3ra-691/24 — contestarea actului administrativ

În data de 25 mai 2021, Luncă Serghei a înaintat acțiune în instanța de contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 martie 2021, s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Soroca cu o cerere de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă stabilită, ținând cont de înlesnirile: 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, însă prin decizia din 15 martie 2021 cererea sa a fost respinsă pe motiv că, ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 prevede eliberarea confirmărilor pentru stabilirea pensiei pentru funcționarii publici cu statut special și nu recalcularea, respectiv temei de recalculare a pensiei stabilite la 08 noiembrie 2005 în baza Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu există.

La 19 martie 2021, reclamantul a adresat o cerere Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând verificarea deciziei CTAS Soroca din 15 martie 2021 și anularea acesteia ca fiind contrară prevederilor legale, iar la 23 aprilie 2021, a recepționat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care i s-a comunicat că temei de abrogare a deciziei CTAS Soroca și de recalculare a pensiei nu este, deoarece perioada de activitate în cadrul izolatorului de detenție provizorie al poliției nu poate fi raportată la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994.

Reclamantul consideră că decizia contestată este neîntemeiată și pasibilă de anulare, deoarece a activat în cadrul organelor de poliție o perioadă de 20 ani 01 lună și 07 zile, din care 6 ani 01 lună și 23 zile în funcția de polițist pentru pază și escortă al SRP Soroca, polițist pentru pază și escortă a CRP Soroca, polițist pentru pază și escortă al CPS Soroca, polițist și polițist-șofer al izolatorului de detenție provizorie al CPR Soroca, iar conform art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei persoanelor din trupele organelor afacerilor interne, care au efectuat serviciul în 1 izolatoarele de urmărire penală, se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Potrivit reclamantului, la momentul stabilirii pensiei – 08 noiembrie 2005, nu s-a ținut cont de prevederile normei indicate, ce erau în vigoare și urmau să fie aplicate în mod obligatoriu, iar refuzul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă va duce la încălcarea drepturilor sale. Or, opina pârâtului precum că, perioada de activitate în cadrul izolatorului de detenție provizorie al poliției nu poate fi raportată la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, este una eronată, fiind o interpretare greșită a prevederilor legale.

Reclamantul a susținut că Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, de rând cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, urmau a fi respectate și executate întocmai la momentul stabilirii pensiei sale, deoarece executarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 era obligatorie și nu depindea de dorința și capacitatea agenților statului de a înțelege și interpreta norma legală.

Astfel, prin acțiunile pârâtului, reclamantului i se cauzează un prejudiciu material și moral, fiind tratat diferit de colegii cu care au muncit și care se pensionează mai târziu, fiind discriminat, iar deoarece suma pensiei integrale nu a fost calculată și plătită la timp din vina funcționarilor pârâtei, suma respectivă urmează să fie încasată de la aceasta fără limite de timp, adică din ziua stabilirii inițiale a pensiei.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea deciziei CTAS Soroca nr. 21/2021/2283 din 15 martie 2021 și a răspunsului nr. I-597/21 din 20 aprilie 2021 la cererea prealabilă, obligarea reexaminării și recalculării pensiei pentru vechimea în muncă, achitarea sumei de bani ce constituie diferența de pensie recalculată, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de terț Inspectoratul de Poliție Soroca.

La 13 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin poșta electronică recursul nemotivat împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. La 09 ianuarie 2023, a înaintat recursul motivat, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, emisă în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Luncă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul de Poliție Soroca, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, și se restituie cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din hotărârea 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea stabilirii termenului de recalculare a cuantumului pensiei și, în această parte a pronunțat o decizie nouă, prin care: S-a stabilit termenul de recalculare și achitare a pensiei lui Luncă Serghei, luând în calcul confirmarea nr.34/48-1852 din 12.02.2021 eliberată de Inspectoratul de Poliție Soroca a IGP cu achitarea diferenței pensiei neachitate, începând cu 11.03.2020. În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 26 octombrie 2021 s-a menținut. 3

Prin încheierea din 17 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost corectată eroarea admisă în Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2024, în partea ce ține de numărul dosarului civil, prin indicarea corectă a numărului „3a- 407/24 /2-21077462-3a-05042024/” în loc de „nr. 3a-276/24 /2-20052976-02-3a- 15022024/ și în partea ce ține de numele judecătorului primei instanțe, indicând corect „Judecător Oleg Melniciuc” în loc de ”Judecător Tatiana Avasiloaie”.

