2ra-63/24 — Privind constatrea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

La 07 noiembrie 2022, Marin Bordeian și Rodica Bordeian s-au adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nelea Sărătură privind constatarea încălcării dreptului la executare a hotărârii judecătoreștii în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta au indicat că, prin hotărârea din data de 20 ianuarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-a dispus încasarea din contul lui Maxim Basiul în folosul lui Marin Bordeian a datoriei în sumă de 9500,00 de euro, convertiți în valuta națională la momentul executării hotărârii, precum și cheltuielile de judecată ce se compun din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în mărime de 5195,00 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4625,00 de lei. Hotărârea judecătorească a devenit definitivă și irevocabilă la data de 19 februarie 2015.

Au mai indicat reclamanții că având în vedere că hotărârea judecătorească a devenit definitivă și irevocabilă, creditorul urmăritor Marin Bordeian a depus la oficiul de executare Nelea Sărătură o cerere prin care a solicitat intentarea procedurii de executare.

Au menționat reclamanții că prin încheierea din 22 aprilie 2015, emisă de executorului judecătoresc Nelea Sărătură, s-a dispus intentarea procedurii de executare pe marginea executării documentului executoriu nr.2-3477/2015 din 20 ianuarie 2015 emis de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău privind încasarea din contul lui Maxim Basiul în beneficiul lui Marin Bordeian a datoriei în sumă de 9500,00 de euro și a sumei de 9820,00 de lei. Astfel, la data de 22 aprilie 2015 de către executorul judecătoresc Nelea Sărătură a fost emis borderoul de calcul preventiv la procedura de executare nr.067-788/15 în sumă de 620,00 de lei, sumă care a fost achitată de Marin Bordeian în contul executorului judecătoresc Nelea Sărătură.

Au mai susținut reclamanții că la 22 aprilie 2015, a fost emisă încheierea nr.07-788/15 privind asigurarea executării documentului executoriu, fiind aplicat sechestru pe mijloacele bănești, bunurile mobile/imobile ale debitorului Maxim Basiul fiind interzisă înstrăinarea acestora. S-a dispus comunicarea încheierii părților și registratorilor independenți și de stat, în vederea obținerii informației despre deținerea de către debitor a mijloacelor bănești, bunurilor mobile/imobile. Astfel, pentru data de 18 august 2015 și 10 noiembrie 2021, 1 debitorul a fost citat la biroul executorului judecătoresc Nelea Sărătură în vederea comunicării drepturilor și obligațiilor, inclusiv pentru comunicarea posibilității de conciliere sau, după caz, de determinare a modalității de executare și/sau a consecutivității de urmărire a bunurilor debitorului.

În acest context, au afirmat că la 17 decembrie 2019, executorul judecătoresc Nelea Sărătură a expediat în adresa debitorului Maxim Basiul, borderoul de calcul nr.067-517/r19 privind încasarea din contul debitorului a cheltuielilor de executare în sumă de 1057,00 de lei.

Astfel, reieșind din cele enunțate mai sus și având în vedere că până la momentul adresări în instanța de judecată cu prezenta acțiune hotărârea judecătorească nu era executată, în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, reclamanții au solicitat constatarea încălcării dreptului la executare a hotărârii judecătoreștii în termen rezonabil, încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM a sumei de 100 000,00 de lei cu titlu de prejudiciul moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000,00 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, în coraport cu criticele formulate în cererea de apel și materialul probator, a conchis că concluzia instanței de fond este corectă. 2

În acest context, instanța de apel a notat că prin acțiunea depusă reclamanții Marin Bordeian și Rodica Bordeian a invocat încălcarea termenului de executare a hotărârii judecătorești, invocând că documentul executoriu nr.2-3477/2015 din 20 ianuarie 2015 emis de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, mun. Chișinău privind încasarea din contul lui Maxim Basiul în beneficiul lui Bordeian Marin a datoriei în sumă de 9 500,00 de euro și 9820,00 de lei nu a fost executat până data adresării în instanța de judecată cu prezenta acțiune, la 07 noiembrie 2022.

