2ra-64/24 — cu privire la restituirea pensieiei si repararea prejudiciului moral

La 26 decembrie 2017, Lidia Pantelei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Poșta Moldovei”, prin care a solicitat restituirea pensiei pentru luna februarie 2016 în mărime de 1 555 lei și a pensiei pentru luna iulie 2016 în sumă de 1 777 lei, iar în total suma de 3 332 lei, precum și repararea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei.

În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că în luna iunie 2016 s-a apropiat la Oficiul poștal nr. 2071, sectorul Buiucani, pentru a ridica pensia pentru lunile: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai și iunie ale anului 2016. De obicei, dânsa ridica pensia în fiecare lună, dar în legătură cu faptul că în vara anului 2016 își planifica-se să urmeze un tratament dificil și costisitor în afara țării, a decis să nu i-a pensia pentru prima jumătate a anului 2016, pentru a nu cheltui banii.

Lidia Pantelei a menționat că, de fiecare dată ridica pensia de la Oficiul poștal nr. 2071, prezentând buletinul de identitate și i se elibera pensia contra semnătură, iar pentru început se semna într-un registru, iar în ultima perioadă se semna pe o chitanță care rămânea la doamna ce elibera pensia.

A invocat că în luna iunie s-a prezentat la Oficiul poștal nr. 2071 să ridice pensia pentru 6 luni, prezentând buletinul de identitate persoanei de la ghișeu, menționând că urmează să primească pensia pentru cele șase luni: ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai și iunie anului 2016.

Lucrătorul poștal, după introducerea datelor din buletin în calculator, i-a comunicat că pentru luna ianuarie și februarie anul 2016 aceasta a ridicat pensia anterior.

A indicat că, la insistența sa verificând repetat baza de date, fiind convinsă că nu a ridicat pensia și nici la poștă în această perioadă nu a fost, lucrătorul poștal i-a zis că conform informației din calculator acesta a primit 1 pensia pentru lunile ianuarie și februarie și are de primit doar pentru lunile martie, aprilie, mai și iunie anul 2016.

La solicitarea de ai fi prezentate chitanțele cu semnătura acesteia, care ar confirma primirea banilor, lucrătorul poștal i-a comunicat că nu îi poate prezenta nicio chitanță fiindcă acestea se păstrează în arhivă.

Lidia Pantelei a punctat că, din cauza fluxului mare de clienți nu a reușit să rezolve problema cu pensia în acea zi, dar a primit pensia pentru lunile martie, aprilie, mai, iunie anul 2016, pentru ce a semnat o chitanță, unde într-o coloană scria 4 luni martie, aprilie mai și iunie, luna martie fiind subliniată cu o linie roșie, iar ce ține de lunile ianuarie și februarie se va apropia mai târziu.

La sfârșitul lunii august 2016, s-a prezentat la Oficiul poștal nr. 2071 pentru a ridica pensia pentru luna iulie și august 2016, totodată intenționând să rezolve și situația cu pensia din lunile ianuarie și februarie ale aceluiași an.

La ghișeu, reclamanta a prezentat buletinul și a comunicat că dorește să ridice pensia pentru lunile iulie și august. Persoana care deservea ghișeul respectiv, a verificat în calculator și a informat că pensionara deja a ridicat pensia pentru luna iulie și poate să îi elibereze doar banii pentru luna august.

Reclamanta constatând că banii au dispărut pentru lunile ianuarie, februarie și iulie, a solicitat să intervină administrația și să elibereze chitanțele semnate de aceasta. I s-a comunicat că, urmează să se apropie la 1 septembrie deoarece persoana responsabilă va reveni din concediu și va putea prezenta informația necesară referitor la aceste circumstanțe.

Respectiv, reclamanta a susținut că, nu a ridicat pensia pentru luna august.

Revenind la Oficiul poștal nr. 2071, la începutul lunii septembrie, sperând ca va ridica pensia pentru lunile ianuarie, februarie, iulie și august, însă i-a fost prezentate probe că dânsa a ridicat pensia în luna iulie pentru lunile aprilie, mai, iunie și iulie și pentru ianuarie și februarie a primit în luna martie, însă a menționat că această semnătură nu îi aparține.

