3r-265/25 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- actiune inadmisibilă; alegătorul nu a explicat în contestatie drepturile sale individuale si legitime încălcate; actiunea reclamantului reprezintă actio popularis
3r-265/25 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Alexandr Iaroșevici,
în cauza de contencios administrativ electoral intentată la cererea de chemare
în judecată depusă de Alexandr Iaroșevici împotriva Comisiei Electorale Centrale
cu privire la anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28
septembrie 2025 „cu privire la executarea hotărârii din 28 septembrie 2025 a Curții
de Apel Centru”,
împotriva încheierii din 03 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 3r-265/25
PIGD 2-25139677-01-3r-06102025)
Acțiune inadmisibilă. Alegătorul nu a explicat în contestație drepturile sale individuale și
legitime încălcate. Acțiunea reclamantului, în esență, reprezintă actio popularis.
Curtea de Apel Centru: V. Sîrbu, L. Bagrin, A. Cașcaval
08 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Alexandr Iaroșevici,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 01 octombrie 2025, Alexandr Iaroșevici a depus prin intermediul poștei
electronice acțiune în contencios administrativ electoral împotriva Comisiei
Electorale Centrale, prin care a solicitat anularea hotărârii Comisiei Electorale
Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 „cu privire la executarea hotărârii din 28
septembrie 2025 a Curții de Apel Centru”, ca fiind ilegală și transmiterea acestei
contestații către Curtea Constituțională, pentru a verifica respectarea normelor
constituționale și, în caz de încălcări, anularea rezultatelor alegerilor.
În motivarea acțiunii a invocat că, la 28 septembrie 2025, Comisia
Electorală Centrală a emis hotărârea nr. 4128 prin care a dispus că buletinele de vot
în dreptul Partidului Politic „Moldova Mare” sunt declarate nevalabile, fără a fi
posibilă aplicarea ștampilei „Retras” înainte de desfășurarea votului.
Astfel, Alexandr Iaroșevici a considerat că, dreptul cetățenilor de a-și
exprima liber voința a fost încălcat în ziua alegerilor. Iar, declararea nevalabilă a mii
de voturi nu este o măsură proporțională.
În drept, Alexandr Iaroșevici a făcut referire la prevederile art. 16, art. 38 și
art. 54 din Constituția Republicii Moldova, precum și art. 4, art. 72 alin. (4) și
art. 82-84 din Codul electoral.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea din 03 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat
inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ electoral înaintată de Alexandr
Iaroșevici împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea actului
administrativ defavorabil, în temeiul art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul electoral
(f.d. 19-23).
În consolidarea soluției, Curtea de Apel Centru a reținut că, pentru ca un
alegător să poată contesta o hotărâre a Comisiei Electorale Centrale, trebuie să
demonstreze că drepturile sale individuale au fost afectate în concret. Mai precis,
1
alegătorul trebuie să dovedească existența unei „legături directe suficientă” între
actul contestat și o atingere efectivă a dreptului său de a vota. În lipsa unei dovezi
clare că dreptul de vot al reclamantului a fost afectat, contestația lui Alexandr
Iaroșevici se încadrează în categoria actio popularis, adică o acțiune de interes
general, care critică abstract funcționarea sistemului electoral.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 octombrie 2025, ora 09:05, Alexandr Iaroșevici a depus prin
intermediul poștei electronice recurs motivat împotriva încheierii din 03 octombrie
2025 a Curții de Apel Centru, solicitând anularea încheierii recurate; anularea
hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025; transmiterea
cauzei la Curtea Constituțională pentru verificarea încălcării drepturilor
constituționale ale cetățenilor; în cazul constatării încălcărilor, declararea alegerilor
nule și anularea rezultatelor (f.d. 26-27, 28-29, 35, 36-37 recto-verso).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului Alexandr Iaroșevici a invocat că hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 încalcă drepturile sale și ale
altor alegatorilor.
