3ra-274/24 — privind anularea în parte a ordinului directorului nr.53 din 07 februarie 2022 si a deciziei de solutionare a cererii prealabile
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea în parte a ordinului directorului nr.53 din 07 februarie 2022 si a deciziei de solutionare a cererii prealabile
- Temei legal
- Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. 2 lit. h din Codul administrativ. Dezacordul recurentei cu decizia primei instante nu constituie un temei de casare a ei
3ra-274/24 — privind anularea în parte a ordinului directorului nr.53 din 07 februarie 2022 si a deciziei de solutionare a cererii prealabile (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către SC „AVIA-INVEST”
SRL,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de către SC „AVIA-INVEST” SRL împotriva Serviciului Fiscal
de Stat privind anularea în parte a ordinului directorului nr.53 din 07 februarie
2022 și a deciziei de soluționare a cererii prealabile,
împotriva hotărârii din 05 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-274/24
PIGD 2-22096440-01-3ra-21032024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia primei instanțe nu constituie un temei de casare a
ei.
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Bostan, V. Negru
07 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de către SC
„AVIA-INVEST” SRL,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 06 iulie 2022, SC „AVIA-INVEST” SRL a depus acțiune împotriva
Serviciului Fiscal de Stat, prin care a solicitat anularea ordinului nr.53 din 07
februarie 2022, în partea ce ține de rândul 2 din tabelul - Dării de seamă privind
taxele în fondul de susținere a populației (anexa nr.1 la ordin) și pct.5 subpct.1), lit.
b) din Instrucțiunea cu privire la modul de completare și de prezentare a dării de
seamă privind taxele în fondul de susținere a populației (anexa nr.2 la Ordin) și a
deciziei de soluționare a cererii prealabile - scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat
nr.26-12/3-32632 din 31 mai 2022. (f.d.5-12)
În motivarea acțiunii SC „AVIA-INVEST” SRL a indicat că, la 30 august
2013 între Agenția Proprietății Publice în calitate de concedent și SC „AVIA-
INVEST” SRL în calitate de concesionar a fost semnat contractul nr. 4/03 de
concesiune a activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroport Internațional Chișinău” și a
terenului aferent acestora (în continuare - contract de concesiune).
Potrivit clauzei contractuale stipulate la art. 15.8 din contractul de
concesiune, tariful pentru modernizarea aeroportului constituie 9 EURO per
pasager la plecare.
La 23 aprilie 2020 a fost adoptată Legea nr.60 privind instituirea unor măsuri
de susținere a activității de întreprinzător și modificarea unor acte legislative. Unele
prevederi din art. VIII al acestei legi se aplică în exclusivitate Concesionarului
(întreprinderii concesionale).
Astfel, potrivit noilor amendamente, în conformitate cu art.4 alin.(1) lit. b),
alin.(2) lit. b) din Legea Fondului de susținere a populației nr.827/2000, subiectul
taxei aeroportuare a fost obligat ca începând cu data de 01 iulie 2020, pe o perioadă
nedeterminată de timp, să achite taxa aeroportuară - în mărime de 50 la sută din
suma tarifului pentru modernizarea aeroportului acumulat lunar.
Potrivit art.4 alin.(3) din Legea nr.827/2000, SC „AVIA-INVEST” SRL este
obligată să transfere lunar, până la data de 25 a lunii imediat următoare lunii de
gestiune la contul Agenției Naționale Asistență Socială sumele astfel acumulate.
Urmare a modificărilor legislative, începând cu 01 iulie 2020, SC „AVIA-
INVEST” SRL a fost impusă să suporte o mărire a costurilor de investiție
proporțional taxei transferate lunar la contul Agenției Naționale Asistență Socială
și o reducere a veniturilor în cuantumul respectiv.
În condițiile menționate, prin dispunerea în temeiul Legii a încasării taxei
aeroportuare - în mărime de 50 la sută din suma tarifului pentru modernizarea
aeroportului acumulat lunar, legislativul a creat un pericol real de implementare cu
1
succes a concesiunii, arogându-și competența unor alte autorități/persoane ce
puteau să intervină în raporturile contractuale în curs de realizare.
În temeiul modificărilor operate în Legea Fondului de susținere a populației
nr.827/2000, de către Serviciul Fiscal de Stat a fost adoptat ordinul nr. 53 din 07
februarie 2022, prin care s-a aprobat formularul tipizat al Dării de seamă privind
taxele în Fondul de susținere a populației, conform anexei nr.1 și Instrucțiunea cu
privire la modul de completare și de prezentare a Dării de seamă privind taxele în
Fondul de susținere a populației, conform anexei nr.2.