La 25 octombrie 2016 a înregistrat o plângere la REI-I al IP Buiucani, mun. Chișinău, prin care a comunicat că, în perioada 20 iunie 2016-20 august 2016 persoane necunoscute de la Oficiul poștal nr. 2071, din str. Alba-Iulia, nr. 202, mun. Chișinău, prin falsificarea semnăturii, au intrat în posesia pensiei pentru 2 luni, iar în cadrul dosarului a oferit declarații și ofițerul de urmărire penală a dispus efectuarea expertizei judiciare grafoscopice. 2

Prin expertiza nr. 34/12/1-R-546 din 30 ianuarie 2017 s-a constat că, semnăturile din numele său, plasate la rubrica „Semnătura beneficiarului” în bonurile de plată nr. 80916865 RI din 19 februarie 2016 și nr. 87326338 RI din 15 iulie 2016 nu au fost executate de către Lidia Pantelei, dar de către altă persoană, cu imitarea semnăturii.

A precizat că la scurt timp după această perioadă, în luna martie a găsit la ușa ap. 2 bilețele de la fosta administratoare Victoria Calmîș, despre ce a informat ofițerul de urmărire penală. Administratoarea oficiului poștal i-a explicat că, în luna ianuarie aceasta era responsabilă de baza de date a pensionarilor și doar ea cunoștea parola la calculator, dar din neatenția dînsei cineva s-a semnat și a menționat că dorește să îi restituie banii pentru pensia din luna ianuarie în mărime de 1 550 lei, în acest sens a fost întocmită și o recipisă, prin care reclamanta a indicat că a primit pensia pentru luna ianuarie și nu are nicio pretenție la ea.

A specificat că, puțin mai târziu a fost contactată de șeful ÎS „Poșta Moldova” pentru a discuta la sediul Central, la care a fost informată că, posibil să fie o serie de hoți având în vedere că în mai multe oficii poștale au fost cazuri similare și ei vor face o cercetare a tuturor circumstanțelor.

La 19 iulie 2017, Nina Klibanovscaia a decedat, iar prin ordonanța din 30 octombrie 2017 a Procuraturii Chișinău, oficiul Buiucani a fost încetată urmărirea penală în cauza penală nr. 2016032610, pe motiv că a intervenit decesul făptuitorului.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 02 martie 2023, ÎS „Poșta Moldovei”, a declarat apel împotriva hotărârii din 07 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Instanța de apel, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că, soluția instanței de fond, în partea încasării sumei de 5 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, este greșită.

Nivelul de gravitate trebuie să fie apreciat în lumina impactului financiar al problemei în litigiu și a importanței cauzei pentru reclamant. Este oportun a preciza că condițiile de reparație a prejudiciului moral sunt: constatarea încălcării; imposibilitatea înlăturării consecințelor încălcării în dreptul intern; existența unui prejudiciu considerabil; existența legăturii de cauzalitate între încălcare și prejudiciu.

În circumstanțele relatate, instanța de apel constată a fi neîntemeiată pretenția Lidiei Pantelei cu privire la repararea prejudiciului moral, ori ÎS ,,Poșta Moldovei” și-a exprimat inițiativa de a repara din bugetul întreprinderii, prejudiciul cauzat, fără a se ajunge la examinarea dosarului respectiv, iar Lidia Pantelei a refuzat primirea sumei de 3 332 lei. Nu a fost probat faptul că ÎS ,,Poșta Moldovei” a acționat față de Lidia Pantelei în mod ilicit, cu vinovăție. Respectiv, s-a constatat că nu a fost prejudiciată moral. 4

