3r-211/25 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- termenul de declarare a apelului
3r-211/25 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Serviciul Vamal
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de către
SRL „Tetis International Co” împotriva Serviciului Vamal, Biroul Vamal
Centru, privind anularea actului administrativ
împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 16 iunie 2025
(Dosarul nr. 3r-211/25
PIGD 2-24032316-01-3r-01082025)
Termenul de declarare a apelului. Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. G. Stratulat
Curtea de Apel Centru, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici
31 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Serviciul Vamal
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
În data de 07 martie 2024 SRL „Tetis International Co” a depus cerere
de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, Biroul Vamal Centru,
privind anularea Deciziei de clasificare a mărfurilor nr.679 din 24.11.2023,
emisă de Biroul Vamal Centru al Serviciului Vamal; anularea răspunsului
Serviciului Vamal nr. 28/11-2276 din 21.02.2024, adoptat în cadrul procedurii
prealabile, prin care cererea prealabilă a fost respinsă.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024,
acțiunea înaintată de SRL „Tetis International Co” a fost admisă. S-a anulat
Decizia de clasificare a mărfurilor nr.679 din 24.11.2023, emisă de Biroul
Vamal Centru al Serviciului Vamal. S-a anulat Răspunsul Serviciului Vamal
nr. 28/11-2276 din 21.02.2024, adoptat în cadrul procedurii prealabile.
La 05 septembrie 2024 Serviciul Vamal, Biroul Vamal Centru a depus
apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024,
solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi decizii de
respingere a acțiunii. Concomitent apelantul a solicitat repunerea în termenul
de declarare a apelului.
În motivarea cererii de repunere în termen, apelantul a invocat că la
pronunțarea dispozitivului hotărârii nu a fost prezent, iar dispozitivul a fost
adus la cunoștință la data de 23 august 2024.
Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 16 iunie 2025 a respins
cererea apelantului privind repunerea în termenul legal, a declarat inadmisibil
apelul depus de Serviciul Vamal, Biroul Vamal Centru, împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, din motiv că apelul a
fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) Cod
administrativ, iar instanța a refuzat repunerea în termen.
În data de 17 iulie 2025 Serviciul Vamal a depus recurs împotriva
încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
încheierii contestate, remiterea dosarului Curții de Apel Centru pentru
examinarea în fond a cererii de apelul motivate.
1
În motivarea recursului, recurentul a menționat că este neîntemeiată
concluzia instanței de apel, precum că dispozitivul hotărârii i-a fost expediat
prin intermediul oficiului poștal la data de 05 iulie 2024, or la dosar nu este
anexat vreun aviz de recepție care să confirme acest fapt. Mai mult, recurentul
a notat că dispozitivul hotărârii a fost înregistrat în cancelarie la 23 august 2024,
deci a remarcat că acesta a fost expediat cu mult după data de 05 iulie 2024.
Cât privește recipisă semnată de reprezentantul reclamantului prin care
confirmă că a primit dispozitivul hotărârii, recurentul a subliniat că în recipisă
nu este indicată data recepționării. La fel, această recipisă nu conține semnătură
reprezentantului pârâtului căruia s-a emis o hotărâre defavorabilă și care de fapt
urma să o conteste. Totodată, la materialele cauzei nu se regăsește o recipisă
care ar demonstra că participanții au fost informați despre data deliberării și
pronunțării hotărârii.
În aceeași ordine de idei, recurentul a atras atenția asupra faptului că, în
procesul-verbal al ședinței de judecată se menționează că, nici reprezentantul
reclamantului cât și reprezentantul pârâtului nu au fost prezenți la ședința de
deliberare și pronunțare din data de 04.07.2024, ora 12:30, însă instanța de apel,
în baza recipisei a concluzionat că, reclamantul a recepționat dispozitivul chiar
la data pronunțării, deși, recipisa nu cuprinde mențiuni cu privire la data
recepționării. Respectiv consideră că, fără probe nu-i poate fi imputat că a
cunoscut despre rezultatele deliberării, ori prezența la ședință de examinare de
la ora 11:30 data de 04.07.2024, nu atestă comunicarea deliberării și
pronunțării, fără recipisă semnată de reprezentanți, fiind astfel grav încălcat
dreptul la apărare a pârâtului.
