

procedurală esențială și încălcare a accesului la justiția constituțională, viciu

de nelegalitate absolută, care trebuia tratată cu prioritate; la calificarea

apelului împotriva unei hotărâri, instanța a încălcat prevederile art.232

alin.(2) din Codul administrativ (termenul curge de la notificarea hotărârii

motivate). Eroare materială care demonstrează lipsa examinării corecte a

circumstanțelor de fapt și de drept privind contestarea dispozitivului. Astfel,

Curtea Supremă de Justiție, în calitate de instanță de recurs, are obligația de

a interveni pentru a corecta încălcările grave ale legii și pentru a consolida

jurisprudența în domeniul contenciosului administrativ, în special în ceea ce

privește echilibrul între formalism și principiul cercetării din oficiu, precum

și respectarea priorității controlului de constituționalitate. În opinia

recurentului, prezentul litigiu ridică o problemă juridică de o importanță

fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței, necesitând clarificarea de

către Curtea Supremă de Justiție a următoarelor aspecte: în procedura

contenciosului administrativ, instanțele de apel trebuie să acorde prioritate

absolută obligației de a asigura accesul la justiția constituțională. Omisiunea

soluționării unei excepții de neconstituționalitate relevante și determinantă,

așa cum s-a întâmplat în cauză, constituie un viciu procedural esențial și o

încălcare a dreptului la un proces echitabil, sancționată prin casare. Un

precedent stabilit de Curtea Supremă de Justiție în acest sens va reconfirma

rolul de garant al drepturilor constituționale al instanței supreme. Curtea

Supremă de Justiție, de asemenea, trebuie să statueze asupra

7

proporționalității aplicării art. 232 alin. (2) din Codul administrativ (privind

motivarea apelului) în contextul art. 219 din Codul administrativ (cercetarea

din oficiu). O interpretare restrictivă a termenelor, care ignoră principiul

rolului activ al judecătorului în contenciosul administrativ, deturnează

scopul legii administrative și face ca aplicarea sancțiunii inadmisibilității să

fie arbitrară, afectând securitatea juridică și dreptul la recurs efectiv.

2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.107-108).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs,

separat de hotărîre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

(3) Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător

prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu

rezultă altceva.”

„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată

care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii

judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a

emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii

judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze

recursul.”

„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva

hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

„(1) Hotărîrile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate

cu apel.

(2) Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

„(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen

de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite

neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de

apel.

(2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data

notificării hotărîrii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului

se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată.”

„(1) Cererea de apel trebuie să conțină datele prevăzute la art.211 alin.(1) lit.a)–d) și

să indice hotărîrea care se contestă cu apel.

(2) Cererea de apel se semnează de apelant sau de reprezentantul lui legal ori

împuternicit.

8

(3) Cererea de apel poate cuprinde și alte date importante pentru soluționarea cauzei,

precum și demersurile apelantului.”

„(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este

inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

(2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd: e) motivarea apelului nu a fost depusă

sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.232 alin.(2).”

„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: c) anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

notează că încheierea contestată a fost notificată recurentului, prin

intermediul poștei electronice la 14 octombrie 2025 (f.d.82), fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică. Astfel, recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor, pentru

demararea căii de atac în ordine de recurs.

MOTIVAREA INSTANȚEI

raport cu materialele cauzei și normele de drept pertinente, consideră

necesară admiterea recursului cu anularea încheierii contestate și restituirea

cauzei instanței de apel la etapa soluționării admisibilității apelului, din

motivele ce succed.

hotărârea din 12 iunie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Oficiul teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat și s-a anulat decizia Consiliului local Șestaci, raionul

Șoldănești, nr.7.1 din 04 octombrie 2024 „Cu privire la defrișarea unor

arbori” (f.d.34). Copia dispozitivului hotărârii judecătorești a fost notificată

pârâtului la data de 12 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.36-

36 verso).

Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești, reprezentat de Iacob Guja,

Primarul satului Șestaci, a depus apel împotriva hotărârii nominalizate

(f.d.38-39).

temeiul art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibil

apelul depus de Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești, împotriva

hotărârii din 12 iunie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d.79-81).

