3-18/24 — Anularea actului administrativ

În anul 2023, reclamantul s-a înscris în concursul pentru funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție (CSJ). Pentru a fi admis la acest concurs, candidatul urmează să promoveze evaluarea prevăzută de Legea nr. 65/2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție (Legea nr. 65).

La 14 mai 2024, Comisia Vetting (Comisia) a recomandat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) ca reclamantul să nu promoveze evaluarea.

La 25 iunie 2024, reclamantul a participat la ședința CSM la care a fost discutat raportul Comisiei. Conform înregistrării video a ședinței CSM, până la adoptarea hotărârii, CSM a discutat cu reclamantul aproximativ o oră despre dubiile stabilite în raportul Comisiei, iar reclamantul a reiterat argumentele sale prezentate Comisiei. Hotărârea motivată a CSM a fost comunicată prin email reclamantului pe 12 iulie 2024.

La 02 iulie 2024, CSM a acceptat raportul Comisiei de Evaluare și a constatat nepromovarea evaluării de către reclamant, deoarece acesta nu corespundea criteriilor de integritate financiară și etică. CSM a reținut că evaluarea a fost desfășurată de Comisie cu respectarea procedurii, iar argumentele reclamantului nu sunt convingătoare. CSM a preluat motivarea expusă de Comisie și a constatat că toate dubiile descrise în raport și-au găsit confirmare, iar reclamantul nu corespunde cu criteriile stabilite la art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65/2023.

La 15 iulie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ și solicită anularea acesteia și a Raportului Comisiei și dispunerea reevaluării sale de către Comisie. Cererea de chemare în judecată este depusă împotriva CSM, iar Comisia figurează în cerere ca persoană terță.

Cauza a fost distribuită pentru examinare completului compus din judecătorii Stela Procopciuc, Stella Bleșceaga și Diana Stănilă. Din cauza aflării judecătorului 1 Diana Stănilă în concediu, ultima a fost substituită de judecătorul supleant Vladislav Gribincea.

La 01 august 2024, CSM a depus referință la contestația înaintată de reclamant. La 05 august 2024, și Comisia a depus referință. Ambii au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

CSJ a convocat părțile în ședință la 08 august 2024. Reclamantul a pledat singur cauza în fața CSJ. Reprezentantul CSM nu s-a prezentat, iar Comisia a fost reprezentată de către avocații Daniel Cobzac și Carolina Cebeș. La această ședință, instanța a admis cererea reclamantului privind ridicarea excepției de neconstituționalitate pentru controlul constituționalității art. 11 alin. (2), alin. (3), art. 17 alin. (2), art. 17 alin. (4) și alin. (5) precum și art. 18 alin. (21) pct. 2) și alin. (22) din Legea nr. 65. Instanța a suspendat examinarea cauzei. La 16 ianuarie 2025, Curtea Constituțională a adoptat hotărârea nr. 2/2025, în care a recunoscut constituționale majoritatea prevederilor contestate.

Părțile au fost convocate pentru 14 februarie 2015 în ședință. La ședință s- au prezentat reprezentantul CSM, Olesea Ciobanu, și reprezentantul Comisiei, avocatul Daniel Cobzac. Reclamantul a solicitat continuarea examinării cauzei în lipsa sa. Instanța a respins cererea reclamantului privind reluarea examinării cauzei în fond și a trecut la pledoarii, în care au luat cuvântul reprezentanții prezenți. ÎN FAPT a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie 11. „În vederea asigurării integrității judecătorilor CSJ și a sporirii încrederii societății în activitatea acesteia și în sistemul justiției”, la 30 martie 2023 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 65. Conform acestei legi, toți judecătorii CSJ și candidații pentru funcția de judecător al CSJ sunt supuși evaluării externe. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora. Evaluarea începe cu solicitarea Comisiei adresată candidatului să depună Comisiei declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, un chestionar de etică și o declarație despre persoanele apropiate care activează sau au activat în ultimii cinci ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public.

În primăvara lui 2023, reclamantul s-a înscris în concursul pentru funcția de judecător al CSJ. La 24 august 2023, Comisia a solicitat reclamantului completarea declarațiilor și a chestionarului menționate în paragraful precedent. Acestea au fost prezentate Comisiei la 28 august 2023.

Având în vedere că evaluarea reclamantului a început în anul 2023, criteriul prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) (justificarea averii) a fost evaluat pentru perioada 2011-2022, iar pragul averii nejustificate peste care se consideră că persoana nu a promovat evaluarea a fost stabilit conform salariului mediu lunar prognozat pe economie din anul 2023. În anul 2023, acesta a fost de 11.700 lei, iar pragul în cazul reclamantului a fost de 234.000 lei. 2

La 12 octombrie 2023, Comisia a solicitat reclamantului clarificări cu privire la unele aspecte și prezentarea informațiilor suplimentare. Potrivit reclamantului, el nu a recepționat întrebările transmise. La 17 octombrie 2023, Comisia a solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare. Reclamantul a răspuns în termen de această dată. La 06 noiembrie 2023, Comisia a solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare, iar reclamantul a răspuns Comisiei în termen. La 14 noiembrie 2023, Comisia a solicitat din nou reclamantului să prezinte informații suplimentare, iar reclamantul a răspuns în termen și de această dată.

La 04 ianuarie 2024, Comisia i-a comunicat reclamantului că are dubii în ceea ce privește integritatea financiară și respectarea criteriilor etice de către acesta. El a fost invitat la audierea programată pentru 15 ianuarie 2024.

La 15 ianuarie 2024, reclamantul a fost audiat de către Comisie în ședință publică. Acesta a solicitat la 05 ianuarie 2024 ca audierea să nu fie publică, însă Comisia a respins solicitarea. După audiere, la 19 și 25 aprilie 2024, reclamantul a prezentat documente suplimentare. Comisia le-a inclus în dosarul de evaluare.

La 14 mai 2024, cu vot unanim, Comisia a aprobat raportul de evaluare în privința reclamantului. Comisia a constatat că cheltuielile reclamantului pentru anii 2011-2013, 2020-2022 depășeau veniturile cu mai mult de 234.000 de lei. Comisia a mai stabilit dubii serioase determinate de faptul că, practicând jocurile de noroc, reclamantul a încălcat grav normele de etică și conduită profesională a judecătorilor. Un ultim aspect identificat de comisie privește dubiile serioase cu privire la respectarea de către reclamant a criteriului privind integritatea etică, determinate de faptul că acesta a admis conflicte de interese atunci când a examinat, fără a declara abținere, cazurile în care au fost implicați doi avocați cunoscuți ai reclamantului. Din acest considerent, Comisia a propus ca reclamantul să nu promoveze evaluarea externă din cauza necorespunderii cu criteriile stabilite la art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65. a. Dubiile privind integritatea financiară a reclamantului

Potrivit raportului, reclamantul a avut următorul sold negativ: Anul Venit (MDL) Cheltuieli (MDL) Sold negativ (MDL) Cheltuieli CCPNotă Total reclamant 2011 58.800 40.203 79.248 119.451 - 60.651 2012 71.460 38.365 74.654 113.019 - 41.559 2013 96.655 38.189 86.544 124.733 - 28.078 2020 499.806 478.583 118.224 596.807 - 97.001 2021 637.382 724.004 51.144 775.148 - 137.766 2022 328.160 459.839 63.720 523.559 - 195.339 3 Total sold negativ - 560.454 NOTĂ: Cheltuielile de Consum ale Populației, conform datelor Biroului Național de Statistică.

Ca urmare a analizei veniturilor și cheltuielilor gospodăriei reclamantului în perioada de evaluare, Comisia constată că acesta a acumulat un sold negativ total de 560.454 de lei. Această sumă depășește pragul de 20 salarii medii (234.000 de lei) prevăzut de art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65, ce echivalează cu lipsa de integritate financiară.

Andrian Ciobanu a obiectat cu privire la patru aspecte privind calcularea averii inexplicabile. Două aspecte sunt aplicabile mai multor ani în care a fost identificată o avere inexplicabilă: (a) respingerea cheltuielilor de consum pentru populație și includerea sprijinului financiar din partea socrilor și a fostei soții; și (b) calculele efectuate de Comisie legate de jocurile de noroc. Alte două aspecte ridicate de subiect se referă doar la unii ani, și anume la calcularea rambursării împrumutului în 2011 și presupusa atribuire eronată la cheltuieli a împrumutului de la „Easy Credit” în anul 2022.

Cu referire la respingerea generală a calculelor CCP și includerea sprijinului financiar din partea socrilor și a fostei sale soții, Comisia a stabilit că, la începutul perioadei de evaluare, gospodăria subiectului era formată din patru persoane: soția sa, doi fii și el însuși. La 24 mai 2015, în familia sa a apărut cel de-al treilea copil. La 07 aprilie 2020, subiectul a divorțat. Soția a acoperit cheltuielile pentru întreținerea copiilor în perioada 2021-2022. În scopul identificării CCP ale subiectului, Comisia a calculat că gospodăria subiectului a avut patru persoane între 2011-2015, cinci persoane între 2016-2019, patru persoane pentru 2020 și o persoană pentru 2021-2022. Subiectul a declarat că toate produsele alimentare principale (legume, carne, lapte, ouă, fructe și altele) erau aduse săptămânal de la socri. Aceștia creșteau animale, păsări și diverse culturi agricole. De asemenea, că socrii săi desfășurau activități pe bază de patentă și vindeau haine și încălțăminte. El lua de la ei haine și încălțăminte pentru dânsul, soție și copii, iar deseori soția acestuia lua bani pentru utilități. Comisia a stabilit existența unei patente de întreprinzător înregistrate pe soacra reclamantului, valabilă pentru perioada 08 iulie 2011 - 17 aprilie 2014, însă nu a putut confirma venitul real rezultat din ținerea livezilor, a fermei și din activitatea pe baza patentei. De asemenea, Comisia nu a putut stabili valoarea concretă a ajutorului financiar primit de gospodăria subiectului de la socri în fiecare an. Acesta nu a clarificat ce parte din CCP a fost acoperită de acest sprijin. În declarațiile sale de avere și interese personale pentru anii respectivi, reclamantul nu a declarat niciun sprijin financiar în calitate de venit. Comisia nu a dispus de suficiente informații pentru a concluziona că socrii reclamantului aveau capacitatea financiară de a acoperi cheltuielile de trai ale subiectului și, prin urmare, a soldului financiar negativ acumulat în perioada 2011- 2013 și 2020-2022. Datele acumulate de la SFS și ASP arată că gospodăria socrilor reclamantului a avut în mod constant un venit net total mai mic decât CCP. Comisia a respins argumentul reclamantului cu privire la CCP. 4

De asemenea, reclamantul a susținut că o anumită parte din cheltuielile de trai ale gospodăriei sale erau acoperite de fosta soție, care lucra peste hotare și transfera sau aducea bani cheltuiți ulterior pentru întreținerea copiilor. Potrivit reclamantului, începând cu 2019, fosta sa soție a muncit peste hotare în fiecare an timp de patru - șase luni anual. Deși Comisia a confirmat că fosta soție a reclamantului s-a aflat peste hotare în anumite perioade de timp în anii 2020-2022 și că a efectuat transferuri către reclamant, niciuna din sume nu l-a avut ca destinatar final, așa cum a confirmat acesta. Reclamantul nu a putut folosi aceste sume pentru a-și acoperi cheltuielile. După audiere, la 19 aprilie 2024, reclamantul a prezentat Comisiei documente suplimentare. Printre acestea se număra o declarație semnată de fosta sa soție în care se menționa că, după divorț, ei au împărțit cheltuielile gospodăriei. Potrivit acesteia, ei ar fi avut o înțelegere conform căreia ea urma să acopere în „totalitate” întreținerea ei și a copiilor, în timp ce subiectul urma să plătească leasingul și creditele bancare. Reclamantul a prezentat documente care arată veniturile obținute de fosta sa soție în perioada 2020-2022. Reclamantul a mai indicat că nu și-a dat seama că trebuia să declare în declarațiile sale de avere veniturile fostei soții, întrucât, după divorț, ei au continuat să se afle în relație de concubinaj. Comisia a considerat că este posibil ca fosta soție a subiectului să fi contribuit la întreținerea copiilor după divorț. Totuși, Comisia nu a fost convinsă că fosta soție a reclamantului avea mijloacele necesare pentru a acoperi cheltuielile ei medii și ale celor trei copii în 2020. Ținând cont de faptul că pentru anii 2021-2022 fosta soție a reclamantului a avut venituri care i-ar permite să acopere cheltuielile ei medii și ale copiilor, copiii au fost excluși din formula CCP calculate pentru gospodăria subiectului.

Cu referire la obiecțiile referitoarea la calculele legate de jocurile de noroc, Comisia a stabilit că, potrivit informațiilor furnizate de către „NGM Company” SRL, partenerul privat al Loteriei Naționale a Moldovei, subiectul a efectuat depuneri și a retras mijloace bănești dintr-un cont de joc deschis la 29 octombrie 2019 pe site-ul www.7777.md. Acest site este unicul portal web de jocuri de noroc autorizat în Republica Moldova. Comisia a analizat datele primite începând cu data la care subiectul a început să joace jocuri de noroc – 13 martie 2021, până la sfârșitul perioadei de evaluare – 31 decembrie 2022. În 2021, reclamantul a efectuat depuneri în contul jocurilor de noroc de 484.660 de lei și retrageri de 149.072 de lei. În 2022, acesta a efectuat depozite de 254.714 de lei și retrageri de 24.600 de lei. În perioada 2021-2022, suma totală a depozitelor a fost de 739.374 de lei, iar retragerile au fost de 173.672 de lei. Depozitele au fost efectuate prin intermediul următoarelor terminale/metode de plată: BPay, Qiwi, Factura.md, RunPay și Paynet. Reclamantul a invocat că nu a cheltuit sumele de bani indicate ca depozite pe contul de jocuri de noroc, deoarece a reinvestit întotdeauna banii pe care i-a retras din contul de jocuri de noroc, ceea ce înseamnă că a cheltuit pe jocuri de noroc doar 150.000 de lei; suma retrasă de 149.072 de lei trebuie adăugată de mai multe ori pentru a echilibra sumele cheltuite pe depozite; suma cheltuită de 5 484.660 de lei reprezintă rulajul sumelor depuse care include retragerile din contul de joc.

Comisia a remarcat faptul că reclamantul a confundat în explicația sa câștigurile și pierderile sale cumulate, care sunt distincte de retragerile și depozitele din contul de joc. Până când banii nu sunt depuși sau retrași din contul de jocuri de noroc, Comisia nu poate stabili un flux financiar care ar afecta în vreun fel stilul de viață al subiectului. Sumele din contul de jocuri de noroc pot fluctua în funcție de câștiguri sau pierderi, în timp ce banii retrași și depuși în contul de jocuri de noroc reprezintă sume fixe. Fiecare sumă retrasă sau depusă în contul de jocuri de noroc poate fi urmărită și este menționată o singură dată ca venit sau cheltuială. Totuși, explicația subiectului nu corespunde cu datele furnizate de „NGM Company” SRL. Comisia a primit informații detaliate care indică fiecare sumă retrasă și depozitată separat, care poate fi urmărită după data și ora operațiunii. Comisia a constatat că subiectul a început să joace în anul 2021 prin depunerea sumei de 66.850 de lei, apoi a retras suma de 44.000 de lei; a depus suma de 47.960 de lei, apoi a retras suma de 11.440 de lei; a depus suma de 12.800 de lei, apoi a retras suma de 15.312 de lei; a depus suma de 151,910 de lei și apoi a retras suma de 13.200 de lei. Depozitul inițial de 66.850 de lei nu putea fi acoperit de câștigurile din jocurile de noroc, deoarece această sumă precedă prima retragere. Mai mult, în timp ce retragerile și depozitele au fost aproape egale până la 11 mai 2021, ulterior situația s-a schimbat. Suma de 15.312 de lei retrasă la 11 mai 2021 nu ar fi putut acoperi următoarele depozite de jocuri de noroc de 151.910 de lei efectuate înainte de următoarea retragere, care a avut loc la 15 octombrie 2021. O analiză comprehensivă, perioadă cu perioadă, a depozitelor efectuate între retrageri demonstrează același lucru. Subiectul a cheltuit mai mult pe depozite decât a obținut din retrageri.

Comisia a concluzionat că explicația reclamantului cu privire la cheltuielile sale pentru jocurile de noroc nu are o bază factuală și nu are sens din punct de vedere matematic. Argumentul reclamantului conform căruia sumele depuse reprezintă o „sumă de rulaj” și că sumele retrase ar trebui să fie avute în vedere de mai multe ori pentru a acoperi depozitele sale de jocuri de noroc a fost respins.

Cu referire la calcularea rambursării împrumutului în 2011, reclamantul a susținut că, în 2011, a achitat pentru creditul ipotecar 39.631 de lei, nu 40.203 de lei, așa cum a menționat Comisia. El a susținut că a achitat acest credit în rate lunare fixe de 3.302 de lei. Potrivit informațiilor furnizate de OTP Bank, în anul 2011 subiectul a efectuat 11 plăți de 3.350 de lei și o plată de 3.400 de lei pentru rambursarea creditului ipotecar. Totalul acestor sume îl constituie 40.203 de lei. Din aceste motive, Comisia a respins obiecția subiectului și a constatat că, în orice caz, diferența de aproximativ 600 de lei nu modifică în mod semnificativ soldul negativ total.

Cu referire la presupusa atribuire eronată la cheltuieli a împrumutului de la „Easy Credit” în 2022, reclamantul a invocat că nu a primit creditul de 32,448 de 6 lei de la Easy Credit în numerar și că banii au mers direct pentru achiziționarea unui telefon. Comisia a înțeles că subiectul are în vedere faptul că suma respectivă nu trebuie menționată ca venit și/sau cheltuială pentru anul 2022. Comisia a reținut că, din perspectiva calculelor averii inexplicabile, atunci când subiectul primește un credit de consum care este transferat direct către vânzătorul bunului, suma împrumutată trebuie indicată deopotrivă ca venit și cheltuială. În cazul în care nu este menționată ca flux de intrare, ar însemna că Comisia a omis o sursă de venit. Dacă nu este menționată ca o cheltuială, la calcularea soldului dintre venituri și cheltuieli, împrumutul respectiv ar sugera în mod incorect că veniturile sale au fost disponibile pentru a acoperi alte cheltuieli decât telefonul cumpărat. Identificarea împrumutului atât ca venit, cât și ca cheltuială leagă împrumutul de achiziție. Prin urmare, Comisia a respins obiecția reclamantului.

CSM a subscris motivării Comisiei și a constatat că aceste dubii sunt suficiente pentru nepromovarea evaluării, respingând argumentele reclamantului. b. Dubiile referitoare la implicarea reclamantului în jocuri de noroc

Comisia a constatat că, în perioada de evaluare, reclamantul a practicat jocurile de noroc foarte des. Conform datelor furnizate de „NGM Company” SRL (Loteria Națională a Moldovei), reclamantul a efectuat 569 de depuneri în jocuri de noroc într-o perioadă de 659 de zile. Unele depuneri au fost făcute de judecător chiar în timpul orelor de lucru. Reclamantul a cheltuit la jocurile de noroc în medie cu 35% mai mult decât salariul total pe care l-a primit în aceeași perioadă (suma totală cheltuită la jocurile de noroc de subiect în 2021-2022 a fost de 739.374 de lei, când salariul său net total a fost de 534.422 de lei).

Reclamantul a continuat să facă plăți pentru jocurile de noroc chiar și după ce a candidat pentru postul de judecător la CSJ. Conform datelor furnizate de „NGM Company”, reclamantul a continuat să facă plăți până în septembrie 2023, iar candidatura pentru funcția de judecător la CSJ a înaintat-o în mai 2023. În timpul procedurii de evaluare, reclamantul și-a exprimat de mai multe ori regretul că a practicat jocurile de noroc și a menționat că a încetat să joace.

Reclamantul a susținut că pentru el practicarea jocurilor de noroc a fost o chestiune privată, iar câștigurile pe anii 2019, 2021 și 2022 au fost incluse în declarațiile de avere depuse la ANI. El nu a văzut nicio reacție din partea publicului referitor la imaginea justiției știrbită prin acțiunile sale. El a accesat Loteria Națională în timpul pauzei de muncă, timp de 10-15 min., ceea ce nu a afectat în nici un fel abilitățile sale profesionale, calitățile morale, și-a îndeplinit cu demnitate și corectitudine obligațiile de judecător, a depus eforturi atât în timpul orelor de muncă, cât și în zilele de odihnă.

Comisia a constatat că accesarea de către reclamant a jocurilor de noroc, prin intermediul Loteriei Naționale, a afectat în mod negativ încrederea în justiție și îl poziționează pe reclamant ca o persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar. Aceasta ar fi putut avea datorii în virtutea pierderii de bani și duce la 7 încălcarea gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor. Din perspectiva unui observator obiectiv, se putea crea percepția că reclamantul este o persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar, care ar fi putut avea datorii în virtutea pierderii de bani în urma practicării jocurilor de noroc. În condițiile în care, prin acțiunile sale, un judecător creează o astfel de percepție despre sine și în consecință afectează în mod negativ încrederea în justiție, aceste acțiuni au fost constatate de către Comisie ca încălcări grave a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor, și anume art. 5 alin. (1) și (10) din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor. c. Nedeclararea conflictelor de interese cu doi avocați

Comisia a stabilit că, în perioada 2018-2021, subiectul a trecut frontiera de cinci ori cu avocatul G.O. și de patru ori cu avocatul S.S. Trecerile de frontieră au avut loc cu ocazia deplasărilor în Ucraina. În total au avut loc cinci călătorii. Deplasările din 23 septembrie 2018 și 11 octombrie 2019 s-au realizat cu automobilul avocatului G.O., iar traversarea frontierei a fost efectuată în comun de reclamant și G.O., atât pe sensul de ieșire, cât și pe sensul de intrare. Deplasarea din perioada 16-23 iunie 2019 s-a realizat cu automobilul reclamantului, iar traversarea frontierei a fost efectuată în comun de reclamant, avocatul S.S. și judecătorul A.A., atât pe sensul de ieșire, cât și pe sensul de intrare. Deplasările din perioadele 01-10 ianuarie 2020 și 01-10 ianuarie 2021 s-au realizat cu automobilul reclamantului. În primul caz, reclamantul a traversat frontiera pe sensul de ieșire fără pasageri, iar în al doilea caz reclamantul a fost însoțit de avocatul G.O. și o altă persoană V.C. În ambele cazuri, la traversarea frontierei pe sensul de intrare, reclamantul a fost însoțit de avocatul S.S.

În toate cazurile, reclamantul a revenit în țară în calitate de șofer/pasager al aceluiași automobil cu care a ieșit de pe teritoriul Republicii Moldova.

De asemenea, Comisia a identificat cel puțin 24 de cazuri examinate în fond între 2018-2022 de către reclamant (în cadrul unui complet al instanței de apel) cu implicarea a cel puțin unuia din cei doi avocați. 22 de decizii au fost emise după prima lor călătorie.

Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu privire la constatările Comisiei și CSM-ului referitor la necomunicarea acestui aparent conflict de interese. El a recunoscut că se află în relații colegiale. Călătoriile erau sporadice. Chiar dacă călătoreau împreună, el se oprea într-un alt local, iar avocații își continuau călătoria mai departe.

Aspectul crucial este dacă un observator obiectiv ar putea concluziona că relația reclamantului cu cei doi avocați ar ridica dubii referitoare la obiectivitatea sa. Atât Comisia cât și CSM-ul au concluzionat că are dubii serioase cu privire la respectarea de către subiect a criteriilor etice, determinate de faptul că acesta a admis conflicte de interese atunci când a examinat cazurile în care au fost implicați avocații. Deși reclamantul a negat acest fapt, acesta ar trebuit să cunoască că, 8 potrivit art. 50 alin. (1) lit. e) și 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 178/2014, legea îi impunea să se abțină sau minimum să dezvăluie potențialul conflict de interese în procedurile în care erau implicați acești avocați și să se lase problema clarificării acestei chestiuni în mâinile altui judecător. Omisiunea reclamantului de a-și lua abținere de la examinarea acestor cauze a constituit o încălcare a principiului imparțialității, ceea ce, la rândul său, subminează încrederea publicului în justiție.

Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 11 alin. (2) și (3) ale Legii nr. 65. Alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a), care sunt relevante acestei cauze, prevăd următoarele: „(2) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate etică dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că: a) în ultimii 5 ani, acesta a încălcat grav regulile de etică și conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum și dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenției Europene pentru Drepturile Omului; b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilități și conflicte de interese incompatibile cu funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție. (3) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate financiară dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că: a) diferența dintre avere, cheltuieli și venituri, pentru ultimii 12 ani, depășește, în total, 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de Guvern pentru anul în care a început evaluarea judecătorului;” 9

Art. 16 alin. (3) și (4) al Legii nr. 65 prevăd următoarele: „(3) Raportul cu privire la evaluare conține faptele relevante, motivele și concluzia privind promovarea sau nepromovarea evaluării. (4) Se consideră că judecătorul nu a promovat evaluarea dacă s-a constatat existența unui sau mai multor temeiuri de necorespundere cu criteriile prevăzute la art.11.”

Modul de examinare a raportului Comisiei de către CSM este stabilit în art. 17 al Legii nr. 65. Partea relevantă a acestuia este următoarea: „(2) Prin hotărâre motivată, ... Consiliul Superior al Magistraturii: a) acceptă raportul cu privire la evaluare și constată promovarea sau nepromovarea evaluării; b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare a judecătorului, dacă constată circumstanțe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării; … ”

Art. 18 al Legii nr. 65 reglementează modul de examinare a contestațiilor împotriva hotărârilor CSM emise conform art. 17 din acea lege. Partea relevantă a art. 18 este următoarea: „(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la art.17 alin.(4) poate fi contestată de către judecătorul [inclusiv candidatul] vizat sau de către Comisia de evaluare la Curtea Supremă de Justiție în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii motivate a Consiliului Superior al Magistraturii. Depunerea contestației suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. (2) Contestația se depune la Curtea Supremă de Justiție și se examinează în termen de 30 de zile de un complet format din 3 judecători care au promovat evaluarea și nu au activat în cadrul Curții Supreme de Justiție până la data de 31 decembrie 2022." (21) Curtea Supremă de Justiție: 1) respinge contestația; 2) admite contestația și: a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Comisia de evaluare; b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Consiliul Superior al Magistraturii; c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea procedurii de evaluare. 10 (22) Curtea Supremă de Justiție admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării.”

La 16 ianuarie 2025, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea unor prevederi din Legea nr. 65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție și din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative. În para. 137 al hotărârii sale Curtea Constituțională a menționat următoarele despre limitele controlului judiciar al actelor emise ca urmare a evaluării externe: „137. Referitor la argumentul autorilor potrivit cărora competența instanței supreme ar fi limitată prin faptul că nu poate dispune reluarea procedurii de evaluare în cazul constatării unor erori în aprecierea probelor, Curtea a reținut că acest argument este invalidat prin articolele 18 alin. (2/2) din Legea nr. 65/2023 și 19 alin. (6) din Legea nr. 252/2023, care prevăd că contestația poate fi admisă doar dacă se constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării. Curtea nu a considerat că formularea acestui articol limitează în vreun fel competența Curții Supreme de Justiție de a examina hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii atât în fapt, cât și în drept. Prin urmare, Curtea nu a constatat incidența articolului 20 din Constituție. Pentru că nu a constatat incidența articolului 20, Curtea nu a examinat acest capăt al sesizării din perspectiva articolelor 23 și 54 din Constituție.”

Art. 4 din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie 2015 consacră principiul imparțialității. Partea relevantă a acestui articol este următoarea: „(3) Judecătorul se va abține de la oricare proces în care imparțialitatea sa ar putea fi pusă la îndoială într-un proces în care aceasta este ceruta de lege, inclusiv în cazurile în care, știe că el, personal sau ca custode, sau soțul său (soția) sau orice alte rude, au un interes financiar în obiectul disputei sau orice alt interes, care ar putea afecta rezultatul procesului.”

Art. 5 din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor se referă la principiul integrității. Partea relevantă a acestui articol este următoarea: „(1) Judecătorul va respecta cele mai înalte standarde de integritate și responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în instanțe. Este conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea aparența unui comportament corupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta ori primi 11 cadouri, favoruri sau beneficii pentru îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau în virtutea funcției deținute. … (10) Judecătorul își va organiza toate activitățile extrajudiciare astfel încît să mențină autoritatea și demnitatea funcției sale, precum și prestigiului sistemului judecătoresc.”

Comisia activează în baza regulamentului propriu de organizare și funcționare. Acesta este aprobat de Comisie și este publicat pe pagina web a Comisiei. Acesta prevede la p. 3.5 din Anexă că, la evaluarea averii, cheltuielile de consum ale populației stabilite anual de către BNS vor fi incluse la cheltuieli.

Cheltuielile de consum ale populației sunt estimate anual de către BNS în scopul stabilirii cheltuielilor reale de trai. Estimarea se face în baza chestionării a câteva mii de gospodării din mediul urban și rural. Cheltuielile sunt estimate prin completarea benevolă, în decursul unei luni, a unor chestionare detaliate cu privire la cheltuielile efectuate de către gospodărie. Completarea chestionarelor este verificată peste 15 zile de la începutul completării și la sfârșitul lunii de către operatori special instruiți în acest sens. Ulterior, datele din chestionare sunt verificate încă o dată și gospodăria poate fi rugată să ajusteze datele din chestionar în cazul unor inconsistențe evidente. În baza datelor colectate, sunt calculate costuri medii per persoană. Datele obținute sunt publicate de către BNS pe internet. BNS publică date privind cheltuielile din mediul urban și rural și separat pentru mun. Chișinău. Cheltuielile de consum sunt estimate per persoană, însă sunt oferite cheltuieli per persoană (care sunt mai mici) în cazul gospodăriilor cu mai multe persoane.

Clasificatorul cheltuielilor gospodăriilor casnice a fost elaborat de către BNS conform Clasificării Europene a Consumului Individual pe Destinații (COICOP 2013 5-Digit). Cheltuielile sunt divizate în următoarele 12 categorii: 1) produse alimentare și băuturi nealcoolice; 2) băuturi alcoolice și tutun; 3) îmbrăcăminte și încălțăminte; 4) locuințe, apă, electricitate și gaz; 5) mobilier, echipamente de uz casnic și întreținerea lor de rutină; 6) sănătate; 7) transportul; 8) comunicațiile; 9) recreere și cultură; 10) educație; 11) restaurante și hoteluri; 12) bunuri și servicii diverse.

La completarea chestionarelor, gospodăriile trebuie să indice cheltuielile exacte pe care le fac. În cazul primirii anumitor produse cu titlu gratuit, acestea trebuie estimate și indicate în chestionar drept cheltuieli efectuate. Conform BNS, marja de eroare a calculelor cheltuielilor de consum este de +/- 5%.

CPP include totalitatea cheltuielilor unei gospodării, grupate în funcție de destinația acestora (produse alimentare, băuturi alcoolice, tutun, îmbrăcăminte, încălțăminte, întreținerea locuinței, dotarea locuinței, îngrijire medicală și sănătate, transport, comunicații, agrement, învățământ, hoteluri, restaurante, cafenele etc., diverse). Fiecare categorie are o pondere procentuală distinctă în volumul total al 12 CCP. În tabelul următor sunt prezentate datele generate de CSJ în baza informației BNS privind cheltuielile pentru produsele alimentare, îmbrăcăminte și încălțăminte în mediul rural și urban, pentru o gospodărie compusă din patru persoane: Cheltuielile anuale pentru produsele alimentare, îmbrăcăminte și încălțăminte (gospodărie din patru persoane) Diferența Diferența Anul Mediul urban Mediu rural (lei) (% din CCP) 2011 39.542,4 31.123,2 8.419,2 14,3% 2012 39.451,2 33.556,8 5.894,4 8,24% 2013 44.616 38.424 6.192 7,15%

La 15 iulie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ. El solicită anularea acesteia și a Raportului Comisiei, și dispunerea reevaluării de către Comisia de evaluare. Potrivit reclamantului, hotărârea CSM este neîntemeiată, deoarece este preluată în totalitate poziția Comisiei. Cu referire la soldul negativ pentru anii 2011-2013 și 2020-2022, în sumă de 560.454 de lei, cheltuielile de consum pentru populație stabilite de BNS erau cu mult mai mari decât salariu primit. Perioada anilor 2020-2022 sa manifestat prin faptul că reclamantul a divorțat de soția sa la începutul anului 2020, dar a continuat să locuiască împreună cu aceasta în același apartament. Toate cheltuielile pe credit, leasing, întreținerea copiilor nu trebuie atribuite doar lui, întrucât soția acestuia a participat plenar la achitarea acestora. Veniturile neacceptate de Comisie a fostei soții pe parcursul anilor 2020-2022 face diferența stabilită în Raportul de evaluare, deoarece pe parcursul anului 2020 aceasta s-a aflat 107 zile în Italia, unde a lucrat la negru, primind în total suma de 4.200 de euro. De asemenea, în anul 2021, fosta soție a reclamantului a primit de la tatăl său cu titlu gratuit un ajutor financiar de 50.000 de lei. În 2022, ea a primit un salariu din țară suma de 40.594 de lei, iar pentru munca prestată în Germania a primit suma de 897 de euro. Pentru lucrul prestat în Italia, fosta soție a reclamantului a primit suma de 5.044 de euro oficial, iar pentru încă trei luni la negru a primit suma de 3.600 euro. De asemenea, ea a primit indemnizatia pentru copii din România în sumă de 11.229 RON. Astfel, pe parcursul anului 2022, aceasta a avut un venit de 276.300 de lei și un ajutor bănesc de la tatăl său în sumă de 50.000 de lei. Comisia neîntemeiat a respins parțial aceste venituri ale fostei soții, care a contribuit la obligațiile financiare față de bănci, leasing și întreținerea copiilor.

Cu referire la concluzia Comisiei și preluată în Hotărârea CSM privind încălcarea Codului de etică a judecătorului, prin accesarea Loteriei Naționale, reclamantul indică că accesarea Loteriei Naționale este un lucru legal, statul primește impozite din câștigurile obținute, iar Codul de etică și conduită 13 profesională a judecătorului nu-i interzice să se implice în activități generatoare de profit. Faptul accesării Loteriei Naționale în timpul orelor de muncă nu a afectat abilitățile sale profesionale sau morale, el și-a îndeplinit cu demnitate obligațiile de judecător și acest lucru se poate aprecia din volumul mare de dosare repartizate și examinate. Concluzia Comisiei, preluată de către CSM, privind existenței simptomelor de tulburări de jocuri de noroc, este eronată, membrii CSM și ai Comisiei nefiind medici care pot avea dreptul stabilirii unei astfel de diagnoze.

Referitor la necomunicarea conflictelor de interese în procesele cu participarea celor doi avocați și omisiunea de a-și lua abținere de la examinarea cauzelor în care participau aceștia, reclamantul indică că nu a avut relații de prietenie. Ei nu sunt rude. Tranzacții de orice gen cu aceștia reclamantul nu a avut. El nu avea și nici nu simțea că are obligații față de cei doi avocați care ar constitui motivul unor situații de imparțialitate. Ei erau doar cunoscuți, pentru care legea nu impune restricții de deplasare în aceeași mașină și nici obligația abținerii în cadrul examinării unor cauze în care aceștia sunt implicați. De asemenea, nu i-au fost prezentate probe care ar fi confirmat imparțialitatea sa la examinarea cauzelor cu participarea avocaților.

Reclamantul a invocat starea de incompatibilitate a membrului Comisiei de evaluare, Lavly Perling. Potrivit cererii, Lavly Perling, începând cu luna august 2022, este lidera Partidului Politic PAREMPOOLSED din Estonia. Aceasta reprezintă o stare de incompatibilitate de drept a membrului Comisiei de evaluare. În condițiile în care art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea 65 interzice ca membrul Comisiei de evaluare să fie parte dintr-un partid politic în ultimii trei ani, numirea acesteia în calitate de membru al Comisiei este ilegală.

În ședința CSJ din 08 august 2024, reclamantul a reiterat argumentele sale din cerere de chemare în judecată. El a menționat că CCP-ul urmează a fi diminuat din motiv că nu toate categoriile de cheltuieli au fost suportate de către acesta. Familia sa a fost ajutată de socrii săi cu toată îmbrăcămintea necesară și săptămânal cu produse alimentare, care acopereau 90% din necesități. Cu referire la perioada anilor 2011-2013, reclamantul a menționat că statul nu i-a asigurat minimul necesar de existență, iar Comisia a stabilit pentru această perioadă CCP mai mari decât salariul pe care l-a primit. Pentru perioada 2020-2022, Comisia și CSM nu au luat în considerare veniturile fostei sale soții obținute peste hotarele țării (Germania și Italia), în perioada în care aceasta a lucrat neoficial și venitul nu a fost documentat. În această perioadă (aproximativ opt luni cumulativ), salariul lunar al fostei soții era de aproximativ 1.200 de euro, bani care erau destinați întreținerii familiei în Moldova. În această perioadă, ea nu a suportat cheltuieli de cazare sau pentru produse alimentare, deoarece acestea erau suportate de angajator. Totuși, ea a suportat cheltuielile de transport (aproximativ 130 de euro tur-retur). Reclamantul nu a declarat aceste venituri, deoarece consideră că nu era obligat să o facă. Reclamantul a menționat că, în cazul candidatului Irina Iacub, Comisia a 14 acceptat sumele de bani nedocumentate primite de la o rudă care a lucrat neoficial în altă țară.

Cu referire la necomunicarea conflictelor de interese în procesele examinate cu participarea a doi avocați, reclamantul a explicat că nu s-a abținut de la examinarea cauzelor cu participarea celor doi avocați deoarece nu există o normă de procedură care să-l oblige să se abțină în asemenea circumstanțe. Corectitudinea și imparțialitatea reclamantului este demonstrată de faptul că, din cele 31 de apeluri examinate, doar două au fost admise, celelalte au fost respinse sau admise parțial. Soluțiile adoptate nu au fost avantajoase avocaților. Cu referire la călătoriile peste hotare, reclamantul a explicat că, în unele cazuri, pleca în Ucraina cu un avocat, dar având ca destinație locații diferite. În alte cazuri el pleca singur, însă se întoarce împreuna cu unul dintre acești avocați. Au fost cazuri în care plecau și se întorceau împreună, însă petreceau timpul în locații diferite. Reclamantul a clarificat că relația cu acești avocați era ocazională și s-a limitat la aceste deplasări în Ucraina.

Cu referire la practicarea jocurilor de noroc, reclamantul a menționat că nicio normă legală nu interzice judecătorului accesarea Loteriei Naționale. Motivarea Comisiei și CSM s-a bazat pe frecvența jocurilor de noroc. El a menționat că a accesat jocurile de noroc cu ajutorul telefonului, iar câștigurile au fost declarate în declarațiile prezentate ANI. Această activitate nu a influențat asupra hotărârilor judecătorești și asupra comportamentului său. b. Argumentele celorlalți participanți

În referință, CSM a notat că diferența dintre avere, cheltuieli și venituri care de 560.454 de lei pentru anii 2011-2013 și 2020-2022 s-a datorat faptului că Comisia în Raportul de evaluare a luat în calcul cheltuielile de consum pentru populație stabilite de BNS. Argumentul reclamantului precum că cheltuielile de consum pentru populație nu urmează a fi luate în calcul, deoarece toată întreținerea familiei (mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte) pentru perioada 2011-2013 a fost asigurată din sat, de la socri, care aveau toate necesare și care activau în bază de patentă și vindeau îmbrăcăminte și încălțăminte, CSM-ul l-a găsit neîntemeiat. Ajutorul financiar al socrilor nu se confirmă și nu au fost probate veniturile acestora din activitatea de întreprinzător (pe bază de patentă). Potrivit informațiilor SFS, socrii reclamantului au obținut venit sub limita indicată de reclamant de 100.000 - 150.000 de lei anual pe parcursul anilor 2011-2013. Rezultă că socrii reclamantului nu aveau capacitatea financiară de a acoperi cheltuielile de trai ale familiei reclamantului. Comisia a stabilit că, pentru anul 2020, venitul documentat al soției îl constituie 23.535 de lei, iar, conform informațiilor disponibile, subiectul evaluării nu a putut demonstra că fosta soție avea mijloacele necesare pentru a acoperi cheltuielile ei medii și ale celor trei copii. Neacceptarea surselor de venit de la fosta soție și părinții acesteia se datorează faptului că, în declarațiile de avere și interese personale pentru anii 2021-2022, reclamantul nu a declarat nici un sprijin financiar în calitate de venit. 15

Cu referire la dezacordul reclamantului cu concluziile Comisiei și CSM, în partea practicării jocurilor de noroc, CSM a reiterat că judecătorul a încălcat normele de etică și conduită profesională, iar comportamentul acestuia a fost contrar exigențelor de probitate profesională ale judecătorilor și ar fi putut afecta prestigiul profesiei. Caracterul grav al încălcării a fost analizat pe baza frecvenței jocurilor de noroc, a sumelor implicate și a faptului dacă jocurile de noroc au afectat activitatea profesională. Judecătorul a practicat jocurile de noroc mult mai des decât „ocazional”, așa cum susține reclamantul, oferind în această privință răspunsuri contradictorii. Acesta a practicat jocurile de noroc în timpul orelor de lucru de cel puțin 128 de ori, continuând să facă plăți chiar și după ce a candidat pentru postul de judecător la CSJ. Un observator obiectiv și-ar putea crea percepția că subiectul este o persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar, care ar fi putut avea datorii în virtutea pierderii de bani în urma practicării jocurilor de noroc. Această percepție lasă loc de vulnerabilități. În condițiile în care, prin acțiunile sale, un judecător creează o astfel de percepție despre sine și, în consecință, afectează în mod negativ încrederea în justiție. Aceste acțiuni pot fi considerate o încălcare gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor, fapt care este contrar criteriilor de integritate etică stabilite de art. 11 alin. (2) din Legea nr.

De asemenea, CSM consideră neîntemeiată obiecția referitoare la pretinsele constatări ale Comisiei privind prezența unor simptome de tulburări de jocuri de noroc, deoarece Comisia a invocat în general consecințele negative pe care le poate provoca orice joc de noroc. 60. Cu referire la necomunicarea conflictelor de interese, CSM a menționat că judecătorul a participat la examinarea cel puțin a 24 de cauze între 2018-2022 cu participarea a doi avocați. Împreună cu aceștia, judecătorul a trecut frontiera de patru și, respectiv, cinci ori în perioada anilor 2018 - 2021. Numărul de călătorii, durata acestora, coordonarea necesară pentru efectuarea lor și faptul că au fost efectuate în vehicule private ale avocaților ar pune sub semnul întrebării obiectivitatea și imparțialitatea subiectului. CSM a concluzionat că omisiunea subiectului de a-și lua abținere de la examinarea acestor cauze a constituit o încălcare a principiului imparțialității, ceea ce, la rândul său, subminează încrederea publicului în justiție. 61. Comisia a menționat că explicațiile reclamantului nu au fost suficiente pentru a înlătura dubiile constatate, solicitând respingerea contestației. Comisia a reiterat argumentele din Raportul de evaluare. Ea a mai menționat că, potrivit standardelor internaționale, în cazul evaluărilor externe extraordinare este admisibil de a aplica standardul probabilității ca nivel de probațiune, iar simpla îndoială ar fi suficientă pentru a nu recruta un candidat într-o funcție publică.

CSJ reiterează că evaluarea externă nu poate reprezenta o sarcină imposibil de realizat (mutatis mutandis Opinia Comisiei de la Veneția CDL-AD(2023)005, para. 73). Sursele din care judecătorii și procurorii pot obține venit sunt limitate prin lege, iar volumul lor de lucru face puțin probabilă obținerea unui venit considerabil în plus la salariu din categoriile de activități permise de lege. Prin urmare, ar putea fi nerezonabil de a cere judecătorului sau procurorului să confirme venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de consum atunci când venitul total al familiei sale este mai mic decât cheltuielile de consum ale populației, iar partenerul său este în imposibilitate să obțină venit sau un venit mai mare. 17 Deoarece pot obține cu ușurință venit din alte surse decât cel de la locul de lucru de bază și deoarece remunerarea acestora nu este fixă, această abordare nu este aplicabilă totuși avocaților sau profesorilor universitari. ii. Cazurile în care CSJ poate admite contestația

Art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65 prevede că CSJ poate admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare” sau că există „circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării” (a se vedea para. 42). Această prevedere a apărut în Legea nr. 65 după o hotărâre a Curții Constituționale din 14 februarie 2023, care se referea la prevederi similare din Legea nr. 26/2022.

În para. 83 al hotărârii Curții Constituționale din 14 februarie 2023 a fost menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei pentru „erori de procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat faptul ca controlul judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”. Curtea Constituțională a făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin v. Turcia (2020). În para. 131 al hotărârii respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă propunere a Comisiei sau la o hotărâre diametral opusă a CSM.

Prin urmare, competența CSJ la examinarea contestațiilor depuse conform Legii nr. 65 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ. Ea poate anula hotărârea CSM doar în cazurile menționate de Legea nr. 65.

CSJ poate ajunge la o concluzie diferită de cea a CSM sau a Comisiei. De exemplu, CSJ poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate de CSM nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65, CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența a cel puțin un dubiu prevăzut la art. 11 alin. (2) și (3) al acestei legi. b. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză

Reclamantul nu este de acord cu concluziile CSM privind diferența dintre cheltuieli și venituri (avere inexplicabilă) pentru anii 2011-2013 și 2020-2022; încălcarea normelor de etică și conduită profesională prin practicarea jocurilor de noroc; și nedeclararea conflictelor de interese în procesele examinate cu participarea a doi avocați. i. Cu privire la averea inexplicabilă 18

Reclamantul nu este de acord cu aplicarea CCP pentru anii 2011-2013, deoarece CCP depășesc salariul de judecător și acestea nu reflectă ajutorul socrilor de care a beneficiat gospodăria acestuia. El a susținut că toată întreținerea familiei sale (produse alimentare, încălțăminte, îmbrăcăminte) era asigurată de socri. În ședința de judecată, reclamantul a menționat că exista o înțelegere între familia sa și socrii săi că, din salariul de judecător, el va stinge creditul, iar socrii vor acoperi cheltuielile de întreținere. Când a fost întrebat despre cheltuielile anuale pe care le-a avut familia sa, reclamantul a menționat că, din produsele alimentare, 90% erau asigurate de la socrii săi. Totodată aceștia ofereau gratuit îmbrăcăminte și încălțăminte. De asemenea, ultimii l-au ajutat cu bani în anii 2021-2022. Ei desfășurau activitate pe bază de patentă și obțineau venituri mai mici de 300.000 de lei, pe care ei nu erau obligați să le declare. a. Cheltuielile de consum ale populației

În para. 47-49 este descrisă metodologia de calcul a cheltuielilor de consum ale populației. O asemenea metodologie poate genera rezultate credibile pentru a fi folosite pentru evaluarea externă. Această evaluare are limitările sale și acestea pot fi puse în discuție în contextul evaluării, însă doar la prezentarea de către subiectul evaluării a datelor credibile (hotărârea nr. 3-13/24, § 68).

În anul 2011-2012, familia judecătorului a obținut un venit salarial de 58.800 de lei și, respectiv, 71.460 de lei. În aceeași perioadă, cheltuielile de consum ale populației pentru o gospodărie formată din patru persoane au fost de 79.248 de lei și, respectiv, 74.654 de lei (a se vedea para. 18). Aceste valori depășesc veniturile judecătorului cu: 20.448 de lei în anul 2011 și 3.194 de lei în anul 2012. Având în vedere principiul reținut în para. 66, CSJ este de acord cu reclamantul că diferențele date nu îi pot fi imputate. Prin urmare, soldul negativ total poate fi diminuat, din acest motiv, cu 23.642 de lei.

