2ac-308/25 — dizolvarea si lichidarea persoanei juridice

La 13 august 2025, Cristina Moșin, reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Repromed” S.R.L. (în continuare S.C. „Repromed” S.R.L.) cu privire la dizolvarea și lichidarea persoanei juridice.

Prin încheierea din 19 august 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea înaintată de Cristina Moșin, reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă, cu privire la asigurarea acțiunii civile.

Prin încheierea din 01 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea înaintată de Cristina Moșin cu privire la asigurarea acțiunii civile.

La 09 septembrie 2025, Cristina Moșin, reprezentată de avocatul Andrei Mandraburcă a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 01 septembrie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită spre examinare în ordine de recurs, judecătorului-raportor, Elena Bolocan din cadrul Curții de Apel Centru, ședința de judecată fiind stabilită pentru 10 noiembrie 2025, ora 09:00.

La 07 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, S.C. „Repromed” S.R.L. a depus cerere, prin care a solicitat în temeiul art.43 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă strămutarea cauzei pentru judecare la o altă instanță de judecată egală în grad.

În susținerea cererii înaintate, S.C. „Repromed” S.R.L. a invocat existența unor circumstanțe obiective care pot afecta imparțialitatea Curții de Apel Centru.

Astfel, a arătat că, urmare a informațiilor intens mediatizate privind presupuse tentative de corupere a unor judecători de către reclamanții Veaceslav și Cristina Moșin, s-a creat un climat de presiune publică ce ar putea influența obiectivitatea completului de judecată. 1

În temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă și art. 6 CEDO, S.C. „Repromed” S.R.L. a susținut că aceste aparențe de părtinire justifică strămutarea cauzei pentru asigurarea unui proces echitabil și a încrederii în imparțialitatea instanței.

Art.43 alin.(2) lit.f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speței deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările invocate de S.C. „Repromed” S.R.L. și descrise în pct. 7-9 din încheiere, constituie alegații ce nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel 2 Centru la examinarea cauzei, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 7-9 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad, pentru soluționarea cererii de recurs.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă.

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv 3 independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcția judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor și în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări și fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni și sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanță de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 și 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curții de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanță de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

În cauza de față, motivele invocate în susținerea cererii de către S.C. „Repromed” S.R.L., pct.7-9 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați. Simpla invocare a unei lipse de încredere subiective, precum și afirmațiile generale privind mediatizarea unor informații cu privire la presupuse fapte imputate unor participanți la proces nu reprezintă o circumstanță obiectivă de natură să afecteze imparțialitatea instanței, atâta timp cât respectivele informații nu vizează direct membrii completului de judecată și nu există probe că aceștia ar fi fost influențați sau implicați în vreun mod în faptele relatate.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Piersack c. Belgiei, Morice c. Franței, Micallef c. Maltei), existența unei „aparențe de părtinire” trebuie să se bazeze pe motive obiective, verificabile, iar nu pe simple percepții subiective ale unei părți. În speță, argumentele prezentate de S.C. „Repromed” S.R.L. au un caracter pur ipotetic și speculativ, fiind deduse din contextul mediatic, fără a exista dovezi că instanța ar fi lipsită de independență sau imparțialitate.

De asemenea, invocarea contextului mediatic și a anchetelor penale paralele nu poate justifica strămutarea cauzei, întrucât asemenea situații nu afectează funcționarea instituțională a instanței și nici legalitatea formării completului de judecată.

Potrivit practicii Curții Supreme de Justiție, strămutarea poate fi admisă doar în cazuri excepționale, când există risc real și dovedit că instanța învestită nu poate asigura o judecată imparțială (a se vedea încheierile Curții 4 Supreme de Justiție nr. 2ac-257/25 din 18 septembrie 2025; nr. 2ac-29/25 din 21 martie 2025).

Prin urmare, în lipsa unor probe certe care să ateste influența asupra judecătorilor sau vreo neregularitate în distribuirea cauzei, argumentele invocate nu pot fi considerate suficiente pentru a justifica strămutarea. Instanța actuală se bucură de prezumția de imparțialitate și independență, iar percepțiile subiective sau presiunile mediatice nu pot constitui temei legal pentru declinarea competenței.

De altfel, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de S.C. „Repromed” S.R.L., iar cauza se va examina în ordine de recurs de Curtea de Apel Centru.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă,