2rac-263/23 — Încasarea penalității

La 07 iulie 2022, SRL ,,Eta-Trucklogistic” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Milen Agro Prim” cu privire la încasarea penalității contractuale în mărime de 20 327,40 lei, a cheltuielilor judiciare suportate la înaintarea acțiunii formate din taxa de stat în sumă de 609,82 lei și a cheltuielilor pentru asistența juridică în mărime de 6 033,90 lei.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 09 martie 2022, între SRL ”ETA- Trucklogistic” și SRL „Milen-Agro-Prim” a fost încheiat contractul comandă nr. 09032022/1/1 potrivit căruia reclamantul în calitate de transportator, s-a obligat să transporte în luna martie 2022 o unitate de transport „Comander Twin Force 4400” cu dimensiunile: lungimea - 7,8 m, lățimea - 2,55 m, înălțimea - 3,6 m, din Rognar Tomasz Lodzka 208B, 42-218 Czestochowa, Polonia în or. Soroca, Republica Moldova, pârâtei SRL „Milen-Agro-Prim”.

A explicat că, potrivit angajamentului asumat, transportatorul s-a deplasat la locul destinat încărcării la 20 martie 2022, fiind întocmită scrisoarea de trăsură nr. CMR, însă ajungând la locul încărcării, și efectuând tentative de încărcare a acesteia, a constatat că marfa nu corespunde parametrilor acordați de beneficiar, fiind astfel depășită lățimea încărcături prestabilită.

A enunțat că, în lipsa autorizației de transportare a încărcăturii cu dimensiuni speciale, a refuzat efectuarea încărcăturii din motivul necorespunderii dimensiunilor mărfii conform comenzii 09032022/1/1, care, de fapt potrivit extrasului din cartea tehnică a încărcăturii ce urma a fi livrată, „Comander Twin Force 4 400” avea următorii parametri: lungimea - 7,8 m, lățimea - 3,0 m, înălțimea - 3,6 m, astfel, transportarea mărfii nu a fost posibilă din motive independente de voința transportatorului.

A invocat reclamanta SRL ”ETA-Trucklogistic” că, potrivit pct. 16.5 și pct. 16.5.2. din contractul-comandă nr. 09032022/1/1, pîrîta SRL „Milen-Agro-Prim” este obligată la achitarea unei penalități în mărime de 50 % din costul stabilit în comandă, echivalentul a 1 250 Euro, fiind redusă suma la 1 000 Euro, cu eliberarea la data de 22 martie 2022 a facturii fiscale nr. ETK 926. 1

În opinia reclamantului, având în vedere faptul că părțile au evaluat anticipat prejudiciul în cazul neexecutării obligației, reclamanta SRL ”ETA-Trucklogistic” este îndreptățită, iar pîrîta SRL „Milen-Agro-Prim” este obligată să achite suma prejudiciului în cuantum de 1 000 Euro, or, răspunderea contractuală survine ca rezultat al oferirii greșite a indicațiilor necesare pentru efectuarea corespunzătoare a transportării mărfii.

În motivarea soluției, instanța de apel consideră că prima instanță la soluționarea cauzei nu a stabilit pe deplin circumstanțele care au importantă pentru justa judecarea a cauzei în fond, concluziile instanței de judecată nesoluționând în deplină măsură situația de caz.

Instanța de apel a stabilit că, la 09 martie 2022 între SRL ”ETA- Trucklogistic” (în calitate de transportator) și SRL ”Milen-Agro-Prim” (în calitate de beneficiar/client) a fost încheiat contractul-comandă (prestări servicii de transport de bunuri) nr. 09032022/1/1, potrivit căruia SRL ”ETA-Trucklogistic” s- a obligat față de SRL ”Milen-Agro-Prim” să primească de la Ragnar Tomasz Majczak, Lodzka 2088, Polonia (expeditor) marfa sub forma utilajului tehnic ”Commander Twin Force” 4400 și să o transporte în Republica Moldova, or. Soroca.

Potrivit contractului-comandă, marfa sub forma utilajului tehnic ”Commander Twin Force” 4400 era descrisă în felul următor: greutate - 4500 kg, lungime - 7,80 m, lățime - 2,55 metri și înălțime - 3,60 m. 2

Instanța de apel a reținut că, SRL ”ETA-Trucklogistic” pretinde că în calitate de transportator, în urma deplasării la 20 martie 2022 pe adresa expeditorului Ragnar Tomasz Majczak, Lodzka 2088, Polonia, a constatat că marfa care urma a fi încărcată și adusă în RM nu corespundea indicațiilor clientului S.R.L. ”Milen- Agro-Prim”, astfel, lățimea utilajului tehnic ”Commander Twin Force” 4400 era de 3,00 m și nu de 2,55 m, respectiv, executarea contractului nu a putut avea loc din vina clientului, motiv pentru care, în baza pct-lui 16.5.2 a contractului-comandă, pretinde asupra penalității din contul clientului în mărime de 1 000 euro, echivalentul a 20 327,40 lei.

Instanța de apel a evidențiat că, potrivit pct. 16.5 și 16.5.2 din contractul- comandă, pentru anularea comenzii clientul va achita o penalitate de 50% din costul stabilit în comandă pentru anularea comenzii sau pentru refuzul de încărcare, după ce camionul este prezent la locul de încărcare (din cauza clientului sau a expeditorului). Potrivit pct. 16.5.4 a contractului-comandă, în sensul pct. 16.5 se consideră anularea comenzii și sau refuz de încărcare - orice informație de refuz sau anulare făcută de client prin intermediul telefonului, e-mail, mesagerie, postă, etc.

