2ac-273/25 — Limitarea activității partidului politic

La 22 septembrie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus conform competenței la Curtea de Apel Centru cerere de chemare în judecată împotriva Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, intervenienți accesorii Agenția Servicii Publice și Serviciul de Informații și Securitate privind limitarea activității partidului politic pe un termen de 12 luni.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită spre examinare în ordine de recurs, judecătorului-raportor, Nicolae Ghedrovici din cadrul Curții de Apel Centru, ședința de judecată fiind stabilită pentru 30 septembrie 2025, ora 09:30.

La 29 septembrie 2025, prin intermediul poștei electronice, Președintele Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, Boris Foca a depus cerere, prin care a solicitat în temeiul art.43 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură civilă strămutarea cauzei pentru judecare la o altă instanță de judecată egală în grad și anume la Curtea de Apel Sud.

În susținerea cererii înaintate, Președintele Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, Boris Foca a enunțat că cauza pendinte privește solicitarea Ministerului Justiției de a limita activitatea Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova” pentru o perioadă de 12 luni și de a suspenda activitatea partidului pe întreaga durată a procesului, punând astfel în discuție însăși existența juridică și funcționarea unui subiect constituțional esențial pentru democrația pluralistă. Aceasta conferă cauzei o miză deosebită și un impact direct asupra încrederii publicului în justiție și asupra ordinii democratice.

Astfel, a subliniat că reieșind din natura și consecințele litigiului, există suspiciuni rezonabile că judecătorii Curții de Apel Centru, instanță frecvent implicată în cauze cu puternică miză politică, ar putea fi supuși unor presiuni externe, ceea ce ridică îndoieli privind imparțialitatea completului de judecată. Aparența imparțialității este la fel de importantă ca imparțialitatea efectivă, iar orice suspiciune legitimă trebuie eliminată pentru a asigura un 1 proces echitabil, în conformitate cu art. 6 § 1 CEDO și art. 20 din Constituția Republicii Moldova.

De asemenea a notat că, în baza art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei este justificată atunci când există suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea instanței, iar lipsa unei verificări a integrității judecătorilor Curții de Apel Centru constituie un temei concret în acest sens. Strămutarea cauzei către o instanță egală în grad, precum Curtea de Apel Sud, ar elimina orice suspiciune de părtinire, ar garanta transparență și independență în soluționarea litigiului și ar asigura respectarea principiilor unui proces echitabil, astfel încât litigiul să fie examinat de o instanță a cărei imparțialitate nu poate fi pusă la îndoială, conform legislației naționale și standardelor internaționale privind dreptul la un proces echitabil.

Art.43 alin.(2) lit.f) și alin.(4) din Codul de procedură civilă: „(2) Instanța strămută cauza la o altă instanță dacă: f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces; (4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că temeiul de strămutare a cauzei reglementat de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze civile. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție 2 publică. În ceea ce vizează calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Raportând temeiul de drept enunțat la circumstanțele faptice ale speței deduse judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că împrejurările invocate de Președintele Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, Boris Foca și descrise în pct. 4-6 din încheiere, constituie alegații ce nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru la examinarea cauzei, după cum prevăd dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare. Însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate în pct. 4-6 din încheiere, ce ar justifica strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad, și anume la Curtea de Apel Sud pentru examinare în fond.

Mai mult, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că conform art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, puterea judecătorească este exercitată exclusiv de instanțele de judecată prin intermediul judecătorilor, aceștia fiind unici purtători ai acestei puteri, învestiți constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe care le exercită în conformitate cu legea, în mod independent, imparțial și inamovibil, supunându-se numai legii.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin prisma art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în fiecare caz concret se cere să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor. Or, simpla invocare că sunt bănuieli de nepărtinire a judecătorilor ce ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că existența imparțialității, în sensul conferit de art. 6 § 1, se determină prin aplicarea unui test subiectiv constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată și, în același timp, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauză respectivă. 3

În Recomandarea sa nr. R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor (Principiul I.2.d), Comitetul de Miniștrii al Consiliului Europei a stabilit că judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită pentru a lua hotărârile imparțial, în conformitate cu conștiința lor și cu interpretarea pe care o dau faptelor, respectând regulile relevante stabilite de lege.

Potrivit Codului de Conduită Judiciară de la Bangalore 2001, adoptat de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrității Justiției, revizuit la Masa Rotundă a Președinților Curților Supreme ținută la Palatul Păcii, Haga, 25-26 noiembrie 2002, prin independența judecătorului se înțelege inclusiv independența individuală și instituțională, care presupune printre altele că judecătorii sunt independenți unii față de ceilalți. Nici o organizare ierarhică a justiției și nici o diferență de grad sau rang nu poate afecta în vreun mod dreptul unui judecător de a pronunța hotărâri în mod liber.

Judecătorul trebuie să își exercite funcția judiciară în mod independent, pe baza propriei aprecieri a faptelor și în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii, presiuni, amenințări și fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar proveni și sub ce motiv.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în vederea asigurării dreptului participanților la proces la o instanță de judecată imparțială în materia acțiunilor civile, garantat de art. 6 §1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legiuitorul a prevăzut la art. 52 din Codul de procedură civilă, dreptul participanților la proces de a înainta cerere de recuzare în baza temeiurilor specificate la art.50 și 51 din același cod.

Respectiv, numai în situația când din motivul recuzării mai multor judecători ai Curții de Apel Centru, substituirea cărora ar deveni imposibilă, instanța ierarhic superioară ar avea dreptul să strămute prezenta cauză la o altă instanță de judecată egală în grad, situație ce în prezent nu se atestă.

În cauza de față, motivele invocate în susținerea cererii de către Președintele Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, Boris Foca, pct.4-6 din încheiere, nu se întemeiază pe fapte concrete, verificabile sau probe certe care să contureze aparența unei lipse de imparțialitate din partea judecătorilor desemnați. Simpla invocare a unei lipse de încredere subiective, precum și afirmațiile generale privind contextul politic sau presupuse presiuni instituționale, nu pot justifica admisibilitatea cererii.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reamintește că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. Piersack c. Belgia, Morice c. Franța), existența unei temeri rezonabile de lipsă de imparțialitate trebuie evaluată prin prisma unui observator obiectiv și informat, iar cerința de imparțialitate impune nu doar lipsa unei părtiniri reale, ci și inexistența oricărei aparențe justificabile în acest sens. 4

În speță, părțile nu au făcut dovada existenței vreunui conflict de interese, a unei atitudini părtinitoare sau a unui comportament procedural neregulamentar din partea membrilor completului de judecată. Niciuna dintre afirmațiile invocate nu indică în mod credibil că judecătorii Curții de Apel Centru ar fi, în mod obiectiv, în imposibilitate de a asigura un proces echitabil.

Iar, admiterea unei cereri de strămutare în lipsa unor indicii temeinice ar contraveni scopului excepțional al instituției strămutării și ar putea crea un precedent care să afecteze autoritatea instanțelor legal competente.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că depunerea cererii de strămutare la 29 septembrie 2025 și faptul că cererea de chemare în judecată a Ministerului Justiției al Republicii Moldova, urma să fie examinată de Curtea de Apel Centru la data de 30 septembrie 2025, reflectă intenția autorului cererii de strămutare de a întârzia și tergiversa procesul de judecată în fața Curții de Apel Centru.

Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va respinge cererea de strămutare a cauzei, depusă de Președintele Partidului Politic „Partidul Democrat Modern din Moldova”, Boris Foca, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru judecare în fond conform competenței.

În conformitate cu art.43 alin.(4) și art.269-270 din Codul de procedură civilă,