Cu referire la acest criteriu, instanța de apel a reținut că prin raportul întocmit de către executorul judecătoresc privind modul de respectare a termenului rezonabil de executarea a documentul executoriu nr.2-3477/2015 din 20 ianuarie 2015 emis de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, mun. Chișinău privind încasarea din contul lui Basiul Maxim în beneficiul lui Bordeian Marin a datoriei în sumă de 9500,00 de euro și 9820,00 de lei, reiese că complexitatea obiectului executării se manifestă prin faptul că debitorul este „terț privat”, nu sunt înregistrate după acesta careva bunuri mobile sau imobile nu deține mijloacele financiare pe conturile bancare.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel analizând comportamentul executorului judecătoresc, a concluzionat că nu poate vorbi despre ne întreprinderea tuturor măsurilor necesare în vederea executării documentului executoriu nominalizat supra, în condițiile în care executorul judecătoresc a reacționat imediat la toate cererile reclamatului și în acest sens nu îi poate fi imputată tergiversarea executării.

A mai indicat instanța de apel art. 6 din Convenția Europeană garantează oricărei persoane dreptul de acces la justiție, care are drept consecință dreptul la executarea hotărârilor judecătorești definitive. Totuși, acest drept nu poate obliga un stat să asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea și oricare ar fi circumstanțele, în schimb, statul are obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin.

Astfel, instanța de apel a relevat că raportând circumstanțele cauzei la normele de drept enunțate, este cert și fără echivoc că în acțiunile executorilor judecătorești nu persistă temeiuri de tergiversare a executării hotărârii judecătorești vizate, mai mult ca atât, au fost întreprinse și se întreprind în continuare toate măsurile necesare privind executarea acesteia.

Mai mult ca atât, instanța de apel a ținut să atragă atenția asupra faptului că rolul creditorului (reclamantului în speță), în cadrul procedurii de executare nu se rezumă numai de a solicita urgentarea executării, dar, în conformitate cu prevederile art.44 alin.(5) din Codul de Executare, mai este necesar și acordarea executorului judecătoresc sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire a executării silite, punându-i la dispoziție și mijloacele necesare în acest scop. 3

În contextul celor enunțate, instanța de apel a constatat că unul din factorii care a afectat și afectează procedura de executarea a hotărârii judecătorești din speța principală, ține în mod direct și de comportamentul părților, în persoana debitorului. Adițional, celor indicate mai sus, instanța de apel a considerat necesar de nota faptul că o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești poate fi justificată în anumite circumstanțe.

Astfel, instanța de apel a considerat că concluzia instanței de fond este întemeiată în situația în care potrivit materialului probator se constată că neexecutarea până în momentul adresării în instanță a titlului executoriu nr.2- 3477/2015 din 20 ianuarie 2015 emis de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, mun. Chișinău se datorează complexității procedurii de executare, precum și faptul că pârâtul nu deține alte bunuri care ar putea fi urmărite în vederea executării documentului executoriu, prin urmare de către reclamanții/apelanții nu au fost prezentate careva probe despre constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, motiv din care cerințele reclamanților privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești sunt neîntemeiate și corect au fost respinse prin hotărârea contestată. Or, executorul judecătoresc Nelea Sărătură a avut un rol activ în partea ce ține acțiunile întreprinse conform drepturilor și obligațiilor prevăzute la art. 22 din Codul de executare, mai mult ca atât odată ce bunurile pârâtului au fost ipotecate, aceste acțiuni nu pot fi imputate executorului judecătoresc.

În continuare, instanța de apel a notat că în condițiile în care potrivit materialului probator s-a constatat cert și fără echivoc că nu s-a constatat faptul încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii din 20 ianuarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Maxim Basiul în folosul lui Marin Bordeian a datoriei în sumă de 9500 euro, convertiți în valuta națională la momentul executării hotărârii, precum și cheltuielile de judecată ce se compun din taxa de stat achitată la înaintarea acțiuni în mărime de 5195,00 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4625,00 de lei, iar în acțiunile executorului judecătoresc nu persistă temeiuri de tergiversare a executării hotărârii judecătorești, or, au fost întreprinse, și respectiv, se întreprind în continuare toate măsurile necesare privind executarea hotărârii judecătorești.

