3r-129/25 — Cu privire la contestarea actelor administrative

În data de 23 iunie 2024, SRL „Regiunea-Exim”, prin intermediul administratorului Constantin Claihcnet, a depus prezenta acțiune în contencios administrativ împotriva Serviciului Vamal, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 28/11-7485 din 07 iunie 2023, a procesului-verbal cu privire la contravenție vamală nr. 2362/2023 din 21 aprilie 2023 și a deciziei asupra cazului de contravenție vamală nr. 2362/2023 din 21 aprilie 2023, cu încetarea procesului contravențional.

Prin hotărârea din data de 04 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea înaintată de SRL „Regiunea-Exim” a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.76,85-105)

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond în data de 12 decembrie 2024 SRL „Regiunea-Exim” a depus apelul nemotivat, rezervându-și dreptul de a prezenta motivele de fapt și de drept după ce va lua cunoștință că cu partea descriptivă a hotărârii contestate. (f.d. 82)

Curtea de Apel Centru prin încheierea din 07 aprilie 2025 a declarat inadmisibil apelul înaintat de SRL „Regiunea-Exim” prin intermediul administratorului Constantin Claihcnet. (f.d. 112-116)

În data de 04 mai 2025 SRL „Regiunea-Exim” a depus recurs împotriva încheierii instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, repunerea în termenul legal de declarare a recursului, anularea încheierii cu emiterea unei noi hotărâri privind dispunerea examinării cauzei de către Curtea de Apel Centru. (f.d. 122-123)

SRL „Regiunea-Exim” prin recursul înaintat, în temeiul art. 65, alin. (1) din Codul administrativ, a solicitat repunerea în termen a recursului, menționând că cu încheierea contestată a luat cunoștință în data de 19 aprilie 2025, în urma accesării poștei electronice.

În motivarea recursului SRL „Regiunea-Exim” a indicat că nu a recepționat efectiv hotărârea motivată a instanței de fond, decât după data pronunțării încheierii instanței de apel, or, verificând repetat poșta electronică a găsit hotărârea motivată din 04 decembrie 2024 în mapa „Spam”.

SRL „Regiunea-Exim” a subliniat că mesajul instanței de fond nu a ajuns la destinatar în modul corespunzător, or, a fost stocat în mapa „Spam”, astfel, omiterea termenului de 30 zile nu este imputabil societății recurente, reieșind 1 din faptul că a luat cunoștință cu hotărârea motivată, ulterior adoptării încheierii instanței de apel, ceea ce nu poate fi considerat drept o comunicare adecvată.

Mai mult, documentul atașat la mesajul electronic expediat prin poșta electronică nu conține semnătura electronică a judecătorului, fapt ce contravine prevederilor art. 1101, alin. (1) din Codul administrativ.

Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65, alin. (1) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ reglementează că: „Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ stabilește că: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ prevede următoarele: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 223 din Codul administrativ reglementează că: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.” 2

Art. 236, alin. (2), lit. d) în coroborare cu art. 241 alin. (3) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea termenului stabilit.”

Art. 241 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ relevă că: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi. Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ statuează că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil.”

Art. 385, alin. (1) din Codul civil stabilește următoarele: „Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 47 alin. (4) din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere stabilește că: „În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv.”

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, încheierea contestată a fost emisă în data de 07 aprilie 2025, notificată SRL „Regiunea- Exim” prin intermediul poștei electronice insolventa.vn@gmail.com în data de 3 17 aprilie 2025, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la fila dosarului 117.

Instanța de recurs evidențiază că, adresa la care a fost expediată copia încheierii din 07 aprilie 2025 este gestionată de către SRL „Regiunea-Exim”, or, aceasta este indicată ca adresă de corespondență, atât în cererea de chemare în judecată, cât și în recurs.

Coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată că, în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a recursului este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării încheierii contestate, adică ziua de 18 aprilie 2025, iar ultima zi fiind data de 02 mai 2025, ora 24:00.

Instanța de recurs menționează că, termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă și trebuie executat întocmai. Articolul 242 din Codul administrativ stipulează că, începutul curgerii termenului de depunere a recursului este determinat doar de un singur eveniment – de la data notificării încheierii contestate a instanței de apel.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, SRL „Regiunea- Exim”, nu s-a conformat prevederilor art. 242 din Codul administrativ, or, recursul a fost depus peste termen, în data de 04 mai 2025, deși, urma să fie depus până la 02 mai 2025.

Astfel, este în afara oricărui dubiu că societatea recurentă SRL „Regiunea-Exim” nu a depus recursul în termenul legal prevăzut la art. 242 din Codul administrativ, deși, de la momentul notificării încheierii instanței de apel a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de acest drept procedural și a depune recursul în interiorul termenului legal.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că, importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

În urma celor constatate completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în modul expres prevăzut și în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

SRL „Regiunea-Exim”, deși, prin recursul înaintat a solicitat repunerea recursului în termen, nu a adus argumente plauzibile și nu a anexat probe care ar confirma imposibilitatea depunerii recursului în termen. 4

Faptul că societatea recurentă a indicat precum că a luat cunoștință efectiv cu încheierea instanței de apel în data de 19 aprilie 2025, nu este reținut de către instanța de recurs ca argument plauzibil, or, prin prisma art. 47 alin. (4) din Legea nr.124 din data de 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice.

În aceste circumstanțe instanța de recurs conchide că solicitarea cu privire la repunerea în termen a recursului nu este probată și urmează a fi respinsă

Totodată, completul de judecată evidențiază că în corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, SRL „Regiunea-Exim” urma să îndeplinească obligațiile cu bună-credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, ori termenul de depunere a recursului este imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de declarare a recursului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al SRL „Regiunea-Exim”, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Astfel, prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, SRL „Regiunea-Exim” inițiind acțiune în instanța de judecată, precum și depunând apelul nemotivat, avea obligația prezumată de a manifesta diligență și atitudine activă să se intereseze de evoluția dosarului și să depună recursul în termen. Această acțiune procesuală era vital necesară pentru întreprinderea măsurilor de protejare a drepturilor de acces la instanță și declararea căii de atac (recursul) în caz contrar intervenind cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul art. 243, alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007) că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

Sub acest aspect completul de judecată notează că, legiuitorul a instituit termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează și se modifică o complexitate de relații dintre părți sub egida unor norme de drept distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac efectuată necorespunzător și în afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității și securității raporturilor juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale. 5

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v. Belgia).

Corelând circumstanțele faptice constatate și expuse supra cu normele legale precitate, instanța de recurs concluzionează că, la depunerea recursului împotriva încheierii din 07 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru SRL „Regiunea-Exim” nu a respectat prevederile art. 242 din Codul administrativ, iar temeiuri de repunere în termenul de depunere a recursului nu s-au stabilit.

În atare circumstanțe, soluția de respingere a solicitării de repunere în termenul de declarare a recursului și de declarare a recursului depus de SRL „Regiunea-Exim”, inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 65, art. 243, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de către SRL „Regiunea-Exim” cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Declară inadmisibil recursul declarat de către SRL „Regiunea-Exim” împotriva încheierii din data de 07 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6