3-18/24 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Decizia motivată
3-18/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la contestația depusă de
Andrian Ciobanu
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
(evaluarea externă conform Legii nr. 65/2023)
(Dosarul nr. 3-18/24
Nr. PIGD 2-24078207-01-3-15072024)
Calcularea cheltuielilor de consum ale populației (CCP) când acestea depășesc
venitul familiei judecătorului și în cazul produselor alimentare, îmbrăcămintei și
încălțămintei primite gratuit; Justificarea ajutorului material primit de la fosta soție
și rudele acesteia; Tratarea pretins discriminatorie a reclamantului; Depunerea de
către judecător, foarte frecvent, pe parcursul a câțiva ani, a unor sume mari de bani
în jocuri de noroc și etica profesională a judecătorului; Nedeclararea abținerii de
către judecător în peste 20 de cauze în care părțile erau reprezentate de doi avocați
cu care judecătorul a călătorit de câteva ori peste hotare la odihnă; Respingerea
argumentului cu privire la incompatibilitatea unui membru internațional al
Comisiei de evaluare de a fi membru de partid.
04 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică contestația depusă de Andrian Ciobanu
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Vladislav Gribincea,
Stella Bleșceaga, judecători,
cu participarea grefierului Ion Cupcea,
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Andrian Ciobanu (reclamantul) a deținut funcția de judecător al Curții de
Apel Nord din anul 2016.
În anul 2023, reclamantul s-a înscris în concursul pentru funcția de judecător
al Curții Supreme de Justiție (CSJ). Pentru a fi admis la acest concurs, candidatul
urmează să promoveze evaluarea prevăzută de Legea nr. 65/2023 privind
evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții
Supreme de Justiție (Legea nr. 65).
La 14 mai 2024, Comisia Vetting (Comisia) a recomandat Consiliului
Superior al Magistraturii (CSM) ca reclamantul să nu promoveze evaluarea.
La 25 iunie 2024, reclamantul a participat la ședința CSM la care a fost
discutat raportul Comisiei. Conform înregistrării video a ședinței CSM, până la
adoptarea hotărârii, CSM a discutat cu reclamantul aproximativ o oră despre
dubiile stabilite în raportul Comisiei, iar reclamantul a reiterat argumentele sale
prezentate Comisiei. Hotărârea motivată a CSM a fost comunicată prin email
reclamantului pe 12 iulie 2024.
La 02 iulie 2024, CSM a acceptat raportul Comisiei de Evaluare și a constatat
nepromovarea evaluării de către reclamant, deoarece acesta nu corespundea
criteriilor de integritate financiară și etică. CSM a reținut că evaluarea a fost
desfășurată de Comisie cu respectarea procedurii, iar argumentele reclamantului
nu sunt convingătoare. CSM a preluat motivarea expusă de Comisie și a constatat
că toate dubiile descrise în raport și-au găsit confirmare, iar reclamantul nu
corespunde cu criteriile stabilite la art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) din
Legea nr. 65/2023.
La 15 iulie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ și solicită
anularea acesteia și a Raportului Comisiei și dispunerea reevaluării sale de către
Comisie. Cererea de chemare în judecată este depusă împotriva CSM, iar Comisia
figurează în cerere ca persoană terță.
Cauza a fost distribuită pentru examinare completului compus din judecătorii
Stela Procopciuc, Stella Bleșceaga și Diana Stănilă. Din cauza aflării judecătorului
1
Diana Stănilă în concediu, ultima a fost substituită de judecătorul supleant
Vladislav Gribincea.
La 01 august 2024, CSM a depus referință la contestația înaintată de
reclamant. La 05 august 2024, și Comisia a depus referință. Ambii au solicitat
respingerea contestației ca neîntemeiată.
CSJ a convocat părțile în ședință la 08 august 2024. Reclamantul a pledat
singur cauza în fața CSJ. Reprezentantul CSM nu s-a prezentat, iar Comisia a fost
reprezentată de către avocații Daniel Cobzac și Carolina Cebeș. La această ședință,
instanța a admis cererea reclamantului privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate pentru controlul constituționalității art. 11 alin. (2), alin. (3),
art. 17 alin. (2), art. 17 alin. (4) și alin. (5) precum și art. 18 alin. (21) pct. 2) și alin.
(22) din Legea nr. 65. Instanța a suspendat examinarea cauzei. La 16 ianuarie 2025,
Curtea Constituțională a adoptat hotărârea nr. 2/2025, în care a recunoscut
constituționale majoritatea prevederilor contestate.
Părțile au fost convocate pentru 14 februarie 2015 în ședință. La ședință s-
au prezentat reprezentantul CSM, Olesea Ciobanu, și reprezentantul Comisiei,
avocatul Daniel Cobzac. Reclamantul a solicitat continuarea examinării cauzei în
lipsa sa. Instanța a respins cererea reclamantului privind reluarea examinării cauzei
în fond și a trecut la pledoarii, în care au luat cuvântul reprezentanții prezenți.
ÎN FAPT
a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie
„În vederea asigurării integrității judecătorilor CSJ și a sporirii încrederii
societății în activitatea acesteia și în sistemul justiției”, la 30 martie 2023
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 65. Conform acestei legi, toți
judecătorii CSJ și candidații pentru funcția de judecător al CSJ sunt supuși
evaluării externe. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora. Evaluarea
începe cu solicitarea Comisiei adresată candidatului să depună Comisiei declarația
de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, un chestionar de etică și o
declarație despre persoanele apropiate care activează sau au activat în ultimii cinci
ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public.
În primăvara lui 2023, reclamantul s-a înscris în concursul pentru funcția
de judecător al CSJ. La 24 august 2023, Comisia a solicitat reclamantului
completarea declarațiilor și a chestionarului menționate în paragraful precedent.
Acestea au fost prezentate Comisiei la 28 august 2023.
Având în vedere că evaluarea reclamantului a început în anul 2023, criteriul
prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) (justificarea averii) a fost evaluat pentru perioada
2011-2022, iar pragul averii nejustificate peste care se consideră că persoana nu a
promovat evaluarea a fost stabilit conform salariului mediu lunar prognozat pe
economie din anul 2023. În anul 2023, acesta a fost de 11.700 lei, iar pragul în
cazul reclamantului a fost de 234.000 lei.
2
La 12 octombrie 2023, Comisia a solicitat reclamantului clarificări cu
privire la unele aspecte și prezentarea informațiilor suplimentare. Potrivit
reclamantului, el nu a recepționat întrebările transmise. La 17 octombrie 2023,
Comisia a solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare.
Reclamantul a răspuns în termen de această dată. La 06 noiembrie 2023, Comisia
a solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare, iar
reclamantul a răspuns Comisiei în termen. La 14 noiembrie 2023, Comisia a
solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare, iar reclamantul
a răspuns în termen și de această dată.
La 04 ianuarie 2024, Comisia i-a comunicat reclamantului că are dubii în
ceea ce privește integritatea financiară și respectarea criteriilor etice de către
acesta. El a fost invitat la audierea programată pentru 15 ianuarie 2024.
La 15 ianuarie 2024, reclamantul a fost audiat de către Comisie în ședință
publică. Acesta a solicitat la 05 ianuarie 2024 ca audierea să nu fie publică, însă
Comisia a respins solicitarea. După audiere, la 19 și 25 aprilie 2024, reclamantul a
prezentat documente suplimentare. Comisia le-a inclus în dosarul de evaluare.
La 14 mai 2024, cu vot unanim, Comisia a aprobat raportul de evaluare în
privința reclamantului. Comisia a constatat că cheltuielile reclamantului pentru
anii 2011-2013, 2020-2022 depășeau veniturile cu mai mult de 234.000 de lei.
Comisia a mai stabilit dubii serioase determinate de faptul că, practicând jocurile
de noroc, reclamantul a încălcat grav normele de etică și conduită profesională a
judecătorilor. Un ultim aspect identificat de comisie privește dubiile serioase cu
privire la respectarea de către reclamant a criteriului privind integritatea etică,
determinate de faptul că acesta a admis conflicte de interese atunci când a
examinat, fără a declara abținere, cazurile în care au fost implicați doi avocați
cunoscuți ai reclamantului. Din acest considerent, Comisia a propus ca reclamantul
să nu promoveze evaluarea externă din cauza necorespunderii cu criteriile stabilite
la art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65.
a. Dubiile privind integritatea financiară a reclamantului
Potrivit raportului, reclamantul a avut următorul sold negativ:
Anul Venit (MDL) Cheltuieli (MDL) Sold negativ
(MDL)
Cheltuieli CCPNotă
Total
reclamant
2011 58.800 40.203 79.248 119.451 - 60.651
2012 71.460 38.365 74.654 113.019 - 41.559
2013 96.655 38.189 86.544 124.733 - 28.078
2020 499.806 478.583 118.224 596.807 - 97.001
2021 637.382 724.004 51.144 775.148 - 137.766
2022 328.160 459.839 63.720 523.559 - 195.339
3
Total sold negativ - 560.454
NOTĂ: Cheltuielile de Consum ale Populației, conform datelor Biroului Național de Statistică.
Ca urmare a analizei veniturilor și cheltuielilor gospodăriei reclamantului
în perioada de evaluare, Comisia constată că acesta a acumulat un sold negativ
total de 560.454 de lei. Această sumă depășește pragul de 20 salarii medii (234.000
de lei) prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65, ce echivalează cu lipsa
de integritate financiară.
Andrian Ciobanu a obiectat cu privire la patru aspecte privind calcularea
averii inexplicabile. Două aspecte sunt aplicabile mai multor ani în care a fost
identificată o avere inexplicabilă: (a) respingerea cheltuielilor de consum pentru
populație și includerea sprijinului financiar din partea socrilor și a fostei soții; și
(b) calculele efectuate de Comisie legate de jocurile de noroc. Alte două aspecte
ridicate de subiect se referă doar la unii ani, și anume la calcularea rambursării
împrumutului în 2011 și presupusa atribuire eronată la cheltuieli a împrumutului
de la „Easy Credit” în anul 2022.
Cu referire la respingerea generală a calculelor CCP și includerea sprijinului
financiar din partea socrilor și a fostei sale soții, Comisia a stabilit că, la începutul
perioadei de evaluare, gospodăria subiectului era formată din patru persoane: soția
sa, doi fii și el însuși. La 24 mai 2015, în familia sa a apărut cel de-al treilea copil.