În ceea ce privește argumentul privind reducerea CCP, în cazul reclamantului, din cauza ajutorului socrilor cu produse alimentare, încălțăminte și haine, reclamantul nu a oferit o metodologie detaliată de calcul a reducerilor sugerate. Un argument similar a fost examinat deja de către CSJ în hotărârea nr. 3- 13/24, în care CSJ a menționat următoarele: „68. … Posesia terenurilor agricole nu poate genera toate produsele alimentare de care are nevoie o persoană. Acest fapt poate reduce cheltuielile pentru alimentație, însă nu le poate exclude integral … . De asemenea, este improbabil pentru o familie cu copii care locuiește în mediul urban să se alimenteze exclusiv din produsele primite gratuit de la țară. Din aceste motive, CSJ respinge argumentul reclamantei potrivit căruia, în cazul său, trebuiau aplicate cheltuielile de consum propuse de el, care erau mult mai mici decât cele folosite de Comisie. 69. Argumentul reclamantei cu privire la excluderea cheltuielilor de alimentare din CCP nu poate fi acceptat. Dacă reclamanta ar fi probat 19 primirea gratuită a alimentelor, mai rațional putea fi aplicarea cheltuielilor de alimentare din mediul rural.”

Creșterea animalelor, păsărilor și posesia terenurilor agricole nu poate genera toate produsele alimentare de care are nevoie o gospodărie formată din doi adulți și doi copii. Este improbabil pentru o familie cu copii care locuiește în mediul urban să se alimenteze exclusiv din produsele primite gratuit de la țară (hotărârea nr. 3-13/24, § 68). Acoperirea tuturor cheltuielilor de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru întreaga familie, pentru o perioadă de câțiva ani, de către socri, nu este credibilă. Necesarul de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru patru persoane de gen diferit, inclusiv pentru copii aflați în creștere, este unul diversificat, continuu și adaptat sezonului. Acestea nu pot fi în mod rezonabil acoperite dintr- un singur sau câteva puncte de vânzare la piață, pe care, după cum susține reclamantul, le dețineau socrii săi. Este improbabil ca o familie să nu fi suportat niciun fel de cheltuială proprie pentru astfel de necesități de bază. Chiar și în ipoteza unor donații parțiale, acestea ar putea reduce într-o anumită măsură cheltuielile familiei, însă nu le pot exclude în totalitate. Având în vedere constatările de mai jos și ponderea cheltuielilor pentru încălțăminte și îmbrăcăminte în CCP, acest argument nu poate duce la reducerea soldului negativ până la nivelul admisibil pentru promovarea evaluării.

Având în vedere excluderea din para. 65, aplicarea CCP-ului din localitățile rurale pentru anul 2011 nu poate fi aplicată, iar pentru anul 2012 ea poate fi aplicată în mărimea diferenței (2.700 de lei) dintre reducerea CCP-ului ca urmare a coeficientului din localitățile rurale (5.894 de lei) și excluderea din para. 74 (3.194 de lei). Aplicarea reducerii de 7,15% în cazul anului 2013 din cauza aplicării CCP- ului din mediul rural scade soldul negativ al reclamantului cu 6.187,89 de lei. Prin urmare, suplimentar reducerii din para. 74, pentru anii 2012-2013, soldul negativ mai poate fi redus cu 8.887,89 de lei.

În ceea ce privește anii 2020-2022, reclamantul a invocat că o parte din cheltuielile de trai ale gospodăriei sale erau acoperite de fosta soție, care lucra peste hotare și transfera sau aducea bani care erau cheltuiți pentru întreținerea copiilor. Pentru anul 2020, reclamantul a contestat întreagă sumă a CCP (118.224 de lei), motivând că aceasta trebuie revizuită în condițiile în care soția acestuia a contribuit la întreținerea copiilor. Comisia a conchis că fosta soție a reclamantului nu avea suficiente venituri în anul 2020 pentru a acoperi cheltuielile de întreținere și a celor trei copii minori. Ea a obținut totuși un anumit venit, care va fi examinat în contextul măririi venitului reclamantului, și nu a reducerii CCP.

Atât Comisia, cât și CSM, au ajuns la concluzia că fosta soție a reclamantului a fost în măsură să acopere cheltuielile medii de trai pentru ea și cei trei copii minori în anii 2021-2022. Din acest motiv, pentru anii 2021-2022, copiii și fosta soție au fost excluși din formula de calcul a CCP. Completul ar vrea să menționeze totuși că îi este greu să creadă că un judecător în funcție nu a contribuit financiar cu nimic la întreținerea copiilor săi minori în anii 2021-2022. 20

Completul subliniază că în 2022 reclamantul a procurat un telefon mobil la prețul de 32.448 de lei (a se vedea para. 85). Procurarea unui telefon atât de scump contrazice poziția reclamantului că el a avut un trai modest și econom. b. ajutorul primit de reclamant de la fosta soție și părinții acesteia

Completul notează că în anul 2020 fosta soție a reclamantului s-a aflat peste hotare timp de 107 de zile (aproximativ trei luni și jumătate). Fosta soție s-a aflat peste hotare atât până în aprilie 2020, când reclamantul a divorțat (52 de zile), cât și după aceasta (55 de zile). Potrivit reclamantului, ea a lucrat la negru și a obținut un venit de 1.200 de euro lunar. Reclamantul susține că soția sa a obținut un venit total de 4.200 de euro. Comisia a validat doar 500 de euro din acest venit, pe care reclamantul i-a primit la 18 februarie 2020 prin transfer. Cealaltă sumă nu a fost acceptată din lipsa probelor documentare.

Fosta soția a reclamantului a plecat peste hotare pentru a obține un venit în plus. Potrivit reclamantului, în anul 2020, în timp ce soția se afla peste hotare, copiii au rămas să locuiască cu el. În asemenea circumstanțe, completul acceptă că o parte din venitul obținut de soție în 2020 a fost folosit pentru a întreține familia. Reclamantul nu a prezentat pentru a confirma mărimea venitului obținut de fosta lui soție, invocând că ea a lucrat la negru. Perioada scurtă pe care a lucrat-o în anul 2020 adaugă credibilitate declarației reclamantului. Mărimea salariului invocată de reclamant pare a fi rezonabilă în coraport cu venitul obținut de conaționalii noștri în Germania și Italia, în care a lucrat fosta soție. Chiar dacă salariul de 1.200 de euro lunar ar fi fost unul adevărat, este puțin probabil că fosta soție a reclamantului a lucrat toate cele 107 zile cât ea s-a aflat peste hotare. De asemenea, ea inevitabil a avut cheltuieli de transport internațional, unele cheltuieli de alimentare (chiar dacă susține că în Italia toate cheltuielile de alimentare au fost acoperite de familia la care lucra) și alte cheltuieli pe care persoanele le efectuează în astfel de călătorii, precum cheltuieli pentru telecomunicații, transport local, haine, etc. De asemenea, având în vedere că în anul 2020 reclamantul a divorțat, este puțin probabil că tot profitul obținut de soția sa a fost folosit în scopul acoperirii cheltuielilor comune, mai ales având în vedere că la începutul lui 2020 familia reclamantului avea economii de 98.000 de lei în conturi bancare și în numerar, iar în aprilie 2020 a fost înregistrat divorțul celor doi. Completul este totuși gata să accepte că jumătate (2.100 de euro) din cei 4.200 de euro au fost folosiți pentru acoperirea cheltuielilor de trai ale copiilor, care au locuit cu reclamantul cât fosta soție s-a aflat peste hotare. Având în vedere că 500 de euro au fost acceptați de Comisie și de CSM, acest fapt ar duce la diminuarea soldului negativ cu 1.600 de euro, adică cu 31.520 de lei.

Referitor la presupusul ajutor financiar din partea socrilor primit anii 2021 și 2022, Comisia a stabilit că veniturile socrilor în anii respectivi erau mai mici decât CCP. De asemenea, în anul 2021, reclamantul deja era divorțat. Datorită ajutorului primit de la fosta soție, Comisia a exclus din CCP cheltuielile pentru întreținerea copiilor. În asemenea circumstanțe, foștii socri, chiar dacă ar fi avut 21 resurse pentru a ajuta nepoții, nu ar fi avut vreun motiv de a ajuta reclamantul. Mai mult, salariul reclamantului în 2021, de 263.310 lei, era suficient pentru acoperirea majorității cheltuielilor acestuia, dacă ar fi excluse cheltuielile pentru jocurile de noroc. De asemenea, aceste ajutoare nu au fost declarate de reclamant, chiar dacă el era obligat să le declare. Din aceste motive, completul nu consideră că refuzul CSM de a accepta declarația reclamantului privind ajutorul primit de la foștii socri în anii 2021 și 2022 depășește limitele dreptului discreționar.

Cu referire la ajutorul financiar din partea fostei soții (60.000 de lei în 2021 și 92.000 de lei în 2022), altul decât cel oferit pentru întreținerea copiilor, reclamantul nu a confirmat prin documente primirea acestor sume. În lipsa unor astfel de dovezi, afirmația nu este convingătoare. Când a fost întrebat despre motivul nedeclarării acestor sume în declarațiile de avere anuale, reclamantul a comunicat că nu avea această obligație, deoarece sumele primite anual nu depășeau 10 salarii medii pe economie. Interpretarea regulilor de declarare a averii oferită de reclamant este în mod vădit eronată. Cadourile primite de la fosta soție nu cad sub incidența art. 4 alin. (3) din Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale și nu sunt exceptate de la declarare. Mai mult, completul nu poate găsi o explicație plauzibilă din care o fostă soție ar face asemenea donații, când ea acoperă deja integral cheltuielile de trai ale copiilor comuni, iar reclamantul folosește sume foarte mari pentru jocurile de noroc. În plus, completul observă că reclamantul nu a menționat aceste sume nici în declarația de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, depusă la solicitarea Comisiei în temeiul art. 12 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65/2023. Prin urmare, nici în această parte, CSM nu a depășit limitele dreptului discreționar. c. Înregistrarea la cheltuieli a costului telefonului procurat

Reclamantul a mai obiectat cu referire la includerea sumei pentru achiziționarea unui telefon la capitolul cheltuieli. În opinia acestuia, suma împrumutului de 32.448 de lei de la „Easy Credit” a fost atribuită eronat la cheltuieli pentru anul 2022. În para. 97 din raport, Comisia a clarificat acest aspect, iar CSM a reținut că, din perspectiva calculelor averii inexplicabile, atunci când subiectul primește un credit de consum care este transferat direct către vânzătorul bunului, suma împrumutată trebuie indicată deopotrivă ca venit și cheltuială. În cazul în care nu este menționată ca flux de intrare, ar însemna că Comisia a omis o sursă de venit. Dacă nu este menționată ca o cheltuială, la calcularea soldului dintre venituri și cheltuieli, împrumutul respectiv ar sugera în mod incorect că costul procurării este de fapt disponibilă pentru a acoperi alte cheltuieli.

Reclamantul nu a negat că a luat acest credit și că a cheltuit această sumă pentru procurarea unui telefon. Atât creditul cât și cheltuiala a fost reflectă de către Comisie în aceeași sumă. Aceste operațiuni, care sunt în aceeași mărime, nu au schimbat cu nimic soldul reclamantului. A fost reflectată la cheltuieli doar suma restituită în 2022 pentru credit. Nereflectarea creditului obținut pentru telefon la 22 cheltuieli ar însemna că reclamantul deține această sumă, ceea ce nu corespunde realității. Prin urmare, această obiecție a reclamantului este neîntemeiată. d. Înregistrarea la cheltuieli a depunerilor pentru jocuri de noroc

Pentru anii 2021-2022 sunt relevante depozitele pentru jocurile de noroc. CSM a stabilit că, în 2021, reclamantul a efectuat depuneri în contul jocurilor de noroc de 484.660 de lei. În 2022, acesta a efectuat depuneri de 254.714 de lei. CSM a subscris concluziei Comisiei că în anii 2021-2022 reclamantul a depus în conturile de jocuri de noroc suma totală de 739.374 de lei, în condițiile în care venitul salarial total în aceeași perioadă a fost de 518.317 de lei. Reclamantul a susținut în ședința Curții Supreme de Justiție din 08 august 2024 că este vorba de o eroare. Suma reală a depunerilor la jocurile de noroc era de fapt mult mai mică. El a susținut că va prezenta documente suplimentare solicitate de la compania Loteria Națională a Moldovei pentru a confirma eroarea. La ședința din 08 august 2024 nu a fost închisă cercetarea judecătorească, pentru a permite reclamantului să prezinte această informație. Timp de peste cinci luni, reclamantul nu a prezentat instanței de judecată informația dată. La ședința din 14 februarie 2025, reclamantul nu s-a prezentat și a solicitat continuarea examinării cauzei în lipsa sa, fără a anexa ceva la dosar. În asemenea circumstanțe, argumentul reclamantului cu privire la reținerea nejustificată la cheltuieli a sumei de 739.374 de lei este neîntemeiat. e. Tratamentul discriminator la validarea veniturilor

Reclamantul a invocat că a fost tratat diferențiat de către CSM și de către Comisie în comparație cu Irina Iacub, care de asemenea candida pentru CSJ. În privința ultimei, Comisia a acceptat o sumă de 3.000 de euro ca împrumut de la sora sa, care a muncit peste hotare. Completul notează, în primul rând, că în cauza Iacub, Comisia nu a acceptat donația nedocumentată pretins oferită de sora doamnei Iacub, iar versiunea reclamantului este eronată. În cazul doamnei Iacub a fost accept un împrumut de 1.000 de euro luat de la un prieten și un credit de 2.000 de euro obținut de la o bancă. Comisia a confirmat că prietenul putea oferi acel împrumut. De asemenea, suma împrumutată nu era determinată pentru evaluare. Creditul de la bancă era documentat și a fost restituit.

Completul, de asemenea, notează că nu orice tratament diferențiat este contrar legii. Legea interzice doar discriminarea, adică tratarea diferită a grupurilor de persoane în baza unui anumit criteriu, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (a se vedea art. 2 al Legii nr. 121/2012). Reclamantul nu a explicat în baza cărui criteriu el a fost discriminat, ceea ce slăbește și mai mult argumentul cu privire la discriminare.

Chiar dacă un tratament discriminator ar fi avut loc, aceasta nu înseamnă automat că reclamantul trebuie să beneficieze de același tratament ca și celălalt grup cu care se compară. Nu este exclus ca în cazul celuilalt grup actul administrativ să fi fost greșit, iar în cazul grupului din care face parte reclamantul el este corect. Prin urmare, atunci când se invocă aspecte cu privire la tratamentul 23 diferențiat, examinarea contestației se va limita oricum la aspectele care rezultă din art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65, adică la cele care puteau duce la promovarea (în cazul hotărârii CSM de nepromovare) sau nepromovarea (în cazul hotărârii CSM de promovare) evaluării.

Ținând cont și cele menționate în para. 74, 77 și 80, în cel mai favorabil scenariu pentru reclamant, cheltuielile reclamantului puteau fi reduse cu 32.529.89 de lei (23.642+8.887.89), iar veniturile puteau crește cu 31.520 de lei. Soldul negativ total constatat de CSM în cazul reclamantului era de 560.454 de lei. Deducerea sumei de 64.049.89 (32.529.89 + 31.520) din soldul negativ total nu-l poate reduce de până la pragul de promovarea evaluării externe de 234.000 de lei admisibil conform art. 11 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 65. Din acest motiv, CSJ respinge argumentele reclamantului în ceea ce privește integritate financiară. ii. Aspectele de etică referitoare la implicarea în jocuri de noroc

Reclamantul a contestat concluziile din hotărârea CSM cu referire la practicarea de către acesta a jocurilor de noroc. El a invocat că practicarea jocurilor de noroc a fost un lucru privat, iar câștigurile din anii 2019, 2021 și 2022 au fost incluse în declarațiile de avere și nu a văzut nici o reacție a publicului larg din care să rezulte că acțiunile sale au afectat imaginea justiției. Aceste argumente au fost invocate și în cadrul procedurii de evaluare. El a mai invocat că CSM nu putea prelua concluzia Comisiei cu referire la prezența unor simptome de tulburări legate de jocuri de noroc, în condițiile în care membrii CSM și membrii Comisiei nu sunt medici.

Completul notează că reclamantul nu i se constată în calitate de dubiu încălcarea eticii prin faptul că ar fi obținut venituri din jocurile de noroc, ci modul în care reclamantul, în calitate de judecător, a recurs la jocurile de noroc. Reclamantul inițial a declarat că ar fi jucat numai ocazional, ulterior recunoscând 569 de depuneri în jocuri de noroc într-un interval de 659 de zile. Reclamantul a practicat jocuri de noroc foarte frecvent începând cu anul 2021. În perioada anilor 2021-2023 el a efectuat peste 900 de depuneri în valoare totală de 1.115.748 lei. În anii 2021-2022, sumele utilizate în acest scop (739.374 de lei) au depășit semnificativ veniturile salariale (534.422 de lei). De asemenea, 128 de depuneri au fost efectuate în timpul orelor de lucru.

Completul este de acord cu reclamantul că practicarea jocurilor de noroc de către un judecător nu este interzisă în Republica Moldova. Totuși, aceasta poate ridica probleme din perspectiva eticii. Depunerile constante, aproape zilnice, pe o perioadă de peste doi ani, și sumele folosite în jocurile de noroc, care depășesc venitul total al reclamantului, crează o percepție puternică de vulnerabilitate financiară, sau chiar dependență. Aceste circumstanțe pot crea în percepția unui observator independent imaginea unui judecător cu comportament iresponsabil, potențial vulnerabil sau chiar expus unor influențe externe, mai ales în contextul în care reclamantul susține că recurgea la ajutor de la fosta soție și de la foștii socri pentru a acoperi cheltuielile de bază. Completul este de acord că folosirea în 24 jocurile de noroc a sumelor ce depășesc venitul său, în lipsa unor economii, coroborat cu riscul sporit de pierdere în jocurile de noroc și cu necesitatea de a întreține trei copii minori, creează vulnerabilități care sunt greu de imaginat ca fiind compatibile cu funcția de judecător. Faptul că 128 de depuneri au fost realizate în timpul orelor de serviciu fortifică această constatare. Această vulnerabilitate este consolidată de comportamentul reclamantului în perioada în care a avut loc evaluarea. Acesta a continuat să facă plăți pentru jocurile de noroc până în septembrie 2023, deși în mai 2023 reclamantul și-a depus candidatura pentru funcția de judecător la Curtea Supremă de Justiție și cunoștea că va fi supus unei verificări minuțioase în cadrul evaluării externe. Aceste acțiuni constituie o încălcare gravă a normelor de etică și conduită profesională a judecătorilor, și anume art. 5 alin. (1) și (10) din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor.

