3ra-691/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-691/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de
Asigurări Sociale și recursului declarat de Luncă Serghei reprezentat de avocatul
Ludmila Ciuhrii,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Luncă Serghei împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-691/24
NR. PIGD 2-21077462-01-3ra-08082024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. O. Melniciuc
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, O. Cojocaru, A. Braga
19 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de Casa
Națională de Asigurări Sociale și recursului declarat de Luncă Serghei
reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Oxana Parfeni, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 25 mai 2021, Luncă Serghei a înaintat acțiune în instanța de
contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire
la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 martie 2021, s-a adresat către Casa
Teritorială de Asigurări Sociale Soroca cu o cerere de recalculare a pensiei pentru
vechime în muncă stabilită, ținând cont de înlesnirile: 2 luni vechime în muncă
pentru o lună de serviciu, însă prin decizia din 15 martie 2021 cererea sa a fost
respinsă pe motiv că, ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie
2018 prevede eliberarea confirmărilor pentru stabilirea pensiei pentru funcționarii
publici cu statut special și nu recalcularea, respectiv temei de recalculare a pensiei
stabilite la 08 noiembrie 2005 în baza Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu există.
La 19 martie 2021, reclamantul a adresat o cerere Casei Naționale de
Asigurări Sociale, solicitând verificarea deciziei CTAS Soroca din 15 martie 2021
și anularea acesteia ca fiind contrară prevederilor legale, iar la 23 aprilie 2021, a
recepționat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care i s-a
comunicat că temei de abrogare a deciziei CTAS Soroca și de recalculare a pensiei
nu este, deoarece perioada de activitate în cadrul izolatorului de detenție provizorie
al poliției nu poate fi raportată la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului
nr. 78/1994.
Reclamantul consideră că decizia contestată este neîntemeiată și pasibilă de
anulare, deoarece a activat în cadrul organelor de poliție o perioadă de 20 ani 01
lună și 07 zile, din care 6 ani 01 lună și 23 zile în funcția de polițist pentru pază și
escortă al SRP Soroca, polițist pentru pază și escortă a CRP Soroca, polițist pentru
pază și escortă al CPS Soroca, polițist și polițist-șofer al izolatorului de detenție
provizorie al CPR Soroca, iar conform art. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei
persoanelor din trupele organelor afacerilor interne, care au efectuat serviciul în
1
izolatoarele de urmărire penală, se acordă două luni vechime în muncă pentru o
lună de serviciu.
Potrivit reclamantului, la momentul stabilirii pensiei – 08 noiembrie 2005,
nu s-a ținut cont de prevederile normei indicate, ce erau în vigoare și urmau să fie
aplicate în mod obligatoriu, iar refuzul de recalculare a pensiei pentru vechime în
muncă va duce la încălcarea drepturilor sale. Or, opina pârâtului precum că,
perioada de activitate în cadrul izolatorului de detenție provizorie al poliției nu
poate fi raportată la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994,
este una eronată, fiind o interpretare greșită a prevederilor legale.
Reclamantul a susținut că Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994,
de rând cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne, urmau a fi respectate și
executate întocmai la momentul stabilirii pensiei sale, deoarece executarea
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 era obligatorie și nu
depindea de dorința și capacitatea agenților statului de a înțelege și interpreta
norma legală.
Astfel, prin acțiunile pârâtului, reclamantului i se cauzează un prejudiciu
material și moral, fiind tratat diferit de colegii cu care au muncit și care se
pensionează mai târziu, fiind discriminat, iar deoarece suma pensiei integrale nu a
fost calculată și plătită la timp din vina funcționarilor pârâtei, suma respectivă
urmează să fie încasată de la aceasta fără limite de timp, adică din ziua stabilirii
inițiale a pensiei.
Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat anularea deciziei CTAS
Soroca nr. 21/2021/2283 din 15 martie 2021 și a răspunsului nr. I-597/21 din 20
aprilie 2021 la cererea prealabilă, obligarea reexaminării și recalculării pensiei
pentru vechimea în muncă, achitarea sumei de bani ce constituie diferența de
pensie recalculată, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a
atras în proces în calitate de terț Inspectoratul de Poliție Soroca.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea, fiind anulată decizia CTAS Soroca nr.