La 07 aprilie 2020, subiectul a divorțat. Soția a acoperit cheltuielile pentru
întreținerea copiilor în perioada 2021-2022. În scopul identificării CCP ale
subiectului, Comisia a calculat că gospodăria subiectului a avut patru persoane
între 2011-2015, cinci persoane între 2016-2019, patru persoane pentru 2020 și o
persoană pentru 2021-2022. Subiectul a declarat că toate produsele alimentare
principale (legume, carne, lapte, ouă, fructe și altele) erau aduse săptămânal de la
socri. Aceștia creșteau animale, păsări și diverse culturi agricole. De asemenea, că
socrii săi desfășurau activități pe bază de patentă și vindeau haine și încălțăminte.
El lua de la ei haine și încălțăminte pentru dânsul, soție și copii, iar deseori soția
acestuia lua bani pentru utilități. Comisia a stabilit existența unei patente de
întreprinzător înregistrate pe soacra reclamantului, valabilă pentru perioada 08
iulie 2011 - 17 aprilie 2014, însă nu a putut confirma venitul real rezultat din
ținerea livezilor, a fermei și din activitatea pe baza patentei. De asemenea, Comisia
nu a putut stabili valoarea concretă a ajutorului financiar primit de gospodăria
subiectului de la socri în fiecare an. Acesta nu a clarificat ce parte din CCP a fost
acoperită de acest sprijin. În declarațiile sale de avere și interese personale pentru
anii respectivi, reclamantul nu a declarat niciun sprijin financiar în calitate de venit.
Comisia nu a dispus de suficiente informații pentru a concluziona că socrii
reclamantului aveau capacitatea financiară de a acoperi cheltuielile de trai ale
subiectului și, prin urmare, a soldului financiar negativ acumulat în perioada 2011-
2013 și 2020-2022. Datele acumulate de la SFS și ASP arată că gospodăria socrilor
reclamantului a avut în mod constant un venit net total mai mic decât CCP.
Comisia a respins argumentul reclamantului cu privire la CCP.
4
De asemenea, reclamantul a susținut că o anumită parte din cheltuielile de
trai ale gospodăriei sale erau acoperite de fosta soție, care lucra peste hotare și
transfera sau aducea bani cheltuiți ulterior pentru întreținerea copiilor. Potrivit
reclamantului, începând cu 2019, fosta sa soție a muncit peste hotare în fiecare an
timp de patru - șase luni anual. Deși Comisia a confirmat că fosta soție a
reclamantului s-a aflat peste hotare în anumite perioade de timp în anii 2020-2022
și că a efectuat transferuri către reclamant, niciuna din sume nu l-a avut ca
destinatar final, așa cum a confirmat acesta. Reclamantul nu a putut folosi aceste
sume pentru a-și acoperi cheltuielile. După audiere, la 19 aprilie 2024, reclamantul
a prezentat Comisiei documente suplimentare. Printre acestea se număra o
declarație semnată de fosta sa soție în care se menționa că, după divorț, ei au
împărțit cheltuielile gospodăriei. Potrivit acesteia, ei ar fi avut o înțelegere conform
căreia ea urma să acopere în „totalitate” întreținerea ei și a copiilor, în timp ce
subiectul urma să plătească leasingul și creditele bancare. Reclamantul a prezentat
documente care arată veniturile obținute de fosta sa soție în perioada 2020-2022.
Reclamantul a mai indicat că nu și-a dat seama că trebuia să declare în declarațiile
sale de avere veniturile fostei soții, întrucât, după divorț, ei au continuat să se afle
în relație de concubinaj. Comisia a considerat că este posibil ca fosta soție a
subiectului să fi contribuit la întreținerea copiilor după divorț. Totuși, Comisia nu
a fost convinsă că fosta soție a reclamantului avea mijloacele necesare pentru a
acoperi cheltuielile ei medii și ale celor trei copii în 2020. Ținând cont de faptul că
pentru anii 2021-2022 fosta soție a reclamantului a avut venituri care i-ar permite
să acopere cheltuielile ei medii și ale copiilor, copiii au fost excluși din formula
CCP calculate pentru gospodăria subiectului.
Cu referire la obiecțiile referitoarea la calculele legate de jocurile de noroc,
Comisia a stabilit că, potrivit informațiilor furnizate de către „NGM Company”
SRL, partenerul privat al Loteriei Naționale a Moldovei, subiectul a efectuat
depuneri și a retras mijloace bănești dintr-un cont de joc deschis la 29 octombrie
2019 pe site-ul www.7777.md. Acest site este unicul portal web de jocuri de noroc
autorizat în Republica Moldova. Comisia a analizat datele primite începând cu data
la care subiectul a început să joace jocuri de noroc – 13 martie 2021, până la
sfârșitul perioadei de evaluare – 31 decembrie 2022. În 2021, reclamantul a
efectuat depuneri în contul jocurilor de noroc de 484.660 de lei și retrageri de
149.072 de lei. În 2022, acesta a efectuat depozite de 254.714 de lei și retrageri de
24.600 de lei. În perioada 2021-2022, suma totală a depozitelor a fost de 739.374
de lei, iar retragerile au fost de 173.672 de lei. Depozitele au fost efectuate prin
intermediul următoarelor terminale/metode de plată: BPay, Qiwi, Factura.md,
RunPay și Paynet. Reclamantul a invocat că nu a cheltuit sumele de bani indicate
ca depozite pe contul de jocuri de noroc, deoarece a reinvestit întotdeauna banii pe
care i-a retras din contul de jocuri de noroc, ceea ce înseamnă că a cheltuit pe jocuri
de noroc doar 150.000 de lei; suma retrasă de 149.072 de lei trebuie adăugată de
mai multe ori pentru a echilibra sumele cheltuite pe depozite; suma cheltuită de
5
484.660 de lei reprezintă rulajul sumelor depuse care include retragerile din contul
de joc.
Comisia a remarcat faptul că reclamantul a confundat în explicația sa
câștigurile și pierderile sale cumulate, care sunt distincte de retragerile și
depozitele din contul de joc. Până când banii nu sunt depuși sau retrași din contul
de jocuri de noroc, Comisia nu poate stabili un flux financiar care ar afecta în vreun
fel stilul de viață al subiectului. Sumele din contul de jocuri de noroc pot fluctua
în funcție de câștiguri sau pierderi, în timp ce banii retrași și depuși în contul de
jocuri de noroc reprezintă sume fixe. Fiecare sumă retrasă sau depusă în contul de
jocuri de noroc poate fi urmărită și este menționată o singură dată ca venit sau
cheltuială. Totuși, explicația subiectului nu corespunde cu datele furnizate de
„NGM Company” SRL. Comisia a primit informații detaliate care indică fiecare
sumă retrasă și depozitată separat, care poate fi urmărită după data și ora
operațiunii. Comisia a constatat că subiectul a început să joace în anul 2021 prin
depunerea sumei de 66.850 de lei, apoi a retras suma de 44.000 de lei; a depus
suma de 47.960 de lei, apoi a retras suma de 11.440 de lei; a depus suma de 12.800
de lei, apoi a retras suma de 15.312 de lei; a depus suma de 151,910 de lei și apoi
a retras suma de 13.200 de lei. Depozitul inițial de 66.850 de lei nu putea fi acoperit
de câștigurile din jocurile de noroc, deoarece această sumă precedă prima
retragere. Mai mult, în timp ce retragerile și depozitele au fost aproape egale până
la 11 mai 2021, ulterior situația s-a schimbat. Suma de 15.312 de lei retrasă la 11
mai 2021 nu ar fi putut acoperi următoarele depozite de jocuri de noroc de 151.910
de lei efectuate înainte de următoarea retragere, care a avut loc la 15 octombrie
O analiză comprehensivă, perioadă cu perioadă, a depozitelor efectuate între
retrageri demonstrează același lucru. Subiectul a cheltuit mai mult pe depozite
decât a obținut din retrageri.
Comisia a concluzionat că explicația reclamantului cu privire la cheltuielile
sale pentru jocurile de noroc nu are o bază factuală și nu are sens din punct de
vedere matematic. Argumentul reclamantului conform căruia sumele depuse
reprezintă o „sumă de rulaj” și că sumele retrase ar trebui să fie avute în vedere de
mai multe ori pentru a acoperi depozitele sale de jocuri de noroc a fost respins.
Cu referire la calcularea rambursării împrumutului în 2011, reclamantul a
susținut că, în 2011, a achitat pentru creditul ipotecar 39.631 de lei, nu 40.203 de
lei, așa cum a menționat Comisia. El a susținut că a achitat acest credit în rate
lunare fixe de 3.302 de lei. Potrivit informațiilor furnizate de OTP Bank, în anul
2011 subiectul a efectuat 11 plăți de 3.350 de lei și o plată de 3.400 de lei pentru
rambursarea creditului ipotecar. Totalul acestor sume îl constituie 40.203 de lei.
Din aceste motive, Comisia a respins obiecția subiectului și a constatat că, în orice
caz, diferența de aproximativ 600 de lei nu modifică în mod semnificativ soldul
negativ total.
Cu referire la presupusa atribuire eronată la cheltuieli a împrumutului de la
„Easy Credit” în 2022, reclamantul a invocat că nu a primit creditul de 32,448 de
6
lei de la Easy Credit în numerar și că banii au mers direct pentru achiziționarea
unui telefon. Comisia a înțeles că subiectul are în vedere faptul că suma respectivă
nu trebuie menționată ca venit și/sau cheltuială pentru anul 2022. Comisia a reținut
că, din perspectiva calculelor averii inexplicabile, atunci când subiectul primește
un credit de consum care este transferat direct către vânzătorul bunului, suma
împrumutată trebuie indicată deopotrivă ca venit și cheltuială. În cazul în care nu
este menționată ca flux de intrare, ar însemna că Comisia a omis o sursă de venit.
Dacă nu este menționată ca o cheltuială, la calcularea soldului dintre venituri și
cheltuieli, împrumutul respectiv ar sugera în mod incorect că veniturile sale au fost
disponibile pentru a acoperi alte cheltuieli decât telefonul cumpărat. Identificarea
împrumutului atât ca venit, cât și ca cheltuială leagă împrumutul de achiziție. Prin
urmare, Comisia a respins obiecția reclamantului.
CSM a subscris motivării Comisiei și a constatat că aceste dubii sunt
suficiente pentru nepromovarea evaluării, respingând argumentele reclamantului.
b. Dubiile referitoare la implicarea reclamantului în jocuri de noroc
Comisia a constatat că, în perioada de evaluare, reclamantul a practicat
jocurile de noroc foarte des. Conform datelor furnizate de „NGM Company” SRL
(Loteria Națională a Moldovei), reclamantul a efectuat 569 de depuneri în jocuri
de noroc într-o perioadă de 659 de zile. Unele depuneri au fost făcute de judecător
chiar în timpul orelor de lucru. Reclamantul a cheltuit la jocurile de noroc în medie
cu 35% mai mult decât salariul total pe care l-a primit în aceeași perioadă (suma
totală cheltuită la jocurile de noroc de subiect în 2021-2022 a fost de 739.374 de
lei, când salariul său net total a fost de 534.422 de lei).
Reclamantul a continuat să facă plăți pentru jocurile de noroc chiar și după
ce a candidat pentru postul de judecător la CSJ. Conform datelor furnizate de
„NGM Company”, reclamantul a continuat să facă plăți până în septembrie 2023,
iar candidatura pentru funcția de judecător la CSJ a înaintat-o în mai 2023. În
timpul procedurii de evaluare, reclamantul și-a exprimat de mai multe ori regretul
că a practicat jocurile de noroc și a menționat că a încetat să joace.
Reclamantul a susținut că pentru el practicarea jocurilor de noroc a fost o
chestiune privată, iar câștigurile pe anii 2019, 2021 și 2022 au fost incluse în
declarațiile de avere depuse la ANI. El nu a văzut nicio reacție din partea publicului
referitor la imaginea justiției știrbită prin acțiunile sale. El a accesat Loteria
Națională în timpul pauzei de muncă, timp de 10-15 min., ceea ce nu a afectat în
nici un fel abilitățile sale profesionale, calitățile morale, și-a îndeplinit cu
demnitate și corectitudine obligațiile de judecător, a depus eforturi atât în timpul
orelor de muncă, cât și în zilele de odihnă.
Comisia a constatat că accesarea de către reclamant a jocurilor de noroc,
prin intermediul Loteriei Naționale, a afectat în mod negativ încrederea în justiție
și îl poziționează pe reclamant ca o persoană iresponsabilă din punct de vedere
financiar. Aceasta ar fi putut avea datorii în virtutea pierderii de bani și duce la
7
încălcarea gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor. Din
perspectiva unui observator obiectiv, se putea crea percepția că reclamantul este o
persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar, care ar fi putut avea datorii
în virtutea pierderii de bani în urma practicării jocurilor de noroc. În condițiile în
care, prin acțiunile sale, un judecător creează o astfel de percepție despre sine și în
consecință afectează în mod negativ încrederea în justiție, aceste acțiuni au fost
constatate de către Comisie ca încălcări grave a normelor de etică și conduită
profesională a judecătorilor, și anume art. 5 alin. (1) și (10) din Codul de etică și
conduită profesională a judecătorilor.
c. Nedeclararea conflictelor de interese cu doi avocați
Comisia a stabilit că, în perioada 2018-2021, subiectul a trecut frontiera de
cinci ori cu avocatul G.O. și de patru ori cu avocatul S.S. Trecerile de frontieră au
avut loc cu ocazia deplasărilor în Ucraina. În total au avut loc cinci călătorii.
Deplasările din 23 septembrie 2018 și 11 octombrie 2019 s-au realizat cu
automobilul avocatului G.O., iar traversarea frontierei a fost efectuată în comun de
reclamant și G.O., atât pe sensul de ieșire, cât și pe sensul de intrare. Deplasarea
din perioada 16-23 iunie 2019 s-a realizat cu automobilul reclamantului, iar
traversarea frontierei a fost efectuată în comun de reclamant, avocatul S.S. și
judecătorul A.A., atât pe sensul de ieșire, cât și pe sensul de intrare. Deplasările
din perioadele 01-10 ianuarie 2020 și 01-10 ianuarie 2021 s-au realizat cu
automobilul reclamantului. În primul caz, reclamantul a traversat frontiera pe
sensul de ieșire fără pasageri, iar în al doilea caz reclamantul a fost însoțit de
avocatul G.O. și o altă persoană V.C. În ambele cazuri, la traversarea frontierei pe
sensul de intrare, reclamantul a fost însoțit de avocatul S.S.
În toate cazurile, reclamantul a revenit în țară în calitate de șofer/pasager
al aceluiași automobil cu care a ieșit de pe teritoriul Republicii Moldova.
De asemenea, Comisia a identificat cel puțin 24 de cazuri examinate în fond
între 2018-2022 de către reclamant (în cadrul unui complet al instanței de apel) cu
implicarea a cel puțin unuia din cei doi avocați. 22 de decizii au fost emise după
prima lor călătorie.
Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu privire la constatările Comisiei și
CSM-ului referitor la necomunicarea acestui aparent conflict de interese. El a
recunoscut că se află în relații colegiale. Călătoriile erau sporadice. Chiar dacă
călătoreau împreună, el se oprea într-un alt local, iar avocații își continuau călătoria
mai departe.
Aspectul crucial este dacă un observator obiectiv ar putea concluziona că
relația reclamantului cu cei doi avocați ar ridica dubii referitoare la obiectivitatea
sa. Atât Comisia cât și CSM-ul au concluzionat că are dubii serioase cu privire la
respectarea de către subiect a criteriilor etice, determinate de faptul că acesta a
admis conflicte de interese atunci când a examinat cazurile în care au fost implicați
avocații. Deși reclamantul a negat acest fapt, acesta ar trebuit să cunoască că,
8
potrivit art. 50 alin. (1) lit. e) și 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 4
alin. (1) lit. a) din Legea 178/2014, legea îi impunea să se abțină sau minimum să
dezvăluie potențialul conflict de interese în procedurile în care erau implicați acești
avocați și să se lase problema clarificării acestei chestiuni în mâinile altui
judecător. Omisiunea reclamantului de a-și lua abținere de la examinarea acestor
cauze a constituit o încălcare a principiului imparțialității, ceea ce, la rândul său,
subminează încrederea publicului în justiție.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Art. 225 Cod administrativ se referă la limitele controlului
judecătoresc al actului administrativ. Partea relevantă a acestuia este
următoare:
„Articolul 225. Limitele controlului judecătoresc
(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității
unui act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar
se limitează la faptul dacă autoritatea publică:
a) și-a exercitat dreptul discreționar;
b) a luat în considerare toate faptele relevante;
c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 11 alin. (2) și (3) ale
Legii nr. 65. Alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a), care sunt relevante acestei
cauze, prevăd următoarele:
„(2) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate etică
dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că:
a) în ultimii 5 ani, acesta a încălcat grav regulile de etică și conduită
profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii,
precum și dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în
ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a
Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară
a fost contrară Convenției Europene pentru Drepturile Omului;
b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilități și conflicte de
interese incompatibile cu funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție.
(3) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate
financiară dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul
că:
a) diferența dintre avere, cheltuieli și venituri, pentru ultimii 12 ani, depășește,
în total, 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de Guvern
pentru anul în care a început evaluarea judecătorului;”
9
Art. 16 alin. (3) și (4) al Legii nr. 65 prevăd următoarele:
„(3) Raportul cu privire la evaluare conține faptele relevante, motivele și
concluzia privind promovarea sau nepromovarea evaluării.
(4) Se consideră că judecătorul nu a promovat evaluarea dacă s-a constatat
existența unui sau mai multor temeiuri de necorespundere cu criteriile
prevăzute la art.11.”
Modul de examinare a raportului Comisiei de către CSM este stabilit
în art. 17 al Legii nr. 65. Partea relevantă a acestuia este următoarea:
„(2) Prin hotărâre motivată, ... Consiliul Superior al Magistraturii:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare și constată promovarea sau
nepromovarea evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea
procedurii de evaluare a judecătorului, dacă constată circumstanțe de fapt
sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz,
nepromovarea evaluării;
... .”
Art. 18 al Legii nr. 65 reglementează modul de examinare a
contestațiilor împotriva hotărârilor CSM emise conform art. 17 din acea
lege. Partea relevantă a art. 18 este următoarea:
„(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la art.17 alin.(4) poate fi
contestată de către judecătorul [inclusiv candidatul] vizat sau de către
Comisia de evaluare la Curtea Supremă de Justiție în termen de 5 zile de la
comunicarea hotărârii motivate a Consiliului Superior al Magistraturii.
Depunerea contestației suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Contestația se depune la Curtea Supremă de Justiție și se examinează în
termen de 30 de zile de un complet format din 3 judecători care au promovat
evaluarea și nu au activat în cadrul Curții Supreme de Justiție până la data de
31 decembrie 2022."
(21) Curtea Supremă de Justiție:
1) respinge contestația;
2) admite contestația și:
a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Comisia
de evaluare;
b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Consiliul
Superior al Magistraturii;
c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea procedurii de
evaluare.
10
(22) Curtea Supremă de Justiție admite contestația doar dacă constată că, în
cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care
afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există
circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
evaluării.”
La 16 ianuarie 2025, Curtea Constituțională a verificat
constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 65 din 30 martie 2023
privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de
judecător al Curții Supreme de Justiție și din Legea nr. 252 din 17 august
2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea
unor acte normative. În para. 137 al hotărârii sale Curtea Constituțională a
menționat următoarele despre limitele controlului judiciar al actelor emise
ca urmare a evaluării externe:
„137. Referitor la argumentul autorilor potrivit cărora competența instanței
supreme ar fi limitată prin faptul că nu poate dispune reluarea procedurii de
evaluare în cazul constatării unor erori în aprecierea probelor, Curtea a reținut
că acest argument este invalidat prin articolele 18 alin. (2/2) din Legea nr.
65/2023 și 19 alin. (6) din Legea nr. 252/2023, care prevăd că contestația
poate fi admisă doar dacă se constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au
fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al
procedurii de evaluare sau că există circumstanțe de fapt care puteau duce la
promovarea sau nepromovarea evaluării. Curtea nu a considerat că
formularea acestui articol limitează în vreun fel competența Curții Supreme
de Justiție de a examina hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii atât
în fapt, cât și în drept. Prin urmare, Curtea nu a constatat incidența articolului
20 din Constituție. Pentru că nu a constatat incidența articolului 20, Curtea nu
a examinat acest capăt al sesizării din perspectiva articolelor 23 și 54 din
Constituție.”
Art. 4 din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor, aprobat
prin Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie 2015
consacră principiul imparțialității. Partea relevantă a acestui articol este
următoarea:
„(3) Judecătorul se va abține de la oricare proces în care imparțialitatea sa ar
putea fi pusă la îndoială într-un proces în care aceasta este ceruta de lege,
inclusiv în cazurile în care, știe că el, personal sau ca custode, sau soțul său
(soția) sau orice alte rude, au un interes financiar în obiectul disputei sau orice
alt interes, care ar putea afecta rezultatul procesului.”
Art. 5 din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor se referă
la principiul integrității. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) Judecătorul va respecta cele mai înalte standarde de integritate și
responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în instanțe. Este
conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea aparența unui
comportament corupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta ori primi
11
cadouri, favoruri sau beneficii pentru îndeplinirea ori neîndeplinirea
atribuțiilor funcționale sau în virtutea funcției deținute.
…
(10) Judecătorul își va organiza toate activitățile extrajudiciare astfel încît să
mențină autoritatea și demnitatea funcției sale, precum și prestigiului
sistemului judecătoresc.”
Comisia activează în baza regulamentului propriu de organizare și
funcționare. Acesta este aprobat de Comisie și este publicat pe pagina web a
Comisiei. Acesta prevede la p. 3.5 din Anexă că, la evaluarea averii, cheltuielile
de consum ale populației stabilite anual de către BNS vor fi incluse la cheltuieli.
Cheltuielile de consum ale populației sunt estimate anual de către BNS în
scopul stabilirii cheltuielilor reale de trai. Estimarea se face în baza chestionării a
câteva mii de gospodării din mediul urban și rural. Cheltuielile sunt estimate prin
completarea benevolă, în decursul unei luni, a unor chestionare detaliate cu privire
la cheltuielile efectuate de către gospodărie. Completarea chestionarelor este
verificată peste 15 zile de la începutul completării și la sfârșitul lunii de către
operatori special instruiți în acest sens. Ulterior, datele din chestionare sunt
verificate încă o dată și gospodăria poate fi rugată să ajusteze datele din chestionar
în cazul unor inconsistențe evidente. În baza datelor colectate, sunt calculate
costuri medii per persoană. Datele obținute sunt publicate de către BNS pe internet.
BNS publică date privind cheltuielile din mediul urban și rural și separat pentru
mun. Chișinău. Cheltuielile de consum sunt estimate per persoană, însă sunt oferite
cheltuieli per persoană (care sunt mai mici) în cazul gospodăriilor cu mai multe
persoane.
Clasificatorul cheltuielilor gospodăriilor casnice a fost elaborat de către
BNS conform Clasificării Europene a Consumului Individual pe Destinații
(COICOP 2013 5-Digit). Cheltuielile sunt divizate în următoarele 12 categorii: 1)
produse alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și tutun; 3)
îmbrăcăminte și încălțăminte; 4) locuințe, apă, electricitate și gaz; 5) mobilier,
echipamente de uz casnic și întreținerea lor de rutină; 6) sănătate; 7) transportul;
8) comunicațiile; 9) recreere și cultură; 10) educație; 11) restaurante și hoteluri;
12) bunuri și servicii diverse.
La completarea chestionarelor, gospodăriile trebuie să indice cheltuielile
exacte pe care le fac. În cazul primirii anumitor produse cu titlu gratuit, acestea
trebuie estimate și indicate în chestionar drept cheltuieli efectuate. Conform BNS,
marja de eroare a calculelor cheltuielilor de consum este de +/- 5%.
CPP include totalitatea cheltuielilor unei gospodării, grupate în funcție de
destinația acestora (produse alimentare, băuturi alcoolice, tutun, îmbrăcăminte,
încălțăminte, întreținerea locuinței, dotarea locuinței, îngrijire medicală și sănătate,
transport, comunicații, agrement, învățământ, hoteluri, restaurante, cafenele etc.,
diverse). Fiecare categorie are o pondere procentuală distinctă în volumul total al
12
CCP. În tabelul următor sunt prezentate datele generate de CSJ în baza informației
BNS privind cheltuielile pentru produsele alimentare, îmbrăcăminte și
încălțăminte în mediul rural și urban, pentru o gospodărie compusă din patru
persoane:
Cheltuielile anuale pentru produsele alimentare, îmbrăcăminte și încălțăminte (gospodărie din
patru persoane)
Diferența Diferența
Anul
Mediul urban Mediu rural (lei) (% din CCP)
2011 39.542,4 31.123,2 8.419,2 14,3%
2012 39.451,2 33.556,8 5.894,4 8,24%
2013 44.616 38.424 6.192 7,15%
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a. Argumentele reclamantului
La 15 iulie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ. El solicită
anularea acesteia și a Raportului Comisiei, și dispunerea reevaluării de către
Comisia de evaluare. Potrivit reclamantului, hotărârea CSM este neîntemeiată,
deoarece este preluată în totalitate poziția Comisiei. Cu referire la soldul negativ
pentru anii 2011-2013 și 2020-2022, în sumă de 560.454 de lei, cheltuielile de
consum pentru populație stabilite de BNS erau cu mult mai mari decât salariu
primit. Perioada anilor 2020-2022 sa manifestat prin faptul că reclamantul a
divorțat de soția sa la începutul anului 2020, dar a continuat să locuiască împreună
cu aceasta în același apartament. Toate cheltuielile pe credit, leasing, întreținerea
copiilor nu trebuie atribuite doar lui, întrucât soția acestuia a participat plenar la
achitarea acestora. Veniturile neacceptate de Comisie a fostei soții pe parcursul
anilor 2020-2022 face diferența stabilită în Raportul de evaluare, deoarece pe
parcursul anului 2020 aceasta s-a aflat 107 zile în Italia, unde a lucrat la negru,
primind în total suma de 4.200 de euro. De asemenea, în anul 2021, fosta soție a
reclamantului a primit de la tatăl său cu titlu gratuit un ajutor financiar de 50.000
de lei. În 2022, ea a primit un salariu din țară suma de 40.594 de lei, iar pentru
munca prestată în Germania a primit suma de 897 de euro. Pentru lucrul prestat în
Italia, fosta soție a reclamantului a primit suma de 5.044 de euro oficial, iar pentru
încă trei luni la negru a primit suma de 3.600 euro. De asemenea, ea a primit
indemnizatia pentru copii din România în sumă de 11.229 RON. Astfel, pe
parcursul anului 2022, aceasta a avut un venit de 276.300 de lei și un ajutor bănesc
de la tatăl său în sumă de 50.000 de lei. Comisia neîntemeiat a respins parțial aceste
venituri ale fostei soții, care a contribuit la obligațiile financiare față de bănci,
leasing și întreținerea copiilor.
Cu referire la concluzia Comisiei și preluată în Hotărârea CSM privind
încălcarea Codului de etică a judecătorului, prin accesarea Loteriei Naționale,
reclamantul indică că accesarea Loteriei Naționale este un lucru legal, statul
primește impozite din câștigurile obținute, iar Codul de etică și conduită
13
profesională a judecătorului nu-i interzice să se implice în activități generatoare de
profit. Faptul accesării Loteriei Naționale în timpul orelor de muncă nu a afectat
abilitățile sale profesionale sau morale, el și-a îndeplinit cu demnitate obligațiile
de judecător și acest lucru se poate aprecia din volumul mare de dosare repartizate
și examinate. Concluzia Comisiei, preluată de către CSM, privind existenței
simptomelor de tulburări de jocuri de noroc, este eronată, membrii CSM și ai
Comisiei nefiind medici care pot avea dreptul stabilirii unei astfel de diagnoze.
Referitor la necomunicarea conflictelor de interese în procesele cu
participarea celor doi avocați și omisiunea de a-și lua abținere de la examinarea
cauzelor în care participau aceștia, reclamantul indică că nu a avut relații de
prietenie. Ei nu sunt rude. Tranzacții de orice gen cu aceștia reclamantul nu a avut.
El nu avea și nici nu simțea că are obligații față de cei doi avocați care ar constitui
motivul unor situații de imparțialitate. Ei erau doar cunoscuți, pentru care legea nu
impune restricții de deplasare în aceeași mașină și nici obligația abținerii în cadrul
examinării unor cauze în care aceștia sunt implicați. De asemenea, nu i-au fost
prezentate probe care ar fi confirmat imparțialitatea sa la examinarea cauzelor cu
participarea avocaților.
Reclamantul a invocat starea de incompatibilitate a membrului Comisiei de
evaluare, Lavly Perling. Potrivit cererii, Lavly Perling, începând cu luna august
2022, este lidera Partidului Politic PAREMPOOLSED din Estonia. Aceasta
reprezintă o stare de incompatibilitate de drept a membrului Comisiei de evaluare.
În condițiile în care art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea 65 interzice ca membrul
Comisiei de evaluare să fie parte dintr-un partid politic în ultimii trei ani, numirea
acesteia în calitate de membru al Comisiei este ilegală.
În ședința CSJ din 08 august 2024, reclamantul a reiterat argumentele sale
din cerere de chemare în judecată. El a menționat că CCP-ul urmează a fi diminuat
din motiv că nu toate categoriile de cheltuieli au fost suportate de către acesta.
Familia sa a fost ajutată de socrii săi cu toată îmbrăcămintea necesară și săptămânal
cu produse alimentare, care acopereau 90% din necesități. Cu referire la perioada
anilor 2011-2013, reclamantul a menționat că statul nu i-a asigurat minimul
necesar de existență, iar Comisia a stabilit pentru această perioadă CCP mai mari
decât salariul pe care l-a primit. Pentru perioada 2020-2022, Comisia și CSM nu
au luat în considerare veniturile fostei sale soții obținute peste hotarele țării
(Germania și Italia), în perioada în care aceasta a lucrat neoficial și venitul nu a
fost documentat. În această perioadă (aproximativ opt luni cumulativ), salariul
lunar al fostei soții era de aproximativ 1.200 de euro, bani care erau destinați
întreținerii familiei în Moldova. În această perioadă, ea nu a suportat cheltuieli de
cazare sau pentru produse alimentare, deoarece acestea erau suportate de angajator.
Totuși, ea a suportat cheltuielile de transport (aproximativ 130 de euro tur-retur).
Reclamantul nu a declarat aceste venituri, deoarece consideră că nu era obligat să
o facă. Reclamantul a menționat că, în cazul candidatului Irina Iacub, Comisia a
14
acceptat sumele de bani nedocumentate primite de la o rudă care a lucrat neoficial
în altă țară.
Cu referire la necomunicarea conflictelor de interese în procesele examinate
cu participarea a doi avocați, reclamantul a explicat că nu s-a abținut de la
examinarea cauzelor cu participarea celor doi avocați deoarece nu există o normă
de procedură care să-l oblige să se abțină în asemenea circumstanțe. Corectitudinea
și imparțialitatea reclamantului este demonstrată de faptul că, din cele 31 de apeluri
examinate, doar două au fost admise, celelalte au fost respinse sau admise parțial.
Soluțiile adoptate nu au fost avantajoase avocaților. Cu referire la călătoriile peste
hotare, reclamantul a explicat că, în unele cazuri, pleca în Ucraina cu un avocat,
dar având ca destinație locații diferite. În alte cazuri el pleca singur, însă se
întoarce împreuna cu unul dintre acești avocați. Au fost cazuri în care plecau și se
întorceau împreună, însă petreceau timpul în locații diferite. Reclamantul a
clarificat că relația cu acești avocați era ocazională și s-a limitat la aceste deplasări
în Ucraina.
Cu referire la practicarea jocurilor de noroc, reclamantul a menționat că
nicio normă legală nu interzice judecătorului accesarea Loteriei Naționale.
Motivarea Comisiei și CSM s-a bazat pe frecvența jocurilor de noroc. El a
menționat că a accesat jocurile de noroc cu ajutorul telefonului, iar câștigurile au
fost declarate în declarațiile prezentate ANI. Această activitate nu a influențat
asupra hotărârilor judecătorești și asupra comportamentului său.
b. Argumentele celorlalți participanți
În referință, CSM a notat că diferența dintre avere, cheltuieli și venituri care
de 560.454 de lei pentru anii 2011-2013 și 2020-2022 s-a datorat faptului că
Comisia în Raportul de evaluare a luat în calcul cheltuielile de consum pentru
populație stabilite de BNS. Argumentul reclamantului precum că cheltuielile de
consum pentru populație nu urmează a fi luate în calcul, deoarece toată întreținerea
familiei (mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte) pentru perioada 2011-2013 a fost
asigurată din sat, de la socri, care aveau toate necesare și care activau în bază de
patentă și vindeau îmbrăcăminte și încălțăminte, CSM-ul l-a găsit neîntemeiat.
Ajutorul financiar al socrilor nu se confirmă și nu au fost probate veniturile
acestora din activitatea de întreprinzător (pe bază de patentă). Potrivit informațiilor
SFS, socrii reclamantului au obținut venit sub limita indicată de reclamant de
100.000 - 150.000 de lei anual pe parcursul anilor 2011-2013. Rezultă că socrii
reclamantului nu aveau capacitatea financiară de a acoperi cheltuielile de trai ale
familiei reclamantului. Comisia a stabilit că, pentru anul 2020, venitul documentat
al soției îl constituie 23.535 de lei, iar, conform informațiilor disponibile, subiectul
evaluării nu a putut demonstra că fosta soție avea mijloacele necesare pentru a
acoperi cheltuielile ei medii și ale celor trei copii. Neacceptarea surselor de venit
de la fosta soție și părinții acesteia se datorează faptului că, în declarațiile de avere
și interese personale pentru anii 2021-2022, reclamantul nu a declarat nici un
sprijin financiar în calitate de venit.
15
Cu referire la dezacordul reclamantului cu concluziile Comisiei și CSM, în
partea practicării jocurilor de noroc, CSM a reiterat că judecătorul a încălcat
normele de etică și conduită profesională, iar comportamentul acestuia a fost
contrar exigențelor de probitate profesională ale judecătorilor și ar fi putut afecta
prestigiul profesiei. Caracterul grav al încălcării a fost analizat pe baza frecvenței
jocurilor de noroc, a sumelor implicate și a faptului dacă jocurile de noroc au
afectat activitatea profesională. Judecătorul a practicat jocurile de noroc mult mai
des decât „ocazional”, așa cum susține reclamantul, oferind în această privință
răspunsuri contradictorii. Acesta a practicat jocurile de noroc în timpul orelor de
lucru de cel puțin 128 de ori, continuând să facă plăți chiar și după ce a candidat
pentru postul de judecător la CSJ. Un observator obiectiv și-ar putea crea percepția
că subiectul este o persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar, care ar fi
putut avea datorii în virtutea pierderii de bani în urma practicării jocurilor de noroc.
Această percepție lasă loc de vulnerabilități. În condițiile în care, prin acțiunile
sale, un judecător creează o astfel de percepție despre sine și, în consecință,
afectează în mod negativ încrederea în justiție. Aceste acțiuni pot fi considerate o
încălcare gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor, fapt
care este contrar criteriilor de integritate etică stabilite de art. 11 alin. (2) din Legea
nr. 65. De asemenea, CSM consideră neîntemeiată obiecția referitoare la pretinsele
constatări ale Comisiei privind prezența unor simptome de tulburări de jocuri de
noroc, deoarece Comisia a invocat în general consecințele negative pe care le poate
provoca orice joc de noroc.
Cu referire la necomunicarea conflictelor de interese, CSM a menționat că
judecătorul a participat la examinarea cel puțin a 24 de cauze între 2018-2022 cu
participarea a doi avocați. Împreună cu aceștia, judecătorul a trecut frontiera de
patru și, respectiv, cinci ori în perioada anilor 2018 - 2021. Numărul de călătorii,
durata acestora, coordonarea necesară pentru efectuarea lor și faptul că au fost
efectuate în vehicule private ale avocaților ar pune sub semnul întrebării
obiectivitatea și imparțialitatea subiectului. CSM a concluzionat că omisiunea
subiectului de a-și lua abținere de la examinarea acestor cauze a constituit o
încălcare a principiului imparțialității, ceea ce, la rândul său, subminează
încrederea publicului în justiție.
Comisia a menționat că explicațiile reclamantului nu au fost suficiente
pentru a înlătura dubiile constatate, solicitând respingerea contestației. Comisia a
reiterat argumentele din Raportul de evaluare. Ea a mai menționat că, potrivit
standardelor internaționale, în cazul evaluărilor externe extraordinare este
admisibil de a aplica standardul probabilității ca nivel de probațiune, iar simpla
îndoială ar fi suficientă pentru a nu recruta un candidat într-o funcție publică.
MOTIVAREA INSTANȚEI
La 12 iulie 2024, reclamantului i-a fost comunicată prin email hotărârea
motivată a CSM. Contestația examinată a fost depusă pe 15 iulie 2024, adică a
16
treia zi de la comunicarea hotărârii motivate a CSM. Prin urmare, contestația a fost
depusă în termen.
a. Principii generale
Până a trece la examinarea argumentelor concrete, CSJ reiterează că
conform art. 36 alin. (2) Cod administrativ, în aplicarea supremației dreptului,
instanța judecătorească de contencios administrativ ia în considerare jurisprudența
CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței judecătorești de motivare
a hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă ca impunând un răspuns pentru
fiecare argument (hot. García Ruiz v. Spania, 1999, § 26). Totuși, orice argument
decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un răspuns clar (hot. Ruiz Torija v.
Spania, 1994, § 30; și, pentru comparație, Petrović și Alții v. Muntenegru, 2018, §
43), în special argumentele cu privire la drepturile și obligațiile garantate de
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot. Fabris v. Franța, 2013, § 72
in fine; Paun Jovanović v. Serbia, 2023, § 108).
i. Folosirea cheltuielilor de consum ale populației la calcularea cheltuielilor
subiecților judecători evaluați
CSJ notează că cheltuielile de consum ale populației sunt efectuate conform
unei metodologii detaliate, în cadrul chestionării sunt implicate câteva mii de
gospodării, chestionarea este minuțioasă iar rezultatele sunt verificate de câteva
ori. Analize de acest gen sunt efectuate și în alte țări europene, care aplică o
metodologie asemănătoare. Cifrele obținute sunt dezagregate după categorii de
gospodării, în funcție de locul de trai și numărul de persoane în gospodărie, ce
permite obținerea datelor care ar fi cât mai apropiate de gospodăria subiectului
evaluării.
Metodologia de calculare a cheltuielilor de consum ale populației are totuși
anumite limitări. Bunurile primite gratuit sunt raportate ca fiind procurate, iar
marja de eroare a datelor obținute este de +/-5% (a se vedea para. 49). În cadrul
evaluării externe aceste limitări nu pot fi trecute cu vederea. Având în vedere că
Comisia nu poate cunoaște despre valoarea bunurilor primite gratuit sau la un preț
mai mic decât cel de piață, îi revine persoanei evaluate să justifice convingător
reducerea cheltuielilor de consum în cazul său prin prisma celor 12 categorii de
cheltuieli folosite de BNS.
CSJ reiterează că evaluarea externă nu poate reprezenta o sarcină imposibil
de realizat (mutatis mutandis Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2023)005,
para. 73). Sursele din care judecătorii și procurorii pot obține venit sunt limitate
prin lege, iar volumul lor de lucru face puțin probabilă obținerea unui venit
considerabil în plus la salariu din categoriile de activități permise de lege. Prin
urmare, ar putea fi nerezonabil de a cere judecătorului sau procurorului să confirme
venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de consum atunci când venitul
total al familiei sale este mai mic decât cheltuielile de consum ale populației, iar
partenerul său este în imposibilitate să obțină venit sau un venit mai mare.
17
Deoarece pot obține cu ușurință venit din alte surse decât cel de la locul de lucru
de bază și deoarece remunerarea acestora nu este fixă, această abordare nu este
aplicabilă totuși avocaților sau profesorilor universitari.
ii. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65 prevede că CSJ poate admite contestația
doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „erori
procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare” sau
că există „circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
evaluării” (a se vedea para. 42). Această prevedere a apărut în Legea nr. 65 după
o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, care se referea la
prevederi similare din Legea nr. 26/2022.
În para. 83 al hotărârii Curții Constituționale din 14 februarie 2023 a fost
menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei pentru „erori de
procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat faptul ca controlul
judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele
de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale
Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”. Curtea
Constituțională a făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin v. Turcia (2020). În
para. 131 al hotărârii respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie
să fie competentă să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt
chestiuni de fapt sau de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de
fapt) sau ar fi fost soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus
la o altă propunere a Comisiei sau la o hotărâre diametral opusă a CSM.
Prin urmare, competența CSJ la examinarea contestațiilor depuse conform
Legii nr. 65 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ. Ea
poate anula hotărârea CSM doar în cazurile menționate de Legea nr. 65.
