3ra-314/24 — Contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
3ra-314/24 — Contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Viorel Cociug,
reprezentat de avocatul Eduard Melnic,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Viorel Cociug către Agenția Proprietății Publice, terț ÎS „Stațiunea
Tehnologico-Experimentală Maximovca” (în proces de insolvabilitate) cu
privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-314/24
NR. PIGD 2-20142547-2ra-03042024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. V. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău: jud. V. Negru, E. Palanciuc, A. Roșu
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Viorel Cociug, reprezentat de avocatul Eduard
Melnic,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stanilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 12 noiembrie 2020, Eduard Melnic a depus cerere de chemare în
judecată către Agenția Proprietății Publice, terț Î.S. „Stațiunea Tehnologico-
Experimentală „Maximovca” solicitând, suspendarea executării și anularea
ordinului nr. 41-P din 5 octombrie 2020 „Cu privire la încetarea contractului
de management între Fobdator și directorul interimar al Î.S. „Stațiunea
Tehnologico- Experimentală „Maximovca” (în procedura de insolvabilitate);
restabilirea lui Viorel Cociug în funcția de director interimar al Î.S.
„Stațiunea Tehnologico- Experimentală „Maximovca”; compensarea
prejudiciului moral în cuantum 50 000; compensarea cheltuielilor de
judecată. Totodată, a fost solicită aplicarea măsurilor de asigurare prin
interdicția operării modificărilor (f. d. 4-9, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că în
baza contractului de management nr.19 din 17.05.2016, ordinului Institutului
științifico-practic de biotehnologii în zootehnie și medicină veterinară
nr. 27-c din 17.05.2016, începând cu 17.05.2016, temporar, până la
desemnarea prin concurs a administratorului întreprinderii, a fost numit în
funcția de director interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca”.
În baza hotărârii Guvernului nr.902 din 06.11.2017 ”Cu privire la
organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice”, începând cu data
de 10.11.2017, atribuțiile de fondator al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca” au fost preluate de către Agenția Proprietății
Publice, care, în conformitate cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 246 din
22.11.2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală,
1
are competența de a desemna și elibera din funcție administratorul
întreprinderii de stat.
Reclamantul a relevat, că până la transmiterea ÎS ”Stațiunea
Tehnologico-Experimentală Maximovca” în gestiunea Agenției Proprietății
Publice, în baza hotărârii Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2016 (Dosar
nr. 2i-447/16), în privința ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca” a fost intentată procedura de insolvabilitate, care este în
derulare până în prezent, fiind suspendată activitatea organelor de conducere
ale întreprinderii cu ridicarea dreptului de administrare.
A menționat reclamantul că prin ordinul Agenției Proprietății Publice
nr.41-P din 05.10.2020 ”Cu privire la încetarea contractului de management
între Fondator și directorul interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca” (în procedura de insolvabilitate din
25.07.2016), s-a ordonat următoarele: „1. Se preavizează dl Viorel Cociug,
director interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca” despre încetarea Contractului de management intre Fondator
și directorul interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca” nr.19 din 17.05.2016, la data de 06.11.2020; 2. A înceta
Contractul de management între Fondator și directorul interimar al ÎS
”Stațiunea Tehnologico-Experimentala Maximovca” nr.19 din 17.05.2016,
dl Viorel Cociug, la data de 06.11.2020; 3. Domnului Viorel Cociug i se vor
calcula și achita din contul ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca”, toate plățile ce i se cuvin, conform prevederilor actelor
normative în vigoare; 4. Organul executiv al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca”, va asigura instituirea comisiei de predare-
primire a ștampilelor, actelor și bunurilor întreprinderii, cu întocmirea
actului de predare-primire respectiv; 5. Se pune în sarcina dlui Viorel
Cociug depunerea declarației de avere și interese personale, in termen de
30 zile din data intrării în vigoare a prezentului ordin; 6. Direcția
administrare corporativă va aduce la cunoștință dlui Viorel Cociug, sub
semnătură, prevederile prezentului ordin; 7. În cazul dezacordului cu
prezentul ordin, în conformitate cu art.164 alin.(1), art.165 alin.art.166 Cod
administrativ nr. 116/2018, dl Viorel Cociug este în drept sa se adreseze cu
cerere prealabilă, în termen de 30 de zile de la comunicare sau notificare,
către Agenția Proprietății Publice, MD-2012, Chișinău, Piața Marii
Adunări Naționale, nr.1; 8. Controlul asupra executării prezentului ordin se
pune in sarcina Directorului general adjunct, dlui Corneliu Soltan.”
2
Viorel Cociug, a susținut că reieșind din conținutul ordinului, acesta
a fost bazat pe prevederile art.263 lit. c) din Codul Muncii nr.154/2003; art.7
alin.(3) și art. 9 alin. (6) din Legea nr. 246/2017 cu privire la întreprinderea
de stat și întreprinderea municipală; Regulamentului cu privire la
organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.902/2017; pct.7.3 din Contractul de management
între Fondator și directorul interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca” nr. 19 din 17.05.2016.
A susținut reclamantul, că ordinul Agenției Proprietății Publice
nr. 41-P din 05.10.2020 în conformitate cu prevederile art.10 al.(1) Cod
administrativ, este un act administrativ individual, emis de autoritatea
publică pentru reglementarea unui caz individual, cu scopul de a produce
nemijlocit efecte juridice prin încetarea raporturilor juridice de muncă, iar
din punct de vedere al categoriei actelor administrative individuale, stabilite
de art.11 alin. (1) Cod administrativ, ordinul este unul defavorabil, deoarece
îi afectează dreptul la muncă.
Reclamantul a înaintat cerere prealabilă în adresa Agenției Proprietății
Publice la data de 20.10.2020, prin care a solicitat anularea integrală a
ordinului. Prin referința nr.14-05-5697 din 05.11.2020, s-a respins cererea
prealabilă înaintată ca fiind inadmisibilă. Astfel, reclamantul a considerat că,
soluționarea cererii prealabile a avut loc cu încălcarea modului stabilit de
art.168 Cod administrativ.
Viorel Cociug a susținut că, potrivit conținutului referinței nr.14-05-
5697 din 05.11.2020, rezultă, că ordinul nr. 41-P din 05.10.2020, a fost emis
din motivul admiterii unei încălcări grave, însă admiterea unei încălcări
grave a legislației nu este abordată în ordinul nr. 41-P din 05.10.2020, or,
acesta stipulează clar temeiul concedierii: prevederile art. 263 lit. c) Codul
muncii (în alte cazuri prevăzute de contractul individual de muncă): pct.7.3
din Contractul de management între Fondator și directorul interimar al ÎS
”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca” nr.19 din 17.05.2016.
A indicat că actul administrativ individual scris, în conformitate cu
art.31 Cod administrativ, trebuie să fie motivat. Din conținutul ordinului din
05.10.2020, se distinge clar, că încetarea raporturilor juridice de muncă este
motivată prin prisma prevederile art.263 alin. c) Codul Muncii (în alte cazuri
3
prevăzute de contractul individual de muncă); pct.7.3 din Contractul de
management între Fondator și directorul interimar al ÎS ”Stațiunea
Tehnologico- Experimentală Maximovca” nr. 19 din 17.05.2016.
A precizat că, desfacerea, din inițiativa angajatorului, a contractului de
management nr. 19 din 17.05.2016, încheiat între Fondator și directorul
interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca”, nu
stabilește expres care din cazurile stipulate în pct.7.3. al contractului au servit
temei pentru eliberarea directorului interimar din funcție, până la desemnarea
prin concurs a administratorului ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală
Maximovca”, acesta fiind posibil de constatat doar potrivit referinței din
05.11.2020, admiterea unei încălcări grave a legislației.
Consideră că la emiterea actului administrativ, Agenția Proprietății
Publice a încălcat prevederile art. 94 Cod administrativ, care stipulează în
mod imperativ că, înainte de emiterea unui act administrativ individual
defavorabil pentru un participant, participantul are dreptul să fie audiat în
legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi
emis. Caracterul ilegal al actului administrativ individual emis, ține de
încălcarea competenței strict reglementate de art.7 alin.(3) din Legea cu
privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, în conformitate
cu care, fondatorul întreprinderii de stat eliberează din funcție
administratorul întreprinderii de stat doar în cazul când există propunerea
Consiliului de administrație, ceea ce nu se regăsește în cazul dat.
Reclamantul a considerat, că o astfel de propunere a Consiliului de
administrație nu poate exista din simplu motiv că, activitatea organelor de
conducere a întreprinderii de stat, conform actului judecătoresc din
11.07.2016, este suspendată, iar în conformitate cu art.8 alin.(9) din Legea
cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, în legătură
cu inițierea procesului de insolvabilitate în privința ÎS „Stațiunea
Tehnologico-Experimentală Maximovca”, care derulează până în prezent,
consiliul de administrație nu activează, deoarece împuternicirile membrilor
au încetat de drept.
În opinia reclamantului, încălcările constatate urmează a fi catalogate
drept vicii deosebit de grave, care afectează dreptul la muncă, fapt care
constituie temei pentru declararea nulității actului administrativ individual.
4
De asemenea, indică reclamantul că, desfacerea raporturilor juridice
de muncă din inițiativa angajatorului, în baza actului administrativ contestat,
care în opinia sa are un caracter ilegal, servește temei pentru operarea
modificărilor în Registrul de stat al persoanelor juridice la Capitolul
”Administrator”, în conformitate cu art. 34 ale Legii nr. 220-XVI din
19.10.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali, acestea fiind în vigoare din momentul
înregistrării lor.
Reclamantul a invocat că prin destituirea în mod ilegal din funcție,
i-a fost cauzat un prejudiciu moral, exprimat prin retrăiri, suferințe morale.
Normele de drept, statuate în art.90 din Codul muncii, obligă angajatorul, în
cazul eliberării nelegitime din serviciu, de a compensa prejudiciul moral
cauzat, care nu poate fi mai mic decât un salariu mediu lunar al salariatului.
În acest context, pretinde încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000
lei, acesta fiind unul echitabil, care urmează a fi reparat de către angajator.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 30 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Viorel
Cociug către Agenția Proprietății Publice privind anularea ordinului nr. 41-
P din 5 octombrie 2020 „Cu privire la încetarea contractului de management
între Fondator și directorul interimar al Î.S. „Stațiunea Tehnologico-
Experimentală „Maximovca” (în procedura de insolvabilitate); restabilirea
lui Viorel Cociug în funcția de director interimar al Î.S. „Stațiunea
Tehnologico- Experimentală „Maximovca”; compensarea prejudiciului
moral în cuantum 50 000; compensarea cheltuielilor de judecată. (f. d. 94,
102-114, vol. I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 8 octombrie 2021, Viorel Cociug, a declarat apel nemotivat (f. d.
100, vol. I), împotriva hotărârii din 30 septembrie 20231 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 17 decembrie 2021 a declarat apel motivat,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii de admiterea a cererii de
chemare în judecată depusă de Viorel Cociug (f. d. 144-146, vol. I).
5
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a
fost declinată competența la examinarea în ordine de apel a cauzei civile nr.
3a-973/22 în favoarea judecătorilor completelor specializate în materie civilă
de drept comun ale Curții de Apel Chișinău (f. d.182, 183-186 ).
Prin încheierea din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a
fost ridicat conflict negativ de competență (f. d. 190-191).
Prin încheierea din 25 ianuarie 2023 a Curții Supreme de Justiție, s-a
constatat competența completului specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții de Apel Chișinău (f. d. 190-191).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Viorel Cociug împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău sediul Rîșcani din 30 septembrie 2021 (f. d. 217, 218-234, vol. I).
Completul specializat în examinarea cauzelor de contencios
administrativ al Curții de Apel Chișinău, analizând legalitatea hotărârii
pronunțate de către instanța de fond în raport cu prevederile art.225 Cod
administrativ, a menționat că aceasta urmează a fi menținută, or, prima
instanța a elucidat și constatat pe deplin circumstanțele cauzei, a verificat și
apreciat obiectiv, probele prezente la materialele cauzei, stabilind corect
circumstanțele de fapt și aplicând corect legislația pertinentă ce guvernează
raportul litigios.
Instanța de apel, a remarcat că potrivit clauzei contractuale înserate în
pct. 7 al contractului de management între Fondator și directorul interimar al
întreprinderii de Stat ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală ”Maximovca”
nr.19 din 17.05.2016, părțile semnatare au stabilit că: „7.1. În cazul
modificării esențiale a condițiilor de administrare conform actelor
normative, fiecare dintre părți are dreptul să inițieze modificarea sau
completarea prezentului Contract. Modificările și completările vor fi
perfectate printr-un acord adițional semnat de părți. Dacă una din părți
6
refuză să încheie acordul respectiv, ea este obligată să argumenteze în scris
refuzul său. 7.2. Acțiunea prezentului Contract încetează: - la data expirării
termenului Contractului; - prin acordul părților; - din inițiativa
Fondatorului sau a Administratorului până la expirarea termenului
Contractului; - în alte temeiuri prevăzute de legislația Republicii Moldova.
7.3. Administratorul poate fi eliberat din funcție, cu preavizarea lui în scris
cu o lună înainte, iar prezentul Contract poate fi reziliat din inițiativa
Fondatorului până la expirarea termenului de valabilitate în cazul: -
lichidării întreprinderii; - încălcării repetate, pe parcursul unui an, de către
Administrator a obligațiilor sale contractuale; - dacă anterior au fost
aplicate sancțiuni disciplinare; - unei încălcări grave de către Administrator
a legislației sau obligațiilor contractuale; - în baza altor temeiuri prevăzute
de legislația muncii a Republicii Moldova; 7.4. Administratorul are dreptul
la demisie înainte de expirarea termenului contractului individual de muncă,
cu informarea în scris a Fondatorului, cu o lună înainte, în cazul: -
neexecutării sistematice de către Fondator a obligațiilor contractuale; -
adoptării de către Fondator a deciziilor ce conduc la limitarea competenței
sau încălcarea drepturilor Administratorului; - intervenției în activitatea
Administratorului care poate conduce sau a condus la rezultate economico-
fmanciare negative pentru întreprindere; - incapacității de muncă care
împiedică executarea obligațiilor contractuale; - altor motive întemeiate.”
Completul judiciar a considerat relevante la caz și reglementările legale
statuate la art.7 alin.(3) al Legii cu privire la întreprinderea de stat și
întreprinderea municipală nr. 246 din 23.11.2017, în conformitate cu care,
fondatorul întreprinderii de stat desemnează și eliberează din funcție
administratorul întreprinderii de stat, la propunerea consiliului de
administrație. Fondatorul întreprinderii de stat transmite atribuțiile de
administrare a patrimoniului și de desfășurare a activității de întreprinzător
administratorului în baza contractului individual de muncă. În acord cu art.9
alin.(6) din aceeași Lege, în cazul în care administratorul întreprinderii de
stat a admis încălcarea legislației în vigoare, consiliul de administrație
propune fondatorului sancționarea sau eliberarea din funcție a acestuia.
Cu referire la încetarea contractului de management între Fondator și
directorul ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală ”Maximovca (în
procedură de insolvabilitate din 25.07.2016) prin ordinul nr. 41-P din 5
octombrie 2020, Colegiul a reținut prevederile art.263 alin. c) din Codul
Muncii, art.7 alin.(3) și art.9 alin.(6) din Legea nr.246/2017 cu privire la
7
întreprinderea de stat și întreprinderea municipală, Regulamentul cu privire
la organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 902/2017, pct. 7.3 din Contractul de management
între Fondator și directorul interimar al ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca” nr. 19 din 17.05.2016.
Instanța de apel a subliniat că, reieșind din procesul-verbal de
constatare a refuzului confirmării prin semnătură a comunicării ordinului de
încetare a contractului individual de muncă din 06.10.2020, rezultă că Viorel
Cociug a luat cunoștință cu ordinul nr. 41-P din 05.10.2020, dar a refuzat să
confirme prin semnătură comunicarea actului administrativ.