Recurentul a menționat că, prin actul administrativ contestat a fost încălcat
dreptul de a obține informații corecte despre concurenții electorali înregistrați. Or,
la momentul alegerilor, trebuia să aibă acces la informații exacte privind statutul
tuturor concurenților. Art. 72 alin. (4) din Codul electoral stipulează expres că, dacă
un candidat sau un partid este retras din campania electorala, buletinul de vot trebuie
să conțină ștampila „Retras”, astfel încât alegătorii să aibă o imagine clară asupra
opțiunilor rămase valide.
La caz, însă, în ziua alegerilor, acest lucru nu a fost asigurat. Astfel, lipsa
ștampilei a creat incertitudine juridică și l-a privat de posibilitatea de a evalua
obiectiv situația la secția de votare.
În opinia lui Alexandr Iaroșevici, circumstanța dată atestă că el nu a putut
fi complet informat despre starea concurenților, ceea ce limitează direct dreptul său
la participare liberă și conștientă la alegeri.
La fel, recurentul a invocat garanția contabilizării votului exprimat. Așa,
prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128/2025, a fost compromisă
garanția constituțională că fiecare vot va fi luat în considerare la stabilirea
rezultatelor alegerilor. Or, în speță, actul administrativ a introdus o incertitudine cu
2
privire la validitatea și valorificarea voturilor exprimate, afectând astfel securitatea
juridică a procesului electoral.
În acest caz, indiferent de opțiunea de vot a reclamantului, nu exista
garanția că votul său va fi efectiv înregistrat și contabilizat. În absența unei garanții
clare că voturile exprimate vor fi recunoscute conform legii, dreptul constituțional
al reclamantului de a participa la alegeri a fost afectat.
Recurentul a remarcat că, această situație este o consecință directă a măsurii
administrative adoptate de Comisia Electorală Centrală, care a creat o situație de
insecuritate juridică pentru dânsul. Încălcarea acestei garanții constituie o limitare
directă a dreptului constituțional la participare la alegeri și subminează încrederea în
procesul electoral.
Succesiv, recurentul a indicat la lipsa certitudinii că procesul de votare se
desfășoară conform legii. Or, art. 38 din Constituție garantează dreptul fiecărui
cetățean de a participa la alegeri în condiții care oferă certitudine că procedura de
votare respectă legea și asigură reflectarea corectă a tuturor concurenților electorali
înregistrați. Iar, legea electorală nu prevede posibilitatea anulării voturilor deja
exprimate pentru un concurent electoral care este înregistrat în ziua alegerilor.
Prin urmare, în accepțiunea recurentului, decizia de a anula voturile
acordate Partidului Politic „Moldova Mare” contravine principiilor legalității și
transparenței procesului electoral. Această situație, la rândul său, a încălcat în mod
direct dreptul personal al reclamantului, deoarece el nu a putut avea siguranța că
votul său, exprimat în condiții legale, va fi recunoscut și valorificat conform
Constituției și legislației electorale. În plus, această incertitudine afectează nu doar
reclamantul, ci și caracterul liber și autentic al întregului proces electoral, garantat
de articolul 38 din Constituție.
De asemenea, recurentul a invocat că, în contextul alegerilor, încălcarea
constă în faptul că o anumită categorie de alegători, în special cei care au votat pentru
Partidul Politic „Moldova Mare”, a fost pusă într-o poziție inegală, deoarece voturile
lor au fost anulate prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128/2025, în timp
ce voturile altor participanți la alegeri și-au păstrat validitatea juridică. Această
diferență încalcă principiul egalității în fața legii, deoarece același proces de vot și
aceeași categorie de alegători au fost supuși unei evaluări juridice diferite. Deși,
art. 4 din Codul electoral prevede că fiecare vot exprimat are aceeași valoare
juridică, totuși anularea voturilor unei categorii de alegători a creat o situație de
discriminare politică. Iar, discriminarea pe criteriu politic subminează legitimitatea
procesului electoral și încrederea cetățenilor în acesta.