Analizând conținutul ordinului nr. 53 din 07 februarie 2022, în partea ce
vizează SC „AVIA-INVEST” SRL - rândul 2 din tabelul Dării de seamă privind
taxele în fondul de susținere a populației și pct.5 subpct. 1) lit. b) din Instrucțiunea
cu privire la modul de completare și de prezentare a Dării de seamă privind taxele
în Fondul de susținere a populației, se deduce că autoritatea publică pârâtă a emis
un act administrativ individual defavorabil ilegal și neîntemeiat, prin ce societatea
reclamantă este lezată în drepturile sale, în sensul art. 17 din Codul administrativ,
ceea ce ocazionează contestarea acestuia în instanța de judecată.
În opinia SC „AVIA-INVEST” SRL, actul administrativ individual
defavorabil în partea contestată, este nul, întrucât acesta conține un viciu deosebit
de grav și acest lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor
circumstanțelor care se iau în considerare.
În context, nici Parlamentul și nicio altă autoritate a statului, precum
Guvernul sau Serviciul Fiscal de Stat nu pot să intervină unilateral cu modificări în
clauzele contractuale, or, contractul încheiat este legea părților și doar părțile
contractante sunt împuternicite cu competența de a modifica contractul, fiind opera
unor negocieri, ce au la bază o manifestare de voință agreată de ambele părți.
Societatea reclamantă a menționat că în conformitate cu art.23 alin.(3) din
Legea cu privire la parteneriatul public-privat nr. 179/2008, părțile poartă
răspundere pentru modificarea unilaterală a condițiilor de executare a contractului
de parteneriat public-privat. Dacă, prin modificarea condițiilor de realizare a
parteneriatului public-privat, s-au adus prejudicii unuia dintre parteneri, partea
vinovată va fi obligată să repare aceste prejudicii.
Prin urmare, completarea Legii Fondului de susținere a populației
nr.827/2000, prin obligarea Concesionarului de a aloca 50 la sută din suma tarifului
pentru modernizarea aeroportului acumulat lunar pe o perioadă nedeterminată este
o încălcare grosolană a angajamentelor contractuale asumate de statul RM prin
intermediul Agenției Proprietății Publice (Concedent) la momentul semnării
contractului de concesiune, constituind deopotrivă o ingerință în dreptul de
proprietate al investitorului, drept garantat de art.46 din Constituție și art.1 din
Protocolul 1 la Convenția Europeană. Or, redirecționarea celor 50 la sută din suma
tarifului pentru modernizarea aeroportului acumulat lunar, nu va asigura
rambursarea investițiilor realizate de către Concesionar, ceea ce presupune că la
caz a fost încălcat și dreptul la inviolabilitatea investițiilor.
În acest sens SC „AVIA-INVEST” SRL a susținut că potrivit clauzei
contractuale stipulate la art.15.8 din contractul de concesiune, tariful pentru
modernizarea aeroportului constituie 9 EURO per pasager la plecare.
2
În acord cu clauza contractuală stipulată la art.15.11 din Contractul de
concesiune, Concedentul și-a asumat obligația de a asigura menținerea nivelului
taxelor aeroportuare, inclusiv tarifului pentru modernizarea aeroportului pentru
perioada contractului de concesiune nu mai mic decât cel valabil la data semnării
contractului de concesiune, iar mărimea acestora va asigura rambursarea
investițiilor prevăzute de contract.
Conform alineatului 2 al aceleiași clauze contractuale, Concedentul
garantează aprobarea cuantumului tarifelor aeroportuare, inclusiv a tarifului pentru
modernizarea aeroportului de către Guvern, la propunerea Ministerului Economiei,
la nivelul ce va asigura rambursarea și rentabilitatea investițiilor prevăzute de
contract. La fel, potrivit art.20.1 din Contractul de concesiune, Concedentul
garantează Concesionarului (întreprinderii Concesionale), inter alia, protecția
investițiilor.
Astfel, SC „AVIA-INVEST” SRL care administrează activele aflate în
gestiunea economică a Î.S. „Aeroportul Internațional Chișinău” și care conform
Constituției, legilor naționale, tratatelor internaționale și contractului de
concesiune, îi este garantată inviolabilitatea investițiilor, a fost impusă în mod
abuziv la achitarea a jumătate din taxa aeroportuară, în lipsa oricărei vinovății civile
sau penale, sub pretextul că, statul este în drept să decidă contribuțiile financiare
ale persoanelor fizice și juridice.
