3r-265/25 — Contestarea actului administrativ

La 01 octombrie 2025, Alexandr Iaroșevici a depus prin intermediul poștei electronice acțiune în contencios administrativ electoral împotriva Comisiei Electorale Centrale, prin care a solicitat anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 „cu privire la executarea hotărârii din 28 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru”, ca fiind ilegală și transmiterea acestei contestații către Curtea Constituțională, pentru a verifica respectarea normelor constituționale și, în caz de încălcări, anularea rezultatelor alegerilor.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 28 septembrie 2025, Comisia Electorală Centrală a emis hotărârea nr. 4128 prin care a dispus că buletinele de vot în dreptul Partidului Politic „Moldova Mare” sunt declarate nevalabile, fără a fi posibilă aplicarea ștampilei „Retras” înainte de desfășurarea votului.

Astfel, Alexandr Iaroșevici a considerat că, dreptul cetățenilor de a-și exprima liber voința a fost încălcat în ziua alegerilor. Iar, declararea nevalabilă a mii de voturi nu este o măsură proporțională.

În drept, Alexandr Iaroșevici a făcut referire la prevederile art. 16, art. 38 și art. 54 din Constituția Republicii Moldova, precum și art. 4, art. 72 alin. (4) și art. 82-84 din Codul electoral.

În consolidarea soluției, Curtea de Apel Centru a reținut că, pentru ca un alegător să poată contesta o hotărâre a Comisiei Electorale Centrale, trebuie să demonstreze că drepturile sale individuale au fost afectate în concret. Mai precis, 1 alegătorul trebuie să dovedească existența unei „legături directe suficientă” între actul contestat și o atingere efectivă a dreptului său de a vota. În lipsa unei dovezi clare că dreptul de vot al reclamantului a fost afectat, contestația lui Alexandr Iaroșevici se încadrează în categoria actio popularis, adică o acțiune de interes general, care critică abstract funcționarea sistemului electoral.

Recurentul a menționat că, prin actul administrativ contestat a fost încălcat dreptul de a obține informații corecte despre concurenții electorali înregistrați. Or, la momentul alegerilor, trebuia să aibă acces la informații exacte privind statutul tuturor concurenților. Art. 72 alin. (4) din Codul electoral stipulează expres că, dacă un candidat sau un partid este retras din campania electorala, buletinul de vot trebuie să conțină ștampila „Retras”, astfel încât alegătorii să aibă o imagine clară asupra opțiunilor rămase valide.

La caz, însă, în ziua alegerilor, acest lucru nu a fost asigurat. Astfel, lipsa ștampilei a creat incertitudine juridică și l-a privat de posibilitatea de a evalua obiectiv situația la secția de votare.

În opinia lui Alexandr Iaroșevici, circumstanța dată atestă că el nu a putut fi complet informat despre starea concurenților, ceea ce limitează direct dreptul său la participare liberă și conștientă la alegeri.

La fel, recurentul a invocat garanția contabilizării votului exprimat. Așa, prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128/2025, a fost compromisă garanția constituțională că fiecare vot va fi luat în considerare la stabilirea rezultatelor alegerilor. Or, în speță, actul administrativ a introdus o incertitudine cu 2 privire la validitatea și valorificarea voturilor exprimate, afectând astfel securitatea juridică a procesului electoral.

În acest caz, indiferent de opțiunea de vot a reclamantului, nu exista garanția că votul său va fi efectiv înregistrat și contabilizat. În absența unei garanții clare că voturile exprimate vor fi recunoscute conform legii, dreptul constituțional al reclamantului de a participa la alegeri a fost afectat.

Recurentul a remarcat că, această situație este o consecință directă a măsurii administrative adoptate de Comisia Electorală Centrală, care a creat o situație de insecuritate juridică pentru dânsul. Încălcarea acestei garanții constituie o limitare directă a dreptului constituțional la participare la alegeri și subminează încrederea în procesul electoral.

