3r-211/25 — anularea actului administrativ

În data de 07 martie 2024 SRL „Tetis International Co” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, Biroul Vamal Centru, privind anularea Deciziei de clasificare a mărfurilor nr.679 din 24.11.2023, emisă de Biroul Vamal Centru al Serviciului Vamal; anularea răspunsului Serviciului Vamal nr. 28/11-2276 din 21.02.2024, adoptat în cadrul procedurii prealabile, prin care cererea prealabilă a fost respinsă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, acțiunea înaintată de SRL „Tetis International Co” a fost admisă. S-a anulat Decizia de clasificare a mărfurilor nr.679 din 24.11.2023, emisă de Biroul Vamal Centru al Serviciului Vamal. S-a anulat Răspunsul Serviciului Vamal nr. 28/11-2276 din 21.02.2024, adoptat în cadrul procedurii prealabile.

La 05 septembrie 2024 Serviciul Vamal, Biroul Vamal Centru a depus apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, solicitând casarea hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi decizii de respingere a acțiunii. Concomitent apelantul a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului.

În motivarea cererii de repunere în termen, apelantul a invocat că la pronunțarea dispozitivului hotărârii nu a fost prezent, iar dispozitivul a fost adus la cunoștință la data de 23 august 2024.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 16 iunie 2025 a respins cererea apelantului privind repunerea în termenul legal, a declarat inadmisibil apelul depus de Serviciul Vamal, Biroul Vamal Centru, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) Cod administrativ, iar instanța a refuzat repunerea în termen.

În data de 17 iulie 2025 Serviciul Vamal a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii contestate, remiterea dosarului Curții de Apel Centru pentru examinarea în fond a cererii de apelul motivate. 1

În motivarea recursului, recurentul a menționat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel, precum că dispozitivul hotărârii i-a fost expediat prin intermediul oficiului poștal la data de 05 iulie 2024, or la dosar nu este anexat vreun aviz de recepție care să confirme acest fapt. Mai mult, recurentul a notat că dispozitivul hotărârii a fost înregistrat în cancelarie la 23 august 2024, deci a remarcat că acesta a fost expediat cu mult după data de 05 iulie 2024.

Cât privește recipisă semnată de reprezentantul reclamantului prin care confirmă că a primit dispozitivul hotărârii, recurentul a subliniat că în recipisă nu este indicată data recepționării. La fel, această recipisă nu conține semnătură reprezentantului pârâtului căruia s-a emis o hotărâre defavorabilă și care de fapt urma să o conteste. Totodată, la materialele cauzei nu se regăsește o recipisă care ar demonstra că participanții au fost informați despre data deliberării și pronunțării hotărârii.

În aceeași ordine de idei, recurentul a atras atenția asupra faptului că, în procesul-verbal al ședinței de judecată se menționează că, nici reprezentantul reclamantului cât și reprezentantul pârâtului nu au fost prezenți la ședința de deliberare și pronunțare din data de 04.07.2024, ora 12:30, însă instanța de apel, în baza recipisei a concluzionat că, reclamantul a recepționat dispozitivul chiar la data pronunțării, deși, recipisa nu cuprinde mențiuni cu privire la data recepționării. Respectiv consideră că, fără probe nu-i poate fi imputat că a cunoscut despre rezultatele deliberării, ori prezența la ședință de examinare de la ora 11:30 data de 04.07.2024, nu atestă comunicarea deliberării și pronunțării, fără recipisă semnată de reprezentanți, fiind astfel grav încălcat dreptul la apărare a pârâtului.

Astfel, recurentul consideră că prin declararea inadmisibilității cererii de apel, i se îngrădește accesul liber la justiție protejat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ: „Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.” 2

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Art. 219 alin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 232 alin. (1) din Codul administrativ: „Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel.”

Art. 236 alin. (1), alin. (2), lit. d) din Codul administrativ: „Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1) ”

Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor, pentru demararea căii de atac în ordine de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

La acest aspect instanța de recurs menționează, că din conținutul art.232 alin. (1) din Codul administrativ, rezultă că apelantul urma să depună apelul în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii. Or, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 232 alin. (1) din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – de pronunțarea dispozitivului hotărârii.

Din materialele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost pronunțat public la 04 iulie 2024 (f.d. 93).

Cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, a fost depusă la 05 septembrie 2024, adică peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 231 alin. (1) din Codul administrativ.

La rândul său apelantul a cerut repunerea în termen a apelului. Însă, instanța de recurs nu va reține argumentul pentru repunere în termen a apelului, și anume faptul că ar fi recepționat dispozitivul hotărârii la 23 august 2024, precum și faptul că nu a fost prezent în ședința de pronunțare a hotărârii. Or, începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – de pronunțarea dispozitivului hotărârii. 4

Mai mult, instanța de recurs menționează că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 iulie 2024, anexat la dosar, filele 91-92, reprezentantul Serviciului Vamal, Biroul Vamal Centru – Batrîncea Nicolae a participat în cadrul ședinței de judecată. Iar, prin încheiere protocolară, participanții la proces au fost informați că deliberarea și pronunțarea hotărârii va avea loc la 04 iulie 2024, ora 12:30.

Totodată, accesând portalul web al instanțelor de judecată, completul de judecată atestă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 04 iulie 2024, a fost publicat pe portalul web al instanțelor de judecată la 08 iulie 2024.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs atestă caracterul întemeiat al soluției instanței de apel de a respinge cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului, or, în susținerea solicitării de a fi repus în termen recurentul nu a prezentat nici o probă, nici un argument plauzibil care ar demonstra că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze acțiunea în termen.

Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că recurentul a depus apelul peste termenul legal prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, deși, de la momentul pronunțării dispozitivului hotărârii a instanței de fond a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a depune apelul în interiorul termenului legal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază, că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

În corespundere cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, reprezentantul pârâtului, urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a apelului este imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Astfel, instanța de recurs subliniază că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță 5 (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În această ordine de idei, în cazul primirii apelului pe rol, se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de art. 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel just a respins cererea apelantului privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a declarat inadmisibil apelul depus de Serviciul Vamal.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Serviciul Vamal.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit.b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Serviciul Vamal. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6