În legătură cu ingerința statului asupra inviolabilității investițiilor, Serviciul
Fiscal de Stat trebuia să se abțină de la adoptarea ordinului nr. 53 din 07 februarie
2022 în partea ce-l vizează pe Concesionar, întrucât prin emiterea actului
administrativ, autoritatea fiscală a continuat lezarea drepturilor și intereselor
patrimoniale ale SC „AVIA-INVEST” SRL în calitate de Concesionar și, drept
consecință, privându-1 de „speranța legitimă de a obține un bun” - de a-și rambursa
investițiile, încălcându-se art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția
Europeană. Or, interesele asociate gestionării activelor Î.S. „Aeroportul
Internațional Chișinău” și terenurile aferente acestora, precum și prestarea
serviciilor relevante la nivelul cerințelor și standardelor internaționale, utilizatorilor
aeroportului, pasagerilor și altor categorii de utilizatori, inclusiv în baza relațiilor
comerciale, constituie interese patrimoniale protejate de art.46 din Constituție și
art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
În aceste circumstanțe societatea reclamantă a susținut că ordinul nr. 53 din
07 februarie 2022 în partea ce-vizează SC „AVIA-INVEST” SRL este ilegal,
arbitrar și incert, ceea ce nu trece testul legalității și nici nu este justificat.
Cu atât mai mult, aceasta se impune în considerarea încălcării transparenței
în procesul decizional. Or, în sensul art. 8 și art. 9 din Legea nr. 239 din 13
noiembrie 2008, sunt stabilite expres etapele și procedurile care urmează a fi
respectate pentru asigurarea transparenței inclusiv prin informarea publicului
referitor la proiectul unui ordin.
În același timp, SC „AVIA-INVEST” SRL a evidențiat încălcarea unor
prevederi și garanții ale drepturilor prevăzute în Codul administrativ, din care
rezultă existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului,
și anume autoritatea publică a emis un act nemotivat, or, nu se poate vorbi despre
3
previzibilitate în afaceri acolo unde odată stabilindu-se niște clauze contractuale,
fiind întocmit și un plan de afaceri, acestea devin inutile. De aceea, în procesul
administrativ, autoritățile trebuie să mențină o justă proporție între interesul public
și interesul privat, cu alte cuvinte trebuie să respecte principiul proporționalității,
care se prezumă că toate actele administrative emise trebuie să răspundă de o
manieră practică scopului pentru care a fost edictate. Aceasta presupune o evaluare
detaliată și minuțioasă de către autoritate a circumstanțelor unei situații, în vederea
stabilirii unui echilibru just și rezonabil între toate interesele implicate, astfel încât
soluția să satisfacă interesele tuturor celor implicați.
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din data de 05 februarie 2024 s-a
respins acțiunea înaintată de SC „AVIA-INVEST” SRL împotriva Serviciului
Fiscal de Stat privind anularea ordinului Serviciului Fiscal de Stat nr.53 din 07
februarie 2022, în partea ce ține de rândul 2 din tabelul - Dării de seamă privind
taxele în fondul de susținere a populației (anexa nr.1 la ordin) și pct.5 subpct1),
lit.b) din Instrucțiunea cu privire la modul de completare și de prezentare a dării
de seamă privind taxele în fondul de susținere a populației (anexa nr.2 la Ordin) și
a deciziei de soluționare a cererii prealabile - scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat
nr.26-12/3-32632 din 31 mai 2022. (f.d.20,21-35, vol.II)
Curtea de Apel Chișinău reieșind din prevederile art. 2 din Codul
administrativ și constatările Curții Constituționale reflectate în decizia nr. 145 din
17 decembrie 2020 a verificat legalitatea actului normativ în partea contestată
privind respectarea procedurii de elaborare și adoptare a actelor normative
conform legii speciale și anume a Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la
actele normative.
Astfel, reținând prevederile art.3 alin.(4), lit. a) și b), art.16 din Legea cu
privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017, art.133 alin.(1) pct.13
din Codul fiscal, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că, ordinul nr.53 din 07
februarie 2022 cu privire la aprobarea formularului tipizat al Dării de seamă privind
taxele în Fondul de susținere a populației și a Instrucțiunii privind modul de
completare și de prezentare a acesteia, a fost emis de o autoritate competentă și
anume de directorul Serviciului Fiscal de Stat.
Totodată, instanța de fond a reținut că la caz, a fost respectată procedura de
emitere și transparența procesului decizional, or, până la adoptarea ordinului nr.53
din 07 februarie 2022, directorul Serviciului Fiscal de Stat a asigurat informarea
corectă a cetățenilor, a asociațiilor constituite în corespundere cu legea, cât și altor
părți interesate. În acest sens, la 25 ianuarie 2022, pe pagina web oficială a
Serviciului Fiscal de Stat a fost publicat anunțul privind organizarea consultării
publice a proiectului de ordin cu privire la aprobarea formularului tipizat al Dării
de seamă privind taxele în Fondul de susținere a populației și a Instrucțiunii privind
modul de completare și de prezentare a acesteia, iar perioada de depunere a
obiecțiilor a fost 25 ianuarie 2022, ora 13:00 – 28 ianuarie 2022, ora 16:00.