Cu referire la argumentele ÎS ,,Poșta Moldovei”, precum că, încasarea/compensarea pensiei nu poate fi pretinsă de la angajator, deoarece prejudiciul a fost cauzat de salariata întreprinderii din propria inițiativă, este nejustificată și contradictorie, iar art. 2005 din Codul civil, nu poate fi aplicat ÎS ,,Poșta Moldovei”, instanța de apel a menționat că ținând cont de faptul că, Nina Klibanovskaia fiind angajată a ÎS „Poșta Moldovei” la momentul producerii falsificării și sustragerii sumelor bănești, îndeplinea funcția încredințată de angajator, aceasta din urmă apare în calitate de reprezentant legal al comitentului, prezumându-se că prejudiciul cauzat de angajat în exercițiul funcției încredințate, se consideră a fi cauzat prin acțiunile comitentului. Respectiv, concluzia primei instanțe în acest sens, este întemeiată și justificat a fost admisă pretenția cu privier la restituirea pensiei în mărime de 3 332 lei pentru lunile februarie și iulie. Deși, atât la faza medierii judiciare, cât și pe parcursul examinării cauzei, ÎS ,,Poșta Moldovei” a propus în locul angajatei decedate să achite sau să transfere suma de 3 332 lei, însă Lidia Pantelei a refuzat.

Instanța de apel a mai indicat că în pofida faptului că nu angajatorul a provocat sustragerea sumelor de bani, cunoscând că persoana vinovată a decedat, a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, însă fără succes.

Recurenta consideră că prima instanță nu a luat în considerare toate criteriile de apreciere a mărimii prejudiciului moral prevăzut de lege. Art. 2037 alin. (1) și (2) din Codul civil prevede că mărimea despăgubirii pentru 5 prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate.

Astfel, nu s-a luat în considerare de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate. Recurenta a indicat că a suferit fizic și psihic în perioada cât nu a primit pensia. A suferit și o intervenție chirurgicală pe acest fon.

Consideră că ÎS „Poșta Moldovei” este vinovată, ori lucrătorul acesteia a falsificat actele.

La 24 aprilie 2024, s-a expediat intimatei ÎS „Poșta Moldovei” copia recursului declarat de Lidia Pantelei și s-a comunicat dreptul de depunere, în termen de până la o lună, a referinței, cu expunerea asupra obiecțiilor materiale și procedurale invocate în cererea de recurs.

Intimata ÎS „Poșta Moldovei” a depus referință, prin care a solicitat a declara inadmisibil recursul depus de Lidia Pantelei.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare de la 01 septembrie 2023.

În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, și având în vedere că, recursul a fost declarat la 16 ianuarie 2024, adică după intrarea în vigoare a modificărilor operate în 6 Codul de procedură civilă, acesta va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

În conformitate cu art. 432 din Codului de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Conform art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023): „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din actele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată la 19 decembrie 2023 la adresa electronică a avocatului Alexandru Prisac, care reprezintă interesele Lidiei Pantelei (alexandruprisac@yahoo.com), precum și prin intermediul oficiului poștal Lidiei Pantelei, însă confirmarea recepționării acesteia la materialele cauzei nu este. (f.d. 28, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 16 ianuarie 2024 de către Lidia Pantelei a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale precitate supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de 7 legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Se reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă, în redacția legii în vigoare la data declarării recursului.

Din analiza recursului declarat de Lidia Pantelei rezultă că drept temei de declararea a recursului a fost invocat în esență prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01.09.2023), adică decizia contestată a instanței de apel este arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată atestă că de fapt motivele recursului se referă la dezacordul recurentei Lidia Pantelei cu soluția pronunțata de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, prin urmare recursul este vădit neîntemeiat și nu constituie temei de casare a deciziei recurate, menționând că nu este nici un temei legal de a încasa prejudiciul moral pentru faptul că nu a primit pensia pentru două luni din anul 2016.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus Lidia Pantelei conține în esență obiecții de fapt și de drept similare expuse anterior în acțiune și în cererea de apel care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în modul corespunzător, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea lor, călăuzindu- se de lege. 8

Date fiind cele constatate, Completul de judecată consideră că nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță și instanța de apel în modul garantat de art.6§1 al CEDO.

Completul de judecată remarcă că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data declarării recursului. Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996- 9 1,11p.141,§39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Lidia Pantelei este vădit neîntemeiat și urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă,