3ra-15/24 — anularea actului adminstrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-15/24 — anularea actului adminstrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-15/24

2-21114307-01-3ra-04012024

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – V. Chisilița

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici

D E C I Z I E

29 mai 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Lazarenco

Victor împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terți Inspectoratul de Poliție

Soroca și Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și

menținută hotărârea din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 30 iulie 2021 avocatul Ludmila Ciuhrii, în interesele lui Victor Lazarenco,

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual de respingere a

solicitării și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 13 aprilie 2021 s-a adresat la

Oficiul Teritorial Soroca al CNAS cu cererea de recalculare a pensiei pentru vechime

în muncă, ținând cont de înlesnirile: 2 luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu. Prin decizia din 23 aprilie 2021 Oficiul Teritorial Soroca al CNAS i-a

respins cererea, invocând că este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă,

stabilită la 11 decembrie 2009 de către Ministerul Justiției, iar Legea nr. 1544/1993

nu prevede stabilirea/recalcularea repetată a dreptului la pensie după o eventuală

angajare în serviciul militar.

Prin urmare, la 21 mai 2021 reclamantul s-a adresat cu cerere către Casa

Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat verificarea deciziei Oficiului

Teritorial Soroca din 23 aprilie 2021 și anularea acesteia ca neîntemeiată și contrară

prevederilor legale. La 07 iulie 2021 a fost recepționat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale, prin care s-a comunicat că temei de abrogare a Deciziei CTAS

Soroca și recalculare a pensiei petiționarului, nu este, or, perioada de activitate în

1

cadrul izolatorului de detenție provizorie al poliției nu poate fi raportată la

prevederile pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 și dreptul la pensie

apare o singură dată.

A relatat reclamantul că, decizia contestată este nefondată, ilegală și pasibilă de

a fi casată. Or, a activat în cadrul organelor de politie o perioadă de 17 ani 10 luni și

23 zile, din care 7 ani 04 luni și 01 zi în calitate de polițist și polițist șofer al

izolatorului de detenție provizorie al CPR Soroca al MAI (08.07.2003 - 27.06.2008),

polițist al izolatorului de detenție provizorie al secției management operațional a IP

Soroca al IGP al MAI (04.11.2013 - 16.03.2016).

A opinat că, conform art.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din

21.02.1994, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei persoanelor

din trupele organelor afacerilor interne, care au efectuat serviciul în izolatoarele de

urmărire penală, se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Respectiv, la momentul stabilirii pensiei, 08 noiembrie 2005, nu s-a ținut cont de

prevederile art.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, care erau în

vigoare și urmau să fie aplicate în mod obligatoriu.

În refuzul la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, CNAS a menționat

că perioada de activitate în cadrul izolatorului de detentei provizorie al poliției, nu

poate fi raportată la prevederile pct.8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994,

însă CNAS a interpretat eronat legea, sustrăgându-se astfel de la stabilirea și plata

pensiei în cuantum legal.

Reclamantul a notat că Hotărârea Guvernului nr.78 din 21.02.1994, de rând cu

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993, urma să fie respectată și

executată întocmai la momentul stabilirii pensiei reclamantului. Or, executarea

prevederilor Hotărârii Guvernului nr.78 din 21.02.1994, era obligatorie și nu era

pusă în dependență de dorința și capacitatea agenților statului de a înțelege și

interpreta norma legală.

Astfel, prin acțiunile CNAS i se cauzează prejudiciul material și moral, fiind

tratat diferit de colegi, cu care au muncit cot la cot și care se pensionează mai târziu,

adică este discriminat.

A susținut că, deoarece suma pensiei integrale nu a fost calculată și plătită la

timp reclamantului, din vina funcționarilor CNAS, urmează ca aceasta să fie încasată

de la pîrîtă fără limite de timp, adică din ziua stabilirii inițiale a pensiei.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Soroca nr.21/2021/22826 din 23.04.2021, privind respingerea cererii în stabilirea

pensiei; anularea răspunsului CNAS nr. L-1043/21 din 10.06.2021, prin care cererea

prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată; obligarea CNAS să reexamineze și să

recalculeze pensia pentru vechime în muncă; obligarea CNAS să plătească

reclamantului suma de bani - diferența de pensie recalculată, începând cu data

stabilirii inițiale a pensiei.

Prin încheierea din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

atras în proces în calitate de terț Inspectoratul de Poliție Soroca și Inspectoratul

General al Poliției.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea înaintată de Victor Lazarenco.

