2ra-1586/23 — Repararea prejudiciușlui material și moral

La 06 iunie 2021 Elena Decencu, reprezentată de avocatul Nicolae Dumbrăveanu, a înaintat cerere de chemare în judecată (care a fost concretizată prin cererea din 6 iunie 2022, f. d. 53) către Grigore Ioneț cu privire la repararea prejudiciului material, moral, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată. (f. d. 4-6).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Elena Decencu a invocat că la 11 martie 2021 a contractat SA „Lusmecon” pentru serviciile de încărcare și transportare a pământului de pe lotul de teren amplasat în mun. Chișinău, XXXXX. Mijloacele de transport contractate au ajuns în aceiași zi în jurul orei 11:00, însă executarea lucrărilor a fost împiedicată prin acțiunile ilicite ale pârâtului Grigore Ianeț.

Reclamanta a susținut că acțiunile ilicite ale pârâtului au fost exprimate în blocarea neîntemeiată și intenționată a drumului/căii de acces spre lotul de teren, prin utilizarea mijlocului de transport Volkswagen, XXXX.

Elena Decencu, a menționat că Ianeț Grigore a refuzat solicitările privind deblocarea benevolă a drumului, deblocarea drumului fiind posibilă doar după intervenirea reprezentanților poliției de patrulare, care au întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție prevăzut de art. 238 alin. (1) din Codul contravențional.

Reclamanta a relatat că executarea lucrărilor contractate a fost posibilă, la locul încărcării, survenită din cauza acțiunilor ilicite ale lui Ianeț Grigore.

Elena Decencu, a indicat că executarea lucrărilor contractate a fost posibilă doar peste trei ore, fiind nevoită să achite suma de 15 100 lei pentru staționare forțată a echipamentului tehnic.

Totodată, reclamanta a susținut că la 29 aprilie 2021 a expediat lui Ianeț Grigore o somație privind recuperarea benevolă a prejudiciului cauzat, iar în data de 18 iunie 2021 a fost expediată repetat o altă somație, însă ambele notificări au fot ignorate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat încasarea prejudiciului patrimonial în mărime de 15 100 lei, a prejudiciului moral estimat la suma de 3000 lei, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 1580,82 lei, compensarea cheltuielilor de judecată constituite din taxa de stat și cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 9, 19, 776, 858 alin.(2), 1998, 2036, 2037 din Codul civil; art. 56, 94, 96, 166, 167, 174, 175 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că, raportul litigios dintre reclamant și pârât se încadrează în materia juridică a răspunderii civile delictuale.

În continuare, pentru a identifica elementele delictului civil instanța de judecată a reținut că fapta ilicită este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau interesele persoanei.

Instanța de judecată a constat că pârâtul Ianeț Grigore a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei ilicite materializate prin acțiunea de oprire a mijlocului de transport în locul interzis și anume în mun. Chișinău, XXXXXX. Totodată, instanța de judecată a atras atenția că, prejudiciul, ca element al delictului civil, constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective, iar prin legătura de cauzalitate se înțelege raportul din fapta ilicită și prejudiciu acesta din urmă fiind o consecință directă.

În contextul dat, prima instanță a ajuns la concluzia că în acest sens se va evidenția faptul potrivit căruia constatarea organului de poliție referitoare la comiterea faptei ilicite de către Ianeț Grigore a fost realizată în condițiile imposibilității accederii camioanelor ce efectuau transportarea pământului de pe lotul de teren amplasat conform adresei nominalizate anterior, fapta constând, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție din 11 martie 2021, în faptul că ”conducătorul auto a oprit în loc interzis, contrar prevederilor Regulamentului circulației rutiere”.

Cu referire la acest aspect, instanța de fond a subliniat că Elena Decencu urma să achite pentru serviciile de evacuare/transportare contractate suma de 16400 lei, însă, ca urmare a staționării mecanismelor la locul încărcării, reclamanta a achitat suma de 31500 lei (f. d. 11-13), diferența constituind un prejudiciu veritabil și costisitor pentru reclamantă.

