3ra-365/23 — Cu privire la contestarea actului administrativ și încasarea prejudiciului material

La 13 ianuarie 2017, SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului a depus cerere de chemare în judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, terț Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea deciziei Camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016 „Privind suspendarea licențelor” și încasarea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 22 octombrie 2016 Camera de Licențiere a emis decizia nr. 42 „Privind suspendarea licențelor” pentru agenții economici care desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc. Printre agenții economici vizați în decizia nominalizată este indicată și SC „Lux-Stil” SRL, persoană juridică cu scop lucrativ, care își desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc, deținând săli cu aparate de jocuri de noroc, exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești, fapt confirmat prin licența seria AMMII nr. 040172 din 10 iulie 2012.

Considerând ilegală decizia Camerei de Licențiere, la 14 noiembrie 2016 a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat revocarea deciziei nr. 42 din 22 octombrie 2016 „Privind suspendarea licențelor”, în special, în privința licenței SC „Lux-Stil” SRL, seria AMMII nr. 040172 din 10 iulie 2012. Cu toate că, termenul legal pentru soluționarea cererii prealabile a expirat la data de 14 decembrie 2016, Camera de Licențiere nu a soluționat cererea reclamantei.

Totodată, analizând acțiunile întreprinse de către Camera de Licențiere, consideră că a avut loc o încălcare a cadrului legal sub aspectul ilegalității în fond, încălcării competenței și procedurii stabilite, astfel, decizia nr. 42 din 22 octombrie 2016 „Privind suspendarea licențelor” urmează a fi anulată.

Făcând referire la prevederile art. 3431 alin. (1) și (2) din Cod de procedură civilă (în vigoare la data emiterii actului administrativ), reclamanta a subliniat că, autoritățile administrației publice și instituțiile abilitate prin lege cu funcții de reglementare și de control (în continuare – autoritățile competente) pot cere, în cazurile prevăzute de lege, suspendarea sau, după caz, retragerea licențelor/autorizațiilor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activități la nivel de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a acesteia. În cazurile în 1 care suspendarea sau retragerea, în conformitate cu prevederile legii, a licenței/autorizației ce vizează activitatea de întreprinzător a fost dispusă de autoritatea competentă, aceasta este obligată, în decurs de 3 zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanța de judecată privind suspendarea sau retragerea licenței/autorizației ce vizează activitatea de întreprinzător.

Reclamanta a relevat prevederile art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 451- XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data emiterii actului administrativ), care stabilește că în scopul realizării activităților atribuite conform prezentei legi în competența Camerei, aceasta îndeplinește următoarele atribuții: eliberează, prelungește, reperfectează, reia valabilitatea licențelor, eliberează copii și duplicate ale acestora, realizează acțiunile prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoașterea nevalabilității licențelor.

Reclamanta a invocat prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data emiterii actului administrativ), potrivit cărora autoritatea de licențiere are obligația de a controla respectarea condițiilor de licențiere a activităților pentru care eliberează/prelungește licențe.

Reclamanta a notat că, după cum rezultă din prevederile legale menționate mai sus, suspendarea licenței poate avea loc în cazurile expres prevăzute de lege și cu respectarea unei proceduri strict determinate.

Subsecvent, reclamanta a reținut prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data emiterii actului administrativ), care statuează că licența poate fi suspendată în conformitate cu prevederile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător. Drept temei pentru realizarea acțiunilor prevăzute de lege pentru suspendarea licenței servesc: cererea titularului de licență privind suspendarea acesteia; neachitarea anuală, în termenul stabilit, a taxei pentru licență; nerespectarea de către titularul de licență a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenței pierdute sau deteriorate; desfășurarea de către filială și/sau altă subdiviziune separată a titularului de licență a activității licențiate fără copia autorizată de pe licență, în cazurile când obligativitatea obținerii copiilor autorizate de pe licență este stabilită prin lege.