CSJ poate ajunge la o concluzie diferită de cea a CSM sau a Comisiei. De
exemplu, CSJ poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate
de CSM nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient
pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 18 alin. (22) din
Legea nr. 65, CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența a cel puțin
un dubiu prevăzut la art. 11 alin. (2) și (3) al acestei legi.
b. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
Reclamantul nu este de acord cu concluziile CSM privind diferența dintre
cheltuieli și venituri (avere inexplicabilă) pentru anii 2011-2013 și 2020-2022;
încălcarea normelor de etică și conduită profesională prin practicarea jocurilor de
noroc; și nedeclararea conflictelor de interese în procesele examinate cu
participarea a doi avocați.
i. Cu privire la averea inexplicabilă
18
Reclamantul nu este de acord cu aplicarea CCP pentru anii 2011-2013,
deoarece CCP depășesc salariul de judecător și acestea nu reflectă ajutorul socrilor
de care a beneficiat gospodăria acestuia. El a susținut că toată întreținerea familiei
sale (produse alimentare, încălțăminte, îmbrăcăminte) era asigurată de socri. În
ședința de judecată, reclamantul a menționat că exista o înțelegere între familia sa
și socrii săi că, din salariul de judecător, el va stinge creditul, iar socrii vor acoperi
cheltuielile de întreținere. Când a fost întrebat despre cheltuielile anuale pe care
le-a avut familia sa, reclamantul a menționat că, din produsele alimentare, 90%
erau asigurate de la socrii săi. Totodată aceștia ofereau gratuit îmbrăcăminte și
încălțăminte. De asemenea, ultimii l-au ajutat cu bani în anii 2021-2022. Ei
desfășurau activitate pe bază de patentă și obțineau venituri mai mici de 300.000
de lei, pe care ei nu erau obligați să le declare.
a. Cheltuielile de consum ale populației
În para. 47-49 este descrisă metodologia de calcul a cheltuielilor de consum
ale populației. O asemenea metodologie poate genera rezultate credibile pentru a
fi folosite pentru evaluarea externă. Această evaluare are limitările sale și acestea
pot fi puse în discuție în contextul evaluării, însă doar la prezentarea de către
subiectul evaluării a datelor credibile (hotărârea nr. 3-13/24, § 68).
În anul 2011-2012, familia judecătorului a obținut un venit salarial de
58.800 de lei și, respectiv, 71.460 de lei. În aceeași perioadă, cheltuielile de
consum ale populației pentru o gospodărie formată din patru persoane au fost de
79.248 de lei și, respectiv, 74.654 de lei (a se vedea para. 18). Aceste valori
depășesc veniturile judecătorului cu: 20.448 de lei în anul 2011 și 3.194 de lei în
anul 2012. Având în vedere principiul reținut în para. 66, CSJ este de acord cu
reclamantul că diferențele date nu îi pot fi imputate. Prin urmare, soldul negativ
total poate fi diminuat, din acest motiv, cu 23.642 de lei.
În ceea ce privește argumentul privind reducerea CCP, în cazul
reclamantului, din cauza ajutorului socrilor cu produse alimentare, încălțăminte și
haine, reclamantul nu a oferit o metodologie detaliată de calcul a reducerilor
sugerate. Un argument similar a fost examinat deja de către CSJ în hotărârea nr. 3-
13/24, în care CSJ a menționat următoarele:
„68. … Posesia terenurilor agricole nu poate genera toate produsele
alimentare de care are nevoie o persoană. Acest fapt poate reduce cheltuielile
pentru alimentație, însă nu le poate exclude integral … . De asemenea, este
improbabil pentru o familie cu copii care locuiește în mediul urban să se
alimenteze exclusiv din produsele primite gratuit de la țară. Din aceste
motive, CSJ respinge argumentul reclamantei potrivit căruia, în cazul său,
trebuiau aplicate cheltuielile de consum propuse de el, care erau mult mai
mici decât cele folosite de Comisie.
Argumentul reclamantei cu privire la excluderea cheltuielilor de
alimentare din CCP nu poate fi acceptat. Dacă reclamanta ar fi probat
19
primirea gratuită a alimentelor, mai rațional putea fi aplicarea cheltuielilor de
alimentare din mediul rural.”
Creșterea animalelor, păsărilor și posesia terenurilor agricole nu poate
genera toate produsele alimentare de care are nevoie o gospodărie formată din doi
adulți și doi copii. Este improbabil pentru o familie cu copii care locuiește în
mediul urban să se alimenteze exclusiv din produsele primite gratuit de la țară
(hotărârea nr. 3-13/24, § 68). Acoperirea tuturor cheltuielilor de îmbrăcăminte și
încălțăminte pentru întreaga familie, pentru o perioadă de câțiva ani, de către socri,
nu este credibilă. Necesarul de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru patru persoane
de gen diferit, inclusiv pentru copii aflați în creștere, este unul diversificat,
continuu și adaptat sezonului. Acestea nu pot fi în mod rezonabil acoperite dintr-
un singur sau câteva puncte de vânzare la piață, pe care, după cum susține
reclamantul, le dețineau socrii săi. Este improbabil ca o familie să nu fi suportat
niciun fel de cheltuială proprie pentru astfel de necesități de bază. Chiar și în
ipoteza unor donații parțiale, acestea ar putea reduce într-o anumită măsură
cheltuielile familiei, însă nu le pot exclude în totalitate. Având în vedere
constatările de mai jos și ponderea cheltuielilor pentru încălțăminte și
îmbrăcăminte în CCP, acest argument nu poate duce la reducerea soldului negativ
până la nivelul admisibil pentru promovarea evaluării.
Având în vedere excluderea din para. 65, aplicarea CCP-ului din localitățile
rurale pentru anul 2011 nu poate fi aplicată, iar pentru anul 2012 ea poate fi aplicată
în mărimea diferenței (2.700 de lei) dintre reducerea CCP-ului ca urmare a
coeficientului din localitățile rurale (5.894 de lei) și excluderea din para. 74 (3.194
de lei). Aplicarea reducerii de 7,15% în cazul anului 2013 din cauza aplicării CCP-
ului din mediul rural scade soldul negativ al reclamantului cu 6.187,89 de lei. Prin
urmare, suplimentar reducerii din para. 74, pentru anii 2012-2013, soldul negativ
mai poate fi redus cu 8.887,89 de lei.
În ceea ce privește anii 2020-2022, reclamantul a invocat că o parte din
cheltuielile de trai ale gospodăriei sale erau acoperite de fosta soție, care lucra peste
hotare și transfera sau aducea bani care erau cheltuiți pentru întreținerea copiilor.
Pentru anul 2020, reclamantul a contestat întreagă sumă a CCP (118.224 de lei),
motivând că aceasta trebuie revizuită în condițiile în care soția acestuia a contribuit
la întreținerea copiilor. Comisia a conchis că fosta soție a reclamantului nu avea
suficiente venituri în anul 2020 pentru a acoperi cheltuielile de întreținere și a celor
trei copii minori. Ea a obținut totuși un anumit venit, care va fi examinat în
contextul măririi venitului reclamantului, și nu a reducerii CCP.
Atât Comisia, cât și CSM, au ajuns la concluzia că fosta soție a
reclamantului a fost în măsură să acopere cheltuielile medii de trai pentru ea și cei
trei copii minori în anii 2021-2022. Din acest motiv, pentru anii 2021-2022, copiii
și fosta soție au fost excluși din formula de calcul a CCP. Completul ar vrea să
menționeze totuși că îi este greu să creadă că un judecător în funcție nu a contribuit
financiar cu nimic la întreținerea copiilor săi minori în anii 2021-2022.
20
Completul subliniază că în 2022 reclamantul a procurat un telefon mobil la
prețul de 32.448 de lei (a se vedea para. 85). Procurarea unui telefon atât de scump
contrazice poziția reclamantului că el a avut un trai modest și econom.
b. ajutorul primit de reclamant de la fosta soție și părinții acesteia
Completul notează că în anul 2020 fosta soție a reclamantului s-a aflat peste
hotare timp de 107 de zile (aproximativ trei luni și jumătate). Fosta soție s-a aflat
peste hotare atât până în aprilie 2020, când reclamantul a divorțat (52 de zile), cât
și după aceasta (55 de zile). Potrivit reclamantului, ea a lucrat la negru și a obținut
un venit de 1.200 de euro lunar. Reclamantul susține că soția sa a obținut un venit
total de 4.200 de euro. Comisia a validat doar 500 de euro din acest venit, pe care
reclamantul i-a primit la 18 februarie 2020 prin transfer. Cealaltă sumă nu a fost
acceptată din lipsa probelor documentare.
Fosta soția a reclamantului a plecat peste hotare pentru a obține un venit în
plus. Potrivit reclamantului, în anul 2020, în timp ce soția se afla peste hotare,
copiii au rămas să locuiască cu el. În asemenea circumstanțe, completul acceptă că
o parte din venitul obținut de soție în 2020 a fost folosit pentru a întreține familia.
Reclamantul nu a prezentat pentru a confirma mărimea venitului obținut de fosta
lui soție, invocând că ea a lucrat la negru. Perioada scurtă pe care a lucrat-o în anul
2020 adaugă credibilitate declarației reclamantului. Mărimea salariului invocată
de reclamant pare a fi rezonabilă în coraport cu venitul obținut de conaționalii
noștri în Germania și Italia, în care a lucrat fosta soție. Chiar dacă salariul de 1.200
de euro lunar ar fi fost unul adevărat, este puțin probabil că fosta soție a
reclamantului a lucrat toate cele 107 zile cât ea s-a aflat peste hotare. De asemenea,
ea inevitabil a avut cheltuieli de transport internațional, unele cheltuieli de
alimentare (chiar dacă susține că în Italia toate cheltuielile de alimentare au fost
acoperite de familia la care lucra) și alte cheltuieli pe care persoanele le efectuează
în astfel de călătorii, precum cheltuieli pentru telecomunicații, transport local,
haine, etc. De asemenea, având în vedere că în anul 2020 reclamantul a divorțat,
este puțin probabil că tot profitul obținut de soția sa a fost folosit în scopul
acoperirii cheltuielilor comune, mai ales având în vedere că la începutul lui 2020
familia reclamantului avea economii de 98.000 de lei în conturi bancare și în
numerar, iar în aprilie 2020 a fost înregistrat divorțul celor doi. Completul este
totuși gata să accepte că jumătate (2.100 de euro) din cei 4.200 de euro au fost
folosiți pentru acoperirea cheltuielilor de trai ale copiilor, care au locuit cu
reclamantul cât fosta soție s-a aflat peste hotare. Având în vedere că 500 de euro
au fost acceptați de Comisie și de CSM, acest fapt ar duce la diminuarea soldului
negativ cu 1.600 de euro, adică cu 31.520 de lei.
Referitor la presupusul ajutor financiar din partea socrilor primit anii 2021
și 2022, Comisia a stabilit că veniturile socrilor în anii respectivi erau mai mici
decât CCP. De asemenea, în anul 2021, reclamantul deja era divorțat. Datorită
ajutorului primit de la fosta soție, Comisia a exclus din CCP cheltuielile pentru
întreținerea copiilor. În asemenea circumstanțe, foștii socri, chiar dacă ar fi avut
21
resurse pentru a ajuta nepoții, nu ar fi avut vreun motiv de a ajuta reclamantul. Mai
mult, salariul reclamantului în 2021, de 263.310 lei, era suficient pentru acoperirea
majorității cheltuielilor acestuia, dacă ar fi excluse cheltuielile pentru jocurile de
noroc. De asemenea, aceste ajutoare nu au fost declarate de reclamant, chiar dacă
el era obligat să le declare. Din aceste motive, completul nu consideră că refuzul
CSM de a accepta declarația reclamantului privind ajutorul primit de la foștii socri
în anii 2021 și 2022 depășește limitele dreptului discreționar.