3
Finalmente, recurentul a considerat că, anularea voturilor unei părți a
alegătorilor nu respectă principiul proporționalității, garantat de art. 54 din
Constituție. Or, în condițiile speței, măsura aplicată de Comisia Electorală Centrală
este excesivă, deoarece limitează drepturile cetățenilor la participarea la alegeri mai
mult decât este necesar pentru asigurarea legalității procesului. Restricția dreptului
de a participa la vot afectează un număr semnificativ de cetățeni fără un temei juridic
adecvat și fără a le oferi posibilitatea de a-și proteja interesele înainte de încheierea
votării.
POZIȚIA INTIMATEI
Prin referința depusă electronic la 07 octombrie 2025, intimata Comisia
Electorală Centrală a solicitat declararea recursului depus de Alexandr Iaroșevici ca
inadmisibil, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. a1) din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de
hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”
Art. 95 alin. (1) și (8) din Codul electoral:
„(1) În perioada electorală, termenul general de depunere a contestațiilor este de 3 zile,
care se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârșită acțiunea, a
fost identificată inacțiunea sau a fost adoptată hotărârea.
(8) Înaintarea acțiunilor în contencios administrativ, precum și exercitarea căilor de atac
împotriva actelor judecătorești se efectuează în termenul stabilit la alin. (1).”
Art. art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.”
Art. 1 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură
reglementarea raporturilor administrative la înfăptuirea activității administrative și a
controlului judecătoresc asupra acesteia. Legislația administrativă se întemeiază pe
normele constituționale dezvoltate în prezentul cod, în alte legi și în alte acte normative
subordonate legii, care reglementează raporturile administrative și care trebuie să fie în
concordanță cu Constituția Republicii Moldova. Actele normative subordonate legii se
4
aplică la reglementarea raporturilor administrative doar în cazurile în care sunt emise în
temeiul legii și nu contravin ei.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 alin. (1)-(2) din Codul administrativ:
„(1) Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul
art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței
de judecată competente.”
Art. 94 alin. (1) din Codul electoral:
„În calitate de subiect al contestației poate fi alegătorul […] care revendică încălcarea
drepturilor sale legitime prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative în domeniul
electoral.
Art. 189 Cod administrativ,
„(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.
(2) O acțiune în contencios administrativ poate fi înaintată și atunci când autoritatea
publică nu a soluționat în termen legal o cerere.
(3) În cazurile prevăzute de lege, precum și în scopul revendicării drepturilor ce reies
dintr-un contract administrativ, acțiunea în contencios administrativ poate fi înaintată și
de autoritatea publică.”
Art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau în parte
a unui act administrativ individual.”
5
Art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ:
„(2) Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contencios administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
(2) acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:
e) reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui
drept în sensul art. 17.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, potrivit extrasului din poșta electronică Zimbra,
cu adresa de e-mail „daniela.papuc@justice.md”, copia încheierii din 03 octombrie
2025 a Curții de Apel Centru a fost notificată participanților la proces în mod
electronic în data de 03 octombrie 2025, ora 16:23 (f.d. 24). Astfel, se consideră că
Alexandr Iaroșevici a respectat termenul de exercitare a dreptului de atac, deoarece
cererea de recurs a fost depusă electronic la 06 octombrie 2025, ora 09:05 (f.d. 26-
27, 28-29, 35, 36-37 recto-verso).
În debut, Completul de judecată învederează că, sub aspect procesual,
accesul liber la justiție se reflectă în prerogativele pe care le implică dreptul la
acțiune. Dreptul la acțiune este aptitudinea legală recunoscută de ordinea juridică
oricărei persoane fizice sau juridice de a solicita instanțelor judecătorești protecția
unui drept subiectiv pretins ori a unui interes legitim. Această aptitudine se
concretizează în trei dimensiuni esențiale, una dintre care este dreptul de a sesiza
instanța (ius ad prosequendum).