Recurgerea de către reclamant la jocurile de noroc depășește limitele unui divertisment ocazional acceptabil. În perspectiva unui observator obiectiv s-ar putea crea percepția că subiectul este o persoană iresponsabilă din punct de vedere financiar, care ar fi putut să-și creieze datorii majore din cauza pierderii de bani în urma practicării jocurilor de noroc. Cu adevărat, din informația obținută de Comisie de la Loteria Națională a Moldovei, în anii 2021-2022, reclamantul a făcut depuneri în jocurile de noroc de 739.374 de lei și a extras doar 173.672 de lei, ceea ce reprezintă mai puțin de 24% din sumele depuse. Deși nu este exclus de unele sume depune în anii 2021-2022 au fost extrase după 31 decembrie 2022, când s-a finalizat perioada pentru care a fost evaluat reclamantul, suma mică retrasă până la 31 decembrie 2022 oricum poate sugera pierderea unor sume importante de bani de către reclamant la jocurile de noroc. Reclamantul nu a prezentat argumente care să răstoarne această aparență, deși a promis să o facă la ședinta din 08 august 2024.

Cu privire la argumentul reclamantului potrivit căruia Comisia nu putea să stabilească prezența unor simptome de tulburări de jocuri de noroc, completul notează că în pag. 30 din raport, se regăsește o notă de subsol care cuprinde definiția „tulburării de joc de noroc”, preluată din Clasificarea Internațională a Bolilor publicată de Organizația Mondială a Sănătății. Totuși, din conținutul para. 117 din raport, rezultă că Comisia a utilizat această trimitere în scopul argumentării că orice joc de noroc poate provoca consecințe negative atât pentru viața privată, cât și pentru cea profesională. Comisia nu a verificat existența simptomelor și nu a concluzionat asupra prezenței tulburării respective, ci doar s-a limitat la evaluarea consecințelor asupra vieții profesionale a reclamantului. Comisia nu a constatat existența tulburării de jocuri de noroc, ci a analizat un comportament obiectiv (frecvența depunerilor, valoarea mizelor, efectuarea plăților în timpul orelor de lucru etc.) din perspectiva standardelor de conduită profesională.

Prin urmare, concluzia CSM că, prin practicarea jocurilor de noroc, reclamantul a încălcat grav normele de etică și conduită profesională a judecătorilor, nu este făcută cu depășirea limitelor dreptului discreționar. 25 iii. Aspectele de etică referitoare la nedeclararea conflictelor de interese

În perioada 2018-2022, reclamantul a ieșit din Republica Moldova spre Ucraina de cinci ori împreună cu doi avocați. Potrivit reclamantului, ei au călătorit în Ucraina în scop de odihnă. El a menționat că călătoriile au fost o pură coincidență, reclamantul nefiind în relații de prietenie cu aceștea. Ei doar erau cunoscuți și periodic treceau frontiera de stat împreună, atunci când traseul lor corespundea. În orice caz, reclamantul se odihnea într-un alt hotel decât avocații.

Reclamantul susține că nu există probe privind lipsa sa de imparțialitate la examinarea celor 22 de cauze. Potrivit lui, doar în două cauze au fost adoptate hotărâri favorabile avocaților. Completul reiterează că imparțialitatea se referă la suficiența fundamentării aparenței de lipsă de imparțialitate, nu la finalitatea procesului. Pentru a decide dacă există un motiv legitim să se suspecteze că un judecător nu este imparțial, punctul de vedere al persoanei vizate este relevant, dar nu joacă un rol decisiv. Elementul determinant este dacă temerile persoanei în cauză pot fi considerate ca fiind justificate în mod obiectiv (a se vedea Micallef v. Malta, § 96 și Morice v. Franța, § 76,). Astfel, argumentul reclamantului că „nu există probe” privind lipsa de imparțialitate este irelevant. Ceea ce contează este percepția rezonabilă a părtinirii, generată de comportamentul judecătorului.

Deși subiectul afirmă că avocații erau doar „simple cunoștințe”, acest argument nu este susținut de materialele cauzei. Reclamantul susține că el a fost de acord să călătorească cu automobilele avocaților, care mergeau în aceeași direcție. Completul notează că nu este vorba de o singură călătorie, ci de două. Acceptarea de către judecător în mod repetat a unor asemenea călătorii putea trezi dubii rezonabile unui observator obiectiv.

La 23 septembrie 2018, reclamantul, împreună cu G.O., în automobilul ultimului, au ieșit din țară la ora 04 dimineața și au revenit împreună în aceeași zi, aproape de miezul nopții. Itinerarul călătoriei din 23 septembrie 2018 (ora devreme la care a început călătoria și revenirea în țară seara târziu) exclude versiunea reclamantului că, atunci, el a călătorit în Ucraina pentru odihnă. A doua călătorie a avut loc între 11 și 13 octombrie 2019, de asemenea împreună cu avocatul G.O., cu automobilul lui G.O. Reclamantul a revenit în țară cu același automobil cu care a ieșit din Moldova, ceea ce poate vorbi cu o mare probabilitate despre itinerarul comun al tuturor pasagerilor.

Completul mai notează că, cel puțin de două ori, avocații au ieșit din țară în calitate de pasageri în automobilul reclamantului, la 16 iunie 2019 (avocatul S.S.) și 01 ianuarie 2021 (avocatul G.O.) (a se vedea para. 33). La 23 iunie 2019, avocatul S.S. a revenit în țară împreună cu reclamantul, în automobilul reclamantului. La 10 ianuarie 2021, reclamantul a revenit în țară împreună cu avocatul S.S., cu automobilul reclamantului. La 01 ianuarie 2020 reclamantul a ieșit cu automobilul său din țară, fără a avea pasageri. La 10 ianuarie 2020 reclamantul a revenit în țară împreună cu avocatul S.S. Acest ultim aspect vorbește 26 în mod clar că judecătorul a fost de acord că avocații să călătorească cu el, și nu invers, ca reclamantul să călătorească conform itinerarului avocaților.

Călătoriile din 01-10 ianuarie 2020 și 01-10 ianuarie 2021 au durat mai mult de o săptămână, și au avut loc în perioada sărbătorilor de iarnă. Aceste fapte vorbesc despre existența unor relații mult mai strânse decât relații profesionale obișnuite dintre un judecător și avocați. Mai mult, potrivit Comisiei, cei doi avocați activează în același birou. Ieșirea din țară în perioada sărbătorilor de iarnă a reclamantului având ca pasager un avocat și intrarea în țară cu un alt avocat în calitate de pasager poate vorbi despre o relație strânsă cu ambii avocați. Reclamantul nu a oferit o explicație plauzibilă pentru aceste călătorii, ceea ce adaugă credibilitate versiunii reținute de Comisie și de către CSM.

În anii 2018-2022, reclamantul, în calitate de judecător, a examinat cel puțin 24 de cauze în care are implicați cei doi avocați cu care a călătorit peste hotare. Cel puțin 22 dintre acestea au fost examinate după prima călătorie peste hotare împreună cu avocații. În niciuna dintre aceste cauze, reclamantul nu a făcut declarații de abținere. Potrivit articolelor 50 alin. (1) lit. e) și 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă și 4 alin. (1) lit. a) din Legea 178 /2014, în circumstanțele identificate, legea îi impunea judecătorului obligația să se abțină și să dezvăluie potențialul conflict de interese în procedurile în care erau implicați acești avocați, precum și să lase problema clarificării acestei chestiuni în mâinile unui alt judecător. Chiar dacă soluțiile judiciare au fost legale, faptul că judecătorul nu s-a abținut de la examinarea acestor cauze, deși era obligat să o facă, este suficient pentru a reține o încălcare a principiului imparțialității, care subminează încrederea publicului în justiție.

Completul este de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia reclamantul a încălcat grav normele de etică prevăzute de art. 4 alin. (3) din Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor când nu a declarat abținere de la examinarea cauzelor în care au fost implicați cei doi avocați. iv. Alte argumente invocate

Reclamantul consideră că acțiunea urmează a fi admisă pe motiv că membrul Comisiei, dna Lavly Perling, era membru de partid, ceea ce contravine art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 65/2023.

Completul notează, în primul rând, că raportul Comisiei nu duce automat la nepromovarea evaluării. Nepromovarea evaluării de către reclamant a fost constatată prin hotărârea CSM, ca urmare a examinării în procedură contradictorie a constatărilor Comisiei. Completul de asemenea reiterează că Raportul Comisiei, în ceea ce privește necorespunderea cu criteriul de integritate financiară a fost adoptat cu votul majorității celor șase membri ai Comisiei. Constatarea a cel puțin unui dubiu este suficient pentru nepromovarea evaluării externe (a se vedea para. 68). Reclamantul nu a explicat cum acest aspect, chiar dacă ar fi fost întemeiat, ar fi schimbat decizia în cauza sa. 27

Completul notează în continuare că Legea nr. 180/2023 a explicat sfera de aplicare a restricției art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 65/2023. Legea nr. 180/2023 a fost adoptată la 07 iulie 2023, până la adoptarea de către Comisie a raportului în privința reclamantului. Potrivit Legii nr. 180/2023, cerința de a fi membru de partid se referă doar la membrii naționali ai Comisiei. Prin urmare, acest argument este vădit neîntemeiat.

CSJ notează că, atât în contestație, cât și în poziția scrisă prezentată de reclamant, nu s-au regăsit argumente care ar putea răsturna concluziile Comisiei și CSM cu privire la cele trei motive distincte pentru a constata conformitatea cu criteriile de integritate stabilite de art. 11 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (3) lit. a) Legea 65/2023. Drept consecință, acțiunea este respinsă ca neîntemeiată.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 18 alin. (21) pct. 1) al Legii nr. 65/2023, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge contestația depusă de Andrian Ciobanu împotriva hotărârii CSM nr. 385/25 din 02 iulie 2024. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Vladislav Gribincea Stella Bleșceaga 28