Astfel, recurentul consideră că prin declararea inadmisibilității cererii
de apel, i se îngrădește accesul liber la justiție protejat de art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 24 din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ:
„Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”
Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ:
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu
prevederile art.383–390 din Codul civil.”
2
Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen
legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau
împuternicit se atribuie reprezentatului.
Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se
întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”
Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de
solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ:
„Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de
30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai
mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul
împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel.”
Art. 236 alin. (1), alin. (2), lit. d) din Codul administrativ:
„Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil,
apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară
inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232
alin.(1) ”
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la
proces.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de depunere a recursului se reține că, Curtea de
Apel Centru a adoptat încheierea contestată la 16 iunie 2025, fiind notificată
3
recurentului în data de 03 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice, fapt
care se confirmă prin extrasul din poștă electronică a Curții de Apel Centru,
anexat la actele cauzei (f.d. 135). În data de 17 iulie 2025, Serviciul Vamal a
depus recurs împotriva încheierii din 16 iunie 2025.
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
recurentul s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de
legiuitor, pentru demararea căii de atac în ordine de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii
de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe
pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților,
întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă
precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 16 iunie
2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de apel întemeiat a respins
cererea apelantului privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a
declarat inadmisibil apelul depus de către Serviciul Vamal.
La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art.232
alin. (1) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul în
termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii. Or, termenul de
procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie
executat întocmai. Articolul 232 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că,
începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un
singur eveniment – de pronunțarea dispozitivului hotărârii.
Din materialele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani a fost pronunțat public la 04 iulie 2024 (f.d. 93).
Cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 04 iulie 2024, a fost depusă la 05 septembrie 2024, adică peste
termenul de 30 zile prevăzut de art. 231 alin. (1) din Codul administrativ.
La rândul său apelantul a cerut repunerea în termen a apelului. Însă,
instanța de recurs nu va reține argumentul pentru repunere în termen a apelului,
și anume faptul că ar fi recepționat dispozitivul hotărârii la 23 august 2024,
precum și faptul că nu a fost prezent în ședința de pronunțare a hotărârii. Or,
începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un
singur eveniment – de pronunțarea dispozitivului hotărârii.
4
Mai mult, instanța de recurs menționează că, potrivit procesului-verbal
al ședinței de judecată din 04 iulie 2024, anexat la dosar, filele 91-92,
reprezentantul Serviciului Vamal, Biroul Vamal Centru – Batrîncea Nicolae a
participat în cadrul ședinței de judecată. Iar, prin încheiere protocolară,
participanții la proces au fost informați că deliberarea și pronunțarea hotărârii
va avea loc la 04 iulie 2024, ora 12:30.
Totodată, accesând portalul web al instanțelor de judecată, completul
de judecată atestă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani
din 04 iulie 2024, a fost publicat pe portalul web al instanțelor de judecată la
08 iulie 2024.
În asemenea circumstanțe, instanța de recurs atestă caracterul întemeiat
al soluției instanței de apel de a respinge cererea privind repunerea în termenul
de declarare a apelului, or, în susținerea solicitării de a fi repus în termen
recurentul nu a prezentat nici o probă, nici un argument plauzibil care ar
demonstra că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să
efectueze acțiunea în termen.
Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că recurentul a depus apelul
peste termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, deși,
de la momentul pronunțării dispozitivului hotărârii a instanței de fond a dispus
de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a
depune apelul în interiorul termenului legal.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că
importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină
regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează
cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a
realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul
prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor
procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material
determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.
În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ,
reprezentantul pârâtului, urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință.
Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de
lege, ori termenul de depunere a apelului este imperativ, absolut și peremptoriu,
astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din
dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Astfel, instanța de recurs subliniază că, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de
a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță
5
(a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie
2007).
În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic
contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea
termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele
judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.
În această ordine de idei, în cazul primirii apelului pe rol, se va încălca
principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul
Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
că, instanța de apel just a respins cererea apelantului privind repunerea în
termenul de declarare a apelului și a declarat inadmisibil apelul depus de
Serviciul Vamal.
Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de
Serviciul Vamal.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit.b) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de către Serviciul Vamal.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
6