Reclamanta a considerat că, Camera de Licențiere nu era în drept să purceadă direct la suspendarea licențelor fără a efectua inițial un control la agenții economici vizați, precum și fără a-i notifica prealabil despre existența încălcărilor condițiilor de licențiere, acordându-le un termen legal prevăzut, pentru remedierea neajunsurilor/încălcărilor condițiilor de licențiere. Important este că legislația națională întru respectarea garanțiilor activității economice, impune reguli speciale cu privire la desfășurarea controlului de stat al activității de întreprinzător, inclusiv pentru Camera de Licențiere, care 2 sunt prevăzute de Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

În opinia reclamantei, Camera de Licențiere a acționat fără temeiuri rezonabile, depășind limita cadrului legal, nefiind în drept să suspende licența eliberată reclamantei și, prin urmare, să limiteze dreptul de proprietate al întreprinderii, deoarece astfel de restricții pot fi aplicate doar în cazurile și în modul stabilit expres de lege.

Prin încheierea protocolară din 19 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus succesiunea în drepturi procedurale, prin înlocuirea Camerei de Licențiere cu Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

Prin încheierea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a încetat procesul intentat la cererea de chemare în judecată depusă de SC „Lux-Stil” SRL împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, terț Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ și obligarea eliberării deciziei de reluare a activității.

La 25 iunie 2018, lichidatorul SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului, Irina Selevestru, reprezentat de avocatul Serghei Zubco, a depus recurs împotriva încheierii din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii cu remiterea cauzei pentru judecare în fond.

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul depus de SC „Lux-Stil” SRL, s-a casat încheierea din 11 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a remis cauza la rejudecare, pentru examinare în fond.

La 20 martie 2019, de către lichidatorul SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului, Irina Selevestru, reprezentat de avocații Denis Grecu și Serghei Zubco, s-a depus cerere privind completarea temeiurilor și concretizarea pretențiilor din acțiune, în care s-a specificat că, una din pretențiile reclamantei constituie: obligarea Camerei de Licențiere de a relua valabilitatea licenței acordată SC „Lux-Stil” SRL, seria AMMII nr. 040172 din 10 iulie 2012, prelungind acțiunea acesteia pe durata suspendării ilegale, începând cu data de când hotărârea judecătorească va deveni definitivă și irevocabilă.

Reclamanta a specificat, că raționamentul acestei pretenții constă în restabilirea situației anterioare, existente până la încălcarea dreptului SC „Lux-Stil” SRL, compensarea perioadei de inactivitate, deși în virtutea modificărilor legislative, actualmente executarea acestui capăt de cerere este imposibilă, astfel încât apărarea dreptului încălcat va fi ineficientă.

Reclamanta a susținut că, în urma emiterii actului administrativ contestat, SC „Lux-Stil” SRL i-a fost cauzat un prejudiciu material, or, întreprinderea a fost în imposibilitate de a desfășura activitatea economică, 3 suportând atât pierderi efective, dar și a ratat venitul ce putea fi obținut dacă nu era sistată activitatea prin acțiunile ilegale ale Camerei de Licențiere.

Astfel, reclamanta a comunicat că în vederea stabilirii prejudiciului suportat, SC „Lux-Stil” SRL a solicitat efectuarea unui raport de audit, prin care s-a constatat că în perioada 01 ianuarie 2016 – 22 octombrie 2016 (296 zile) întreprinderea a obținut și înregistrat profit din activitatea legată de jocurile de noroc în mărime de 173 320 de lei sau 586 de lei per zi. Totodată, în perioada 23 octombrie 2016 – 06 ianuarie 2017, perioadă începând cu care a fost suspendată licența SC „Lux-Stil” SRL și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc, prin care a fost instituit monopolul de stat asupra activității în domeniul jocurilor de noroc și anulate licențele pentru desfășurarea activității legate de exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești, întreprinderea a înregistrat și suportat pierderi în mărime totală de 975 937 de lei, rezultate din taxa de licență, taxa pentru autorizațiile de funcționare, cheltuieli administrative, etc.

Reclamanta a evidențiat că pe lângă prejudiciul material efectiv indicat supra, SC „Lux-Stil” SRL a ratat un venit nerealizat ca urmare a imposibilității desfășurării activității economice, în mărime de 44 536 de lei, fapt confirmat prin Concluzia auditorului nr. 02/CA din 27 februarie 2017.

Reclamanta SC „Lux-Stil” SRL a solicitat anularea deciziei Camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016 „Privind suspendarea licențelor”, în special în privința licenței SC „Lux-Stil” SRL, seria AMMII nr. 040172 din 10 iulie 2012, încasarea din contul Camerei de Licențiere, prin intermediul bugetului public gestionat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în beneficiul SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului suma de 975 937 de lei, cu titlu de prejudiciu material efectiv și suma de 44 536 de lei cu titlu de prejudiciu sub forma venitului ratat, iar în total suma de 1 020 473 de lei.

