3ra-826/24 — anularea actulului administrativ

La 11 iulie 2022, avocatul Elena Organ în interesele SA „Topaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Comisiei Naționale a Pieței Financiare cu privire la anularea ordonanței Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.18/4-O din 11 mai 2022 și a hotărârii nr.24/1 din 6 iunie 2022.

În motivarea acțiunii a indicat că, Comisia Națională a Pieței Financiare din Republica Moldova a emis pe data de 11 mai 2022 ordonanța nr. 18/4-O prin care a prescris ÎM „Topaz” SA ca până pe data de 31 iulie 2022 să aducă prevederile statutului societății în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și să prezinte statutul cu modificările înregistrate la CNPF și SR „Registrator-Centru” SA.

Menționează că, în partea descriptivă și de motivare a actului administrativ contestat, pârâtul a stabilit că Statutul societății nu corespunde dispozițiilor art. II alin. (1 și 2) din Legea nr. 18 din 20 februarie 2020 prin care a fost modificată Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni.

Astfel, reclamanta a primit ordonanța nr. 18/4-O din 11 mai 2022 la data de 14 mai 2022, fapt confirmat prin scrisoarea nr. 03-5/1194 din 12 mai 2022, cu care nu a fost de acord și a depus o cerere prealabilă față de CNPF solicitând, anularea actului administrativ prescris.

Relatează că, în cadrul examinării procedurii administrative a argumentat ilegalitatea actului contestat prin faptul că, prescripția nu este legală și că pârâta, în calitate de autoritate competentă, nu a arătat exact care este norma legală (punct, articol, lege) din Legea nr. 1134/1997 cu care statutul societății vine în contradicție. Totodată, reclamanta a atras atenția autorității că statutul societății a fost verificat și înregistrat de organul competent (Camera înregistrării de stat) care nu a avut obiecții la normele din statut adoptate de acționari.

Indică că, la data de 13 iunie 2022 a recepționat cu aviz recomandat Hotărârea nr. 24/1 din 6 iunie 2022 a CNPF referitor la cererea prealabilă depusă, fapt confirmat prin avizul de recepție.

Menționează, CNPF prin Hotărârea nr.24/1 din 6 iunie 2022 a respins ca inadmisibilă cererea formulată menționând că ”... simpla trimitere la un text din lege, fără indicarea acțiunilor concrete ale CNPF care vin în contradicție cu cadrul legal, nu constituie o critică justificată, iar simpla nemulțumire a societății nu constituie motiv în anularea ordonanței”. 1

Consideră că, actele contestate sunt ilegale, formale și emise cu încălcarea drepturilor societății și a acționarilor acesteia.

Precizează că, prin actele contestate au fost încălcate următoarele drepturi garantate a societății și a acționarilor săi așa cum sunt: nediscriminarea în fața legii, dreptul de a stabili în statutul societății a modului de înstrăinare a acțiunilor sale, dreptul de a solicita anularea actului emis contrar legii de către o autoritate publică, dreptul de proprietate (libera dispunere de modul de înstrăinare a hârtiilor de valoare), dreptul la răscumpărarea propriilor acțiuni, dreptul la libera activitate de antreprenoriat și multe alte drepturi derivate din acestea.

Relevă că, SA „Topaz” a fost constituită pe data de 16 august 1995 și a fost înregistrară în Registrul de stat al persoanelor juridice cu numărul de identitate de stat 1002600041941.

Prin decizia Registratorului de stat din 29 martie 2011 (persoană abilitate de lege să verifice corespunderea prevederilor statutare cu actele normative în vigoare) și în temeiul Hotărârii adunării generale a acționarilor din 18 iunie 2010 a fost înregistrat Statutul societății în redacție nouă.

Menționează că, prin obligarea reclamantei la modificarea modului de înstrăinare a acțiunilor CNPF, se limitează drepturile acționarilor societății de a dispune liber de acțiunile sale în modul ales de ei care nu este în contradicție cu legea.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 1, art. 2, art. 33 al Legea nr.1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni, pct. 5.2 și 7.7 din statutul SA „Topaz”, art. II alin. (3) din Legea nr. 163 din 13.07.2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni și art. II alin. (1) și (2) din 2 Legea nr. 18 din 20.02.2020 pentru modificarea Legii nr. 1134/1997, privind societățile pe acțiuni.

A notat că, din conținutul statutului SA „Topaz”, reclamantei îi revenea obligația de a modifica Statutul în conformitate cu prevederile legii, ceea ce nu a fost realizat, dat fiind faptul că la capitolul modului de înstrăinare al acțiunilor a fost prevăzută procedura caracteristică unei societăți de tip închis.

A stabilit că, SA „Topaz” a fost constituită ca societate pe acțiuni de tip deschis, cu toate acestea, pct. 7.7 din statutul SA „Topaz”, reglementează un anumit mod de înstrăinare a acțiunilor, care implică un drept preferențial al acționarilor de a procura acțiunile expuse la vânzare publică a acțiunilor, ceea ce este caracteristic societăților pe acțiuni de tip închis, or, dreptul de a menține modul de înstrăinare a acțiunilor specific societăților de tip închis a fost oferit doar societăților constituite ca societate de tip închis până la data de 1 ianuarie 2008, ceea ce nu poate fi atribuit SA „Topaz”, în contextul tranzacționării acțiunilor acestuia la Bursa de Valori a Moldovei, or după operarea modificărilor legislative, apelantul avea obligația de a ajusta statutul său la rigorile legii.

