2ra-10/25 — repararea prejudiciului moral cauzat prin infractiune si compensarea cheltuielilor pentru asistenta juridica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului moral cauzat prin infractiune si compensarea cheltuielilor pentru asistenta juridica
- Temei legal
- temeiurile stramutarii
2ra-10/25 — repararea prejudiciului moral cauzat prin infractiune si compensarea cheltuielilor pentru asistenta juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Tatiana
Rudnițchi,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Tatiana Rudnițchi împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii
Republicii Moldova, Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei Chișinău, cu privire
la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune și compensarea
cheltuielilor pentru asistența juridică,
împotriva deciziei din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-10/25
NR PIGD 2-24005349-01-2ra-06012025)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură
civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a ei.
Instanța de fond: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central, jud. N. Ghedrovici
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, jud. A. Garbuz, Iu. Grosu, Sv. Șleahtițki
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depusă de Tatiana
Rudnițchi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 iulie 2022, Tatiana Rudnițchi a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Președintelui Republicii Moldova, Procuraturii Republicii
Moldova, Curții de Apel Chișinău, Judecătoriei Chișinău cu privire la repararea
prejudiciului moral, cauzat prin infracțiune, precum și compensarea
cheltuielilor pentru asistență juridică.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 18 iulie 2022, s-a adresat
Procurorului General al Republici Moldova cu plângerea penală, solicitând
începerea urmăririi penale în privința procurorilor Armen Oganesean și Oleg
Gavriliță în temeiul art. 327 alin. (3) și art. 328 alin. (3) din Codul penal –
excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, soldate cu urmări grave.
Reclamanta a susținut că, au fost încălcate prevederile art. 19, art. 254,
274 din Codul de procedură penală, or, Procurorul General al Republicii
Moldova împreună cu procurorii a fost obligat să cerceteze circumstanțele
cazului dat complet, obiectiv, sub toate aspectele pentru stabilirea adevărului și
în urma probelor acumulate să dispună prin ordonanță motivată începerea
urmăririi penale sau refuzul de a dispune începerea urmăririi penale, ceeea ce
la caz nu se atestă.
Prin scrisoarea din 24 iulie 2023 a Procuraturii Generale, i s-a refuzat în
examinarea plângerii. La 25 august 2023, a contestat acțiunile considerate
abuzive și ilegale, cu plângere în ordinea art. 2991 și art. 2992 din Codul de
procedură penală. Prin scrisoarea din 13 septembrie 2023 a Procuraturii
Generale, s-a refuzat examinarea plângerii.
La 19 septembrie 2023, Tatiana Rudnițchi, reprezentată de avocatul
Daniliuc Nicolae, a contestat la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, în
ordinea art. 313 din Codul de procedură penală, acțiunile ilegale și abuzive al
Procurorului General al Republicii Moldova.
Prin încheierea din 19 octombrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Ciocana, s-a respins plângerea depusă de Tatiana Rudnițchi.
Reclamanta a indicat că Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana a respins
plângerea din 19 septembrie 2023, din motivul că argumentele invocate le
consideră declarative și nefondate și vin în contradicție cu faptele contestate pe
parcursul examinării plângerii.
În dispozitivul încheierii din 19 octombrie 2023 a Judecătoria Chișinău,
sediul Ciocana, s-a indicat că încheierea este irevocabilă, iar art. 13 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților
fundamentale garantează reclamantei dreptul la un recurs efectiv.
1
Or, art. 2 al Protocolului 7 la Convenție acordă dreptul persoanei
vinovate la două grade de jurisdicție în materia penală, atunci și persoanei care
se pretinde victimă îi este acordat dreptul la două grade de jurisdicție în materia
penală, în caz contrar ar fi încălcat unul din principiile generale ale dreptului
procedural penal - egalitatea părților în fața legii.
În opinia reclamantei, art. 313 și art. 473 din Codul de procedură penală
este în contradicție cu art. 4, art. 7 și art. 8 din Constituția Republicii Moldova,
nu are putere juridică și nu produce efecte juridice. Până în prezent organul de
urmărire penală și procurorii nu i-au oferit răspuns la întrebările date, nu a fost
auzit, fiind ignorată și umilită de către procurori.
Mai mult ca atât, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor
Omului pe cauza Souminen v. Finlanda, reiterată în cauza Fornin vs. Moldova,
a constatat că „rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au
fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o
contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de
recurs.
Prin urmare, scrisorile Procuraturii Generale au un caracter superficial,
iar situația de fapt și de drept este analogică cu cea stabilită de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în paragrafele 90 și 91 din hotărârea din 02
noiembrie 2010 în cauza Mătăsaru și Savinschi contra Moldovei, în care la fel
se impunea obligația pozitivă a statului de a efectua o investigație oficială și
multilaterală, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală trebuia să
depună eforturi serioase pentru a afla ce s-a întâmplat și nu trebuia să se
limiteze pe concluzii pripite și nefondate pentru a refuza începerea oricăror
investigații, pentru a-și motiva refuzul în începerea urmăriri penale pe
presupuneri și ipoteze preconcepute.
