Via-Brevis S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Publicat la 25 aprilie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 14426/14 VIA-BREVIS S.R.L. împotriva Republicii Moldova introdusă la 28 ianuarie 2014 comunicată la 6 aprilie 2022 CU PRIVIRE LA L Instanța de primă instanță a trimis convocarea adresată societății reclamante la o altă adresă decât cea a sediului oficial al acesteia. În plus, Comisia susține că dosarul cauzei nu conține nicio citație în numele său pentru procedura în apel. Primele două instane au examinat cauza în lipsa societății reclamante, dar în prezența părții pârâte și au câștigat cauza acesteia din urmă. La recursul societății reclamante și fără a ține de cuvânt, Curtea Supremă de Justiție a confirmat hotărârile instanțelor inferioare, la 18 septembrie 2013, invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, societatea reclamantă a susținut că nu a fost convocată în mod corespunzător în fața primelor două instanțe, ceea ce ar priva de posibilitatea de a-și apăra în mod echitabil cauza.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Contestația privind drepturile și obligațiile de natură civilă ale societății reclamante a fost ascultată în mod echitabil și public, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție? În special, societatea reclamantă a fost convocată în mod corespunzător la audierile Tribunalului de Primă Instanță și ale Curții de apel (Russo c. Moldova, n 7413/05, §§ 25, 13 noiembrie 2008 și Gankin și alții c. Rusia, nr 2430/06 și altele, §§ 38-39 și 42, 31 mai 2016)? Era necesară participarea societății reclamante la aceste audieri în scopul legalității procedurii urmate în speță (Helmers c. Suedia, 29 octombrie 1991, § 36, seria A n 212 A și Covalenco c. Republica Moldova, n 72164/14, §§ 19-23, 16 iunie 2020)

Publié le 25 avril 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 14426/14

VIA-BREVIS S.R.L.

contre la République de Moldova introduite le 28 janvier 2014 communiquée le 6 avril 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne une allégation de non-convocation en bonne et due forme de la société requérante à une procédure civile engagée contre elle. Le litige interne portait sur le remboursement par la société requérante d’une créance alléguée d’environ 170 000 euros (selon le taux de change de l’époque). Le tribunal de première instance envoya la convocation destinée à la société requérante à une autre adresse que celle du siège officiel de celle ‑ ci. L’intéressée soutient en outre que le dossier de l’affaire ne contient aucune convocation à son nom pour la procédure en appel. Les deux premières instances examinèrent l’affaire en l’absence de la société requérante, mais en présence de la partie adverse et donnèrent gain de cause à cette dernière.

Sur recours de la société requérante et sans tenir d’audience, la Cour suprême de justice confirma les décisions des instances inférieures, le 18 septembre 2013. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la société requérante allègue ne pas avoir été convoquée en bonne et due forme devant les deux premières instances, ce qui l’aurait privée de la possibilité de défendre équitablement sa cause.

QUESTIONS AUX PARTIES

La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la société requérante a-t-elle été entendue équitablement et publiquement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, la société requérante a-t-elle été convoquée en bonne et due forme aux audiences du tribunal de première instance et de la cour d’appel ( Russu c. Moldova , n o 7413/05, §§ 23 ‑ 25, 13 novembre 2008, et Gankin et autres c. Russie , n os 2430/06 et 3 autres, §§ 38-39 et 42, 31 mai 2016) ? La participation de la société requérante à ces audiences était-elle nécessaire aux fins de l’équité de la procédure suivie en l’espèce ( Helmers c. Suède , 29 octobre 1991, § 36, série A n o 212 ‑ A, et Covalenco c. République de Moldova , n o 72164/14, §§ 19-23, 16 juin 2020) ?