Totodată, Colegiul a reținut demersul Comisiei Agricultură și Industrie
Alimentară CAI-04 nr. 241 din 22.07.2020, prin care s-a adus la cunoștință
Agenției Proprietății Publice faptul încălcării de către cet. Cociug Viorel a
regimului juridic de nedeclarare a averii, constatat prin decizia irevocabilă a
Curții de Apel Chișinău nr.3r-291/20 din 29.06.2020, care concomitent
constituie obiect al cauzei penale privind învinuirea în baza art.352/1 Cod
penal, aflate pe rolul Judecătoriei Anenii Noi (sediul Central), precum și
încălcării regimului juridic al conflictului de interese, coroborat cu
neexecutarea pe parcursul ultimilor doi ani a Planului procedurii de
restructurare, și a considerat necesar de a dispune încetarea raporturilor de
serviciu cu directorul interimar al ÎS ”STE Maximovca” Cociug Viorel bazat
pe contractul de management nr.19 din 17.05.2016 și desemnarea până la
organizarea concursului a unui alt director interimar care să dispună de studii
în domeniul de profil.
Instanța de apel a menționat decizia comitetului creditorilor (procesul-
verbal al ședinței comitetului creditorilor ÎS ”Stațiunea Tehnologico-
Experimentală Maximovca” (în procedură de restructurare) din 01.10.2020),
prin care s-a dispus: „.. a lua act de demersul Genției Proprietății Publice
nr. 05-05-4891 din 29 septembrie 2020 și a lăsa la discreția fondatorului
Agenția Proprietății Publice adoptarea deciziei privind demiterea
directorului interimar al ÎS STE „Maximovca”- Ciciug Viorel...”
Instanța de apel a specificat ca la baza încetării raportului de muncă a
fost încălcarea de către reclamantul/apelantul Cociug Viorel a pct.7.3 din
Contractul de management nr.19 din 17.05.2016, art. 263 alin. c) din Codul
Muncii și art.9 alin.(6) din Legea nr.246/2017, decizia irevocabilă a
8
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel
Chișinău nr.3r- 291/20 din 29.06.2020/20, prin care s-a menținut încheierea
Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 06 aprilie 2020 privind încălcarea
regimului juridic al declarării averii și intereselor personale, precum și
decizia Comitetului creditorilor (proces-verbal al ședinței comitetului
creditorilor ÎS ”Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca” (în
procedură de restructurare din 01.10.2020).
Instanța de apel, a punctat că în legătură cu încălcările stabilite, prin
ordinul nr.41-P din 05.10.2020 s-a dispus încetarea contractului de
management nr.19 din 17.05.2016 încheiat cu reclamantul/apelant Cociug
Viorel.
Сu referire la argumentul apelantului privind nerespectarea de către
autoritatea pârâtă a prevederilor art.7 alin. (3) al Legii cu privire la
întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr.246 din 23.11.2017, a
considerat că instanța de fond corect l-a apreciat ca fiind unul neîntemeiat,
or, Adunarea/Comitetul creditorilor, substituie Consiliul de administrație, iar
Agenția Proprietății Publice a remis în adresa Comitetului creditorilor,
demersul nr. 05-05-4891 din 29.09.2020, prin care s-a solicitat examinarea
chestiunii privind destituirea lui Cociug Viorel din funcția de director
interimar. Respectiv, luând act de demersul înaintat, Comitetul creditorilor
al ÎS ”STE Maximovca” s-a întrunit în ședința la data de 01.10.2020 și a
hotărât să lase la discreția Fondatorului – la caz – Agenția Proprietății
Publice, adoptarea deciziei privind demiterea directorului interimar, Viorel
Cociug.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 22 martie 2024, Viorel Cociug, reprezentat de avocatul Eduard
Melnic a declarat recurs împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de
apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. (f. d. 4-6, vol. II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul Viorel Cociug, a invocat că decizia
din 8 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău este bazată în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
9
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
avocatului la 16 februarie 2024, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică (f. d. 235), iar cererea de recurs a fost depusă la 22 martie 2024
(f. d. 4-6, vol. II).
Ulterior, în adresa Agenției Proprietății Publice a fost expediată copia
recursului declarat de Viorel Cociug, cu înștiințarea despre posibilitatea
depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată
la materialele dosarului (f. d. 11, vol. II).
Însă, până la examinarea admisibilității recursului, Agenția Servicii
Publice nu a făcut uz de dreptul său procedural și nu au depus referință prin
care să-și expună poziția procesuală pe marginea criticilor formulate în
recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
10
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
11
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
12
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Viorel Cociug ca
fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Viorel Cociug, reprezentat de
avocatul Eduard Melnic, împotriva deciziei din 8 noiembrie 2023 a Curții de
Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
13