A subliniat că, corect a stabilit prima instanță că, după data intrării în vigoare a Legii nr. 163/2007 și până la republicarea, în data de 31 decembrie 2020 a Legii nr. 1134/1997, SA „Topaz” nu era în drept să includă în Statutul său prevederi privind modul de înstrăinare a acțiunilor corespunzător societății de tip închis, din motiv că SA „Topaz” nu cădea sub incidența art. II alin. (3) din Legea nr. 163 din 13 iulie 2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni.

Însă, contrar celor statuate, SA „Topaz” la 29 martie 2011 înregistrează la Camera Înregistrării de Stat, statutul în redacția nouă (aprobat la adunarea generală din 16 iunie 2010), care prevede modul preferențial de înstrăinare a acțiunilor (pct. 7.7 din Statut).

A subliniat că, alegațiile reclamantului cu privire la faptul că registratorul nu a înaintat careva obiecții la momentul înregistrării nu servesc un temei pertinent în vederea anulării ordonanței Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr.18/4 din 11 mai 2022, or, la caz faptul înregistrării statutului nu este pus în discuție.

Instanța de apel a reținut că, în temeiul art. 33 alin. (4) din Legea nr.1134 din 2 aprilie 1997, Comisia Națională a Pieței Financiare corect și întemeiat a constatat că prevederile pct. 7.7 din statutul SA „Topaz”, aferent modului închis de înstrăinare a acțiunilor – sunt nevalabile potrivit normelor imperative ale Legii, fiind emis în acest sens ordonanța nr. 18/4 din 11 mai 2022 prin care s-a decis și s-a prescris SA „Topaz” conformarea până la data de 31 iulie 2022, statutului prevederilor legislației în vigoare, cu prezentarea acestuia CNPF și Societății de registru „Registrator-Centru” SA după înregistrarea modificărilor conform actelor normative, însă cu toate acestea 3 reclamantul nu s-a conformat prescripțiilor stabilite, care au fost adoptate în temeiul prevederilor art.1 alin.(1), art. 3 și art. 9 alin.(l) lit. d) din Legea nr. 192/1998 privind Comisia Națională a Pieței Financiare, art. 33 alin. (2)-(5) și art. 73 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 1134/1997 privind societățile pe acțiuni și Regulamentul privind organizarea și funcționarea CNPF (Hotărârea CNPF nr.49/16/2018).

A considerat Curtea de Apel Chișinău ca fiind fondate concluziile primei instanțe precum că, actul administrativ contestat a fost emis de organul competent și conform procedurii stabilite, iar ordonanța nr.18/4 din 11 mai 2022, cât și hotărârea nr.24/1 din 6 iunie 2022, au fost emise în limitele cadrului legal, precum și în limita dreptului discreționar în conformitate cu prevederile legale, iar careva temeiuri ce ar duce la anularea acestora acestuia nu se atestă.

A notat că, apelanta nu a adus careva probe în susținerea pretențiilor în instanța de apel, concluzionând că instanța de fond just a aplicat normele legale relevante la circumstanțele speței, a dat apreciere completă obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea dată este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale participanților la proces.

Considerăm că actele administrative emise și menținute de instanța de apel prin decizia sa sunt contrare legii și jurisprudenței Curții Supreme de Justiție. 4

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. d) că, ”recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

Art. 195 din Codul administrativ „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă stipulează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”

Articolul 113 din Codul de procedură civilă indică că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 223 din Codul administrativ reglementează că: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Art. 96 alin.(1) din Codul administrativ prevede că. 5 „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin.(3) din Codul administrativ menționează că: „(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ indică că: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Art. 114 din Codul administrativ prevede că: „Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.”

Art. 47 alin.(2), (3), (4), (6) din Legea nr.124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere prevede că: „(2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și utilizarea acestuia de către destinatar. (3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (4) În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă 6 documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv. (6) Documentul electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a recepționat nu este destinatarul preconizat al acestuia.”

Art. 48 alin.(1) și (2) din Legea nr.124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere relevă că: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Art. 45 alin.(3) din Codul administrativ indică că: „ (3) Persoanele juridice acționează prin reprezentanții lor.”

Art. 47 alin.(1)-(3) din Codul administrativ relevă că: „(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. (2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. (3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 24 alin.(1) din Codul administrativ reglementează că: „(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună- credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Pornind de la prevederile legale precitate supra, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a 7 securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Din actele cauzei rezultă că la 5 iunie 2024, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat în ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 8 iulie 2024, la poșta electronică a recurentei SA „Topaz” (topaz@topaz.md) și la poșta electronică a reprezentantului acesteia, avocata Elena Organ (elenaorganjurist@gmail.com), Curtea de Apel Chișinău a notificat decizia din 5 iunie 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f. d. 127).