La 19 noiembrie 2020, lichidatorul SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului, Irina Selevestru, a depus apel împreună cu motivarea apelului împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii depuse de SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului. La 28 decembrie 2020, lichidatorul SC „Lux-Stil” SRL în procedura simplificată a falimentului, Irina Selevestru, reprezentat de avocatul Serghei Zubco, a prezentat supliment la cererea de apel împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, stabilind starea de fapt și de drept, verificând în raport cu prevederile cadrului legal pertinent legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta este întemeiată și urmează a fi menținută.

Probatoriul cauzei denotă că conform Registrului de Licențiere deținut de Camera de Licențiere (succesor IP „Agenția Servicii Publice”), SC „Lux- Stil” SRL a fost titularul licenței seria A MMII nr. 040172 din 10 iulie 2012 pentru genul: Activitatea jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești. 5

Prin decizia Camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016, s-a dispus suspendarea licențelor titularilor care desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc, pe un termen de până la 2 luni, ca urmare a examinării actului intermediar privind rezultatele inspectării financiare tematice, efectuat la Camera de Licențiere, din 21 octombrie 2016, al Inspecției Financiare din subordinea Ministerului Finanțelor; a demersului Procuraturii Generale nr. 1-1d/16-5454 din 21 octombrie 2016; a demersului Ministerului Economiei nr. 03-6142 din 22 octombrie 2016, precum și în temeiul art. 11 alin. (7), art. 17 alin. (l)-(3) al Legii nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a), art. 20 lin. (1) al Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, art. 8 alin. (1), art. 48 al Legii nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc.

Potrivit actului intermediar privind rezultatele inspectării financiare tematice efectuate la Camera de Licențiere din 21 octombrie 2016, s-au constatat mai multe abateri de la prevederile legale, iar prin scrisoarea adresată de Procuratura Generală, Ministerului Economiei din 21 octombrie 2016, s-a solicitat dispunerea efectuării unui control privind circumstanțele enunțate în actul specificat supra, precum și verificarea prejudiciului concret cauzat.

La caz, la 22 decembrie 2016 a fost promulgată Legea nr. 291 din 16 decembrie 2016 cu privire la organizarea și desfășurarea jocurilor de noroc (publicată în Monitorul Oficial nr. 2-8 (5925-5931) la 06 ianuarie 2017).

Având în vedere prevederile art. 55 alin. (2), art. 3 alin. (1) - (3), art. 4 al Legii nr. 291 din 16 decembrie 2016, aplicabile la situația de fapt constatată în cadrul examinării cauzei, instanța de apel a reținut ca justă și întemeiată concluzia instanței de fond privind respingerea cerințelor SC „Lux-Stil” SRL, or, după cum s-a constatat, decizia camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016, prin care s-a decis suspendarea licențelor, inclusiv și în privința SC „Lux-Stil” SRL, a fost emisă în baza actului intermediar privind rezultatele inspectării financiare tematice efectuat la Camera de Licențiere din 21 octombrie 2016, al Inspecției Financiare din subordinea Ministerului Finanțelor și a demersului Procuraturii Generale din 21 octombrie 2016.

De asemenea, s-a constatat că la emiterea deciziei contestate, au fost respectate prevederile art. 11 alin. (7), art. 17 alin. (1) - (3) al Legii nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, art. 7 alin. (2) lit. a), art. 20 lin. (1) al Legii nr. 451 din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și prevederile art. 8 alin. (1), art. 48 al Legii nr. 285 din 18 februarie 1999 cu privire la jocurile de noroc.

Materialele cauzei atestă că prin hotărârea din 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a suspendat temporar licența eliberată 6 SC „Lux-Stil” SRL, seria A MMII nr. 40172 din 10 iulie 2012 pentru genul de activitate în domeniul jocurilor de noroc: exploatarea automatelor de joc cu câștiguri bănești. Prin decizia din 07 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelurile și s-a menținută din hotărârea 17 noiembrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, iar prin decizia din 13 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a declarat inadmisibil recursul împotriva hotărârii instanței de fond și deciziei instanței de apel.