Consecvent, instanța a atestat și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului, constatată contravențional pe 11 martie 2021, de oprire în loc interzis și obstrucționare în acest mod a circulației libere pe calea de acces respectivă și prejudiciul cauzat reclamantei de plată neprevăzută pentru staționarea mijlocului de transport Traller MAN, încărcător LW500, Howo care i-a prestat pe 11 martie 2021 reclamantei servicii de transportare și încărcare (f. d. 11-12).

Prin urmare, instanța de judecată a stabilit existența cumulativă a elementelor delictului civil, iar în consecință a concluzionat asupra incidenței normelor legale privind răspunderea delictuală.

Prin decizia din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul declarat de Ioneț Grigore, casată hotărârea din 7 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și emisă o nouă hotărâre prin care, cererea de chemare în judecată depusă de Elena Decencu a fost respinsă ca neîntemeiată (f. d. 120, 121-128).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut decizia agentului constatator seria/nr. DOI 158324 din la 11 martie 2021, prin care Ioneț Grigore a fost sancționat cu amendă în mărime de 3 unități convenționale – 150 lei, ca urmare a comiterii contravenției prevăzute de art.238 alin. (1) Cod contravențional și anume pentru faptul că pe 11 martie 2021, ora 12:02, aflându-se în XXXXX, a oprit mijlocul de transport de model XXXX, număr de înmatriculare XXX cu ignorarea prevederilor art. 69 lit. b) al Regulamentului circulației rutiere (f. d.46).

Instanța de apel, a reținut că din textul deciziei din 11.03.2021, se evidențiază cert că agentul constatator nu a constatat că prin acțiunea “de oprire interzisă” contravenientul Grigore Ioneț a obstrucționat circulația rutieră a altor participanți în trafic, el fiind sancționat doar pentru “oprirea în loc interzis” .

De asemenea, Colegiul a menionat că nici din materialele cauzei și nici din răspunsul INPS nr.37/17/14416 din 26.08.2021 nu rezultă că, Elena Decencu a fost recunoscută în calitate de victimă, iar prin urmare nu poate pretinde la repararea prejudiciului.

Colegiul civil, a conchis referitor la proba prezentată a reclamantei, planșa fotografică, nu pot fi reținute ca temei pentru admiterea acțiunii în situația în care, aceasta nu prezintă informații despre data, ora și locul realizării acestei imagini, și mai cu seamă nu reflectă starea de fapt descrisă de reclamanta/intimată Elena Decencu.

Totodată, instanța de apel a considerat că la materialele cauzei lipsește vre-o probă care ar confirma că reclamanta/intimată a încheiat un contract cu compania SA “Lusmecon" pentru acordarea serviciilor de încărcarea și transport anume la adresa mun. Chișinău, s. Stăuceni, str. Teilor,7. Or, nici factura fiscală nr. 2874189 din 12.04.2021, nici Actul de îndeplinirea lucrărilor anexat nu indică că lucrările au fost efectuate pe adresa respectivă. Mai mult, intimata/reclamantă nu a prezentat nici o probă că ar avea vre-o tangență la bunul imobil situat în XXXXXXX, cum ar fi actul de proprietate sau contract de locațiune (superficie).

Instanța de apel a concluzionat, că reclamanta/intimată nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar demonstra că ea este persoana prejudiciată în urma contravenției stabilite, și că există vreun raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu pretins de către aceasta.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa părților, la 5 septembrie 2023 fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f. d. 129), iar cererea de recurs au fost depusă la 3 noiembrie 2023 (f. d. 133-137).

Ulterior, intimatului li s-a expediat copia recursului declarat Elena Decencu, reprezentată de avocatul Nicolae Dumbrăveanu, precum și încheierea privind stabilirea datei pentru examinarea recursului, cu înștiințarea referitoare la necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce este confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 141).

La 30 octombrie 2025, Grigore Ioneț, reprezentat de avocata Victoria Zgherea a depus o referință prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, cu menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2023.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Elena Decencu, reprezentată de avocatul Nicolae Dumbrăveanu, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Elena Decencu, reprezentată de avocatul Nicolae Dumbrăveanu împotriva deciziei din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni