3ra-939/24 — contestarea actului administrativ

În data de 30 iulie 2021 avocatul Ludmila Ciuhrii, în interesele lui Victor Lazarenco, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 13 aprilie 2021 s-a adresat la Oficiul Teritorial Soroca al CNAS cu cererea de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă, ținând cont de înlesnirile: 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Prin decizia din 23 aprilie 2021 Oficiul Teritorial Soroca al CNAS i-a respins cererea, invocând că este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă, stabilită la 11 decembrie 2009 de către Ministerul Justiției, iar Legea nr. 1544/1993 nu prevede stabilirea/recalcularea repetată a dreptului la pensie după o eventuală angajare în serviciul militar.

Prin urmare, la 21 mai 2021 reclamantul s-a adresat cu cerere către Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat verificarea deciziei Oficiului Teritorial Soroca din 23 aprilie 2021 și anularea acesteia ca neîntemeiată și contrară prevederilor legale. La 07 iulie 2021 a fost recepționat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care s-a comunicat că temei de abrogare a Deciziei CTAS Soroca și recalculare a pensiei petiționarului, nu este, or, perioada de activitate în cadrul izolatorului de detenție provizorie al poliției nu poate fi raportată la prevederile pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 și dreptul la pensie apare o singură dată.

A relatat reclamantul că, decizia contestată este nefondată, ilegală și pasibilă de a fi casată. Or, a activat în cadrul organelor de politie o perioadă de 17 ani 10 luni și 23 zile, din care 7 ani 04 luni și 01 zi în calitate de polițist și polițist șofer al izolatorului de detenție provizorie al CPR Soroca al MAI (08.07.2003 - 1 27.06.2008), polițist al izolatorului de detenție provizorie al secției management operațional a IP Soroca al IGP al MAI (04.11.2013 - 16.03.2016).

A opinat că, conform art.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei persoanelor din trupele organelor afacerilor interne, care au efectuat serviciul în izolatoarele de urmărire penală, se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu. Respectiv, la momentul stabilirii pensiei, 08 noiembrie 2005, nu s-a ținut cont de prevederile art.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, care erau în vigoare și urmau să fie aplicate în mod obligatoriu.

În refuzul la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, CNAS a menționat că perioada de activitate în cadrul izolatorului de detentei provizorie al poliției, nu poate fi raportată la prevederile pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994, însă CNAS a interpretat eronat legea, sustrăgându-se astfel de la stabilirea și plata pensiei în cuantum legal.

Reclamantul a notat că Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, de rând cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993, urma să fie respectată și executată întocmai la momentul stabilirii pensiei reclamantului. Or, executarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.78 din 21.02.1994, era obligatorie și nu era pusă în dependență de dorința și capacitatea agenților statului de a înțelege și interpreta norma legală.

Astfel, prin acțiunile CNAS i se cauzează prejudiciul material și moral, fiind tratat diferit de colegi, cu care au muncit cot la cot și care se pensionează mai târziu, adică este discriminat.

A susținut că, deoarece suma pensiei integrale nu a fost calculată și plătită la timp reclamantului, din vina funcționarilor CNAS, urmează ca aceasta să fie încasată de la pîrîtă fără limite de timp, adică din ziua stabilirii inițiale a pensiei.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca nr.21/2021/22826 din 23.04.2021, privind respingerea cererii în stabilirea pensiei; anularea răspunsului CNAS nr. L-1043/21 din 10.06.2021, prin care cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată; obligarea CNAS să reexamineze și să recalculeze pensia pentru vechime în muncă; obligarea CNAS să plătească reclamantului suma de bani - diferența de pensie recalculată, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei. 2

Prin încheierea din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s- a atras în proces în calitate de terț Inspectoratul de Poliție Soroca și Inspectoratul General al Poliției.

La 23 noiembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu recurs decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 29 mai 2024 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia din 31 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Lazarenco împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terți Inspectoratul de Poliție Soroca și Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, și s-a trimis cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani în partea stabilirii termenului de recalculare a cuantumului pensiei și, în această parte a pronunțat o decizie nouă, prin care: S-a stabilit termenul de recalculare a cuantumului pensiei și, în această parte a pronunțat o decizie nouă, prin care: S-a stabilit termenul de achitare a diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară lui Victor Lazarenco, începând cu 13.04.2020. În rest, hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 17 noiembrie 2022 s-a menținut.

Curtea de Apel a reținut că, obiectul controlului judecătoresc îl constituie decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul teritorial Soroca nr. 21/2021/22826 din 21.04.2021, privind respingerea cererii lui Lazarenco Victor în stabilirea pensiei pentru vechime în muncă conform Confirmării nr. 34-48/4883, eliberate de IP Soroca la 31.03.2021 și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-1043/21 din 10.06.2021, prin care a fost respinsă cererea prealabilă.

