2ra-935/23 — restituirea amenzii achitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea amenzii achitate
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului,
2ra-935/23 — restituirea amenzii achitate (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Troian Dmitrii și Caziuc
Maria, reprezentați de avocatul Lungu Cristina,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Troian
Dmitrii și Caziuc Maria împotriva Ministerului Justiției, privind restituirea amenzii
achitate,
împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
Dosarul nr. 2ra-935/23
NR. PIGD 2-22030043-01-2ra-04072023
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), alin. (3) din
Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023). Dezacordul
recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: G. Manoli)
Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi)
12 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Troian
Dmitrii și Caziuc Maria, reprezentați de avocatul Lungu Cristina,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
ÎN FAPT
La data de 01 martie 2022 Troian Dmitrii și Caziuc Maria au depus cerere de
chemare în judecată formulată împotriva Ministerului Justiției, solicitând restituirea
amenzii achitate.
În motivarea acțiunii s-a indicat că de către organul de urmărire penală,
Troian Dmitrii a fost pus sub învinuire în baza art. 264¹ alin. (4) și art. 217¹ alin. (4)
lit. d) din Codul penal.
S-a menționat că, prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 17
august 2020 Troian Dmitrii a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 264¹ alin. (1) din Codul penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de
amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 37.500 lei, cu privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. A fost achitat
Troian Dmitrii pe capătul de învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217¹
alin. (4) lit. d) din Codul penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii.
La data de 04 septembrie 2020 Caziuc Maria a achitat jumătate din amenda
stabilită lui Troian Dmitrii și anume suma de 18.750 lei, conform ordinului de
încasare a numerarului nr. QSG2308:1984316 din 02 septembrie 2020.
Potrivit deciziei Curții de Apel Bălți din 02 martie 2021 s-a casat sentința
Judecătoriei Edineț, sediul Central din 17 august 2020 privind condamnarea lui
Troian Dmitrii în temeiul art. 264¹ alin. (1) din Codul penal. S-a dispus încetarea
cauzei penale față de Troian Dmitrii, în baza art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul penale,
din motivul intervenirii termenului de prescripție.
Consideră reclamanții că, la caz ar fi aplicabile prevederile art. 7 lit. d) și art.
13 alin. (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, atât timp cât prin decizia Curții
de Apel Bălți din 02 martie 2021 s-a dispus încetarea cauzei penale în privința lui
Troian Dmitrii în baza art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul penal, din motivul intervenirii
termenului de prescripție.
Totodată, invocă și prevederile art. 5 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998,
privind modul ce reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire renală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Susțin reclamanții, că din bugetul de stat al R. Moldova, prin intermediul
Ministerului Justiției urmează a fi restituită suma de 18.750 lei, achitată cu titlu de
amendă de Troian Dmitrii prin intermediul lui Caziuc Maria.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 15 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 21 iunie 2022 Troian
Dmitrii și Caziuc Maria au contestat-o cu apel, solicitând casarea integrală a hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15 iunie 2022, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 04 aprilie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul declarat de Troian Dmitrii și Caziuc Maria și menținută hotărârea din 15 iunie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că pretențiile reclamanților nu
se încadrează în prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul
de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
În corespundere cu art. 7 lit. d) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, în
cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se
restituie amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile
de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite.
Cu privire la cele ce preced, instanța de apel a reținut că Legea nr. 1545 din
25 februarie 1998 reglementează expres și exhaustiv cazurile, modul și condițiile
angajării răspunderii patrimoniale pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite
comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de
procuratură și de instanțele judecătorești, fiind inadmisibilă survenirea răspunderii în
alte cazuri decât cele stabilite de legiuitor.
În context, în sensul dispozițiilor enunțate este de înțeles că, pentru
angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de
anchetă sunt necesare condiții speciale și anume: că fapta ilicită, în calitate de
condiție generală a răspunderii delictuale, va avea particularități în materia
respectivă, prin urmare nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată
atrage răspunderea statului.
O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru
prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă admiterea
erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.
Totodată, conform art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, încetarea
urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275
3
pct. 4)–9) din prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele
prevăzute la art. 53 din Codul penal.
Respectiv, potrivit prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) din Codul de
procedură penală, sentința de condamnare se adoptă: fără stabilirea pedepsei, cu
liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul penal,
cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al expirării
termenului de prescripție.
Raportând cadrul legal aplicabil speței la circumstanțele constatate în cadrul
examinării cauzei în fond, instanța de apel a concluzionat că pentru aplicabilitatea
dispozițiilor Legii menționate, în fiecare caz în care se pretinde încasarea
despăgubirilor materiale și morale cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, urmează să existe și
să fie întrunite cumulativ atât circumstanțele prevăzute de art.3, cât și circumstanțele
prevăzute de art.6, în consecință normele legale menționate mai sus sunt indisolubile
una față de alta și nicidecum nu pot fi aplicate separat.
În acest sens, pentru ca persoana să poată pretinde la repararea din contul
Statului a prejudiciului material, la caz sub formă de amenda achitată, în temeiul
Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale
organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, trebuie
să existe simultan câte una din condițiile prevăzute de art.3 și art.6 al legii, ceea ce în
speță nu s-a constatat, evidențiindu-se substanțial netemeinicia și lipsa de suport legal
a acțiunii examinate.
Corespunzător, prejudiciul material sub formă de amendă achitată în bugetul
de stat, invocat de reclamant nu este susceptibil reparării în condițiile acestui act
normativ.