Faptul că avocata Elena Organ folosește adresă electronică menționată supra se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat de ultima la cererea de recurs, care a fost prezentat ca dovadă de recepționare de către avocat a deciziei motivate (f. d. 131).

La acest aspect se reține că notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică la data de 8 iulie 2024, odată cu expedierea a deciziei din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, la adresele electronice ale SA „Topaz” și a reprezentantei acesteia, avocata Elena Organ, lipsesc.

Din cele menționate supra rezultă faptul că instanța de apel, folosind cel mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta electronică, și-a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a actului judecătoresc din 5 iunie 2024 SA „Topaz” și avocatei acesteia Elena Organ, iar termenul de două luni prevăzut de art. 245 din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului, a început să curgă din data de 9 iulie 2024, ziua imediat următoare de la data notificării SA „Topaz” și avocatei 8 acesteia Elena Organ a deciziei a instanței de apel, care a expirat în ziua lucrătoare de 9 septembrie 2024 (zi de luni) inclusiv.

Nu pot fi reținute argumentele avocatei Elena Organ precum că, a recepționat decizia motivată a instanței de apel la data de 25 iulie 2024, or este cert faptul că actul de procedură transmis destinatarului, prin poșta electronică, se consideră recepționat în ziua expedierii. Această regulă este prevăzută și în Legea nr.124 din 19.05.2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere, în special la art.47 – 48.

Completul de judecată subliniază că termenele procedurale asigură un cadru optim pentru desfășurarea actului de justiție, având rolul de a ordona acțiunile procedurale și de a consolida securitatea raporturilor juridice. Drepturile procesuale ale unei persoane pot fi exercitate doar în limitele stabilite de legiuitor, cu respectarea cerințelor legale, inclusiv a termenelor prevăzute. După expirarea acestor termene, titularul dreptului nu mai poate valorifica respectivul drept în fața instanței.

Totodată, instanța de recurs constată că Curtea de Apel Chișinău și-a îndeplinit obligația pozitivă de a notifica actul judecătoresc. Curtea de Apel Chișinău a utilizat mijloace adecvate de comunicare, asigurând astfel notificarea deciziei din 5 iunie 2024 către recurent.

Respectiv, depunând recursul la 25 septembrie 2024, avocatul Elena Organ în interesele SA „Topaz” a omis termenul legal de declarare a recursului, deși trebuia să dea dovadă de diligență și să aibă un rol activ în cauza de contencios administrativ în care este implicată.

Astfel, se remarcă faptul că certitudinea legală impusă de regulile procedurii de contencios administrativ, ca o condiție esențială pentru un proces echitabil, protejează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului. Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu are dreptul de a substitui voința legiuitorului, așa cum este reflectată în normele procedurale, pentru a exonera recurentul de sancțiunile procedurale care decurg din înțelegerea eronată de către acesta a efectelor legale.

Completul de judecată subliniază că unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. Buna credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege. Termenul de recurs stabilit la art. 245 din Codul administrativ este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.

Contrar acestor circumstanțe, recurentul SA „Topaz” și avocata acesteia Elena Organ, deși erau direct interesați de soluționarea litigiului în cadrul recursului, nu au manifestat diligența necesară pentru a-și îndeplini obligațiile cu bună-credință. Nu au respectat termenul legal imperativ pentru depunerea recursului împotriva deciziei contestate, conform cerințelor legale stricte. 9

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință.

Completul de judecată subliniază că nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este exclusiv rezultatul comportamentului recurentului, care avea obligația să dea dovadă de responsabilitate și să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sale procedurale. Admiterea unui recurs tardiv ar putea încălca principiul securității raporturilor juridice, protejat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, recurentul SA „Topaz” și avocata acesteia Elena Organ nu au depus recursul împotriva deciziei din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău în interiorul termenului legal, motiv pentru care survin consecințele art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245.

Distinct acestor circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că de la momentul notificării prin intermediul poștei electronice a deciziei din 5 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău, recurentul SA „Topaz” și avocata acesteia Elena Organ au dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de dreptul procedural și a depune recurs în interiorul termenului instituit la art. 245 din Codul administrativ. Or, fiind interesați în soarta soluționării prezentului litigiu, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului, în caz contrar intervenind aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

La acest aspect, Completul de judecată reține că buna-credință prevăzut la art.24 din Codul administrativ, prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, culpa neprezentării recursului în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului SA „Topaz” și al reprezentantului acesteia avocatul Elena Organ, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, în situația în care încă la data de 8 iulie 2024, la adresele electronice ale ultimilor a fost notificată decizia instanței de apel, care la rândul său nu au depus diligența (de a-și verifica poșta electronică) până la expirarea termenului limită – 9 septembrie 2024, pentru prezentarea recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate 10 duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de avocatul Elena Organ în interesele SA „Topaz”, drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a declara recursul depus de avocatul Elena Organ în interesele SA „Topaz”, ca inadmisibil.

Conform art.230 și art.246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Elena Organ în interesele SA „Topaz”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11