2

S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca

nr.21/2021/22826 din 21 aprilie 2021, privind respingerea cererii recalculare a

pensiei lui Victor Lazarenco și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. L-

1043/21 din 10 iunie 2021, de soluționare a cererii prealabile.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

individual, prin care să dispună recalcularea pensiei pentru vechime în muncă,

stabilită lui Victor Lazarenco, începând 11 decembrie 2009, ținând cont de vechimea

în muncă cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime pentru o lună de

serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Izolatorului de detenție

provizorie al CPS Soroca, în perioada 08.07.2003-27.06.2008.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să achite lui Victor Lazarenco

diferența pensiei recalculate în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară,

începând cu 11 decembrie 2009.

S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul lui

Victor Lazarenco cheltuielile de judecată în mărime de 2 500 de lei.

În rest acțiunea a fost respinsă.

La data de 07 decembrie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat

cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 17 noiembrie 2022,

solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care

acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea

din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, prin cererea din 13 aprilie

2021 Victor Lazarenco a solicitat de la CTAS Soroca, calcularea pensiei luînd în

considerare avantajele, conform certificatului nr. 34/48-4883 din 31 martie 2021, iar

prin decizia nr. 21/2021/22826 din 21 aprilie 2021 CTAS Soroca a respins cererea

de recalculare a pensiei, pe motiv că reclamantul este beneficiar de pensie pentru

vechimea în muncă din 11.12.2009, iar în conformitate cu opinia autorității publice

pârâte, nu se întrunesc temeiuri legale pentru a reexamina pensia și a include în

stagiu total a perioadei de activitate obținute după stabilirea pensiei inițiale.

Conform materialelor cauzei, în perioada cuprinsă între 08.07.2003-27.06.2008

și perioada de activitate realizată după pensionare, 04.11.2013-16.03.2016,

reclamantul/intimat a activat în calitate de polițist al izolatorului de detenție

provizorie al Secției management operațional a IP Soroca al IGP al MAI, iar acest

fapt denotă că aceasta perioadă urmează a fi luată în calculul vechimii în muncă cu

înlesniri (avantaje) pentru stabilirea pensiei, și anume, două luni vechime de muncă

pentru o lună de serviciu. Or, izolatorul de detenție provizorie, este instituție cu

menirea deținerii persoanelor reținute sau arestate și care face parte din categoria

instituțiilor penitenciare prevăzute la art. 6 alin. (2) al Legii nr. 1036/ 1996 și

respectiv urmează a fi raportată la prevederile pct. 8 al HG nr. 78/1994.

Curtea de Apel Chișinău a mai indicat că IP Soroca al IGP MAI, prin

certificatul nr.34/48-4883 din 31 martie 2021 a confirmat că vechimea în serviciu a

lui Victor Lazarenco pentru stabilirea pensiei în conformitate cu art.13 lit. a) a Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993, la data de 16.03.2016 a

constituit 25 ani, 02 luni și 24 zile. Astfel, prima instanță corect a invocat că nu pot

3

fi reținute argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că

subdiviziunile de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în

izolatoarele de detenție provizorie, nu cad sub incidența art. 6 alin. (2) a Legii nr.

1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar (abrogată la 16.05.2018 prin

Legea nr. 300 din 21.12.2017) și pct.8 din Hotărârea Guvernului nr.78 din

21.02.1994. Or, legiuitorul a stabilit expres că pentru unele categorii de persoane

este prevăzut calcularea vechimii de muncă conform formulei două luni vechime în

muncă pentru o lună de serviciu, faptul dat fiind reglementat de art. 33 alin.(2), (3)

lit. a) a Legii cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996

(art.53 Legea nr.300 din 21.12.2017), pct.8 din Hotărârea Guvernului nr.78 din

21.02.1994.

A remarcat instanța de apel că, calcularea vechimii în muncă în vederea

stabilirii pensiei în condițiile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și a Hotărîrii Guvernului nr.78 din 12 februarie 1994 inclusiv, luarea în calcul

a anumitor perioade cu avantaje, urmează a fi efectuată după eliberare din serviciu,

în cazul întrunirii condițiilor necesare, elementul principal fiind vechimea în serviciu

necesară obținerii dreptului de a beneficia de pensie, la solicitarea titularului acestui

drept.

De asemenea a reiterat că pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesniri, este

necesar ca persoana să întrunească două condiții, și anume, instituția în care persoana

exercită serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr.