La concret, prin decizia Curții de Apel Bălți din 02 martie 2021 s-a casat
sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 17 august 2020 privind condamnarea
lui Troian Dmitrii în temeiul art. 264¹ alin. (1) din Codul penal și s-a dispus încetarea
cauzei penale față de Troian Dmitrii, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264¹ alin. (1) Codul penal, în baza art. 60 alin. (1) lit. a) Codul
penal, din motivul intervenirii termenului prescripție, dar nu pe motiv de reabilitare a
lui Troian Dmitrii.
Așadar, existența unei sentințe de încetare a procesului penal din motivul
intervenirii termenului de prescripție, denotă cu certitudine lipsa temeiurilor juridice
pentru a invoca reabilitarea judecătorească pe latura penală.
În susținerea acestei concluzii se indică faptul că, în partea motivată a
deciziei Curții de Apel Bălți din 02 martie 2021, Colegiul penal a considerat pe
deplin confirmată învinuirea lui Troian Dmitrii în comiterea infracțiuni prevăzute de
art. 264¹ alin. (1) Codul penal, însă a dispus încetarea procesului penal pe motivul
intervenirii termenului de prescripție.
În aceste circumstanțe, se atestă că acțiunile întreprinse de organele abilitate
în cadrul procesului penal nu pot fi considerate ilicite, în măsura în care au fost
efectuate respectându-se scopul unui proces penal – stabilirea adevărului. De
4
asemenea, nu există nici un act procedural definitiv și irevocabil a judecătorului de
instrucție, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale
acțiunile organului de urmărire penală, iar reclamantul Troian Dmitrii ar fi fost
achitat de acuzațiile care i-au fost aduse în baza art. 264¹ alin. (1) Codul penal.
Respectiv, acesta nu este îndreptățit să solicite restituirea amenzii din contul
bugetului de stat.
Or, Legea nr.1545 reglementează expres că, pentru erorile comise în
procesele penale, persoana va putea pretinde repararea prejudiciului doar în cazul
devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare, scoaterii persoanei de sub
urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare. Totodată,
instanța a conchis că, nu orice erori comise în procesele penale angajează răspunderea
patrimonială, ci doar cele specificate în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545/1998,
circumstanțe ce nu se atestă în speță.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 iunie 2023 Troian Dmitrii și Caziuc Maria, reprezentați de avocatul
Lungu Cristina, au declarat recurs împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
În motivarea recursului recurenții au indicat că suma de 18 750 lei, care a
fost achitată cu titlu de amendă, urmează a fi încasată în beneficiul lui Troian Dmitrii
din bugetul de stat. Așa cum încetarea cauzei penale față de Troian Dmitrii a avut loc,
nerestituirea acestei sume, poate fi considerată ca îmbogățire fără justă cauză, fapt
inadmisibil cu art. 1979 alin. (1) Cod civil.
Instanța de apel eronat a reținut că pretențiile formulate de reclamanți –
restituirea amenzii achitate, precum că nu s-ar încadra în prevederile art. 3, cumulativ
cu art. 6 din Legea nr. 1545/1998. În acest sens, recurenții menționează că obiectul
acțiunii este restituirea amenzii achitate, care cade sub incidența prevederilor art. 5 și
art. 7 lit. (d), art. 13 alin. (2) Legii 1545/1998. Or, prin cererea de chemare în judecată
nu se solicită repararea prejudiciului moral cauzat de organele de drept, ci restituirea
amenzii plătită de Troin Dmitrii, circumstanță, care, în opinia recurenților, cade sub
incidența prevederilor legale invocate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.”
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție) stipulează că:
5
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.
Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) relevă că:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) reglementează că:
„Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procesual.”
Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede că:
„Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care
nu trebuia să fie aplicată; b¹) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat
în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) statuează că:
„Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în
care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b)
cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora
ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.”
Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023) stabilește că:
„Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă, reglementează că:
,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul
inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se expediază părților”.
MOTIVAREA INSTANȚEI
6
Cu referire la termenul de declarare a recursului, decizia instanței de apel a
fost notificată recurenților la data de 08 iunie 2023 (f.d. 96). Prin urmare, recursul
depus la dat de 14 iunie 2023 este în termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, examinarea
admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în
cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza recursului rezultă că recurenții au invocat temei de
admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2) lit. c) din Codul de procedură civilă, în
vigoare la data declarării recursului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând că recurenții au
făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.2 lit. c) CPC – interpretarea
eronată a legii, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau
instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de
ipotezele la care se aplică sau invers.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu,
existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă, și
anume, dacă au fost săvârșite alte încălcări decât cele indicate ce ar constitui temei de
declarare a recursului în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce
la soluționarea greșită a cauzei sau dacă instanța de apel a apreciat probele arbitrar,
sau dacă ar exista erori comise ce ar duce la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului, nu a depistat.
Totodată, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică
să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri.
În speță, Completul de judecată menționează că recursul conține obiecții de
fapt și de drept, care au fost analizate de către instanța de apel, primind o apreciere
corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către
recurenți nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de
drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Troian Dmitrii și Caziuc
7
Maria, reprezentați de avocatul Lungu Cristina, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de prevederile art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul
de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Consideră inadmisibil recursul declarat de Troian Dmitrii și Caziuc Maria,
reprezentați de avocatul Lungu Cristina împotriva deciziei din 04 aprilie 2023 a
Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8