Prin prisma art. 94 alin. (1) din Codul electoral, alegătorul deține calitatea
incontestabilă de subiect al contestației în materie electorală, având posibilitatea
legală de a reclama orice încălcare a drepturilor sale legitime prevăzute de Codul
electoral și de alte acte normative care reglementează procesul electoral. Această
prerogativă decurge din însăși natura dreptului electoral, care recunoaște
alegătorului nu doar un rol pasiv, de participant la scrutin, ci și unul activ, de titular
al unor drepturi subiective protejate de lege, inclusiv dreptul de a solicita controlul
de legalitate asupra actelor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților electorale.
În acest context, dreptul alegătorului de a contesta actele Comisiei
Electorale Centrale se impune ca o garanție esențială a exercitării efective a
drepturilor electorale și, prin urmare, nu poate fi negat, restrâns ori ignorat de
autorități. În situația în care alegătorul pretinde că un act emis de Comisia Electorală
Centrală i-a încălcat drepturile legitime, el are nu doar dreptul, ci și interesul legitim
de a sesiza instanța competentă pentru restabilirea ordinii de drept.
6
Prin urmare, recunoașterea calității alegătorului de subiect al contestației
electorale implică, în mod necesar, ca acesta să explice și să individualizeze în
contestație dreptul său vătămat, precum și modul concret în care actul contestat al
Comisiei Electorale Centrale i-a afectat drepturile și interesele sale legitime. Doar
printr-o asemenea argumentare se poate asigura legătura logică și juridică între
dreptul protejat de lege și ingerința pretinsă, ceea ce permite instanței să purceadă la
verificarea existenței unui interes procesual real și a unei încălcări efective.
Această cerință nu reprezintă o formalitate excesivă, ci o condiție esențială
a exercitării corecte a dreptului de acces la justiție, întrucât delimitează cadrul
litigiului și definește obiectul controlului de legalitate. Astfel, deși dreptul
alegătorului de a contesta actele Comisiei Electorale Centrale este unul incontestabil,
exercitarea sa efectivă presupune motivarea clară a vătămării invocate, în
conformitate cu principiile prevăzute la art. 94 alin. (1) din Codul electoral și regulile
generale ale procedurii contenciosului administrativ. În caz contrar, devenind
incidente dispozițiile art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, și
anume declararea acțiunii în contencios administrativ electoral ca inadmisibilă, din
motiv că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă,
a unui drept în sensul art. 17.
Analizând cererea de chemare în judecată, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată că, Alexandr Iaroșevici a invocat, în esență, că „dreptul
cetățenilor de a-și exprima liber voința a fost încălcat în ziua alegerilor” și că
„declararea nevalabilă a mii de voturi nu este o măsură proporțională”.
Prin urmare, reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în judecată care
anume drepturi legitime ale sale personale au fost afectate prin hotărârea Comisiei
Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie 2025 și nu a descris modul concret
în care actul administrativ i-ar fi lezat dreptul subiectiv la vot, la informare electorală
sau la egalitate în exercitarea acestuia.
Formulările generale „dreptul cetățenilor” și „declararea nevalabilă a mii
de voturi” reflectă o abordare de ordin abstract, de interes general, fără
individualizarea unui prejudiciu propriu. În esență, din textul cererii de chemare în
judecată se deduce că Alexandr Iaroșevici a inițiat o acțiune în justiție pentru a
proteja un interes public sau comun (actio popularis) și nu a explicat de ce este
victima directă a acțiunii actului administrativ contestat.
Faptul că Alexandr Iaroșevici a înaintat o acțiune de tip actio popularis se
confirmă în mod evident prin conținutul argumentelor sale din cererea de recurs.
Sintagmele utilizate precum „o anumită categorie de alegători, în special cei care
au votat pentru Partidul Plicit „Moldova Mare”, a fost pusă într-o poziție inegală”;
„aceeași categorie de alegători au fost supuși unei evaluări juridice diferite”;
7
„anularea voturilor unei categorii de alegători a creat o situație de discriminare
politică”; „anularea voturilor unei părți a alegătorilor nu respectă principiul
proporționalității”; „restricția dreptului de a participa la vot afectează un număr
semnificativ de cetățeni” relevă fără echivoc faptul că Alexandr Iaroșevici nu invocă
o vătămare individuală și directă, ci exprimă nemulțumirea față de o situație
generală, pretins discriminatorie, care ar afecta un grup de alegători în ansamblu.
