2ra-742/24 — cu privire la constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, incasarea prejudiciului moral

2ra-742/24 — cu privire la constatarea faptului incalcarii dreptului la judecarea in termen rezonabil a cauzei, incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul

Justiției al Republicii Moldova și avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele

Galinei Gusac,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de

Galina Gusac împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire

la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și

compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

au admis apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a

modificat hotărârea din 19 septembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central,

(Dosarul nr. 2ra-742/24

Nr. PIGD 2-23081019-01-2ra-18062024)

Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursuri vădit neîntemeiate, în temeiul art. 433

(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu

constituie un temei de casare a ei.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central: jud. I. Țonov

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Panov, V. Mihaila, V. Cotorobai

21 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și avocatul Andrei Beruceașvili,

în interesele Galinei Gusac,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei privind aplicarea art.13 alin.

(1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, pentru

perioada 23 noiembrie 2016-20 decembrie 2022 și compensarea prejudiciului

moral în sumă de 300 000 lei.

Gavrilova, în interesele condamnatei Galina Gusac a depus cerere privind

aplicarea art.13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210

din 29 iulie 2016.

privind aplicarea prevederilor actului cu privire la amnistie. Prin decizia din 19

octombrie 2017 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul,

casată încheierea din 02 iunie 2017 a Judecătoriei Hîncești și s-a dispus

rejudecarea cauzei.

respins cererea privind aplicarea față de condamnatul Galina Gusac a actului de

amnistie în temeiul art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.

210 din 29 iulie 2016. Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul și s-a casat încheierea din 08 mai 2019

a Judecătoriei Hîncești și s-a dispus rejudecarea cauzei.

respins ca fiind neîntemeiată cererea avocatului Svetlana Gavrilova înaintată în

interesele condamnatului Galina Gusac privind aplicarea art. 13 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 210/2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea 25-a de la

1

proclamarea independenței Republicii Moldova. Prin decizia din 21 septembrie

2020 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul avocatului

Andrei Beruceașvili, s-a casat încheierea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Hîncești

și s-a dispus rejudecare cauzei.

a admis cererea avocatului Svetlana Gavrilova, înaintată în interesele

condamnatului Galina Gusac, privind aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit.

b) al Legii nr. 210 din 29 iunie 2016, privind amnistia în legătură cu aniversarea

a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și s-a redus din

pedeapsa închisorii neexecutate în privința condamnatului Galina Gusac prin

sentința din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, condamnată

potrivit prevederilor art. 190 alin. (5) Cod penal, termenul de 1/4 ceea ce

constituie l (unu) ani, 6 (șase) luni și 2 (două) zile. Prin decizia din 30 iunie 2022

a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul procurorului în

Procuratura raionului Hîncești, Ghenadie Beregoi și casata încheierea din 8 iunie

2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, cu remiterea cauzei la o nouă

rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

cerere de încetare a procedurii de examinare a cererii din 23 noiembrie 2016

privind aplicarea art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210

din 29 iulie 2016, în legătura cu faptul că persoana condamnată a fost eliberată

din detenție. Prin încheierea din 20 decembrie 2022 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni procedura de examinare a cererii din 23 noiembrie 2016 privind

aplicarea art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210

din 29 iulie 2016 a fost încetată.

art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-

a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016

a avut loc în perioada 23 noiembrie 2016 - 20 decembrie 2022, adică 6 ani și 27

de zile. Ținând cont de data emiterii actului de dispoziție a instanței de judecată

(încheierea Judecătoriei Hâncești sediul Ialoveni din 20 decembrie 2022) se

consideră că prezenta acțiune civilă de constatare a încălcării dreptului de

judecare în termen rezonabil este depusă în termen.

lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016 i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei, or deși problema de

drept nu prezenta o complexitate sporită, în total procedura de examinare a avut

loc timp de 6 luni și 27 de zile. Totodată, deoarece termenul de examinare a cererii

2

a fost atât de mare, reclamanta nu a beneficiat de reducerea cu 1/4 a termenului

de pedeapsa stabilit prin sentința din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău și a fost deținută în detenție mai mult cu 1 (unu) ani, 6 (șase) luni

și 2 (două) zile. În mod evident examinarea cererii cu privire la aplicarea

prevederilor legii cu privire la amnistie fața de reclamantă urma să aibă loc în

regim prioritar, ținând cont de faptul că în cazul admiterii cererii urma să fie

eliberată din penitenciar. Însă, până la urmă reclamanta nu a beneficiat de

reducerea pedepsei penale, dar a continuat să execute pedeapsa.

cauzei i-a fost cauzat prejudiciul moral substanțial, or ultima a fost deținută în

detenție în condițiile Penitenciarului nr. 7 Rusca, deși urma să fie eliberată.