Curtea de Apel a reținut că, în speță, obiectul controlului judecătoresc îl constituie decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul teritorial Soroca nr. 21/2021/2283 din 15.03.2021, privind respingerea cererii lui Serghei Luncă de recalculare a pensiei stabilite în baza vechimii în muncă și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-597/21 din 20.04.2021, prin care a fost respinsă cererea prealabilă.

Totodată, obiect al examinării îl constituie și pretențiile subsecvente ale reclamantului privind obligarea recalculării pensiei, începând cu data stabilirii inițiale a acesteia și recalcularea pensiei reieșind din vechimea în muncă de 26 ani și 03 luni din suma soldei, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei.

Instanța de apel a notat că prima instanță just a concluzionat despre temeinicia acțiunii reclamantului în partea ce ține de obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei lui Luncă Serghei cu achitarea pensiei neachitate, luând în considerație confirmarea nr. 34/48-1851 din 12.02.2021, eliberată de Inspectoratul de poliție Soroca al Inspectoratului General de Poliție.

Reieșind din concluziile instanței de recurs, statuate prin decizia din 27 martie 2024, în partea prin care s-a dispus achitarea diferenței pensiei neachitate începând cu data stabilirii inițiale a acesteia, instanțața de apel a considerat neîntemeiată soluția primei instanțe, urmând a fi emisă în această parte o nouă decizie, prin care, achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată începând cu data de 11.03.2020, luând în considerație prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din 23.06.1993, având în vedere că reclamantul pensionar Luncă Serghei, a prezentat ulterior acte suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei, și anume, în cazul de față - confirmarea nr. 34/48-1852 din 12.02.2021, eliberată de Inspectoratul de poliție Soroca, urmând a fi efectuată recalcularea pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare.

Instanța de apel a remarcat că, având în vedere că cererea privind recalcularea pensiei și actele suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei, au fost prezentate de către Luncă Serghei către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 11.03.2021, achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată începând cu data de 11.03.2020, adică pentru 12 luni anterioare depunerii actelor suplimentare. Or, instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele cauzei prin 4 prisma reglementărilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23.06.1993 în sensul admiterii cerinței reclamantului privind obligarea autorității pârâte să recalculeze cuantumul pensiei începând cu data stabilirii inițiale a pensiei. Această normă se referă la sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia.

La caz însă, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza unor acte prezentate suplimentar. Procedura de recalculare a pensiei militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și familiilor acestora fiind stabilită expres la Capitolul VIII din Legea 1544, prin urmare litigiului dedus judecății, pot fi aplicate prevederile art.61.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind justă concluzia instanței de fond despre corectitudinea calculului vechimii în muncă stabilit reclamantului Luncă Serghei, reflectat în Certificatul nr. 34/48-1852 din 12.02.2021, eliberat de Inspectoratul de poliție Soroca, care a ținut cont de rigorile legislației abordate supra și a stabilit vechimea în muncă cu avantaje, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, suficient pentru stabilirea dreptului la pensie pentru vechime în muncă.

La 28 august 2024, de Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii, a declarat recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Consideră recurenta că, instanța de apel în lipsa unui suport probatoriu concludent și fără argumente certe, a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite lui Luncă Serghei, cu includerea vechimii în muncă cu avantaje de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, deoarece, acesta nu a activat în vreo funcție din sistemul penitenciar, iar perioada de activitate a intimatului în cadrul izolatorului de detenție provizorie a CNA nu oferă dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje.

A indicat recurenta că, Ordinul nr.96/2018 emis de M AI în conformitate cu prevederile pct.7 lit. g) și pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 „Cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar”, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost emis. Or, în hotărârea menționată supra nu se conțin prevederile din Ordinul nr.96/2018 emis de Ministerului Afacerilor Interne (perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).

Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanței de apel este nefondată, iar concluziile expuse în decizia contestată sunt contradictorii și lipsite de sens, nefiind argumentată nici concluzia privind casarea hotărârii din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale.

Prin referința din 08 august 2024, Inspectoratul de Poliție Soroca, a solicitat respingerea cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: 6 „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile 7 instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererile de recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile depuse conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în referință și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și recursul depus de Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9