Prin urmare, aceste argumente descriu o preocupare de ordin colectiv,
demonstrând un interes general de apărare a valorilor democratice și a legalității
procesului electoral, însă nu relevă atingerea unui drept subiectiv propriu al
reclamantului Alexandr Iaroșevici, protejat de art. 94 alin. (1) din Codul electoral și
care ar putea fi încadrat în art. 17 din Codul administrativ. Or, conform acestor
norme legale, doar alegătorul care pretinde că drepturile sale legitime personale au
fost lezate printr-un act al autorităților electorale poate formula o contestație.
În consecință, folosirea unor formulări impersonale și a referințelor la
„categorii de alegători” demonstrează că Alexandr Iaroșevici nu a individualizat
raportul juridic dintre sine și actul administrativ contestat, omițând să explice modul
concret în care hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4128 din 28 septembrie
2025 i-ar fi încălcat dreptul de a vota, de a participa la scrutin sau de a beneficia de
un tratament egal în procesul electoral.
Această abordare transformă acțiunea într-una de natură populară (actio
popularis), inadmisibilă în contenciosul administrativ electoral, întrucât instanța de
judecată este chemată să asigure protecția drepturilor și intereselor legitime
individuale, nu să exercite un control abstract al legalității actelor Comisiei
Electorale Centrale în afara unui interes personal și direct al reclamantului.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că prima instanță corect a ajuns la concluzia de a declara
inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ electoral depusă de Alexandr
Iaroșevici, în temeiul art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, din motiv
că prin acțiunea înaintată reclamantul nu a revendicat vătămarea unui dreptului
personal al său prin actul administrativ contestat.
Cu titlu subsecvent, instanța de recurs nu poate accepta explicațiile
prezentate de Alexandr Iaroșevici în cererea de recurs, privind încălcarea drepturilor
sale personale prin actul administrativ contestat, ca temei pentru admiterea
recursului și a considera acțiunea admisibilă. Or, pretinsele drepturi vătămate nu au
fost identificate și detaliate de la bun început în cererea de chemare în judecată, astfel
încât Curtea de Apel Centru nu a avut posibilitatea să le evalueze la momentul
emiterii încheierii din 03 octombrie 2025.
Principiul continuității procesuale și al bunei administrări a justiției impune
ca reclamantul să prezinte toate argumentele privind drepturile sale vătămate în
8
cererea de chemare în judecată, astfel încât instanța de fond să poată analiza corect
admisibilitatea și temeinicia acțiunii. Introducerea ulterioară a unor noi motive sau
justificări în etapa recursului, după ce acțiunea a fost deja declarată inadmisibilă,
echivalează cu încercarea de a suplini o lacună procesuală esențială și nu poate
transforma o acțiune inadmisibilă într-una admisibilă.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate lua în considerare afirmațiile post-
factum ale reclamantului privind drepturile sale personale, deoarece acestea nu au
fost supuse controlului Curții de Apel Centru și, în esență, încearcă să modifice
obiectul litigiului după emiterea încheierii de inadmisibilitate.
Așadar, pretinsele drepturi personale încălcate ale lui Alexandr Iaroșevici,
expuse doar în recurs, nu pot fi luate în considerare la evaluarea admisibilității,
deoarece instanța de recurs nu substituie instanța de fond și nu poate repara omisiuni
de procedură esențiale ale reclamantului. În concluzie, argumentele aduse post-
factum nu afectează caracterul inadmisibil al acțiunii și nu pot constitui temei pentru
admiterea recursului.
În această ordine de idei, ținând cont de normele legale precitate și
dezideratele expuse supra, se ajunge la concluzia că prima instanță corect a stabilit
că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea din
03 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu normele
de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge
recursul și a menține încheierea recurată.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 193, art. 241, art. 243
alin. (1) lit. b) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul declarat de Alexandr Iaroșevici împotriva încheierii din 03
octombrie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
9