3r-218/25 — anularea actului administrativ

La data de 03 iulie 2024 Petru Ursachi s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Inspectoratul General al Poliției cu privire la anularea actului administrativ favorabil și repararea prejudiciului material.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea intentată de Petru Ursachi.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 02 decembrie 2024 Petru Ursachi a declarat apel împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin încheierea din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de Petru Ursachi, din motivul că motivarea apelului nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 14 iulie 2025, prin poștă, Petru Ursachi a depus recurs împotriva încheierii din 09 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii instanței de apel, constatarea neîndeplinirii condițiilor legale de notificare, repunerea în termen a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, recurentul a invoca că contrar celor constatate de instanța de apel, nu a recepționat în mod efectiv hotărârea motivată a primei instanțe.

Se afirmă că hotărârea i-ar fi fost comunicată la data de 28 februarie 2025, prin e-mailul guvernamental. Însă, această adresă electronică nu îi mai era accesibilă din data de 18 decembrie 2024, ca urmare a eliberării sale din funcție prin Ordinul IGP nr. 631 ef din 17 decembrie 2024.

În aceeași zi cu pronunțarea hotărârii, la 22 noiembrie 2024 a depus cerere scrisă prin secretariatul instanței, solicitând eliberarea hotărârii motivate. Această cerere a fost înregistrată cu nr. 25075. Potrivit art. 95 alin. (3) Cod administrativ, cererea urma să fie examinată în termen de 30 de zile, dar nu a fost informat în niciun mod despre soluționarea acesteia. Nici eliberarea hotărârii nu s-a produs, iar comunicarea prin e-mail nu poate fi considerată valabilă din motivele expuse.

Ulterior, la 30 noiembrie 2024 a depus cerere de apel împotriva hotărârii în termen legal, chiar dacă nu deținea copia motivată a hotărârii, ceea ce a făcut imposibilă motivarea efectivă a apelului. Mai mult, în perioada următoare a contactat repetat Judecătoria Râșcani, unde de fiecare data i s-a comunicat că hotărârea nu a fost emisă și că judecătoarea deja nu mai activează. 2

La 3 iulie 2025 reprezentanta instanței i-a informat că dosarul a fost arhivat, fără să fie informat în prealabil, ceea ce a contribuit la confuzia procedurală și a împiedicat exercitarea efectivă a dreptului de apel.

În final, a indicat că respingerea apelului ca inadmisibil, pe motiv că nu a fost motivat în termen, fără ca instanța să verifice valabilitatea notificării și diligențele reclamantului, constituie încălcarea dreptului fundamental de acces la o cale de atac efectivă.

Prin referința din 22 august 2025 intimatul MAI a solicitat respingerea recursului.

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).”

Art. art. 232 din Codul administrative prevede că: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. 3 Responsabilitatea pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce se conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege”.

Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat”.

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, „notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată”.

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”. 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că prin hotărârea din 22 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea intentată de Petru Ursachi.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 02 decembrie 2024 Petru Ursachi a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe.

Conform cererii sale din 22 noiembrie 2024 (f.d. 106), Ursachi Petru a solicitat să-i fie eliberată hotărârea motivată a primei instanțe și să-i fie expediată la adresa electronică – xxxxx.

Astfel, la data de 28 februarie 2025 Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani notificat copia hotărârii motivate lui Petru Ursachi pe adresa respectivă - xxxxx (f.d. 126 verso).

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată apelantului, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ.

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului de către Petru Ursachi,, fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 01 martie 2025 și a expirat la data 31 martie 2025. Însă, motivarea apelului nu a fost depusă.

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Chișinău just a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ și prin încheierea din 09 aprilie 2025 întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Petru Ursachi.

Instanța de recurs apreciază neîntemeiate argumentele recurentului, că instanța de apel urma să verifice valabilitatea notificării și diligențele reclamantului. Or, informarea instanței referitor la schimbarea adresei ține anume de responsabilitatea deținătorului adreselor respective. În lipsa cererii privind schimbarea adresei electronice, 5 instanța a transmis actul judecătoresc la adresa specificată de apelant prin cerere scrisă, iar o altă cerere în acest sens nu a fost depusă.

Astfel, apelantul nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus la instanța de apel, motivarea apelului în interiorul termenului legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege.

Referitor la solicitarea adresată instanței de recurs privind repunerea în termen a cererii de apel motivat, Colegiul reține că repunerea în termen se efectuează de către instanța care efectuează însăși actul de procedură (art. 116 alin. (2) CPC). La caz, examinarea cererii de repunere în termen a apelului ține de competența instanței de apel și nu de recurs.

Apelantul a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului, or fiind conștient că a depus doar apel nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat de aceștia.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Petru Ursahi împotriva încheierii din 09 aprilie a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6