21/2021/2283 din 15 martie 2021 privind refuzul în recalcularea pensiei și
răspunsul nr. L-597/21 din 20 aprilie 2021 privind respingerea cererii prealabile,
cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea
cuantumului pensei lui Serghei Luncă, cu achitarea pensiei neachitate, luând în
calcul confirmarea nr. 34/48-1852 din 12 februarie 2021, eliberată de Inspectoratul
2
de Poliție Soroca a Inspectoratului General de Poliție, cu achitarea diferenței
pensiei neachitate, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei. Totodată s-a încasat
din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui Serghei Luncă
cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 3 000 lei, fiind
respinsă compensarea cheltuielilor de judecată în mărimea ce depășește suma de
3000 lei, ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 08 noiembrie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a
contestat cu apel hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii
prin care acțiunea să fie respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută
hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
La 13 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin
poșta electronică recursul nemotivat împotriva deciziei din 12 octombrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău. La 09 ianuarie 2023, a înaintat recursul motivat, solicitând
admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei
noi decizii de respingere a acțiunii.
Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia din 12
octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, emisă în cauza de contencios
administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Luncă
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul de Poliție
Soroca, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, și se restituie cauza
spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Prin decizia din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă
cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea
din hotărârea 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea
stabilirii termenului de recalculare a cuantumului pensiei și, în această parte a
pronunțat o decizie nouă, prin care: S-a stabilit termenul de recalculare și achitare
a pensiei lui Luncă Serghei, luând în calcul confirmarea nr.34/48-1852 din
12.02.2021 eliberată de Inspectoratul de Poliție Soroca a IGP cu achitarea
diferenței pensiei neachitate, începând cu 11.03.2020. În rest, hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 26 octombrie 2021 s-a menținut.
3
Prin încheierea din 17 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost corectată
eroarea admisă în Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2024, în
partea ce ține de numărul dosarului civil, prin indicarea corectă a numărului „3a-
407/24 /2-21077462-3a-05042024/” în loc de „nr. 3a-276/24 /2-20052976-02-3a-
15022024/ și în partea ce ține de numele judecătorului primei instanțe, indicând
corect „Judecător Oleg Melniciuc” în loc de ”Judecător Tatiana Avasiloaie”.
Curtea de Apel a reținut că, în speță, obiectul controlului judecătoresc îl
constituie decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul teritorial Soroca nr.
21/2021/2283 din 15.03.2021, privind respingerea cererii lui Serghei Luncă de
recalculare a pensiei stabilite în baza vechimii în muncă și răspunsul Casei
Naționale de Asigurări Sociale nr. L-597/21 din 20.04.2021, prin care a fost
respinsă cererea prealabilă.
Totodată, obiect al examinării îl constituie și pretențiile subsecvente ale
reclamantului privind obligarea recalculării pensiei, începând cu data stabilirii
inițiale a acesteia și recalcularea pensiei reieșind din vechimea în muncă de 26 ani
și 03 luni din suma soldei, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei.
Instanța de apel a notat că prima instanță just a concluzionat despre
temeinicia acțiunii reclamantului în partea ce ține de obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei lui Luncă Serghei cu achitarea
pensiei neachitate, luând în considerație confirmarea nr. 34/48-1851 din
12.02.2021, eliberată de Inspectoratul de poliție Soroca al Inspectoratului General
de Poliție.
Reieșind din concluziile instanței de recurs, statuate prin decizia din 27
martie 2024, în partea prin care s-a dispus achitarea diferenței pensiei neachitate
începând cu data stabilirii inițiale a acesteia, instanțața de apel a considerat
neîntemeiată soluția primei instanțe, urmând a fi emisă în această parte o nouă
decizie, prin care, achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată
începând cu data de 11.03.2020, luând în considerație prevederile art. 61 din Legea
nr. 1544 din 23.06.1993, având în vedere că reclamantul pensionar Luncă Serghei,
a prezentat ulterior acte suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei, și
anume, în cazul de față - confirmarea nr. 34/48-1852 din 12.02.2021, eliberată de
Inspectoratul de poliție Soroca, urmând a fi efectuată recalcularea pentru perioada
precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare.
Instanța de apel a remarcat că, având în vedere că cererea privind
recalcularea pensiei și actele suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei,
au fost prezentate de către Luncă Serghei către Casa Națională de Asigurări Sociale
la data de 11.03.2021, achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată
începând cu data de 11.03.2020, adică pentru 12 luni anterioare depunerii actelor
suplimentare. Or, instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele cauzei prin
4
prisma reglementărilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23.06.1993 în sensul admiterii
cerinței reclamantului privind obligarea autorității pârâte să recalculeze cuantumul
pensiei începând cu data stabilirii inițiale a pensiei. Această normă se referă la
sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc
pensia.
La caz însă, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza unor acte
prezentate suplimentar. Procedura de recalculare a pensiei militarilor, persoanelor
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și
din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și familiilor acestora fiind
stabilită expres la Capitolul VIII din Legea 1544, prin urmare litigiului dedus
judecății, pot fi aplicate prevederile art.61.
Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind justă concluzia instanței de fond
despre corectitudinea calculului vechimii în muncă stabilit reclamantului Luncă
Serghei, reflectat în Certificatul nr. 34/48-1852 din 12.02.2021, eliberat de
Inspectoratul de poliție Soroca, care a ținut cont de rigorile legislației abordate
supra și a stabilit vechimea în muncă cu avantaje, două luni vechime în muncă
pentru o lună de serviciu, suficient pentru stabilirea dreptului la pensie pentru
vechime în muncă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 iulie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs
împotriva deciziei din 05 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului și casarea integrală a deciziei cu pronunțarea unei noi decizii
de respingere a acțiunii.
La 28 august 2024, de Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila
Ciuhrii, a declarat recurs împotriva deciziei din 05 iunie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută hotărârea din 26 octombrie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale, a susținut că
instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale relevante și a omis examinarea
detaliată a circumstanțelor esențiale ale cauzei, astfel că concluziile instanței de
apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Or, instanța de apel a interpretat
eronat normele de drept aplicabile la caz și anume pct. 8 lit. d) din Hotărârea
Guvernului nr. 78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de
5
comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului
Național Anticorupție și sistemului penitenciar, în vigoare până la data de
28.12.2023.
Consideră recurenta că, instanța de apel în lipsa unui suport probatoriu
concludent și fără argumente certe, a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale
să-i recalculeze și să-i achite lui Luncă Serghei, cu includerea vechimii în muncă
cu avantaje de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, deoarece,
acesta nu a activat în vreo funcție din sistemul penitenciar, iar perioada de activitate
a intimatului în cadrul izolatorului de detenție provizorie a CNA nu oferă dreptul
la calcularea vechimii în muncă cu avantaje.
A indicat recurenta că, Ordinul nr.96/2018 emis de M AI în conformitate cu
prevederile pct.7 lit. g) și pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 „Cu
privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și
indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și
sistemului penitenciar”, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a
fost emis. Or, în hotărârea menționată supra nu se conțin prevederile din Ordinul
nr.96/2018 emis de Ministerului Afacerilor Interne (perioada de activitate în cadrul
subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate în
izolatoarele de urmărire penală (izolatoarele de detenție provizorie).
Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii, în motivarea
recursului, a indicat că decizia instanței de apel este nefondată, iar concluziile
expuse în decizia contestată sunt contradictorii și lipsite de sens, nefiind
argumentată nici concluzia privind casarea hotărârii din 26 octombrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care
au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare,
cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale.
Prin referința din 08 august 2024, Inspectoratul de Poliție Soroca, a solicitat
respingerea cererii de recurs depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
6
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului,
se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă
acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar
prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și
temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se
comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată atestă
că decizia motivată a fost notificată recurenților la 24 iulie 2024, iar recursul a fost
depus, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
7
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererile de recurs,
nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursurile depuse conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
referință și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii
în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un
argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului
recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
8
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot
fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale
și recursul depus de Luncă Serghei reprezentat de avocatul Ludmila Ciuhrii.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Oxana Parfeni
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
9