Reieșind din considerentul că, instanța a constatat netemeinicia pretențiilor SC „Lux-Stil” SRL cu privire la anularea actului administrativ, s- a respins și pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului material așa cum, aceste cerințe sunt accesorii în raport cu cerința de anulare a actului administrativ.

În susținerea recursului reprezentantul recurentei a indicat că, analizând deciziile instanțelor ierarhic inferioare pronunțate, prin prisma prevederilor procesuale nominalizate în context cu circumstanțele faptice ale cauzei, confirmate prin probe administrate la dosar, SC „Lux-Stil” SRL a fost lipsită de echitate, în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

A menționat că instanța de apel, la o nouă judecare a apelului declarat de SC „Lux-Stil” SRL nici nu a stabilit care procedură se aplică pentru examinarea apelului (conform Codului administrativ sau Legea contenciosului administrativ)m aplicând normele codului fără nici o justificare, având în vedere că admisibilitatea acțiunii urma a fi verificată potrivit ordinii prevăzute de Legea contenciosului administrativ.

Consideră că instanțele ierarhic inferioare nu au explicat în bază la care normă de drept este permisă suspendarea licenței cu referire la demersul procurorului și un act de control de natură provizorie și nici nu au verificat care este soarta acestor acte, având în vedere că pe marginea actului de control nu a fost emisă nici o decizie, iar dosarul penal a fost pornit de Procuratura Anticorupție și doar împotriva factorilor de decizie care au contribuit la suspendarea arbitrară a licențelor. 7

Mai mult, instanțele au manifestat un abuz evident la capitolul tratării principiului „lucrului judecat” în defavoarea recurentei, aplicând arbitrar prevederile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În speță, fondul cauzei nu a fost examinat, instanțele prezumând legalitatea actului administrativ de suspendare a licenței, concluzie care vine în contradicție cu decizia irevocabilă din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care procesul a fost reluat în scopul verificării legalității actului administrativ nominalizat.

Suspendarea colectivă a licențelor pe motiv de necesitatea reexaminării condițiilor de eliberare a acestora, așa cum rezultă din decizia din 42 din 22 octombrie 2016 a Camerei de Licențiere, nu este prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 451/2001 (în vigoare la data emiterea actului administrativ).

De asemenea, a indicată că autoritatea de licențiere nu a respectat procedura de inițierea a prescripției de înlăturare a neajunsurilor, ori cadrul legal denotă că camera de Licențiere nu era în drept să purceadă direct la suspendarea licențelor, fără a efectua inițial un control la agenții economici vizați, precum și a-i notifica în prealabil despre existența încălcărilor condițiilor de licențiere, acordându-le un termen legal pentru remedierea neajunsurilor/încălcărilor condițiilor de licențiere.

A mai menționat că prin decizia contestată se încalcă vădit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 131/2012 cu privire la controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

Astfel, suspendând licența SC „Lux-Stil” SRL în scopul reexaminării condițiilor eliberării licenței, Camera de Licențiere nu a justificat cauza aplicării acestei măsuri excepționale neprevăzute de lege, care era necesitatea stopării activității întregii afaceri, având în vedere că, de fapt, activitatea nu a fost exclusă din economia Moldovei, a continuat dar în alte condiții (monopolul de stat). Decizia contestată de suspendare a licențelor se prezintă ca o ingerință inadmisibilă, îndreptată împotriva tuturor agenților economici care desfășoară activitatea în domeniul jocurilor de noroc și afectează dreptul de proprietate al unui număr semnificativ de subiecți, fără a justificare juridică suficientă și rezonabilă.

La 31 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa intimatei IP „Agenția Servicii Publice” și terțului Ministerul Finanțelor al RM, copia cererii de recurs depusă de avocatul Denia Grecu, în interesele SC „Lux-Stil” SRL, fapt ce se confirmă prin scrisoarea anexată la materialele dosarului (f.d. 185, vol. III)

La 03 aprilie 2024, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului. Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură civilă care stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă. În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevedea următoarele: „Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.” 9

Totodată, din actele dosarului se atestă că, dispozitivul deciziei din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat avocatului Denis Grecu, care reprezintă interesele SC „Lux-Stil” SRL, prin intermediul poștei electronice la data de 13 decembrie 2022. (f.d.166, vol. III)

Decizia motivată din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată avocatului Denis Grecu, care reprezintă interesele SC „Lux- Stil” SRL, la fel, prin intermediul poștei electronice, la data de 13 martie 2023, fapt confirmat. (f.d. 168, vol. III)

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că avocatului Denis Grecu, care a acționat în interesele SC „Lux- Stil” SRL, s-a conformat prevederilor legale și a depus motivarea recursului în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023).

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată notează că SC „Lux-Stil” SRL a înaintat în instanța de contencios administrativ acțiune cu privire la anularea decizia Camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016, prin care s-a decis suspendarea licenței, iar în recursul depus a invocat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor ierarhic inferioare care au respins acțiunea.

Se evidențiază că în conformitate cu art. 27810 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă autoritățile și instituțiile abilitate prin lege să emită acte permisive în domeniul activității de întreprinzător (în continuare în prezentul capitol – autorități competente) pot cere, în cazurile prevăzute de lege, suspendarea sau, după caz, retragerea actelor permisive ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activități la nivel de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a acesteia. Cererea autorității competente privind suspendarea sau retragerea actului permisiv ce vizează activitatea de întreprinzător se admite spre examinare de instanța de judecată dacă a fost depusă în termen de 3 zile lucrătoare de la emiterea deciziei de suspendare sau retragere a actului permisiv în cauză.

De asemenea, art. 27813 din Codul de procedură civilă indică că instanța de judecată examinează cererea de suspendare sau retragere a actului permisiv ce vizează activitatea de întreprinzător în termen de 5 zile lucrătoare de la data acceptării acesteia. După ce examinează cererea în fond, instanța de judecată emite o hotărâre prin care o admite sau o respinge.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor legale menționate rezultă că licența pentru activitatea de întreprinzător poate fi suspendată sau retrasă prin hotărâre judecătorească adoptată la cererea autorităților administrației publice. Decizia de retragere a licenței emisă de o autoritate 11 publică, cum este IP „Agenția Servicii Publice”, nu poate fi contestată direct, autoritatea având o obligație de a se adresa cu sesizare în instanța de judecată pentru verificarea corectitudinii acțiunilor sale.

Completul de judecată a reținut că, deși decizia de suspendare sau retragere a licenței întrunește trăsăturile unui act administrativ, verificarea legalității acesteia, ca excepție, se face nu în ordinea prevăzută de Codul administrativ, ci în baza Capitolului XXII3 din Codul de procedură civilă „Suspendarea sau retragerea actelor permisive ce vizează activitatea de întreprinzător”.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a statuat că această opțiune a legiuitorului se încadrează perfect în sistemul constituțional național.

Instanța atestă că SC „Lux-Stil” SRL nu poate revendica în condițiile Codului administrativ încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17, or, orice revendicare a unei eventualei încălcări a unui eventual drept poate fi efectuată, ca excepție, în cadrul procedurii desfășurate în baza Capitolului XXII din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată a Curții Supremă de Justiție reține că instanța de fond, cât și instanța de apel au analizat circumstanțele de fapt și de drept a legalității emiterii deciziei Camerei de Licențiere nr. 42 din 22 octombrie 2016 „Privind suspendarea licențelor” în privința licenței SC „Lux-Stil” SRL, fiind adoptată o soluție de respingere a cererii de anulare a acesteia.

La caz, cu recurs s-a adresat SC „Lux-Stil” SRL, iar instanța examinând admisibilitatea recursului nu poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă, decât aceea din hotărârea atacată, pentru a nu agrava situația recurentului, prin declararea, în cazul din speță, inadmisibilă acțiunea.

Totodată, instanța de recurs menționează jurisprudența Curții Supreme de Justiție, urmând a fi amintită cauza SRL „Bisar HR” vs IP „Agenția Servicii Publice”, decizia nr. 3ra-283/23 din 03 iulie 2024.

Prin urmare, deoarece instanțele au examinat fondul cauzei, pentru neînrăutățirea situației în propriul recurs, completul nu consideră necesar să intervină în soluția adoptată.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale 12 procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Denis Grecu, în interesele Societății Comerciale „Lux Stil” Societate cu Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate, or, redarea circumstanțelor de fapt și de drept în recurs nu poate constituit temei de admisibilitate.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Denis Grecu, în interesele Societății Comerciale „Lux-Stil” Societate cu Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 13