2ra-490/25 — decăderea din drepturile părintesti

La 12 aprilie 2023, Tîrsîna Victoria, reprezentată de avocatul Țurcanu Tudor, a depus în adresa Judecătoriei Ungheni, cerere de chemare în judecată împotriva lui Coșcodan Ghenadie, intervenient accesoriu Autoritatea Tutelară Teritorială Ungheni cu privire la decăderea din drepturile părintești și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, Tîrsîna Victoria a conviețuit în concubinaj cu Ghenadie Coșcodan, având intenția de a forma o familie.

Evidențiază că, din această relație, la XXXXXXXXX, s-a născut fiica XXXXXXXXX.

Afirmă că, după nașterea fiicei, Coșcodan Ghenadie a părăsit familia, nu acordă atenție copilului minor și nu participă la întreținerea acestuia.

Susține că, întrucât viața în comun a acestora a eșuat, iar pârâtul nu participă la educația și întreținerea copilului minor, prin hotărârea din 03 aprilie 2013 a Judecătoriei Ungheni nr. 2-6794/2013, s-a încasat de la Coșcodan Ghenadie, în beneficiul reclamantei, pensia de întreținere pentru copilul minor XXXXXXXXX, în mărime de 1000 lei, lunar, începând cu 13 februarie 2013, până la atingerea majoratului de către copil.

Notează că, nici până în prezent pârâtul nu-și onorează obligațiile de părinte față de copilul minor, neexecutând hotărârea din 03 aprilie 2013 a Judecătoriei Ungheni, fapt confirmat prin încheierea de stabilire a restanței în mărime de 117835 lei la plata pensiei de întreținere, eliberată de executorul judecătoresc la 31 martie 2023.

Invocă faptul că, Coșcodan Ghenadie timp îndelungat nu a întreprins nimic și s-a înlăturat de la exercitarea obligațiilor părintești, manifestând dezinteres față de dezvoltarea fizică și spirituală a copilului, fapt ce echivalează cu eschivarea de la exercitarea drepturilor părintești de instruire, educație, dezvoltare fizică și intelectuală a copilului, cât și a intereselor lui. 1

Menționează că, de la naștere pârâtul nu a mai văzut copilul, nu s-a interesat de soarta lui, nu cunoaște nimic despre el. Totodată, copilul nu-l cunoaște pe pârât, nici o dată nu a întrebat nimic de tată, acceptând că familia sa este mama, iar tatăl îi este soțul reclamantei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 67- 69 din Codul familiei, art. 117, 119, 132, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate, solicită decăderea din drepturile părintești a lui Coșcodan Ghenadie față de copilul XXXXXXXXX și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară a instanței din 30 noiembrie 2023, în temeiul art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, s-a atras în proces minora XXXXXXXXX.

Prin hotărârea din 09 aprilie 2024 a Judecătoriei Ungheni, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de către avocatul Tudor Țurcanu în interesele reclamantei Tîrsîna Victoria împotriva lui Coșcodan Ghenadie, Autoritatea Tutelară Teritorială Ungheni privind decăderea din drepturile părintești și încasarea cheltuielilor de judecată. S-a decăzut din drepturile părintești Coșcodan Ghenadie, în privința copilului XXXXXXXXX. S-a încasat din contul pârâtului Coșcodan Ghenadie, în beneficiul reclamantei Tîrsîna Victoria, cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 100 (una sută) lei.

La 09 aprilie 2024, Coșcodan Ghenadie, reprezentat de avocatul Culava Igor, a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 09 aprilie 2024 a Judecătoriei Ungheni, iar la 08 august 2024 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea hotărârii din 09 aprilie 2024 a Judecătoriei Ungheni și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a admis apelul declarat de avocatul Culava Igor, în interesele lui Coșcodan Ghenadie. S-a casat integral hotărârii Judecătoriei Ungheni din 09 aprilie 2024, pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Tudor Țurcanu în interesele Victoriei Tîrsîna împotriva lui Coșcodan Ghenadie, Autoritatea Tutelară Teritorială Ungheni privind decăderea din drepturile părintești și încasarea cheltuielilor de judecată, s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Tudor Țurcanu în interesele Victoriei Tîrsîna împotriva lui Coșcodan Ghenadie, Autoritatea Tutelară Teritorială Ungheni privind decăderea din drepturile părintești și încasarea cheltuielilor de judecată. 2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, Tîrsîna Victoria și Coșcodan Ghenadie sunt părinții copilului minor XXXXXXXXX, născută la XXXXXXXXX.