Succesiv, recurentul a indicat la lipsa certitudinii că procesul de votare se desfășoară conform legii. Or, art. 38 din Constituție garantează dreptul fiecărui cetățean de a participa la alegeri în condiții care oferă certitudine că procedura de votare respectă legea și asigură reflectarea corectă a tuturor concurenților electorali înregistrați. Iar, legea electorală nu prevede posibilitatea anulării voturilor deja exprimate pentru un concurent electoral care este înregistrat în ziua alegerilor.

Prin urmare, în accepțiunea recurentului, decizia de a anula voturile acordate Partidului Politic „Moldova Mare” contravine principiilor legalității și transparenței procesului electoral. Această situație, la rândul său, a încălcat în mod direct dreptul personal al reclamantului, deoarece el nu a putut avea siguranța că votul său, exprimat în condiții legale, va fi recunoscut și valorificat conform Constituției și legislației electorale. În plus, această incertitudine afectează nu doar reclamantul, ci și caracterul liber și autentic al întregului proces electoral, garantat de articolul 38 din Constituție.

De asemenea, recurentul a invocat că, în contextul alegerilor, încălcarea constă în faptul că o anumită categorie de alegători, în special cei care au votat pentru Partidul Politic „Moldova Mare”, a fost pusă într-o poziție inegală, deoarece voturile lor au fost anulate prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128/2025, în timp ce voturile altor participanți la alegeri și-au păstrat validitatea juridică. Această diferență încalcă principiul egalității în fața legii, deoarece același proces de vot și aceeași categorie de alegători au fost supuși unei evaluări juridice diferite. Deși, art. 4 din Codul electoral prevede că fiecare vot exprimat are aceeași valoare juridică, totuși anularea voturilor unei categorii de alegători a creat o situație de discriminare politică. Iar, discriminarea pe criteriu politic subminează legitimitatea procesului electoral și încrederea cetățenilor în acesta. 3

Finalmente, recurentul a considerat că, anularea voturilor unei părți a alegătorilor nu respectă principiul proporționalității, garantat de art. 54 din Constituție. Or, în condițiile speței, măsura aplicată de Comisia Electorală Centrală este excesivă, deoarece limitează drepturile cetățenilor la participarea la alegeri mai mult decât este necesar pentru asigurarea legalității procesului. Restricția dreptului de a participa la vot afectează un număr semnificativ de cetățeni fără un temei juridic adecvat și fără a le oferi posibilitatea de a-și proteja interesele înainte de încheierea votării.

Art. 242 din Codul administrativ: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”

Art. 95 alin. (1) și (8) din Codul electoral: „(1) În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile, care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea. (8) Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”

Art. art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul.”

Art. 1 din Codul administrativ: „Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia. Legislația administrativă se întemeiază pe normele constituționale dezvoltate în prezentul cod, în alte legi și în alte acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile administrative și care trebuie să fie în concordanță cu Constituția Republicii Moldova. Actele normative subordonate legii se 4 aplică la reglementarea raporturilor administrative doar în cazurile în care sunt emise în temeiul legii și nu contravin ei.”

Art. 5 din Codul administrativ: „Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”

Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ: „Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 39 alin. (1)-(2) din Codul administrativ: „(1) Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. (2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 94 alin. (1) din Codul electoral: „În calitate de subiect al contestației poate fi alegătorul […] care revendică încălcarea drepturilor sale legitime prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative în domeniul electoral.

Art. 189 Cod administrativ, „(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ. (2) O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea publică nu a soluționat în termen legal o cerere. (3) În cazurile prevăzute de lege, precum și în scopul revendicării drepturilor ce reies dintr-un contract administrativ, acțiunea în contencios administrativ poate fi înaintată și de autoritatea publică.”

Art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ: „O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual.” 5

Art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ: „(2) Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. (2) acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.”

În debut, Completul de judecată învederează că, sub aspect procesual, accesul liber la justiție se reflectă în prerogativele pe care le implică dreptul la acțiune. Dreptul la acțiune este aptitudinea legală recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice de a solicita instanțelor judecătorești protecția unui drept subiectiv pretins ori a unui interes legitim. Această aptitudine se concretizează în trei dimensiuni esențiale, una dintre care este dreptul de a sesiza instanța (ius ad prosequendum).

