3ra-77/24 — privind anularea actului administrativ contestat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ contestat
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-77/24 — privind anularea actului administrativ contestat (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Ciudin Maxim,
în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în
judecată depusă de Ciudin Maxim împotriva Agenției Proprietății Publice cu
privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin
care s-a respins apelul declarat de Ciudin Maxim și s-a menținut hotărârea din
24 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
(Dosarul nr. 3ra-77/24
Nr. PIGD 2-22019538-01-3ra-19012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a
deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Sîrbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (G. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)
02 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Ciudin Maxim,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 10 februarie 2022, Ciudin Maxim a înaintat acțiunea în contencios
administrativ împotriva Agenției Proprietății Publice, prin care a solicitat
anularea ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 06-P din 01 februarie 2022
cu privire la încetarea contractului individual de muncă al administratorului
interimar ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.
În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 06-P din 01 februarie
2022, emis de Agenția Proprietății Publice, s-a dispus încetarea contractului
individual de muncă nr.3 din 28 ianuarie 2019 al administratorului interimar
al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, Maxim Ciudin.
A susținut că ordinul adoptat este subiectiv, unilateral, neîntemeiat și
ilegal deoarece potrivit preambulului ordinului în cauză, acesta a fost emis în
conformitate cu art. 263 alin. c) din Codul muncii, art. 200 alin. (1) din Codul
civil, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 246/2017 cu privire la întreprinderea de stat
și întreprinderea municipală, Regulamentul cu privire la organizarea și
funcționarea Agenției Proprietății Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 902/2017, pct. 9.2 subpct. 6) lit. j) al contractului individual de muncă nr.
3 din 28 ianuarie 2019 și decizia Consiliului de administrație al întreprinderii
(proces-verbal nr. 1 din 31 ianuarie 2022).
În acest context, a mai susținut că potrivit art. 7 alin. (3) al Legii nr. 246
din 22 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea
municipală, fondatorul întreprinderii de stat desemnează și eliberează din
funcție administratorul întreprinderii de stat, la propunerea consiliului de
administrație.
La fel, a menționat reclamantul că la ordinul contestat (nr. 06-P din 01
februarie 2022), a fost anexat procesul-verbal al ședinței Consiliului de
administrație al întreprinderii ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” nr. 1 din 31 ianuarie 2022.
A mai menționat că din conținutul procesului-verbal nominalizat mai
sus, rezultă că la ședință au participat Goncear Viorica, consultant principal,
Direcția administrare corporativă, metodologii și reglementări, Agenția
Proprietății Publice; Muntean Diana, inspector superior, Serviciul
managementul documentelor, Direcția management instituțional; Taban
Lilia, Șef adjunct Direcție, Direcția investiții publice Ministerul Finanțelor;
Anatolie Fală, Secretar general, Ministerul Agriculturii și Industriei
1
Alimentare. Absenți: Gorobica Cristina, consultant principal, Direcția
financiară, Agenția Proprietății Publice.
În acest sens, a notat că în conformitate cu art. 19 alin. (5) din Legea nr.
246 din 22 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea
municipală, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 146/1994 cu
privire la întreprinderea de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1994, nr. 2, art. 9), cu modificările și completările ulterioare, se abrogă, cu
excepția art. 7 alin. (2)-(4), care se vor aplica până la încheierea procedurii de
reorganizare a întreprinderilor de stat.
Astfel, a precizat reclamantul că la data de 31 ianuarie 2022 și la 01
februarie 2022, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” nu era
în procedură de reorganizare, la întreprindere nefiind inițiată procedura de
reorganizare, și cu atât mai mult, întreprinderea nu se afla în perioada de
încheiere a procedurii de reorganizare. Or, potrivit prevederilor art. 7 alin. (2)
din Legea nr. 146 din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat, în
componența consiliului de administrație, în mod obligatoriu, intră
reprezentanții ai Ministerului Finanțelor, Ministerului Economiei care vor
constitui majoritatea, reprezentanți ai fondatorului și ai colectivului de muncă.
Iar, potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 146 din 16 iunie 1994 cu
privire la întreprinderea de stat, consiliul de administrație se constituie de
către fondator, pe un termen de până la 3 ani, ținându-se cont de propunerile
Ministerului Finanțelor, Ministerului Economiei și ale colectivului de muncă.
În această ordine de idei, reclamantul a relatat că prin demersul nr. 21-
29 din 29 martie 2021, și, repetat, prin demersul nr. 21-109 din 29 noiembrie
2021, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a solicitat
fondatorului întreprinderii includerea în componența Consiliului de
administrație al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a
reprezentantului colectivului de muncă al întreprinderii, ales în cadrul
adunării generale a colectivului de muncă al ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, demersuri care nu au fost luate în considerație
la constituirea consiliului de administrație.