78 din 21 decembrie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,

stabilire și dată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare, și să exercite serviciul nemijlocit în instituții

penitenciare de tip închis, izolatoare de urmărire penală și instituțiile destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, condiții care sunt

întrunite de reclamant.

A concluzionat instanța de apel că Izolatorul de detenție provizorie, în care a

activat reclamantul, este o entitate destinată pentru deținerea persoanelor, și care cad

sub incidența reglementărilor pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.04.1994

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție, considerent din care Victor Lazarenco are dreptul la

calcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu.

La 23 noiembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin

poșta electronică recursul nemotivat împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a

Curții de Apel Chișinău. La 26 ianuarie 2024, a înaintat recursul motivat, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi decizii de respingere a acțiunii.

La 31 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

recurs intimatului Lazarenco Victor și avocatului acestuia.

4

Prin referința din 12 februarie 2024, Inspectoratul General al Poliției a depus

referință, prin care a solicitat respingerea recursului.

Prin referința din 12 februarie 2024, Inspectoratul de Poliției Soroca a depus

referință, prin care de asemenea, a solicitat respingerea recursului

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile declarării

recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării acestuia.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data

de 31 octombrie 2023. Astfel, la data de 23 noiembrie 2023 recurentul a depus cerere

de recurs nemotivată.

Alineatul (2) al art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 27 decembrie

2023 (f.d. 176).

La data de 26 ianuarie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus în

termen, recursul motivat împotriva deciziei din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 187).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că nu

recunoaște perioada de activitate a intimatului în cadrul Izolatorului de detenție

5

provizorie al secției management operațional al IP Soroca a IGP MAI, perioada de

activitate calculată cu înlesniri, două luni de vechime în muncă pentru o lună de

serviciu (2:1), conform pct. 8 lit. d) din HG nr. 78/1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție și sistemului penitenciar.

Recurenta a menționat că, conform art. 49 alin. (3) al Legii nr. 1544/1993

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri,

organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticității actelor ce

confirmă vechimea în serviciu si solda (câștigul), eliberate de organele abilitate.

Conform prevederilor pct. 8 lit. d) din HG nr.78/1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție și sistemului penitenciar,

persoanelor care cad sub incidența normei date se acordă următoarele înlesniri: două

luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu: în instituții penitenciare de tip

închis, izolatoarele de urmărire penală, casele de arest și instituțiile destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări

de subteran. Această normă de drept stipulează expres căror colaboratori se acordă

două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (2:1).

A indicat recurenta că vechimea în muncă în cadrul altor instituții decât cele

menționate în prezenta normă nu poate fi calculată cu avantaje, respectiv și perioada

de activitate a intimatului în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al secției

management operațional al IP Soroca IGP MAI, nu poate fi atribuită sau recunoscută

ca vechime în muncă cu avantaje. A apreciat critic poziția intimatului prin care a

echivalat activitatea colaboratorilor din Izolatoarele de Detenție Provizorie din

subordinea Comisariatului de politie cu Izolatoarele de Urmărire Penală din

subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, dat fiind faptul că instituțiile

date sunt complet diferite.

În susținerea poziției sale recurenta a relatat că conform pct. 5 din HG nr.

583/2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați,

Instituții penitenciare sunt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis,

penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei, izolatoarele de urmărire

penală și spitalele penitenciare. Izolatorul de Urmărire Penală este o instituție

penitenciară subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor, pe teritoriul

Republicii Moldova se află următoarele instituții penitenciare cu statut de izolator

de urmărire penală: Penitenciarul nr. 5 (Cahul), Penitenciarul nr. 11 (Bălți),

Penitenciarul nr. 12 (Bender), Penitenciarul nr. 13 (Chișinău), Penitenciarul nr. 17

(Rezina). Izolator de Detenție Provizorie este o subdiviziune a Inspectoratului de

Poliție, având atribuția de pază a persoanelor reținute și bănuite de comiterea

infracțiunilor și arestate, constă în asigurarea izolării lor sigure și supravegherii

permanente asupra lor pentru a exclude posibilitatea acestor persoane de a se eschiva

de la urmărirea penală și judecată, de a împiedica la stabilirea adevărului referitor la

dosarul penal sau a se ocupa cu activitatea criminală, precum și pentru a asigura

executarea sentinței.