Instanța de apel a mai constatat că, prin hotărârea din 03 aprilie 2013 a Judecătoriei Ungheni, s-a încasat de la Coșcodan Ghenadie în beneficiul Victoriei Visan (Tîrsîna) pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXXXXXX, în sumă bănească fixă de 1000,00 lei, lunar, începând cu 13 februarie 2013 până la atingerea majoratului de către copil.

Totodată, prin încheierea nr. 053p/a-18r/23 din 31 martie 2023 emisă de executorul judecătoresc Anatolie Ursu, s-a stabilit restanța la plata pensiei de întreținere încasată de la Coșcodan Ghenadie, în mărime de 117 835 lei pentru perioada 13.02.2013 – 31.03.2023.

Iar, potrivit adeverinței nr. 053p/a-18r/23 din 28 noiembrie 2023 eliberată de executorul judecătoresc Ursu Anatolie, se confirmă faptul că, la data de 28 noiembrie 2023, debitorul Coșcodan Ghenadie nu înregistrează datorii la plata pensiei de întreținere conform documentului executoriu nr. 2-8794/13 din 03 aprilie 2013, fiind achitată pe deplin pensia de întreținere până la data de 31 decembrie 2023, inclusiv, în cuantum de 126 835 lei.

Potrivit avizului Autorității Tutelare Teritoriale Ungheni nr. 359 din 21 martie 2024, s-a considerat neîntemeiată cererea înaintată de Tîrsîna Victoria privind decăderea din drepturile părintești a lui Coșcodan Ghenadie față de copilul minor XXXXXXXXX.

Colegiul civil al Curții de Apel Nord a reținut că, decăderea din drepturile părintești este sancțiunea prin efectul căreia părintele care își exercită drepturile sau își îndeplinește obligațiile părintești contrar intereselor copilului, își pierde aceste drepturi. Decăderea din drepturile părintești constituie o măsură ce poate fi luată numai în interesele minorului și urmărește protejarea acestor interese.

În acțiunea civilă se invocă drept temei de decădere a lui Coșcodan Ghenadie din drepturi părintești dispozițiile art. 67 lit. a) din Codul familiei, care prevede că părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă: se eschivează de la exercitarea obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere.

Din probatoriul administrat instanța de apel a stabilit că, într-adevăr s- a constatat că Ghenadie Coșcodan a acumulat restanță la plata pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXXXXXXX, totodată, dânsul a stins integral restanța inclusiv plata până la finele anului 2023.

Colegiul a notat că, potrivit adeverinței executorului judecătoresc Ursu Anatolie nr. 053p/a-18r/24 din 21 noiembrie 2024, se confirmă că la 3 data emiterii adeverinței, datoria lui Coșcodan Ghenadie la plata pensiei de întreținere constituie 10 699,93 lei, ultima achitare fiind efectuată la 20 iunie 2023, în sumă de 7000 lei.

În ședința de judecată a instanței de apel, intimata Tîrsîna Victoria și minora XXXXXXXXX au susținut că, consideră necesară decăderea din drepturile părintești a lui Coșcodan Ghenadie și pentru faptul că dânsul ignoră solicitarea minorei de a-i elibera declarație pentru perfectarea actelor românești în vederea continuării studiilor peste hotarele țării de către copil.

Însă, Completul de judecată al Curții de Apel Nord a menționat că, în susținerea acestui argument intimata nu a prezentat probe precum că s- a adresat apelantului cu astfel de cerere și dânsul ar fi refuzat să elibereze declarația necesară.

Într-adevăr s-a stabilit lipsa comunicării dintre tatăl Coșcodan Ghenadie cu fiica XXXXXXXXX, însă acest aspect al vieții private a ambelor părți nu ține de aplicarea sancțiunii legale, extrem de dure – decăderea din drepturile părintești, în situația în care acest comportament al tatălui nu aduce daune interesului superior al copilului. Or, o asemenea abordare a propriului său copil ține de aspecte și legături psiho- emoționale, ce depășesc competența de implicare a instanțelor judecătorești, cauza civilă dedusă judecății urmând a fi examinată sub aspectul întrunirii condițiilor de decădere din drepturile părintești rezultate din prevederile legale aplicabile speței.