Mai mult ca atât, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că reclamanții nu au confirmat culpabilitatea organelor de executare în procesul de executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a punctat că Legea specială care prevede repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, nu acordă reclamantului dreptul de a solicita încasarea unor astfel de cheltuieli cu titlu de prejudiciu moral, în condițiile în care, statul Republica Moldova nu a avut și nici nu are obligații pecuniare față de reclamant. Or, Legea nr. 87/2011 nu acordă dreptul în mod automat la repararea prejudiciului moral în lipsa 4 dovezilor că persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege.

Cu referire la argumentele apelanților instanța de apel a relevat că nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea acțiunii, inclusiv a apelului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, ceea ce rezultă din dispozițiile art.166 alin.(2) lit. e) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora în cererea de chemare în judecată se indică circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretențiile și toate probele de care acesta dispune în momentul depunerii cererii.

În același timp, instanța de apel a menționat că motivarea apelului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de către prima instanță, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

În continuare, instanța de apel a reținut că în circumstanțele speței sacrificarea principiului preeminenței dreptului în sensul impunerii unei alte conduite decât cea prescrisă de către legislator va avea inter alia drept efect defavorizarea procesuală a intimatului, deoarece asemenea acțiuni nu pot fi admise de către instanța de judecată decât în condițiile expres stabilite de lege, în caz contrar, acțiunile arbitrare ale instanțe sunt incompatibile testului de imparțialitate obiectivă perceput de un observator informat și dezinteresat. Or, imparțialitatea este esențială pentru îndeplinirea adecvată a funcției judiciare, ea privește nu doar hotărârea însăși, ci și întreg procesul, prin care se ajunge la aceasta (valoarea 2, principiile de la Bangalore privind conduita judiciară).

Mai mult decât atât, instanța de apel a considerat oportun de a menționa faptul că în conformitate cu prevederile art.9 din Codul de procedură civilă, instanței de judecată îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, pe principiile de contradictorialitate și egalitate a părților în drepturi (art.26 din CPC), motiv din care exonerarea unui participant la proces de obligația legală reprezintă în esență o favorizare nejustificată, în frauda regulilor unui proces echitabil.

În această ordine de idei, instanța de apel analizând toate argumentele și afirmațiile invocate de către apelanți, a concluzionat că sunt vădit lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima instanță, respectiv le-a apreciat ca fiind inconsistente și fără raționament juridic valabil circumstanțelor speței.

În plus, instanța de apel a punctat că este important de remarcat faptul că apelanții, utilizând calea de atac nu au prezentat în instanța de apel probe, pe care nu au avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

La 24 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul poștei terestre, a expediat în adresa intimatului Ministerului Justiției al RM, precum și intervenientului accesoriu executorul judecătoresc Nelea Sărătura, copia recursului declarat de către avocatul Lilian Maliga, în interesele lui Marin Bordeian și Rodica Bordeian, împotriva deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f.d. 155).

Deși, la 14 mai 2024, Ministerului Justiției al RM și executorul judecătoresc Nelea Sărătură au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d. 157/158), aceștia nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe, prin care să-și expună opinia referitor la recursul declarat de către avocatul Lilian Maliga, în interesele lui Marin Bordeian și Rodica Bordeian, împotriva deciziei din 14 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost depus la 16 ianuarie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul de procedură civilă, acesta va fi examinată prin prisma temeiurilor 6 stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) –(2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art.432 alin.(1) lit.e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin.(1) lit.e) din prezentul articol.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, reglementează că: ,,(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Totodată, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.1189 (f.d.144), rezultă că, la 21 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a expediat prin intermediul oficiului poștal, în adresa participanților la proces copia 7 deciziei integrale din 14 decembrie 2023, însă, date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu se regăsesc.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de către avocatul Lilian Maliga, în interesele lui Marin Bordeian și Rodica Bordeian, la 16 ianuarie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de art.434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct.34).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie 2023).

Din analiza recursului declarat de către avocatul Lilian Maliga, în interesele lui Marin Bordeian și Rodica Bordeian, rezultă că, drept temei de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la data 01 septembrie 2023), potrivit căruia se considera că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat eronat legea.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma enunțată la pct. 35 din prezenta încheiere, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului. 8

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de avocatul Lilian Maliga, în interesele în interesele lui Marin Bordeian și Rodica Bordeian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. a), art.440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,