În această ordine de idei, reclamanta a susținut că atât organul de
urmărire penală, cât și procurorii nu au oferit un răspuns la toate întrebările
formulate de dânsa, prin ce au încălcat articolul 1 al Convenției Europene
pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și anume
obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub
jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite de Convenție.
În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în temeiul art. 8
din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul Internațional
cu privire la drepturile civile și politice, art. 1, 6, 13, 41 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,
art. l, art. 4, art. 7, art. 8, art. 20 din Constituția Republicii Moldova, art. 19, art.
2006 din Codul civil.
Reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar de la Președintele
Republicii Moldova, Procuratura Republicii Moldova, Curtea de Apel Chișinău
și Judecătoria Chișinău în beneficiul reclamantei Tatiana Rudnițchi, suma de
50 000 euro cu titlul de prejudiciu moral, cauzat prin infracțiune și suma de 20
000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența juridică.
ASPECTE DE PROCEDURĂ:
2
Prin încheierea din 15 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a transmis cauza civilă Curții de Apel Chișinău pentru soluționarea
posibilității strămutării acesteia într-o altă instanță judecătorească egală în grad.
Prin încheierea din 12 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
strămutat spre examinare prezenta cauză la Judecătoria Anenii Noi.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin 09 februarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana
Rudnițchi.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 martie 2024, Tatiana Rudnițchi și reprezentantul acesteia, Nicolae
Daniliuc, au depus cerere de apel nemotivată, ulterior la 22 mai 2024, au depus
cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 09 februarie 2024 a Judecătoriei
Anenii Noi, sediul Central, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei hotărâri
noi prin care acțiunea civilă să fie admisă integral.
ASPECTE DE PROCEDURĂ:
Prin încheierea din 24 aprilie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a
strămutat cauza civilă de la Curtea de Apel Chișinău la Curtea de Apel Bălți
pentru judecare în ordine de apel.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, s-a respins
cererea de apel depusă de Tatiana Rudnițchi și s-a menținut hotărârea din 09
februarie 2024 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că instanța de
fond corect a reținut că cerințele reclamantei Tatiana Rudnițchi, prin care
solicită încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, invocând
dezacordul cu răspunsurile oferite de Procuratura Republicii Moldova, prin
care s-a refuzat în pornirea urmăririi penale în privința procurorilor, precum și
dezacordul cu soluția actului emis de judecătorul de instrucție, care a respins
plângerea reclamantei asupra acțiunilor/inacțiunilor procuraturii, nu se
încadrează în art. 3 și art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că condițiile necesare pentru
repararea prejudiciului moral nu au fost întrunite.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 ianuarie 2025, Tatiana Rudnițchi a depus cerere de recurs
împotriva deciziei 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți, solicitând
3
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de
fond, cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a menționat că instanța de fond, cât și
cea de apel nu au analizat în mod corespunzător argumentele invocate de
dânsa, ignorând pretențiile sale, astfel lipsind motivarea hotărârilor de o analiză
reală și detaliată.
La 30 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia
recursului declarat de Tatiana Rudnițchi, creând astfel participanților la proces
condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a
acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la
materialele dosarului.
Prin referința din 06 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a solicitat ca
recursul depus de Tatiana Rudnițchi să fie declarat inadmisibil.
Prin referința din 20 iunie 2025, Președintele Republicii Moldova a
solicitat ca recursul depus de Tatiana Rudnițchi să fie declarat inadmisibil.
Până la examinarea admisibilității recursului, Procuratura Republicii
Moldova și Curtea de Apel Centru nu au făcut uz de dreptul său procedural de
a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 433 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
4
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.
433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Bălți a pronunțat
dispozitivul deciziei în ședință publică la 14 noiembrie 2024. La 27 decembrie
2024, decizia motivată din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți a fost
expediată, prin intermediul oficiului poștal, recurentei, fiind recepționată de
ultima, la 02 ianuarie 2025, fapt ce se atestă prin avizul de recepție atașat la
materialele cauzei (f.d 125).
Astfel, cererea de recurs depusă de Tatiana Rudnițchi, la 06 ianuarie
2025, se consideră depus în termenul stabilit de lege.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile
Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate
veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă
un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate.
5
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de
apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de
drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Tatiana Rudnițchi, nu conține argumente concrete față de
decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu
soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate,
întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea
deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
6
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Tatiana Rudnițchi, ca
fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin.
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Tatiana Rudnițchi, împotriva
deciziei din 14 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Oxana Parfeni
7