Instanța de apel a notat faptul că, pentru ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale de părinte în baza temeiului indicat în acțiune, trebuie constatată atât o eschivare cu rea credință de la exercitarea obligațiilor sale părintești, cât și faptul că această eschivare trebuie să aibă un caracter complet, săvârșit cu intenție de la exercitarea tuturor obligațiilor părintești, inclusiv de la plata pensiei de întreținere, dar și comiterea altor acțiuni amorale, periculoase abuzive în privința propriului său copil.

În situația din speță, se constată lipsa comunicării între tată și fiică, însă aceste acțiuni, deși pot aduce prejudicii de ordin moral copilului, totuși nu pun în pericol securitatea și viața acestuia.

În același timp, Tîrsîna Victoria nu a demonstrat faptul că apelantul nu achita cu rea credință pensia de întreținere. Or, chiar și în situația existenței unei restanțe la pensia de întreținere, urmează să fie probat faptul eschivării intenționate de la obligația de întreținere a copilului său.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă, dat fiind faptul că decăderea din drepturile 4 părintești ar trebui să fie aplicată numai în circumstanțe excepționale, când s-a stabilit că părintele prin acțiunile sau inacțiunile pune în primejdie sănătatea fizică și psihică a copilului, dezvoltarea lui morală, asigurarea condițiilor de trai și materiale, învățătura și instruirea copilului, că părintele exercită ocrotirea părintească într-un mod contrar intereselor minorului, periclitând prin aceasta dezvoltarea fizică, morală și intelectuală a copilului, ceea ce nu se atestă în speță.

La 18 iulie 2025, Tîrsîna Victoria, reprezentată de avocatul Țurcanu Tudor, a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 11 martie 2025 a Curții de Apel Nord și menținerea hotărârii din 09 aprilie 2024 a Judecătoriei Ungheni.

În motivarea recursului s-a menționat că, instanța de apel eronat a reținut că, eschivarea pârâtului de la plata pensiei de întreținere timp de 10 ani, precum și că dezinteresul referitor la soarta copilului, nu constituie rea-credința a intimatului de exercitare a obligațiilor părintești.

În drept, s-au invocat prevederile art. 430, 432 alin. (1) lit. e), art. 436, 437, art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului declarat de Tîrsîna Victoria, reprezentată de avocatul Țurcanu Tudor, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.” 5

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului – 18 iulie 2025.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, instanța de apel corect a reținut că, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauzele de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele 6 copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală (cauza Johansen împotriva Norvegiei, hotărîrea din 07.08.1996, Culegerea 1996-III, paragraful 64), interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un compartiment deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului (cauza Gnahore împotriva Franței, nr.40.03/98, paragraful 59, CEDO 2000-IX și Johansen citată anterior, paragraful 78).

Totodată, Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20.11.1989 consacră faptul că, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.

Respectiv, deși Coșcodan Ghenadie a admis o restanță la plata pensiei de întreținere, iar ulterior, la situația din 31 decembrie 2023, a achitat- o pe deplin, instanța de apel întemeiat a stabilit lipsa relei-credințe în acțiunile/inacțiunea acestuia.

Or, executându-și obligația de plată a pensiei de întreținere, chiar dacă a avut loc după înaintarea acțiunii, denotă buna-credință a tatălui față de exercitarea obligațiilor sale părintești și urmează a fi reținută de către instanța de judecată la aprecierea temeiniciei acțiunii.

Totodată, lipsa unei comunicări strânse între Coșcodan Ghenadie cu fiica îi este opozabilă ambilor subiecți, or tata nu poate impune o anumită conduită copilului chiar dacă dorește, având în vedere particularitățile familiale ale copilului minor.

Prin urmare, acest fapt nu este suficient pentru a sta la baza admiterii acțiunii.

Subsecvent, Completul de judecată apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele recurentului invocate în această ordine de idei.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanței 7 ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,