Raportând conținutul clauzelor contractuale menționate la situația de caz, instanța de apel a reținut că clauza penalității prevăzută în contractul-comandă, conform pct. 16.5.2 nu este aplicabilă situației de informare greșită a transportatorului despre marfa (descrierea sau parametrii mărfii). Or, clientul achită penalități pentru anularea de către el a comenzii sau refuzul expeditorului la încărcarea mărfii și această anulare a comenzii de către client trebuie să fie făcută expres (prin telefon, prin mesaj, etc), adică să i se comunice transportatorului, expres, o nouă instrucțiune privind refuzul de a prelua și transporta marfa. La rândul său, acest refuz sau această anulare a comenzii nu trebuie să fie dedusă din anumite împrejurări, ci formulată expres ca să fie incidentă situației de încasare a penalității conform pct. 16.5 și 16.5.2 a contractului-comandă.

Instanța de apel a conchis că, temeiuri de încasare a penalității solicitate de apelant conform pct. 16.5 și 16.5.2 a contractului-comandă, din contul intimatului ca client/beneficiar, nu se constată, odată ce nu există prevăzut în contract (în mod expres) că clientul răspunde față de transportator, prin plata penalității - pentru informarea greșită a transportatorului asupra datelor despre marfă (parametrii, calitate), iar odată ce nu există prevăzută asemenea situație/clauză, nu poate fi încasată penalitatea.

Instanța de apel a explicat că, clauza penală este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun (penalitate) potrivit art. 947 Cod civil. 3

În context, instanța de apel a reținut că apelantul SRL ”ETA-Trucklogistic” ca transportator a ales greșit calea reparării prejudiciului în eventualitatea informării lui greșite despre parametrii mărfii, de către intimatul SRL ”Milen Agro Prim” ca client. De altfel, prejudiciul trebuie să fie și dovedit în cuantumul despăgubirii solicitate.

Reiterând prevederile art. 1441 alin. (1), (5) și (6), 1444 Cod civil, instanța de apel a relevat că în toate cazurile, precum și în cazul unor noi situații apărute în contextul executării contractului de transport, transportatorul trebuie să se ghideze de indicațiile expeditorului sau a destinatarului (la caz), de altfel, și de unele noi indicații apărute pe parcurs, pe care transportatorul trebuie să le solicite, în dependență de situație.

Instanța de apel la caz a subliniat că, apelantul/transportator pretinde că deplasându-se la expeditor în vederea preluării bunului, a constatat alte dimensiuni ale utilajului tehnic destinat transportării, decât cele indicate în contractul- comandă, lățimea utilajului de 3,00 m în loc de 2,55 m, iar în calitate de probe prezintă cartea tehnică (în copie), unde este descrisă marfa respectivă cu dimensiuni ale lățimii, fotografii și CMR. Instanța de apel a reținut, că alăturat probelor menționate nu se atestă existența unui act de măsurare a parametrilor tehnici existenți la data de 20 martie 2022 ale utilajului respectiv, unde să fi fost constatată lățimea bunului ca fiind de 3 m și nu de 2,55 m, iar CMR-ul, deși indică că dimensiunile mărfii nu coincid, nu identifică și conformarea acestor date prin anumite măsurări sau indicații.

În plus, instanța de apel a explicat că, în toate cazurile, transportatorul este obligat să ceară noi instrucțiuni de la destinatar sau expeditor, astfel încât contractul de transport să fie executat. Or, transportatorul trebuie să ia măsurile pe care le consideră cele mai bune în interesul celui îndreptățit să dispună. La caz, nu s-a constatat faptul că în cazul depistării noilor parametri tehnici ale utilajului, apelantul ca transportator să fi intervenit către destinatar/client cu solicitare de noi indicații/instrucțiuni, această sarcină, potrivit legii aparține anume transportatorului.

Totodată, instanța de apel a conchis că fotografiile pe care le-a prezentat apelantul, nu pot fi reținute întru dovedirea parametrilor de lățime ca fiind anume de 3 m și nu de 2,55 m; cu atît mai mult că și intimatul a prezentat unele fotografii care să indice asupra vinei transportatorului la preluarea mărfii, în condițiile în care pe platformă era deja prezent un mijloc de transport, fapt ce făcea imposibilă preluare utilajului „Commander Twin Force” 4400. De asemenea, nici datele tehnice ale platformei transportatoare nu se clarifică, precum și nici momentul efectuării acestor imprimări foto, ca instanța să le rețină pertinente cazului. 4

În final, instanța de apel pronunțând o nouă hotărâre, a constatat acțiunea reclamantului SRL ”ETA-Trucklogistic” drept neîntemeiată și nefondată, iar pe cale de consecință, a fost respinsă.

Menționează că, instanța de apel a admis încălcări grave de procedură, raportate la activitatea de apreciere a probelor, care, reprezintă un proces logic ce trebuie să se încadreze în normele ce reglementează această parte componentă a unui proces civil. Ori, intima convingere a instanței nu trebuie să depășească limita de demarcare a arbitrariului, situație care, se reflectă în cazul respectiv.

Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: 5 a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 6

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a 7 instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de SRL ,,Eta-Trucklogistic”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Oxana Parfeni Judecători Leonid Chirtoacă Ion Munteanu 8