Totodată, în urma suferințelor psihice și stresului permanent, legat de

neexaminarea cauzei în termen rezonabil s-a agravat starea sănătății, iar din

detenție ultima a ieșit cu acutizarea bolilor cronice. Mai mult ca atât, a pierdut

încrederea în sistemul judecătoresc, în valorile dreptății și legalității procesului

de judecată. Totalitatea circumstanțelor expuse denotă că de către stat, în

persoana instanțelor de judecată, i-a fost încălcat grav dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

privința acesteia și suferințele psihice suportate consideră că suma de 300 000 lei

va fi suma echitabilă și rezonabilă ce urmează a fi încasată din contul pârâtului

cu titlu de reparare a prejudiciului moral suportat.

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei privind aplicarea art.

13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016,

pentru perioada 23 noiembrie 2016-20 decembrie 2022 și compensarea

prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Galina Gusac.

S-a constatat încălcarea dreptului Galinei Gusac la judecarea în termen

rezonabil a cauzei penale privind aplicarea actului de amnistie în temeiul Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016, în perioada 23 noiembrie 2016-20

decembrie 2022.

3

S-a încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al RM în beneficiul Galinei Gusac suma de 300 000 lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei, în perioada de la 23 noiembrie 2016-20 decembrie

2022.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

(f.d. 153), iar la 20 decembrie 2023, a depus motivarea apelului împotriva

hotărârii din 19 septembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 172-

178).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Ministerul Justiției al RM. S-a modificat hotărârea din 19 septembrie

2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pronunțată în cadrul cauzei civile

inițiată la cererea de chemare în judecată înaintată de Galina Gusac către

Ministerul Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, cu repararea prejudiciului moral și

micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la suma de 300 000 lei la

suma de 40 000 lei. (f.d. 193, 194-200).

a stabilit starea de fapt, corect a identificat și aplicat cadrul legal litigiului dedus

judecății și corect a constatat existența criteriilor, cumulului de circumstanțe și

situației, ce impune survenirea răspunderii Statului pentru acțiunile instituțiilor

sale în cadrul examinării cererii condamnatei Galina Gusac privind aplicarea art.

13 alin. (1) lit. b) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016. Or,

după cum s-a stabilit, cererea condamnatei Galina Gusac a fost examinată în

perioada 23 noiembrie 2016-20 decembrie 2022, ceea ce se echivalează cu șase

ani, o lună și trei zile.

Ministerului Justiției întrunesc temeiurile legale de intervenire a răspunderii

Statului pentru încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei intentate la

cererea înaintată de Galina Gusac privind aplicarea actului de amnistie în temeiul

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.

4

al RM referitor la respectarea termenului de către instanțele de judecată la

examinarea cererii condamnatului Galina Gusac, ori aceste argumente contravin

stării reale de fapt constatate de instanță și reglementate de normele de drept

material aplicabile.

fond privind întrunirea condițiilor de intervenire a răspunderii Statului pentru

încălcarea termenului rezonabil la examinării cauzei intentate la cererea înaintată

de Galina Gusac privind aplicarea actului de amnistie în temeiul Legii privind

amnistia în legătură cu aniversarea 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016. Totodată, instanța de apel a admis

argumentele Ministerului Justiției al RM, ce se referă la caracterul excesiv al

sumei, echivalent bănesc al prejudiciului moral, adjudecat și a admis apelul

acestuia în această privință, modificând soluția instanței de fond prin micșorarea

sumei echivalentului bănesc al compensației prejudiciului moral cauzat, acordat

în calitate de despăgubire pentru daunele morale cauzate.

moral cauzat Galinei Gusac nu a fost corect determinat de instanța de fond, fiind

unul net peste nivelul prejudiciului moral cauzat în coraport cu modul în care a

derulat procedura penală, drepturilor și libertăților afectate, întinderea, perioada

