2ac-308/25 — dizolvarea si lichidarea persoanei juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- dizolvarea si lichidarea persoanei juridice
- Temei legal
- Temeiurile de stramutare a cauzei nu se incadreaza in prevederile art.43 alin 2 lit f CPC
2ac-308/25 — dizolvarea si lichidarea persoanei juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la respingerea cererii depuse de Societatea Comercială
„Repromed” S.R.L. privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată
egală în grad,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Cristina Moșin împotriva Societății Comerciale „Repromed” S.R.L. cu
privire la dizolvarea și lichidarea persoanei juridice,
(Dosarul nr.2ac-308/25
NR. PIGD 2-25117497-01-2ac-11112025)
Temeiurile de strămutare a cauzei nu se încadrează în prevederile art.43
alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă.
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea depusă de Societatea
Comercială „Repromed” S.R.L. privind strămutarea cauzei la o altă
instanță de judecată egală în grad,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu, Judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 august 2025, Cristina Moșin, reprezentată de avocatul Andrei
Mandraburcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății
Comerciale „Repromed” S.R.L. (în continuare S.C. „Repromed” S.R.L.) cu
privire la dizolvarea și lichidarea persoanei juridice.
Prin încheierea din 19 august 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea înaintată de Cristina Moșin,
reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă, cu privire la asigurarea
acțiunii civile.
Prin încheierea din 01 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea înaintată de Cristina Moșin
cu privire la asigurarea acțiunii civile.
La 09 septembrie 2025, Cristina Moșin, reprezentată de avocatul Andrei
Mandraburcă a depus cerere de recurs împotriva încheierii din
01 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită
spre examinare în ordine de recurs, judecătorului-raportor, Elena Bolocan
din cadrul Curții de Apel Centru, ședința de judecată fiind stabilită pentru
10 noiembrie 2025, ora 09:00.
La 07 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice,
S.C. „Repromed” S.R.L. a depus cerere, prin care a solicitat în temeiul art.43
alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă strămutarea cauzei pentru
judecare la o altă instanță de judecată egală în grad.
În susținerea cererii înaintate, S.C. „Repromed” S.R.L. a invocat
existența unor circumstanțe obiective care pot afecta imparțialitatea Curții de
Apel Centru.
Astfel, a arătat că, urmare a informațiilor intens mediatizate privind
presupuse tentative de corupere a unor judecători de către reclamanții
Veaceslav și Cristina Moșin, s-a creat un climat de presiune publică ce ar
putea influența obiectivitatea completului de judecată.
1
În temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă și art. 6
CEDO, S.C. „Repromed” S.R.L. a susținut că aceste aparențe de părtinire
justifică strămutarea cauzei pentru asigurarea unui proces echitabil și a
încrederii în imparțialitatea instanței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului:
„(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în
persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.
(2) Judecătorul este persoana învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a
justiției, pe care le execută în baza legii.
(3) Judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili
și se supun numai legii.
(4) Judecătorii iau decizii în mod independent și imparțial și acționează fără nici un
fel de restricții, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte,
din partea oricărei autorități, inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicțiilor
nu poate aduce atingere independenței individuale a judecătorului.”
Art.43 alin.(2) lit.f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă:
„(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă:
f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele
cauzei sau de calitatea participanților la proces;
(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează
de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de
atac.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție conchide că cererea privind strămutarea cauzei de la Curtea de
Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad, este neîntemeiată,
din motivele ce succed.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că
temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul
de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității
judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar
putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea
judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție
publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea
cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în
anumite legături comune cu toți judecătorii.
Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speței
deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
conchide că împrejurările invocate de S.C. „Repromed” S.R.L. și descrise în
pct. 7-9 din încheiere, constituie alegații ce nu se referă la circumstanțe care
pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel
2
Centru la examinarea cauzei, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2)
lit. f) din Codul de procedură civilă.
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează
cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru
examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma
argumentelor invocate în pct. 7-9 din încheiere, ce ar justifica strămutarea
cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad, pentru
soluționarea cererii de recurs.
Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează
că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de
instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici
purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a
justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent,
imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.
Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul
judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie
imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor,
onoarei și demnității acestora.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în
fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de
natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or,
simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi
știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu
poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.
În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se
determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea
convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în
același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă
judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în
cauză respectivă.
În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și
rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului
Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a
lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea
pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.
Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat
de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa
Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga,
25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv
3
independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că
judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică
a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod
dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.
Judecătorul trebuie să își exercite funcția judiciară în mod
independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor și în concordanță cu spiritul
legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări și fără vreun
amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni și sub ce motiv.
De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține
că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanță de
judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă,
dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza
temeiurilor specificate la art.50 și 51 din același cod.
Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor
judecători ai Curții de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă,
instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o
altă instanță de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.
În cauza de față, motivele invocate în susținerea cererii de către
S.C. „Repromed” S.R.L., pct.7-9 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte
concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse
de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați. Simpla invocare a unei
lipse de încredere subiective, precum și afirmațiile generale privind
mediatizarea unor informații cu privire la presupuse fapte imputate unor
participanți la proces nu reprezintă o circumstanță obiectivă de natură să
afecteze imparțialitatea instanței, atâta timp cât respectivele informații nu
vizează direct membrii completului de judecată și nu există probe că aceștia
ar fi fost influențați sau implicați în vreun mod în faptele relatate.
Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a
Drepturilor Omului (cauzele Piersack c. Belgiei, Morice c. Franței, Micallef
c. Maltei), existența unei „aparențe de părtinire” trebuie să se bazeze pe
motive obiective, verificabile, iar nu pe simple percepții subiective ale unei
părți. În speță, argumentele prezentate de S.C. „Repromed” S.R.L. au un
caracter pur ipotetic și speculativ, fiind deduse din contextul mediatic, fără a
exista dovezi că instanța ar fi lipsită de independență sau imparțialitate.
De asemenea, invocarea contextului mediatic și a anchetelor penale
paralele nu poate justifica strămutarea cauzei, întrucât asemenea situații nu
afectează funcționarea instituțională a instanței și nici legalitatea formării
completului de judecată.
Potrivit practicii Curții Supreme de Justiție, strămutarea poate fi
admisă doar în cazuri excepționale, când există risc real și dovedit că instanța
învestită nu poate asigura o judecată imparțială (a se vedea încheierile Curții
4
Supreme de Justiție nr. 2ac-257/25 din 18 septembrie 2025; nr. 2ac-29/25
din 21 martie 2025).
Prin urmare, în lipsa unor probe certe care să ateste influența asupra
judecătorilor sau vreo neregularitate în distribuirea cauzei, argumentele
invocate nu pot fi considerate suficiente pentru a justifica strămutarea.
Instanța actuală se bucură de prezumția de imparțialitate și independență, iar
percepțiile subiective sau presiunile mediatice nu pot constitui temei legal
pentru declinarea competenței.
De altfel, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii
temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar
putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal
competente.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de
S.C. „Repromed” S.R.L., iar cauza se va examina în ordine de recurs de
Curtea de Apel Centru.
În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge cererea depusă de Societatea Comercială „Repromed” S.R.L.
privind strămutarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.
Cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Cristina Moșin împotriva Societății Comerciale „Repromed” S.R.L. cu
privire la dizolvarea și lichidarea persoanei juridice, se va examina în ordine
de recurs, la Curtea de Apel Centru.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
5