Cu referire la ajutorul financiar din partea fostei soții (60.000 de lei în 2021
și 92.000 de lei în 2022), altul decât cel oferit pentru întreținerea copiilor,
reclamantul nu a confirmat prin documente primirea acestor sume. În lipsa unor
astfel de dovezi, afirmația nu este convingătoare. Când a fost întrebat despre
motivul nedeclarării acestor sume în declarațiile de avere anuale, reclamantul a
comunicat că nu avea această obligație, deoarece sumele primite anual nu depășeau
10 salarii medii pe economie. Interpretarea regulilor de declarare a averii oferită
de reclamant este în mod vădit eronată. Cadourile primite de la fosta soție nu cad
sub incidența art. 4 alin. (3) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a
intereselor personale și nu sunt exceptate de la declarare. Mai mult, completul nu
poate găsi o explicație plauzibilă din care o fostă soție ar face asemenea donații,
când ea acoperă deja integral cheltuielile de trai ale copiilor comuni, iar
reclamantul folosește sume foarte mari pentru jocurile de noroc. În plus, completul
observă că reclamantul nu a menționat aceste sume nici în declarația de avere și
interese personale pentru ultimii cinci ani, depusă la solicitarea Comisiei în temeiul
art. 12 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65/2023. Prin urmare, nici în această parte,
CSM nu a depășit limitele dreptului discreționar.
c. Înregistrarea la cheltuieli a costului telefonului procurat
Reclamantul a mai obiectat cu referire la includerea sumei pentru
achiziționarea unui telefon la capitolul cheltuieli. În opinia acestuia, suma
împrumutului de 32.448 de lei de la „Easy Credit” a fost atribuită eronat la
cheltuieli pentru anul 2022. În para. 97 din raport, Comisia a clarificat acest aspect,
iar CSM a reținut că, din perspectiva calculelor averii inexplicabile, atunci când
subiectul primește un credit de consum care este transferat direct către vânzătorul
bunului, suma împrumutată trebuie indicată deopotrivă ca venit și cheltuială. În
cazul în care nu este menționată ca flux de intrare, ar însemna că Comisia a omis
o sursă de venit. Dacă nu este menționată ca o cheltuială, la calcularea soldului
dintre venituri și cheltuieli, împrumutul respectiv ar sugera în mod incorect că
costul procurării este de fapt disponibilă pentru a acoperi alte cheltuieli.
Reclamantul nu a negat că a luat acest credit și că a cheltuit această sumă
pentru procurarea unui telefon. Atât creditul cât și cheltuiala a fost reflectă de către
Comisie în aceeași sumă. Aceste operațiuni, care sunt în aceeași mărime, nu au
schimbat cu nimic soldul reclamantului. A fost reflectată la cheltuieli doar suma
restituită în 2022 pentru credit. Nereflectarea creditului obținut pentru telefon la
22
cheltuieli ar însemna că reclamantul deține această sumă, ceea ce nu corespunde
realității. Prin urmare, această obiecție a reclamantului este neîntemeiată.
d. Înregistrarea la cheltuieli a depunerilor pentru jocuri de noroc
Pentru anii 2021-2022 sunt relevante depozitele pentru jocurile de noroc.
CSM a stabilit că, în 2021, reclamantul a efectuat depuneri în contul jocurilor de
noroc de 484.660 de lei. În 2022, acesta a efectuat depuneri de 254.714 de lei.
CSM a subscris concluziei Comisiei că în anii 2021-2022 reclamantul a depus în
conturile de jocuri de noroc suma totală de 739.374 de lei, în condițiile în care
venitul salarial total în aceeași perioadă a fost de 518.317 de lei. Reclamantul a
susținut în ședința Curții Supreme de Justiție din 08 august 2024 că este vorba de
o eroare. Suma reală a depunerilor la jocurile de noroc era de fapt mult mai mică.
El a susținut că va prezenta documente suplimentare solicitate de la compania
Loteria Națională a Moldovei pentru a confirma eroarea. La ședința din 08 august
2024 nu a fost închisă cercetarea judecătorească, pentru a permite reclamantului
să prezinte această informație. Timp de peste cinci luni, reclamantul nu a prezentat
instanței de judecată informația dată. La ședința din 14 februarie 2025, reclamantul
nu s-a prezentat și a solicitat continuarea examinării cauzei în lipsa sa, fără a anexa
ceva la dosar. În asemenea circumstanțe, argumentul reclamantului cu privire la
reținerea nejustificată la cheltuieli a sumei de 739.374 de lei este neîntemeiat.
e. Tratamentul discriminator la validarea veniturilor
Reclamantul a invocat că a fost tratat diferențiat de către CSM și de către
Comisie în comparație cu Irina Iacub, care de asemenea candida pentru CSJ. În
privința ultimei, Comisia a acceptat o sumă de 3.000 de euro ca împrumut de la
sora sa, care a muncit peste hotare. Completul notează, în primul rând, că în cauza
Iacub, Comisia nu a acceptat donația nedocumentată pretins oferită de sora
doamnei Iacub, iar versiunea reclamantului este eronată. În cazul doamnei Iacub a
fost accept un împrumut de 1.000 de euro luat de la un prieten și un credit de 2.000
de euro obținut de la o bancă. Comisia a confirmat că prietenul putea oferi acel
împrumut. De asemenea, suma împrumutată nu era determinată pentru evaluare.
Creditul de la bancă era documentat și a fost restituit.
Completul, de asemenea, notează că nu orice tratament diferențiat este
contrar legii. Legea interzice doar discriminarea, adică tratarea diferită a grupurilor
de persoane în baza unui anumit criteriu, fără o justificare obiectivă și rezonabilă
(a se vedea art. 2 al Legii nr. 121/2012). Reclamantul nu a explicat în baza cărui
criteriu el a fost discriminat, ceea ce slăbește și mai mult argumentul cu privire la
discriminare.
Chiar dacă un tratament discriminator ar fi avut loc, aceasta nu înseamnă
automat că reclamantul trebuie să beneficieze de același tratament ca și celălalt
grup cu care se compară. Nu este exclus ca în cazul celuilalt grup actul
administrativ să fi fost greșit, iar în cazul grupului din care face parte reclamantul
el este corect. Prin urmare, atunci când se invocă aspecte cu privire la tratamentul
23
diferențiat, examinarea contestației se va limita oricum la aspectele care rezultă
din art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65, adică la cele care puteau duce la promovarea
(în cazul hotărârii CSM de nepromovare) sau nepromovarea (în cazul hotărârii
CSM de promovare) evaluării.
Ținând cont și cele menționate în para. 74, 77 și 80, în cel mai favorabil
scenariu pentru reclamant, cheltuielile reclamantului puteau fi reduse cu 32.529.89
de lei (23.642+8.887.89), iar veniturile puteau crește cu 31.520 de lei. Soldul
negativ total constatat de CSM în cazul reclamantului era de 560.454 de lei.
Deducerea sumei de 64.049.89 (32.529.89 + 31.520) din soldul negativ total nu-l
poate reduce de până la pragul de promovarea evaluării externe de 234.000 de lei
admisibil conform art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65. Din acest motiv, CSJ
respinge argumentele reclamantului în ceea ce privește integritate financiară.
ii. Aspectele de etică referitoare la implicarea în jocuri de noroc
Reclamantul a contestat concluziile din hotărârea CSM cu referire la
practicarea de către acesta a jocurilor de noroc. El a invocat că practicarea jocurilor
de noroc a fost un lucru privat, iar câștigurile din anii 2019, 2021 și 2022 au fost
incluse în declarațiile de avere și nu a văzut nici o reacție a publicului larg din care
să rezulte că acțiunile sale au afectat imaginea justiției. Aceste argumente au fost
invocate și în cadrul procedurii de evaluare. El a mai invocat că CSM nu putea
prelua concluzia Comisiei cu referire la prezența unor simptome de tulburări legate
de jocuri de noroc, în condițiile în care membrii CSM și membrii Comisiei nu sunt
medici.
Completul notează că reclamantul nu i se constată în calitate de dubiu
încălcarea eticii prin faptul că ar fi obținut venituri din jocurile de noroc, ci modul
în care reclamantul, în calitate de judecător, a recurs la jocurile de noroc.
Reclamantul inițial a declarat că ar fi jucat numai ocazional, ulterior recunoscând
569 de depuneri în jocuri de noroc într-un interval de 659 de zile. Reclamantul a
practicat jocuri de noroc foarte frecvent începând cu anul 2021. În perioada anilor
2021-2023 el a efectuat peste 900 de depuneri în valoare totală de 1.115.748 lei.
În anii 2021-2022, sumele utilizate în acest scop (739.374 de lei) au depășit
semnificativ veniturile salariale (534.422 de lei). De asemenea, 128 de depuneri
au fost efectuate în timpul orelor de lucru.
Completul este de acord cu reclamantul că practicarea jocurilor de noroc de
către un judecător nu este interzisă în Republica Moldova. Totuși, aceasta poate
ridica probleme din perspectiva eticii. Depunerile constante, aproape zilnice, pe o
perioadă de peste doi ani, și sumele folosite în jocurile de noroc, care depășesc
venitul total al reclamantului, crează o percepție puternică de vulnerabilitate
financiară, sau chiar dependență. Aceste circumstanțe pot crea în percepția unui
observator independent imaginea unui judecător cu comportament iresponsabil,
potențial vulnerabil sau chiar expus unor influențe externe, mai ales în contextul
în care reclamantul susține că recurgea la ajutor de la fosta soție și de la foștii socri
pentru a acoperi cheltuielile de bază. Completul este de acord că folosirea în
24
jocurile de noroc a sumelor ce depășesc venitul său, în lipsa unor economii,
coroborat cu riscul sporit de pierdere în jocurile de noroc și cu necesitatea de a
întreține trei copii minori, creează vulnerabilități care sunt greu de imaginat ca
fiind compatibile cu funcția de judecător. Faptul că 128 de depuneri au fost
realizate în timpul orelor de serviciu fortifică această constatare. Această
vulnerabilitate este consolidată de comportamentul reclamantului în perioada în
care a avut loc evaluarea. Acesta a continuat să facă plăți pentru jocurile de noroc
până în septembrie 2023, deși în mai 2023 reclamantul și-a depus candidatura
pentru funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție și cunoștea că va fi supus
unei verificări minuțioase în cadrul evaluării externe. Aceste acțiuni constituie o
încălcare gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor, și
anume art. 5 alin. (1) și (10) din Codul de etică și conduită profesională a
judecătorilor.