6

Consideră că urmează a se face și deosebire dintre activitatea din cadrul unei

subdiviziuni Izolator de Detenție Provizorie, care conform Legii nr. 320/2012 cu

privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, avantajul solicitat nu este

recunoscut și garantat. Pe când avantajul dat, două luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu, este expres garantat de Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, cât și Legea nr. 1036/1996 cu privire la sistemul

penitenciar, abrogată la data 16.05.2018.

În final a concluzionat recurenta că, temei de recalcularea vechimii în muncă

din cadrul Serviciului escortă al Izolatorului de detenție provizorie al secției

management operațional al IP Soroca a IGP MAI, ca perioada calculată cu înlesniri,

două luni de vechime în muncă pentru o lună de serviciu 2:1, nu este.

Totodată a mai reținut că, nu s-a demonstrat de către partea intimată, la

solicitarea cheltuielilor de judecată, aportul real al avocatului la soluționarea cauzei,

timpul și munca depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru acordarea

asistenței juridice, faptul în ce măsură munca avocatului, în cauza respectivă, i-a

limitat capacitatea de a lucra în alte dosare, natura și durata relației dintre avocat și

client.

În acord cu prevederile art. 193 alin. (3), (31) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de

recurs în complete din 3 judecători.

În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători

poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de

un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot

unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9

judecători.

Verificând decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, pe baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de

judecată consideră că acesta este admisibil și urmează a fi admis, cu casarea

integrală a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ (în vigoare la data

declarării recursului), examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una

dintre următoarele decizii: casează integral decizia instanței de apel și restituie

cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării

recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Materialele cauzei atestă că, la 30 iulie 2021 avocatul Ludmila Ciuhrii, în

interesele lui Victor Lazarenco, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual de respingere a solicitării și obligarea emiterii actului

administrativ favorabil, și anume recalcularea pensiei pentru vechime în muncă

stabilită, ținând cont de înlesnirile: 2 luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea înaintată de Victor Lazarenco. S-a anulat decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Soroca nr.21/2021/22826 din 21 aprilie 2021,

privind respingerea cererii recalculare a pensiei lui Victor Lazarenco și decizia Casei

7

Naționale de Asigurări Sociale nr. L-1043/21 din 10 iunie 2021, de soluționare a

cererii prealabile. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ individual, prin care să dispună recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă, stabilită lui Victor Lazarenco, începând 11 decembrie 2009, ținând cont de

vechimea în muncă cu includerea în ea a avantajelor două luni vechime pentru o lună

de serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Izolatorului de detenție

provizorie al CPS Soroca, în perioada 08.07.2003-27.06.2008. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să achite lui Victor Lazarenco diferența pensiei

recalculate în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară, începând cu 11

decembrie 2009. S-a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Victor Lazarenco cheltuielile de judecată în mărime de 2 500 de lei.

În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea

din 17 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Analizând motivele soluției supuse criticii în recursul declarat de Casa

Națională de Asigurări Sociale, Completul de judecată ajunge la concluzia că

decizia instanței de apel nu poate fi menținută, or aceasta prezintă deficiențe în

motivare. Instanța de apel s-a abținut de a da un răspuns convingător la expunerile

de bază invocate de apelantă. Argumentele formulate în fața sa nu au fost

clarificate, deși ultima avea obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument,

astfel ca acestea să fie răsturnate, pentru a da posibilitate instanței de recurs să

exercite controlul judiciar a soluției pronunțate.

Astfel, Completul de judecată al instanței de recurs atrage atenția asupra

faptului că decizia instanței de apel creează o impresie rezonabilă de

superficialitate.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel nu a furnizat o motivare

adecvată și clară în ceea ce vizează obligarea CNAS de a achita lui Victor

Lazarenco pensia pentru vechime în serviciu, cu recalcularea acesteia începând cu

data stabilirii inițiale a pensiei.

În context, instanța de recurs menționează că prin decizia din 31 octombrie

2023 instanța de apel a conchis asupra temeiniciei pretenției de achitare lui Victor

Lazarenco a pensiei pentru vechime în serviciu, cu recalcularea acesteia, ținând

cont de confirmarea nr. 34/48-4883 din 31 martie 2021, eliberată de Inspectoratul de

Poliție Soroca a Inspectoratului General de Poliție, cu achitarea diferenței pensiei

neachitate, începând cu data stabilirii inițiale a pensiei, având în susținere

prevederile art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, prin prisma căruia pensia

stabilită și neîncasată la timp din vina organului de asigurări sociale care o

stabilește sau o plătește, se achită fără niciun fel de limite în timp.