Prin prisma art. 94 alin. (1) din Codul electoral, alegătorul deține calitatea incontestabilă de subiect al contestației în materie electorală, având posibilitatea legală de a reclama orice încălcare a drepturilor sale legitime prevăzute de Codul electoral și de alte acte normative care reglementează procesul electoral. Această prerogativă decurge din însăși natura dreptului electoral, care recunoaște alegătorului nu doar un rol pasiv, de participant la scrutin, ci și unul activ, de titular al unor drepturi subiective protejate de lege, inclusiv dreptul de a solicita controlul de legalitate asupra actelor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților electorale.

În acest context, dreptul alegătorului de a contesta actele Comisiei Electorale Centrale se impune ca o garanție esențială a exercitării efective a drepturilor electorale și, prin urmare, nu poate fi negat, restrâns ori ignorat de autorități. În situația în care alegătorul pretinde că un act emis de Comisia Electorală Centrală i-a încălcat drepturile legitime, el are nu doar dreptul, ci și interesul legitim de a sesiza instanța competentă pentru restabilirea ordinii de drept. 6

Prin urmare, recunoașterea calității alegătorului de subiect al contestației electorale implică, în mod necesar, ca acesta să explice și să individualizeze în contestație dreptul său vătămat, precum și modul concret în care actul contestat al Comisiei Electorale Centrale i-a afectat drepturile și interesele sale legitime. Doar printr-o asemenea argumentare se poate asigura legătura logică și juridică între dreptul protejat de lege și ingerința pretinsă, ceea ce permite instanței să purceadă la verificarea existenței unui interes procesual real și a unei încălcări efective.

Această cerință nu reprezintă o formalitate excesivă, ci o condiție esențială a exercitării corecte a dreptului de acces la justiție, întrucât delimitează cadrul litigiului și definește obiectul controlului de legalitate. Astfel, deși dreptul alegătorului de a contesta actele Comisiei Electorale Centrale este unul incontestabil, exercitarea sa efectivă presupune motivarea clară a vătămării invocate, în conformitate cu principiile prevăzute la art. 94 alin. (1) din Codul electoral și regulile generale ale procedurii contenciosului administrativ. În caz contrar, devenind incidente dispozițiile art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, și anume declararea acțiunii în contencios administrativ electoral ca inadmisibilă, din motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.

Analizând cererea de chemare în judecată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că, Alexandr Iaroșevici a invocat, în esență, că „dreptul cetățenilor de a-și exprima liber voința a fost încălcat în ziua alegerilor” și că „declararea nevalabilă a mii de voturi nu este o măsură proporțională”.

Prin urmare, reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în judecată care anume drepturi legitime ale sale personale au fost afectate prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 și nu a descris modul concret în care actul administrativ i-ar fi lezat dreptul subiectiv la vot, la informare electorală sau la egalitate în exercitarea acestuia.

Formulările generale „dreptul cetățenilor” și „declararea nevalabilă a mii de voturi” reflectă o abordare de ordin abstract, de interes general, fără individualizarea unui prejudiciu propriu. În esență, din textul cererii de chemare în judecată se deduce că Alexandr Iaroșevici a inițiat o acțiune în justiție pentru a proteja un interes public sau comun (actio popularis) și nu a explicat de ce este victima directă a acțiunii actului administrativ contestat.

Faptul că Alexandr Iaroșevici a înaintat o acțiune de tip actio popularis se confirmă în mod evident prin conținutul argumentelor sale din cererea de recurs. Sintagmele utilizate precum „o anumită categorie de alegători, în special cei care au votat pentru Partidul Plicit „Moldova Mare”, a fost pusă într-o poziție inegală”; „aceeași categorie de alegători au fost supuși unei evaluări juridice diferite”; 7 „anularea voturilor unei categorii de alegători a creat o situație de discriminare politică”; „anularea voturilor unei părți a alegătorilor nu respectă principiul proporționalității”; „restricția dreptului de a participa la vot afectează un număr semnificativ de cetățeni” relevă fără echivoc faptul că Alexandr Iaroșevici nu invocă o vătămare individuală și directă, ci exprimă nemulțumirea față de o situație generală, pretins discriminatorie, care ar afecta un grup de alegători în ansamblu.