În argumentarea soluției, instanța de apel a notat că deși apelantul a

recepționat copia hotărârii motivate la 04 septembrie 2025 și urma să depună

apelul motivat în termen de 30 de zile de la primirea hotărârii motivate,

9

termen care a expirat la 06 octombrie 2025 inclusiv, însă acesta nu a

prezentat instanței cererea de apel motivată.

încheierea instanței de apel, motivat prin faptul că este eronată, întrucât

apelul, conform dovezilor anexate, a îndeplinit toate condițiile și cerințele

formale și materiale impuse de dispozițiile art. 233 și art. 211 alin. (1) lit. a)-

d) din Codul administrativ și art. 365 din Codul de procedură civilă, precum

identificarea părților, obiectul apelului, indicarea hotărârii atacate, precizarea

motivelor/faptelor și probelor care susțin apelul etc.

instanța de apel pripit și eronat a declarat inadmisibil apelul depus împotriva

hotărârii din 12 iunie 2025 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

inferioară a reținut că apelantul nu a prezentat apelul motivat în termen de 30

de zile de la notificarea hotărârii motivate în sensul prevederilor art. 232

alin.(2) din Codul administrativ, însă, totodată, a ignorat faptul că în cererea

de apel depusă inițial la 30 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice

(f.d.37), apelantul a indicat considerente cu referire inclusiv la normele de

drept, care în opinia sa justifică dezacordul cu hotărârea pronunțată și casarea

acesteia conform solicitării (f.d.38-39).

la contestarea dispozitivului hotărârii judecătorești în interiorul termenului

de 30 de zile, a respectat condițiile, cerințele formale și materiale impuse de

dispozițiile art. 233 și art. 211 alin. (1) lit. a)-d) din Codul administrativ și

art. 365 din Codul de procedură civilă, la depunerea apelului.

de apel a interpretat în mod excesiv de formal prevederile art. 232 alin. (2)

din Codul administrativ, calificând cererea de apel ca fiind lipsită de

motivare, fără a proceda la o analiză reală a conținutului acesteia.

dacă în cererea de apel formulată erau indicate motivele de fapt și de drept

ce susțin apelul, deși în conținutul acesteia se identifică dezacordul cu soluția

primei instanțe, precum și o poziție juridică critică. Or, potrivit art. 211 din

Codul administrativ, aceste elemente constituie cerințe esențiale pentru

admisibilitatea apelului, iar instanța de apel avea obligația de a le analiza în

mod concret.

atrage atenția asupra importanței majore verificării minuțioase de către

instanța de apel a tuturor probelor din dosar înainte de a declara inadmisibilă

o cerere de apel. În astfel de situații, instanța trebuie să manifeste diligență

sporită în analiza documentelor și a circumstanțelor cazului pentru a preveni

adoptarea unor soluții eronate care pot afecta drepturile procesuale ale

10

părților. Ignorarea sau aprecierea superficială a probelor poate conduce la

denaturarea justiției și la încălcarea principiilor fundamentale care

guvernează procesul judiciar.

solicitărilor „examinarea apelului nemotivat” nu echivalează automat cu

lipsa totală a motivării apelului. Or, instanța de apel a eludat obligația de a

analiza cererea de apel din perspectiva conținutului său concret, s-a limitat la

constatarea abstractă a lipsei unui act distinct de motivare, fără a examina

dacă cele invocate în apel acoperă în mod substanțial criticile aduse hotărârii

primei instanțe. O asemenea abordare, orientată exclusiv spre forma cererii,

în detrimentul fondului și a intenției reale a apelantului, contravine

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia căile de

atac trebuie interpretate în mod funcțional și favorabil accesului la justiție.

că încheierea Curții de Apel Nord a fost pronunțată cu încălcarea principiilor

fundamentale de echitate procesuală și cu neglijarea obligației instanței de a

analiza în mod efectiv conținutul cererii de apel, motiv pentru care recursul

urmează a fi admis cu anularea încheierii contestate și restituirea cauzei în

instanța de apel pentru soluționarea admisibilității apelului Consiliului local

Șestaci, raionul Șoldănești.

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul depus de Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești.

Anulează încheierea din 09 octombrie 2025 a Curții de Apel Nord, în

cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

local Șestaci, raionul Șoldănești, cu privire la contestarea actului

administrativ.

Restituie cauza Curții de Apel Nord pentru soluționarea admisibilității

apelului depus de Consiliul local Șestaci, raionul Șoldănești.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

11