Recurgerea de către reclamant la jocurile de noroc depășește limitele unui
divertisment ocazional acceptabil. În perspectiva unui observator obiectiv s-ar
putea crea percepția că subiectul este o persoană iresponsabilă din punct de vedere
financiar, care ar fi putut să-și creieze datorii majore din cauza pierderii de bani în
urma practicării jocurilor de noroc. Cu adevărat, din informația obținută de
Comisie de la Loteria Națională a Moldovei, în anii 2021-2022, reclamantul a făcut
depuneri în jocurile de noroc de 739.374 de lei și a extras doar 173.672 de lei, ceea
ce reprezintă mai puțin de 24% din sumele depuse. Deși nu este exclus de unele
sume depune în anii 2021-2022 au fost extrase după 31 decembrie 2022, când s-a
finalizat perioada pentru care a fost evaluat reclamantul, suma mică retrasă până
la 31 decembrie 2022 oricum poate sugera pierderea unor sume importante de bani
de către reclamant la jocurile de noroc. Reclamantul nu a prezentat argumente care
să răstoarne această aparență, deși a promis să o facă la ședinta din 08 august 2024.
Cu privire la argumentul reclamantului potrivit căruia Comisia nu putea să
stabilească prezența unor simptome de tulburări de jocuri de noroc, completul
notează că în pag. 30 din raport, se regăsește o notă de subsol care cuprinde
definiția „tulburării de joc de noroc”, preluată din Clasificarea Internațională a
Bolilor publicată de Organizația Mondială a Sănătății. Totuși, din conținutul para.
117 din raport, rezultă că Comisia a utilizat această trimitere în scopul argumentării
că orice joc de noroc poate provoca consecințe negative atât pentru viața privată,
cât și pentru cea profesională. Comisia nu a verificat existența simptomelor și nu
a concluzionat asupra prezenței tulburării respective, ci doar s-a limitat la
evaluarea consecințelor asupra vieții profesionale a reclamantului. Comisia nu a
constatat existența tulburării de jocuri de noroc, ci a analizat un comportament
obiectiv (frecvența depunerilor, valoarea mizelor, efectuarea plăților în timpul
orelor de lucru etc.) din perspectiva standardelor de conduită profesională.
Prin urmare, concluzia CSM că, prin practicarea jocurilor de noroc,
reclamantul a încălcat grav normele de etică și conduită profesională a
judecătorilor, nu este făcută cu depășirea limitelor dreptului discreționar.
25
iii. Aspectele de etică referitoare la nedeclararea conflictelor de interese
În perioada 2018-2022, reclamantul a ieșit din Republica Moldova spre
Ucraina de cinci ori împreună cu doi avocați. Potrivit reclamantului, ei au călătorit
în Ucraina în scop de odihnă. El a menționat că călătoriile au fost o pură
coincidență, reclamantul nefiind în relații de prietenie cu aceștea. Ei doar erau
cunoscuți și periodic treceau frontiera de stat împreună, atunci când traseul lor
corespundea. În orice caz, reclamantul se odihnea într-un alt hotel decât avocații.
Reclamantul susține că nu există probe privind lipsa sa de imparțialitate la
examinarea celor 22 de cauze. Potrivit lui, doar în două cauze au fost adoptate
hotărâri favorabile avocaților. Completul reiterează că imparțialitatea se referă la
suficiența fundamentării aparenței de lipsă de imparțialitate, nu la finalitatea
procesului. Pentru a decide dacă există un motiv legitim să se suspecteze că un
judecător nu este imparțial, punctul de vedere al persoanei vizate este relevant, dar
nu joacă un rol decisiv. Elementul determinant este dacă temerile persoanei în
cauză pot fi considerate ca fiind justificate în mod obiectiv (a se vedea Micallef v.
Malta, § 96 și Morice v. Franța, § 76,). Astfel, argumentul reclamantului că „nu
există probe” privind lipsa de imparțialitate este irelevant. Ceea ce contează este
percepția rezonabilă a părtinirii, generată de comportamentul judecătorului.
Deși subiectul afirmă că avocații erau doar „simple cunoștințe”,
acest argument nu este susținut de materialele cauzei. Reclamantul susține că el a
fost de acord să călătorească cu automobilele avocaților, care mergeau în aceeași
direcție. Completul notează că nu este vorba de o singură călătorie, ci de două.
Acceptarea de către judecător în mod repetat a unor asemenea călătorii putea trezi
dubii rezonabile unui observator obiectiv.
La 23 septembrie 2018, reclamantul, împreună cu G.O., în
automobilul ultimului, au ieșit din țară la ora 04 dimineața și au revenit împreună
în aceeași zi, aproape de miezul nopții. Itinerarul călătoriei din 23 septembrie 2018
(ora devreme la care a început călătoria și revenirea în țară seara târziu) exclude
versiunea reclamantului că, atunci, el a călătorit în Ucraina pentru odihnă. A doua
călătorie a avut loc între 11 și 13 octombrie 2019, de asemenea împreună cu
avocatul G.O., cu automobilul lui G.O. Reclamantul a revenit în țară cu același
automobil cu care a ieșit din Moldova, ceea ce poate vorbi cu o mare probabilitate
despre itinerarul comun al tuturor pasagerilor.
Completul mai notează că, cel puțin de două ori, avocații au ieșit din
țară în calitate de pasageri în automobilul reclamantului, la 16 iunie 2019 (avocatul
S.S.) și 01 ianuarie 2021 (avocatul G.O.) (a se vedea para. 33). La 23 iunie 2019,
avocatul S.S. a revenit în țară împreună cu reclamantul, în automobilul
reclamantului. La 10 ianuarie 2021, reclamantul a revenit în țară împreună cu
avocatul S.S., cu automobilul reclamantului. La 01 ianuarie 2020 reclamantul a
ieșit cu automobilul său din țară, fără a avea pasageri. La 10 ianuarie 2020
reclamantul a revenit în țară împreună cu avocatul S.S. Acest ultim aspect vorbește
26
în mod clar că judecătorul a fost de acord că avocații să călătorească cu el, și nu
invers, ca reclamantul să călătorească conform itinerarului avocaților.
Călătoriile din 01-10 ianuarie 2020 și 01-10 ianuarie 2021 au durat
mai mult de o săptămână, și au avut loc în perioada sărbătorilor de iarnă. Aceste
fapte vorbesc despre existența unor relații mult mai strânse decât relații
profesionale obișnuite dintre un judecător și avocați. Mai mult, potrivit Comisiei,
cei doi avocați activează în același birou. Ieșirea din țară în perioada sărbătorilor
de iarnă a reclamantului având ca pasager un avocat și intrarea în țară cu un alt
avocat în calitate de pasager poate vorbi despre o relație strânsă cu ambii avocați.
Reclamantul nu a oferit o explicație plauzibilă pentru aceste călătorii, ceea ce
adaugă credibilitate versiunii reținute de Comisie și de către CSM.
În anii 2018-2022, reclamantul, în calitate de judecător, a examinat
cel puțin 24 de cauze în care are implicați cei doi avocați cu care a călătorit peste
hotare. Cel puțin 22 dintre acestea au fost examinate după prima călătorie peste
hotare împreună cu avocații. În niciuna dintre aceste cauze, reclamantul nu a făcut
declarații de abținere. Potrivit articolelor 50 alin. (1) lit. e) și 52 alin. (1) din Codul
de procedură civilă și 4 alin. (1) lit. a) din Legea 178 /2014, în circumstanțele
identificate, legea îi impunea judecătorului obligația să se abțină și să dezvăluie
potențialul conflict de interese în procedurile în care erau implicați acești avocați,
precum și să lase problema clarificării acestei chestiuni în mâinile unui alt
judecător. Chiar dacă soluțiile judiciare au fost legale, faptul că judecătorul nu s-a
abținut de la examinarea acestor cauze, deși era obligat să o facă, este suficient
pentru a reține o încălcare a principiului imparțialității, care subminează încrederea
publicului în justiție.
Completul este de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia
reclamantul a încălcat grav normele de etică prevăzute de art. 4 alin. (3) din Codul
de etică și conduită profesională a judecătorilor când nu a declarat abținere de la
examinarea cauzelor în care au fost implicați cei doi avocați.
iv. Alte argumente invocate
Reclamantul consideră că acțiunea urmează a fi admisă pe motiv că
membrul Comisiei, dna Lavly Perling, era membru de partid, ceea ce contravine
art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 65/2023.
Completul notează, în primul rând, că raportul Comisiei nu duce
automat la nepromovarea evaluării. Nepromovarea evaluării de către reclamant a
fost constatată prin hotărârea CSM, ca urmare a examinării în procedură
contradictorie a constatărilor Comisiei. Completul de asemenea reiterează că
Raportul Comisiei, în ceea ce privește necorespunderea cu criteriul de integritate
financiară a fost adoptat cu votul majorității celor șase membri ai Comisiei.
Constatarea a cel puțin unui dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării
externe (a se vedea para. 68). Reclamantul nu a explicat cum acest aspect, chiar
dacă ar fi fost întemeiat, ar fi schimbat decizia în cauza sa.
27
Completul notează în continuare că Legea nr. 180/2023 a explicat
sfera de aplicare a restricției art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 65/2023. Legea nr.
180/2023 a fost adoptată la 07 iulie 2023, până la adoptarea de către Comisie a
raportului în privința reclamantului. Potrivit Legii nr. 180/2023, cerința de a fi
membru de partid se referă doar la membrii naționali ai Comisiei. Prin urmare,
acest argument este vădit neîntemeiat.
CSJ notează că, atât în contestație, cât și în poziția scrisă prezentată
de reclamant, nu s-au regăsit argumente care ar putea răsturna concluziile Comisiei
și CSM cu privire la cele trei motive distincte pentru a constata conformitatea cu
criteriile de integritate stabilite de art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) Legea
65/2023. Drept consecință, acțiunea este respinsă ca neîntemeiată.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 195 din Codul
administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 18 alin. (21) pct. 1)
al Legii nr. 65/2023,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge contestația depusă de Andrian Ciobanu împotriva hotărârii CSM nr.
385/25 din 02 iulie 2024.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Vladislav Gribincea
Stella Bleșceaga
28