Prin urmare, aceste argumente descriu o preocupare de ordin colectiv, demonstrând un interes general de apărare a valorilor democratice și a legalității procesului electoral, însă nu relevă atingerea unui drept subiectiv propriu al reclamantului Alexandr Iaroșevici, protejat de art. 94 alin. (1) din Codul electoral și care ar putea fi încadrat în art. 17 din Codul administrativ. Or, conform acestor norme legale, doar alegătorul care pretinde că drepturile sale legitime personale au fost lezate printr-un act al autorităților electorale poate formula o contestație.

În consecință, folosirea unor formulări impersonale și a referințelor la „categorii de alegători” demonstrează că Alexandr Iaroșevici nu a individualizat raportul juridic dintre sine și actul administrativ contestat, omițând să explice modul concret în care hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 i-ar fi încălcat dreptul de a vota, de a participa la scrutin sau de a beneficia de un tratament egal în procesul electoral.

Această abordare transformă acțiunea într-una de natură populară (actio popularis), inadmisibilă în contenciosul administrativ electoral, întrucât instanța de judecată este chemată să asigure protecția drepturilor și intereselor legitime individuale, nu să exercite un control abstract al legalității actelor Comisiei Electorale Centrale în afara unui interes personal și direct al reclamantului.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a declara inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ electoral depusă de Alexandr Iaroșevici, în temeiul art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, din motiv că prin acțiunea înaintată reclamantul nu a revendicat vătămarea unui dreptului personal al său prin actul administrativ contestat.

Cu titlu subsecvent, instanța de recurs nu poate accepta explicațiile prezentate de Alexandr Iaroșevici în cererea de recurs, privind încălcarea drepturilor sale personale prin actul administrativ contestat, ca temei pentru admiterea recursului și a considera acțiunea admisibilă. Or, pretinsele drepturi vătămate nu au fost identificate și detaliate de la bun început în cererea de chemare în judecată, astfel încât Curtea de Apel Centru nu a avut posibilitatea să le evalueze la momentul emiterii încheierii din 03 octombrie 2025.

Principiul continuității procesuale și al bunei administrări a justiției impune ca reclamantul să prezinte toate argumentele privind drepturile sale vătămate în 8 cererea de chemare în judecată, astfel încât instanța de fond să poată analiza corect admisibilitatea și temeinicia acțiunii. Introducerea ulterioară a unor noi motive sau justificări în etapa recursului, după ce acțiunea a fost deja declarată inadmisibilă, echivalează cu încercarea de a suplini o lacună procesuală esențială și nu poate transforma o acțiune inadmisibilă într-una admisibilă.

Prin urmare, instanța de recurs nu poate lua în considerare afirmațiile post- factum ale reclamantului privind drepturile sale personale, deoarece acestea nu au fost supuse controlului Curții de Apel Centru și, în esență, încearcă să modifice obiectul litigiului după emiterea încheierii de inadmisibilitate.

Așadar, pretinsele drepturi personale încălcate ale lui Alexandr Iaroșevici, expuse doar în recurs, nu pot fi luate în considerare la evaluarea admisibilității, deoarece instanța de recurs nu substituie instanța de fond și nu poate repara omisiuni de procedură esențiale ale reclamantului. În concluzie, argumentele aduse post- factum nu afectează caracterul inadmisibil al acțiunii și nu pot constitui temei pentru admiterea recursului.

În această ordine de idei, ținând cont de normele legale precitate și dezideratele expuse supra, se ajunge la concluzia că prima instanță corect a stabilit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din 03 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul și a menține încheierea recurată.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 193, art. 241, art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Alexandr Iaroșevici împotriva încheierii din 03 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9