și durata acestor încălcări și limitări. Or, la stabilirea cuantumului prejudiciului

moral instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele descrise în Raport, cum

nici de persoana reclamantului și starea socială a acestuia, nu a ținut cont de

modul de percepere a reclamantului în societate în raport cu calitatea sa socială,

intensitatea și periodicitatea suferințelor cauzate urmare a procedurilor la care a

fost supus, atât de ordin psihic cât și moral, acestea fiind de o profunzime și

intensitate suficientă pentru a impune Statul la acordarea unor despăgubiri bănești

pentru recuperarea prejudiciului moral cauzat, însă într-un cuantum mai mic decât

cel determinat de prima instanță.

să fie într-un raport proporțional gradului de suferințe psihice și morale, cum și

gradului în care reputația acestuia a fost lezată, gradului de vinovăție al autorului

prejudiciului, cât și cu măsura în care această compensare va aduce satisfacție

victimei, fiind luat ca reper acțiunile și măsurile penale efectuate în privința lui,

perioada și intensitatea restricțiilor și atentări la drepturile și libertățile

fundamentale, cum și însăși perioada menținerii acestuia în cadrul procedurii

penale.

reprezintă o sumă excesivă, aceasta urmând a fi micșorată până la suma de 40 000

lei, aceasta fiind rezonabilă și echitabilă, acordând o despăgubire utilă și

suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat persoanei vizate,

5

această despăgubire corespunzând și criteriilor de despăgubire stabilite de CtEDO

prin jurisprudența sa. Instanța a concluzionat astfel datorită modului de derulare

a procesului, complexitatea acestuia și comportamentul. părților, finalitatea

procedurii, scopul urmărit și așteptările persoanei în raport cu rezultatul

examinării cauzei, cum și situațiile de fors-major, și anume, pandemia de

COVID-19 existentă pe perioada derulării procesului.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

deciziei din 20 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

motivat, se constată că nu există careva motive de tergiversare a examinării

cauzei, ori, respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată

naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate

fi privită drept „tergiversare a examinării cauzei”, motiv pentru care argumentele

invocate de Galina Gusac nu pot fi reținute.

se apreciază rezonabilitatea termenului la examinare a cauzei, conchide că

perioada de referință în speța principală nu depășește limita rezonabilității pentru

astfel de categorii de cauzei. În contextul celor expuse și luând în considerare

complexitatea cauzei, comportamentul părților de sarcina lunară a fiecărui

judecător din cadrul instanțelor de judecată și de contextul pandemic perindat pe

parcursul examinării cauzei, reține că autoritățile judecătorești au acționat cu

bună-credință, cu o suficientă diligență, au întreprins toate măsurile necesare în

vederea examinării și soluționării obiective și sub toate aspectele a cauzei.

apreciat în colaborare și cu termenii prevăzuți de legislația procesuală, fiind

stabiliți în vederea asigurării desfășurării procesului cu respectarea principiilor

fundamentale ale dreptului procesual penal, principii care în ansamblul lor

materializează dreptul părții la un proces echitabil. Examinarea cauzei în termen

rezonabil este doar una din componentele dreptului la un proces echitabil și prin

urmare nu poate prevala asupra tuturor celorlalte.

Supreme de Justiție, emisă în cauza ÎI „Prițcan Gherasim” vs Ministerul Justiției,

6

prin care instanța de judecată a respins o acțiune asemănătoare prezentei,

motivând că „toate amânările ale ședințelor de judecată ce au avut loc în speță în

care se invocă tergiversarea examinării cauzei, au survenit anume urmare a

realizării drepturilor procesuale a părților, care au dus la amânarea examinării

cauzei în repetate rânduri, motiv din care, întinderea examinării cauzei principale,

nu poate fi pusă în seama instanței de judecată, ori așa cum a fost menționat,

anume părțile având drepturile sale procedurale au pus instanța în situația

amânării cauzei și întru asigurarea unui proces echitabil”. Cauza, Latu Vasile și

Mîțu Vitalie vs Ministerul Justiției, unde instanța a respins pretențiile

reclamanților cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin examinarea în

termen nerezonabil a cauzei, motivând că „instanța de judecată reieșind din

materialele cauzei, ajunge la concluzia că în speță examinând respectarea

„justului echilibru” sub aspectul exigențelor celerității procedurilor judecătorești