Totodată, obiect al examinării îl constituie și pretențiile subsecvente ale reclamantului privind obligarea recalculării cuantumului pensiei, începând cu data stabilirii inițiale a acesteia – 11.12.2009, reieșind din vechimea totală de activitate în muncă, calculată în baza Confirmării eliberate de IP Soroca nr. 34/48-4883 din 31.03.2021, cu achitarea diferenței de pensie recalculată în raport cu cea primită pentru perioada anterioară.

Instanța de apel a notat că prima instanță just a concluzionat despre temeinicia acțiunii reclamantului în partea ce ține de obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea pensiei lui Lazarenco Victor cu achitarea pensiei neachitate, luând în considerație Confirmarea nr. 34-48/4883 din 31.03.2021, eliberată de IP Soroca.

Reieșind din concluziile instanței de recurs, statuate prin Decizia din 29 mai 2024, în partea prin care s-a dispus recalcularea pensiei începând cu data stabilirii inițiale a acesteia – 11.12.2009, instanța de apel a considerat neîntemeiată soluția primei instanțe, urmând a fi emisă în această parte o nouă decizie, prin care, 4 achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată începând cu data de 13.04.2020, luând în considerație prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din 23.06.1993, având în vedere că reclamantul pensionar Lazarenco Victor, a prezentat ulterior acte suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei, și anume, în cazul de față -Confirmarea nr. 34/48-4883 din 31.03.2021, eliberată de Inspectoratul de poliție Soroca, urma a fi efectuată recalcularea pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare.

Instanța de apel a remarcat că, având în vedere că cererea privind recalcularea pensiei și actele suplimentare ce îi acordă dreptul la majorarea pensiei, au fost prezentate de către Lazarenco Victor către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 13.04.2021, achitarea diferenței pensiei neachitate urmează a fi efectuată începând cu data de 13.04.2020, adică pentru 12 luni anterioare depunerii actelor suplimentare. Or, instanța de fond eronat a apreciat circumstanțele cauzei prin prisma reglementărilor art. 54 al Legii nr. 1544 din 23.06.1993 în sensul admiterii cerinței reclamantului privind obligarea autorității pârâte să recalculeze cuantumul pensiei începând cu data stabilirii inițiale a pensiei. Această normă se referă la sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia.

La caz însă, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei în baza unor acte prezentate suplimentar. Procedura de recalculare a pensiei militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și familiilor acestora fiind stabilită expres la Capitolul VIII din Legea 1544, prin urmare litigiului dedus judecății, pot fi aplicate prevederile art.61.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind justă concluzia instanței de fond despre corectitudinea calculului vechimii în muncă stabilit reclamantului Lazarenco Victor, reflectat în Confirmarea nr. 34/48-4883 din 31.03.2021, eliberată de IP Soroca, care a ținut cont de rigorile legislației abordate supra și a stabilit vechimea în muncă cu avantaje, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, suficient pentru stabilirea dreptului la pensie pentru vechime în muncă.

La 03 ianuarie 2025, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a deciziei cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale, a susținut că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale relevante și a omis examinarea detaliată a circumstanțelor esențiale ale cauzei, astfel că concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Or, instanța de apel a interpretat eronat normele de drept aplicabile la caz și anume pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar.

A notat recurenta că, vechimea în muncă în cadrul altor instituții decât cele menționate în pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, nu poate fi calculată cu avantaje, respectiv și perioada de activitate a intimatului în cadrul izolatorului de detenție provizorie al secției management operațional IP Soroca IGP MAI, nu poate fi atribuită sau recunoscută ca vechime în muncă cu avantaje, respectiv nici temei de recalculare a vechimii în muncă cu înlesniri nu este.

Casa Națională de Asigurări Sociale, a mai indicat cu referire la cuantumul cheltuielilor de asistență juridică invocate de către avocat că consideră că acesta este exagerat, deoarece, nu s-a demonstrat de către partea intimată, la solicitarea cheltuielilor de judecată, aportul real al avocatului la soluționarea cauzei. 6

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa participanților la proces copia cererilor recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea prezentării referinței.

Prin referința din 17 ianuarie 2025, terțul Inspectoratul General al Poliției, a solicitat admiterea cererii de recurs depuse de Lazarenco Victor reprezentat de avocatul Ciuhrii Ludmila, cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2023.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.” 7

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în cererile de recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursurile depuse conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în referință și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia 8 hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot 9 fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și recursul depus de Lazarenco Victor reprezentat de avocatul Ciuhrii Ludmila. Încheierea este irevocabilă. Președinte Oxana Parfeni Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 10