3ra-649/23 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-649/23 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-649/23

2-19077981-01-3ra-20062023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – L. Holevețcaia

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – G. Mîra, D. Băbălău, I. Dutca

ÎNCHEIERE

13 martie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

în componență:

Președintele completului, judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Viorel Cociug,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Viorel Cociug împotriva Autorității Naționale de Integritate

privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 decembrie 2018, Viorel Cociug a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate, prin care a solicitat anularea actului

de constatare nr. 32/04 din 05.12.2018, emis de Autoritatea Națională de

Integritate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin încheierea Curții de Apel

Chișinău din 13 mai 2016 a fost admisă spre examinare cererea introductivă

depusă de SRL „Tinexim” privind constatarea și declararea insolvabilității față de

ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca”. În calitate de măsuri de

asigurare, instanța de judecată a dispus numirea lui Chicu Dumitru în calitate de

administrator provizoriu și a obligat conducerea debitorului de a coordona cu

acesta toate deciziile privind gestionarea patrimoniului ÎS „Stațiunea Tehnologico-

Experimentală Maximovca”.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2016, s-a intentat

procedura de insolvabilitate față de debitorul ÎS „Stațiunea Tehnologico-

Experimentală Maximovca”, fiind suspendată activitatea organelor de conducere.

S-a numit în calitate de administrator al insolvabilității, administratorul autorizat

Chicu Dumitru, fiind ridicat dreptul de administrare al debitorului și s-a obligat

administratorul insolvabilității de a prelua în gestiune de la debitor și fondatorii

debitorului toate activele necesare desfășurării procesului de insolvabilitate.

La data de 23 septembrie 2016, ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală

Maximovca”, reprezentată de Cociug Viorel și Chicu Dumitru, a semnat cu SRL

1

„Agrofloris Nord”, contractul de vânzare-cumpărare a 400 000 kg grâu furajer, la

preț total de 980 000 lei, contractul respectiv fiind aprobat de Comitetul

Creditorilor ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca”, fapt confirmat

prin procesul-verbal nr.3 din 05.10.2016.

Fiind sesizată despre o potențială încălcare a regimului juridic al conflictului

de interese de către Cociug Viorel, Autoritatea Națională de Integritate a constatat

că, la data semnării contractului menționat, ultimul se afla în raporturi de muncă cu

SRL „Agrofloris Nord”, activând în calitate de manager pe achiziții și astfel a

admis încălcarea regimului juridic al conflictului de interese.

În rezultat, ANI a emis actul de constatare nr.32/04 din 05.12.2018, prin care

a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, exprimată prin

nedeclararea și nesoluționarea, în termenul și modul stabilit de art.12 alin.(4)-(5) și

art. 14 alin.(3)-(4) din Legea nr.133/2016 a conflictului de interese real în care s-a

aflat la data de 23.09.2016, fiind în exercițiul funcției și având interes personal

generat de relația cu persoana juridică „Agrofloris Nord” SRL, în cadrul căreia își

exercita concomitent activitatea de manager pe achiziții și care a influențat

exercitarea imparțială și obiectivă a funcției de director interimar al ÎS „STE

Maximovca”, fiindu-i aplicată lui Cociug Viorel interdicția de ocupare a funcției

publice sau a funcției de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani, în condițiile

prevăzute la art.23 alin.(6)-(8) din Legea 133/2016. 8.

Reclamantul consideră că actul de constatare este ilegal în fond, fiind emis

contrar legii și urmează a fi revocat în tot, ținând cont de următoarele considerente.

A menționat prevederile art.36 alin.(1) din Legea nr.132/2016 cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate, art.26 lit. a) din Legea nr.793/2000 cu privire

la contenciosul administrativ, art.1 alin.(1) din Legea nr.133/2016 cu privire la

declararea averii și intereselor personale, considerând important de a fi elucidat,

dacă în virtutea normelor menționate supra, Cociug Viorel, la data de 23.09.2016,

se afla în exercitarea unei funcții publice în cadrul ÎS „Stațiunea Tehnologico-

Experimentală Maximovca”.

Cu referire la prevederile art.2 din Legea 149/2012 cu privire la

insolvabilitate, indică că, administratorul insolvabilității este persoana desemnată

în condițiile prezentei legi pentru supravegherea și/sau administrarea debitorului în

perioada de observație, în procesul de insolvabilitate și/sau pe durata restructurării

în conformitate cu competențele stabilite de prezenta lege.

A invocat că, conducător al ÎS „STE Maximovca”, începând cu 11 iulie 2016,

era desemnat Chicu Dumitru, ultimul fiind unica persoana abilitată cu conducerea

și administrarea debitorului, or, la 11 iulie 2016, Cociug Viorel a fost suspendat

din funcția de director interimar al întreprinderii respective.

Consideră că este improprie și inacceptabilă la caz constatarea inspectorului

de integritate, precum că, Cociug Viorel exercita funcția de conducător la

23.09.2016. Aceleași efecte sunt prescrise și de art.75 alin.(1) lit. a) din Legea

nr.149/2012, care statuează că, din momentul intentării procesului de

insolvabilitate, activitatea organelor de conducere se suspendă.

Conform încheierii Curții de Apel din 04 iulie 2016, Cociug Viorel a fost

obligat să transmită și a transmis administratorului autorizat Chicu Dumitru

ștampila ÎS „STE Maximovca”.

2

Conform prevederilor art.88 alin.(4) din Legea insolvabilității, după ridicarea

dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul

insolvabilității/lichidator, care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul

reprezentantului debitorului va fi redus la reprezentarea intereselor acționarilor/

asociaților.

Având în vederea suspendarea activității organelor de conducere, dar și

ridicarea dreptului de administrare a debitorului, semnătura aplicată de Cociug

Viorel pe contractul semnat cu „Agrofloris Nord” SRL nu este decisivă și nu are

valoare juridică, deci nu putea constitui consimțământul valabil exprimat în

interesele și din numele ÎS „Stațiunea Tehnologico-Experimentală Maximovca”,

or, activitatea comercială a întreprinderii de stat era coordonată de către

administratorul insolvabilității, Chicu Dumitru.

Inspectorul de integritate, în mod eronat a stabilit în actul de constatare că, la

data semnării contractului din 23.09.2016, în conformitate cu prevederile art.8 din

Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat, în atribuțiile sale, intra

conducerea și asigurarea funcționării eficiente a activității societății și respectarea

principiului transparenței procedurilor de achiziție, or, la data semnării

contractului, activitatea reclamantului era suspendată, iar societatea era condusă de

către administratorul insolvabilității.

A susținut că nu era obligat să declare și nici să soluționeze conflictul de

interese, cu atât mai mult că, acest contract a fost aprobat de Comitetul

Creditorilor, atât din punct de vedere a prețului, cât și a identității agentului

economic.

Consideră că, sânt pertinente și prevederile art.12 alin.(3) din Legea

133/2016, menționate de către inspectorul de integritate în actul de constatare, în

conformitate cu care, pentru constatarea conflictului de interese, este necesară

prezența obligatorie a următoarelor elemente constitutive: a) deținerea calității de

subiect al declarării; b) aflarea în exercițiul funcției; c) existența sau apariția

situației respective și prezența interesului personal care influențează sau poate

influența exercitarea imparțială și obiectivă a funcției.

La data de 23.09.2016, nu era subiect al declarării și nu se afla în exercițiul

funcției publice, fiind suspendat din funcție printr-o hotărâre judecătorească,

efectul căreia, în virtutea art.123 alin.(1) CPC, nu mai poate fi readus în discuție.

A reiterat că inspectorul de integritate, la întocmirea actului de constatare, nu

a demonstrat existenta interesului personal care ar fi putut influenta exercitarea

imparțială a obligațiilor de către Cociug Viorel, acesta limitându-se doar la

mențiunea că, grâul putea fi vândut și mai scump (2,45 lei), or, o asemenea

mențiune a fost făcută la comitetul creditorilor de către administratorul

insolvabilității, la acțiune fiind anexate 2 contracte de vânzare-cumpărare a grâului,

încheiate de ÎS „STE Maximovca” și SRL „Biz Agro”, unde prețul grâului stabilit

și acceptat este de 2,30 lei.

Prin urmare, prețul de 2,40 lei/kg, obținut de la SRL „Agrofloris Nord” este

mai avantajos decât în cazul altor contracte de vânzare-cumpărare, ne fiind clar la

caz cum inspectorul de integritate a constatat și probat interesul personal și

material al lui Cociug Viorel, manifestat la semnarea contractului din 23.09.2016.

A menționat că nu era fondator, asociat sau membru al organelor de

conducere a SRL „Agrofloris Nord”, iar pentru încheierea tranzacției discutate, nu

3

a fost remunerat în nici un fel, și drept consecință, până la proba contrară, acesta

urmează să beneficieze de prezumția nevinovăției, mai ales că, acuzațiile neputând

fi întemeiate pe presupunerile inspectorului de integritate, care de fapt a mimat

efectuarea controlului, fără să elucideze toate circumstanțele cauzei.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Viorel Cociug

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, ca fiind neîntemeiată.

La 08 octombrie 2021, avocatul Eduard Melnic, în interesele lui Viorel

Cociug, a depus apel nemotivat, iar la data de 09 februarie 2022 a depus apelul

motivat, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și

emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Viorel Cociug împotriva hotărârii din 10 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că soluția emisă pe

marginea prezentei cauze privind netemeinicia pretențiilor reclamantului Cociug

Viorel este una justă și întemeiată, Actul de constatare al Autorității Naționale de

Integritate a RM nr.32/04 din 05.12.2018, întocmit în privința lui Cociug Viorel

fiind emis în corespundere cu prevederile legii, ne fiind stabilite careva temeiuri

legale pentru anularea acestuia, constatându-se cu certitudine încălcarea regimului

juridic de către Cociug Viorel, exprimată prin nedeclararea și nesoluționarea în

termenul și modul stabilit de lege a conflictului de interese în care s-a aflat.

Cu referire la suportul probator administrat la dosar, Colegiul instanței de apel

a menționat că, Cociug Viorel nu a respectat rigorile impuse de art.14 alin. (1), (2),

(4) din Legea 133/17.06.2016 și nu a sesizat organul ierarhic superior privind

declararea și soluționarea conflictului de interese real în care se afla, până la

momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare nr.22/34 din 23.09.2016

între ÎS STE „Maximovca” și SRL ”Agrofloris-Nord”.

Reieșind din conținutul actelor cauzei, nu se atestă că, Cociug Viorel s-ar fi

adresat Autorității Naționale de Integritate în vederea soluționării conflictului de

interese reale în care s-a aflat.

La 04 aprilie 2022, Cociug Viorel a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de 05 iulie 2023

a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel și

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel nu a motivat

soluția adoptată prin prisma argumentelor invocate de către apelant în cererea de

apel, fapt, care a generat încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil.

A susținut că potrivit celor invocate în cererea de apel, fapt, constatat în

cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de fond, reprezentantul intimatului a

susținut că constatarea interesului personal pe care la avut Viorel Cociug la

semnarea actului juridic din 23 septembrie 2016 nu este necesar, fiind suficient

doar semnarea contractului de vânzare - cumpărare nr. 22/34 din 23 septembrie

nu are scopul și obligația de a dovedi împrejurările respective.

4

A menționat că în acest context, instanța de apel a ezitat să ofere o apreciere

argumentului respectiv invocat în cererea de apel, or, soluția inspectorului de

integritate referitoare la constatarea încălcării regimului juridic al conflictelor de

interese real de către Cociug Viorel, comisă în circumstanțele expuse, este una

eronată, deoarece nu se încadrează în prevederile art. 2, 12 din Legea nr. 133 din

17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale, care

reglementează categoriile conflictelor de interese și modul de declarare a acestora,

și anume, subiectul declarării are un interes personal ce influențează, sau ar putea

influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor și responsabilităților ce îi

revin potrivit legii.

Această stare de fapt confirmă pretențiile reclamantului referitor la lipsa unui

conflict de interese și reprezintă o contradicție cu concluziile din actul

administrativ contestat, potrivit căruia, inspectorul de integritate indică asupra

elementelor constitutive ale conflictului de interese, menționând prezența

interesului personal rezultat din relațiile cu persoana juridică Agrofloris - Nord

SRL.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin Legea nr.

246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost modificat cadrul

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia

„Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse

la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor

fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Examinând admisibilitatea recursului, în raport cu actele cauzei, Completul

de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei a fost pronunțat la data

de 28 martie 2023. Copia dispozitivului deciziei a fost notificată recurentului

electronic la 01 aprilie 2023 (vol. II, f.d.59).

Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 04 aprilie 2023.

Copia deciziei motivate a fost notificată lui Cociug Viorel la 07 iunie 2023

(vol. II, f.d.60). Iar cererea de recurs motivată a fost prezentată la 05 iulie 2023.

5

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la

depunerea recursului împotriva deciziei din 28 martie 2023 a Curții de Apel

Chișinău, Cociug Viorel a respectat termenele prevăzute la art. 245 alin. (1) și (2)

din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Cociug Viorel, în raport

cu materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control

de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al

recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să

țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri

de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

6

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective,

urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Cociug

Viorel.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Cociug Viorel, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Stela Procopciuc

judecătorii Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7