și principiul general al bunei administrări a justiției, urmează a fi acordată

prioritate bunei administrări a justiției, respectarea căreia a implicat derogare de

la principiul soluționării cauzei în termen restrânși.”

regulă. În materia drepturilor omului, o recunoaștere oficială și publică a violării

constituie uneori prin sine o satisfacție (Amihalachioae sau Timpăul de

Dimineață c. Moldovei.)

apel, și anume, 40 000 lei în favoarea Galinei Gusac, consideră că instanța

urmează să aplice prevederile art. 118 din Codul de procedură civilă, în temeiul

căruia, părțile sunt obligate să prezinte probe pe care le invocă, conform

legislației în vigoare. În acest context, sarcina probării prejudiciului moral nu

poate fi pusă numai pe seama Ministerului Justiției, dar se apreciază individual

pentru fiecare caz, luându-se în considerare argumentele ambelor părți în proces

și jurisprudența Curții Europene, excluzându-se pretenții excesive și vădit

exagerate. La caz, consideră pretenția Galinei Gusac, care a fost admisă parțial

de către instanța de apel privind compensarea prejudiciului moral în cuantum de

40 000 lei, drept o sumă exorbitantă, constituind o pretenție formulată în mod

abstract, fiind o compensație iluzorie, în raport cu pretinsele suferințe invocate.

declarat recurs împotriva deciziei din 20 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținea în vigoare a hotărârii din 19 septembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și

instanța de apel, suplimentar a invocat că instanța de apel la judecarea cauzei a

dat o apreciere vădit nerezonabilă probelor prezentate de către Galina Gusac în

susținerea pretențiilor invocate. Totodată, a menționat că caracterul și gravitatea

7

încălcării drepturilor și intereselor legitime a recurentei prin încălcarea

termenului rezonabil de judecare a cauzei nu au fost apreciate în plină măsură de

către instanța de apel.

în măsură să analizeze calitatea jurisprudenței instanțelor judecătorești naționale,

ea consideră că, deoarece remiterea cauzelor spre reexaminare este de obicei

dispusă ca urmare a erorilor comise de către instanțele judecătorești inferioare,

repetarea unor astfel de procedee în cadrul unui set de proceduri dezvăluie o

deficiență serioasă în sistemul judiciar (a se vedea Wierciszewska v, Poland, nr.

41431/98, § 46, 25 noiembrie 2003 și Pavlyulynets v. Ukraine, nr. 70767/01, §

51, 6 septembrie 2005).

rejudecare de 4 ori, cauza nefiind de o complexitate sporită, ori cauze analogice

în privința altor persoane au fost examinate în cel mult 6 luni.

nu a ținut cont de faptul că, deoarece termenul de examinare a cererii a fost atât

de mare, recurenta nu a beneficiat de reducere cu ¼ a termenului de pedeapsă

stabilit prin sentința din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și a fost deținută în detenție mai mult cu 1 an, 6 luni și 2 zile. În mod evident

examinarea cererii cu privire la aplicarea prevederilor legii cu privire la amnistie

față de recurentă urma să aibă loc în regim prioritar, ținând cont de faptul că în

cazul admiterii cererii urma să fie eliberată din penitenciar. Însă, recurenta nu a

beneficiat de reducerea pedepsei penale, dar a continuat să execute pedeapsa.

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, hotărârile CEDO au forță obligatorie. Astfel, în jurisprudența

CtEDO, cauza Lari v. Moldova, Curtea a acordat cu titlu de prejudiciu moral 1

500 euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce privește durata procedurilor timp

de 2 ani, cazul Materi și Tutunaru v. Moldova, Curtea a acordat cu titlu de

prejudiciu moral 2 000 euro pentru violarea art. 6 § 1 CEDO în ce privește durata

procedurilor timp de 2,5 ani și în cazul Cravcenco v. Moldova, Curtea a acordat

suma de 3 000 euro pentru încălcarea termenului rezonabil. În cazul recurentei,

durata procedurii judiciare a constituit mai mul de 6 ani și nu a obținut actul

judiciar favorabil. Consideră că instanța de fond corect a apreciat gravitatea

încălcărilor comise în privința Galinei Gusac și suferințele psihice suportate, fiind

încasată suma prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei.

intermediul poștei electronice și terestre, a expediat în adresa participanților la

proces, copia recursului declarat de Ministerul Justiției al RM și de avocatul

Andrei Beruceașvili, în interesele Galinei Gusac, împotriva deciziei din 20 martie

2024 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat,

8

întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în

drepturi, posibilitatea de depunere a referinței. (f.d.212, 220)

referință la cererea de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.”