Însă din concluzia menționată nu poate fi dedus niciun argument referitor la

vina pe care o poartă organul de asigurări sociale care stabilește sau plătește pensia,

pentru neachitarea acesteia intimatului Victor Lazarenco pentru perioada începând

cu 08 iulie 2003, or, în caz contrar, conform art. 54 al Legii nr. 1544 din 23 iunie

1993, suma pensiei calculată și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada

precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele

pensiei neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia

se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.

8

Articolul 61 alin. (1) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, stabilește că

recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri și familiilor acestora în legătură cu punerea

în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul

recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte

suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua

pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Prevederi similare se conțin și în art. 143 din Codul administrativ, potrivit

căruia un act administrativ individual ilegal defavorabil poate fi retras în tot sau în

parte cu efect pentru viitor sau trecut chiar și după ce a devenit incontestabil.

Aprecierea legalității sau ilegalității unui act administrativ individual se face în

funcție de situația la momentul emiterii lui, iar în cazul desfășurării unei proceduri

prealabile – de situația la momentul adoptării deciziei cu privire la cererea prealabilă.

Dacă la emiterea unui act administrativ individual de acordare a prestațiilor

sociale legislația nu a fost corect aplicată sau s-a pornit de la o stare de fapt care s-a

dovedit a fi incorectă și prin aceasta, în mod greșit, nu s-au efectuat prestații sociale

corespunzătoare, atunci actul administrativ, chiar și după ce a devenit incontestabil,

se anulează în tot sau în parte cu efect pentru trecut sau viitor. Această normă nu se

aplică dacă actul administrativ se bazează în esență pe date eronate sau incomplete,

pe care persoana defavorizată le-a prezentat intenționat sau din neglijență gravă.

Dacă un act administrativ individual este retras conform alin. (3) cu efect pentru

trecut, prestațiile sociale se efectuează conform prevederilor legale corespunzătoare

pentru o perioadă de cel mult 3 ani până la retragere. Dacă retragerea se face la

cerere, calcularea perioadei pentru care se vor acorda retroactiv prestații sociale se

face din momentul depunerii cererii.

Prevederile alin.(1)–(4) din prezentul articol nu se aplică dacă sunt întrunite

condițiile stabilite la art. 147 alin. (3).

Astfel, existența unei norme care exclude dreptul de a beneficia de anumite

plăți, nu poate fi interpretată ca o vină pe care o poartă organul de asigurări sociale

care stabilește sau plătește pensia.

Totodată, instanța de apel nu a motivat în nici un fel concluzia de a recalcula

și încasa pensia intimatului începând cu data pensionării inițiale a acestuia, în

situația în care normele citate supra prevăd o perioadă de cel mult 3 ani sau o

perioadă de 12 luni.

Dacă instanța de judecată nu a motivat în ce constă vinovăția Casei Naționale

de Asigurări Sociale, responsabilă pentru neachitarea pensiei în perioada invocată

de reclamant în acțiunea înaintată, și cum a stabilit termenul pentru care urmează

a fi recalculată pensia, aceasta poate ridica întrebări cu privire la motivele acestei

decizii. În lipsa unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește

raționamentul instanței și modul în care a fost aplicată legea în acest caz.

În conexiunea circumstanțelor expuse cu normele legale citate supra, instanța

de recurs ajunge la concluzia că soluția adoptată de către instanța de apel este

nemotivată.

9

În conformitate cu prevederile art. 195 din Codul administrativ, procedura

acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art. 169–171.

Potrivit art. 239 din Codul procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că

instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și probele

prezentate în cest sens, limitîndu-se doar la aspectele constatate de către instanța de

fond. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5) din Codul de procedură civilă, instanța

de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din

21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una

sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva

acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un

proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care

instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă

acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din

Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o

examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia

evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa.

Corelând prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO

referitor la obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs

conchide că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a

îndeplinit obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la

10

un proces echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport

cu obligația instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și

art. 6 § 1 din Convenție.

În concluzie, fiind constatate încălcările menționate, Completul de judecată

consideră că singura soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și

trimiterea spre rejudecare a cauzei.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să

verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al

participanților la proces la un proces echitabil.

Conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 31 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

emisă în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Victor Lazarenco împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terți Inspectoratul de Poliție Soroca și Inspectoratul General al Poliției cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil, și se restituie cauza spre rejudecare, la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

11