4
Cu referire la argumentele SC „AVIA-INVEST” SRL precum că
prevederile contestate din actul normativ îi încalcă inviolabilitatea investițiilor,
Curtea de Apel Chișinău a reține că, ordinul contestat a fost adoptat în vederea
punerii în executare a prevederilor articolului 4 alin.(1) lit.b) și alin.(2) lit.b) din
Legea Fondului de susținere a populației nr. 827 din 18 februarie 2000, articol care
a fost supus examinării constituționalității, deci a fost emis strict la cadrul stabilit
de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora s-a aprobat și nu
poate contraveni prevederilor Legii menționate.
Argumentul invocat de SC „AVIA-INVEST” SRL precum că, actul
contestat nu este motivat, a fost respins de către instanța de fond, deoarece
prevederile art.118 din Codul administrativ se aplică numai în privința actelor
administrative individuale, însă la caz reclamantul contestă parțial un act normativ,
căruia îi sunt aplicabile în special prevederile Legii cu privire la actele normative
nr.100 din 22 decembrie 2017.
În aceste circumstanțe Curtea de Apel Chișinău a constatat că, directorul
Serviciului Fiscal de Stat și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului
acordat prin lege la emiterea ordinul nr.53 din 07 februarie 2022 cu privire la
aprobarea formularului tipizat al Dării de seamă privind taxele în Fondul de
susținere a populației și a Instrucțiunii privind modul de completare și de prezentare
a acesteia.
Referitor la cerința SC „AVIA-INVEST” SRL privind anularea deciziei de
soluționare a cererii prealabile și anume scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr.26-
12/3-32632 din 31 mai 2022, instanța de fond a menționat că aceasta este o cerință
subsecventă cerinței de bază de anulare parțială a actului și a fost respinsă pe
aceleași motive.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII INSTANȚEI DE
FOND
La 11 martie 2024 SC „AVIA-INVEST” SRL a depus recurs împotriva
hotărârii Curții de Apel Chișinău din data de 05 februarie 2024, prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi
hotărâri privind admiterea acțiunii. (f.d.44-46, vol.II)
În motivarea recursului SC „AVIA-INVEST” SRL, a reiterat circumstanțele
de fapt și de drept indicate în cererea de chemare în judecată, totodată a invocat
dezacordul cu hotărârea nominalizată, considerând-o ilegală. La fel a menționat că
la emiterea acesteia au fost aplicate eronat normele de drept material și procesual,
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu au fost constatate și
elucidate pe deplin iar concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, sunt în
contradicție cu circumstanțele pricinii.
În opinia societății recurente hotărârea contestată reprezintă din sine doar
reproducerea cererii de chemare în judecată, a referințelor, articolelor din Codul
administrativ și a Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017, iar unica motivare invocată
este precum că, ordinul nr. 53 din 07 februarie 2022 a fost emisă de autoritatea
5
publică competentă, menționând că din partea reclamantului nu a fost invocat nici
un temei legal în suportul pretențiilor formulate.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 08 aprilie 2024 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul
înaintat de către SC „AVIA-INVEST” SRL, prin care a solicitat declararea
recursului inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.
2451 alin. (1) din Codul administrativ. ( f.d.54, vol.II)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (22) și (5) lit. b) din Codul administrativ prevede că:
„Curțile de apel soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ
împotriva actelor administrative normative, care nu se supun controlului de
constituționalitate.
Curtea Supremă de Justiție soluționează: cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ reglementează următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Codul administrativ stabilește că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau
a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la
rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu
au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ reglementează că:
6
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, completul de judecată
constată că hotărârea motivată a fost comunicată SC „AVIA-INVEST” SRL, prin
intermediul poștei electronice, la 12 februarie 2024. Recursul a fost depus la data
de 11 martie 2024, prin urmare cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 245
din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele precitate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca
primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor
de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate,
motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe
care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus
de SC „AVIA-INVEST” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul societății recurente cu
soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a
legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta
s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv
nu constituie temei de casare a hotărârii recurate.
Din analiza recursului declarat de către SC „AVIA-INVEST” SRL rezultă,
că recurenta nu a invocat temeiul legal în baza căruia își întemeiază recursul, dar a
făcut trimitere la prevederile art. 244-248 din Codul administrativ, fără a indica
expres temeiul de admisibilitate a recursului.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare
a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel
Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea
probelor pe care se bazează aceste critici.
Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că
motivele de casare, invocate în recursul depus de SC „AVIA-INVEST” SRL nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece
argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne
soluția instanței de fond, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat
starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum
și a celor prezentate în instanța de judecată.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,
recursul depus de SC „AVIA-INVEST” SRL conține obiecții de fapt și de drept
similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate
minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.
Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea
recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare
clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul
administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile
se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului societății
recurente la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a
instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea
uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
8
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din
CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul
acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de SC „AVIA-INVEST” SRL.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9