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

f) recursul este vădit neîntemeiat.

reglementează că, recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții

Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor;

(2)Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

,,În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în

ședință publică la 20 martie 2024.

11 iunie 2024, Curtea de Apel Chișinău a expediat părților, prin intermediul

poștei electronice, copia deciziei integrale din 20 martie 2024.

recursul declarat de Ministerul Justiției al RM la 18 iunie 2024 și recursul declarat

9

de avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele Galinei Gusac, la 22 iulie 2024, se

consideră depuse în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă (a

se vedea pct. 39).

că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate

în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de la 01 septembrie

2023).

Andrei Beruceașvili, în interesele Galinei Gusac rezultă că s-a invocat ca temei

de admisibilitate prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), b) e) din Codul de procedură

civilă, citat supra.

au făcut trimitere la temeiurile de drept prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a), b), e)

din Codul de procedură civilă, nu a stabilit că decizia contestată a Curții de Apel

Chișinău este bazată pe o interpretare eronată a legii, că aceasta ar fi contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție pe cauze similare, iar prin

admiterea recursului declarat de avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele

Galinei Gusac, s-ar consolida sau s-ar modifica jurisprudența Curții Supreme de

Justiție.

argumentelor recursurilor, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu

a stabilit că soluția instanței de apel este contrară legii sau cu aprecierea

nerezonabilă a probelor.

legale, bazată pe o cercetare multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege.

de procedură civilă, în cererile de recurs depuse împotriva deciziei din 20 martie

2024 a Curții de Apel Chișinău, aceștia nu au explicat concret aceste pretenții.

faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu

rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt

contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se

menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă

interpretare prevederilor Legii privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 78 din 21

10

aprilie 2011, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura

dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici acesta,

analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele

judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

că art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, se referă la schimbarea

sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea

recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de

a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să

fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței

Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei

jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme cu privire la acestea, fie modificarea

circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii

uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este

invocată în recurs. Prin urmare, și în acest aspect acesta este vădit neîntemeiat.

pe categoria dată de litigii este una vastă și uniformă, respectiv nu se constată că

decizia contestată ar fi contrară acesteia.

civilă, recurentul susține că decizia instanței de apel este arbitrară și bazată pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, noțiunea de hotărâre arbitrară ori de

apreciere vădit nerezonabilă a probelor urmează a fi stabilită în coraportul dintre

mai multe principii.

lit. e) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție ține cont,

inclusiv, de sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015,

esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură

între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii. Curtea Europeană

consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a dreptății”. De

asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea

Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost

comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe

care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că aceasta este aptă să

perturbe caracterul echitabil al procedurii.

normative, la interpretarea actului normativ se ține cont de nota de fundamentare,

care a însoțit proiectul actului normativ respectiv și de alte documente care permit

11

identificarea voinței autorității publice care a adoptat, a aprobat sau a emis actul

normativ.

următoarele: „...Utilizarea noțiunii de „hotărâre arbitrară” derivă din practica

CtEDO, fiind utilizată pentru a defini situația în care judecătorii nu aduc nici o

motivare pentru deciziile/hotărârile luate, sau când acestea sunt bazate pe greșeli

evidente de fapt sau de drept comise de judecători. În esență, la categoria

hotărârilor arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar

legii (în contextul art. 307 din Codul penal)…”. Iar, în nota de subsol la textul

menționat în paragraful precedent, nota informativă aduce mai multe exemple din

jurisprudența CtEDO în care hotărârile au fost considerate arbitrare sau bazate pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Nota de subsol menționează

următoarele în ceea ce privește cauzele civile: „Exemple de procedură civilă:

Respingerea fără o motivarea clară a unui recurs într-o cauză civilă și menținerea

unei decizii care era în mod clar contrară circumstanțelor cauzei, chiar dacă

recurentul indica expres asupra acestei contradicții (a se vedea cauza Dulaurans

v. France, 2000, § 38); Refuzul judecătorilor, fără vreun motiv, de a anula ordinul

de eliberare din funcție, care era bazat pe un raport de evaluare a performanțelor

anulat anterior de aceiași judecători (cauza Tel v. Turkey, 2017); Anularea de

către instanța de recurs a deciziei instanței de fond (prin care au fost acordate

compensații prevăzute de legislația muncii) fără a explica în vreun fel acest lucru

și fără a face referire la lege, care prevedea aceste compensații (cauza Anđelković

v. Serbia, 2013; Lazarević v. Bosnia and Herzegovina, 2020).

urmează a fi definită prin prisma jurisprudenței CtEDO. În jurisprudența sa,

CtEDO deseori folosește împreună sintagmele „hotărârea arbitrară” și hotărâre

„bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”, fără a face o distincție clară

între ele. Nota informativă menționează totuși că „la categoria hotărârilor

arbitrare ar putea fi atribuite și cele pronunțate cu bună știință contrar legii (în

contextul art. 307 Cod penal)”. Rezultă că în cazul hotărârii arbitrare, carența

principală vizează încălcarea unei norme legale imperative, adică a unei prevederi

normative care nu oferă nicio discreție judecătorului. Lipsa discreției poate

rezulta din claritatea textului prevederii normative, fie din practica uniformă și

clară de aplicare a normei. Această carență nu se poate datora unei simple greșeli,

ci trebuie comisă cu bună știință sau ca urmare a unei erori inexplicabile. Suntem

în prezența unor asemenea situații atunci când instanța de judecată adoptă o

hotărâre ce contravine unei norme imperative invocate participanții la proces sau

de instanța judecătorească ierarhic superioară, fără a explica convingător de ce nu

aplică acea normă.

din Hotărârea nr. 2 din 16 ianuarie 2025 (pct. 149-150), potrivit căreia pentru a

elucida înțelesul textelor contestate (inter alia „hotărâre arbitrară”), destinatarii

12

pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noțiuni de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5

februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este

arbitrară dacă, în esență, nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește

nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii.

Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o „denegare a

dreptății”. De asemenea, în cauza Balliktaș Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, §

75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie

judecătorească a fost comisă o „eroare vădită” dacă instanța a comis o eroare de

drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o vreodată și că

aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.

justifica constatarea că hotărârile contestate ar fi emise contrar normelor

imperative aplicabile speței, precum și nici instanța de recurs nu a stabilit din

textele hotărârilor contestate, raportate la circumstanțele cauzei.

se referă la aprecierea probatoriului. Pentru admiterea unui recurs în baza acestei

sintagme este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) hotărârea

să se bazeze pe o aprecierea eronată a probelor; b) aprecierea să fie vădit

nerezonabilă; c) hotărârea contestată se bazează în mod determinant pe această

apreciere.

recursului în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, adică

să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. De

asemenea, această eroare trebuie să fie determinantă pentru soluția din hotărârea

contestată. Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste

elemente sunt întrunite.

invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel, s-

a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

situației (redată în cererea de apel și în acțiune), nu constituie temei de casare a

deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

13

în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la

art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică sub

aspectul dat temeiurile recursului.

sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există

limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev

împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

reprezentantul Ministerului Justiției al RM, cu titlu de practică unitară, Completul

de judecată menționează că nu poate fi apreciate ca fiind o practică uniformă a

Curții Supreme de Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată în perioada

anterioară modificării orientării jurisprudențiale în materia interpretării normelor

legale aplicabile spețelor ce vizează aceeași problematică.

deciziile invocate de reprezentantul Ministerului Justiției al RM, nu pot fi

considerate relevante acestei categorii de cauze și nu corespunde liniei

jurisprudențiale actuale a Curții Supreme de Justiție.

Justiție concluzionează că recursurile declarate de Ministerul Justiției al RM și

avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele Galinei Gusac împotriva deciziei din

20 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii

recursului și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi

apreciate ca fiind vădit neîntemeiate și considerat inadmisibile.

433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

14

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibile recursurile declarate de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele Galinei Gusac,

împotriva deciziei din 24 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

15