În acest context, a susținut reclamantul că la data ședinței Consiliului
de administrație al întreprinderii ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni”, 31 ianuarie 2022, și la data adoptării ordinului contestat, 01
februarie 2022, consiliul de administrație al ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni” nu a fost constituit în mod legal și contrar
prevederilor Legii nr. 246 din 22 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea
de stat și întreprinderea municipală și Legii nr. 146 din 16 iunie 1994 cu
privire la întreprinderea de stat, precum și contrar prevederilor Statutului ÎS
„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, care în pct. 29 stipulează
că: „Componența numerică a Consiliului de administrație se stabilește de
Fondator, în număr de 3 persoane (număr impar, nu mai mic de 3), în funcție
de indicii economico-fmanciari ( personalul scriptic, volumul de afaceri și alți
indici) ai întreprinderii.”, iar, în pct. 30 stipulează că: „În componența
2
Consiliului de administrație intră în mod obligatoriu, reprezentanți ai
Ministerului Finanțelor, Ministerului Economiei, reprezentanți ai
Fondatorului și ai colectivului de muncă.” Astfel, deciziile adoptate de
Consiliul de administrație al întreprinderii, constituit contrar legii, sunt ilegale
și nule, și nu pot avea efecte juridice.
A invocat reclamantul că potrivit textului procesului-verbal al ședinței
Consiliului de administrație al întreprinderii ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, nr. 1 din 31 ianuarie 2022, rezultă că la ședința
din 31 ianuarie 2022 a fost examinat demersul Agenției Proprietății Publice
din 27 ianuarie 2022, fapt ce contravine art.8 alin.(11) al Legii nr. 246 din 22
noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea
municipală, care stipulează că: „Ședința consiliului de administrație al
întreprinderii de stat/municipale se convoacă de președinte și/sau la
solicitarea a cel puțin 1/3 dintre membri, însă nu mai rar decât o dată în
trimestru. Ordinea de zi și materialele ședinței se aduc la cunoștința
membrilor consiliului de administrație cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de
ziua ședinței, de către secretarul consiliului de administrație. ”
A mai invocat reclamantul că însuși argumentele invocate în
procesului-verbal al ședinței Consiliului de administrație al întreprinderii ÎS
„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, nr. 1 din 31 ianuarie 2022,
referitoare la neîncasarea plăților din locațiune în sumă totală de 1875,4 mii
lei, sunt neîntemeiate și nu corespund realității, întrucât la data efectuării
controlului invocat al Inspecției Financiare, ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni” avea depuse cereri de chemare în judecată atât
împotriva IP „Centrul de Excelență în Viticultură și Vinificație din Chișinău”
pentru utilizarea imobilelor întreprinderii în sumă de 1089113,11 de lei, cât și
împotriva ÎS „Colegiul Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău”
aflat în procedură de insolvabilitate la Judecătoria Chișinău, sediul Central,
respectiv fiind înaintată acțiunea de validare a creanței în sumă de
23484093,44 de lei. Astfel, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” a întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru încasarea
plăților de locațiune și neadmiterea cauzării prejudicierii întreprinderii.
A explicat reclamantul că persoanele juridice IP „Centrul de Excelență
în Viticultură și Vinificație din Chișinău” și ÎS „Colegiul Național de
Viticultură și Vinificație din Chișinău” au utilizat imobile respective în anul
2016, fără să achite nici o plată de locațiune, și niciuna din administrațiile
anterioare ale ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” nu a
abordat problema în cauză, doar după numirea reclamatului în funcția de
administrator, în anul 2019, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” a inițiat procedurile necesare pentru încasarea plăților de locațiune.
Cu referire la prescripția nr. 25-06-10/220 din 23 februarie 2021 și
Raportul privind rezultatele inspecției financiare tematice la ÎS „Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni”, reclamantul a menționat că acestea
au fost contestate, iar la momentul adresări în instanță cu prezenta acțiune, se
3
aflau în proces de examinare la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, nefiind
pronunțată o hotărâre definitivă în acest caz.
Respectiv, reclamantul a considerat că până la adoptarea unei hotărâri
definitive și irevocabile împotriva acțiunilor Inspecției Financiare referitoare
la Prescripția nr. 25-06-10/220 din 23 februarie 2021 și Raportul privind
rezultatele inspecției financiare tematice la ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, actele în cauză nu pot constitui temei de încetare
a raporturilor de muncă ale reclamantului, fiind limitat dreptul la un recurs
efectiv statuat în conformitate cu art. 13 CEDO.
De asemenea, a invocat că la ședința Consiliului de administrație al ÎS
„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” din 31 ianuarie 2022, nu a
fost invitat pentru a se expune asupra demersului Agenției Proprietății Publice
din 27 ianuarie 2022, privind încetarea contractului individual de muncă,
respectiv a considerat că au fost încălcate prevederile pct.8.3 și pct.8.4 ale
Contractului individual de muncă nr.3 din 28 ianuarie 2019.
Suplimentar reclamantul a menționat că prin încheierea instanței de
insolvabilitate din 2019 a fost admisă spre examinare cererea introductivă
depusă de către SRL „Crist-Valg” privind intentarea procesului de
insolvabilitate în privința ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni”, pentru pretinse datorii din anul 2016, în rezultat fiind impuse mai
multe măsuri de asigurare și interdicții față de întreprindere, care au generat
consecințe majore și impedimente insurmontabile pentru desfășurarea
normală a activității întreprinderii, precum: imposibilitatea utilizării
conturilor bancare ale întreprinderii la efectuarea încasărilor de mijloace
bănești de la debitori, și la efectuarea achitărilor obligațiilor față de salariați,
bugetul de stat și creditori; existența în Registrul de stat al persoanelor juridice
a mențiunii referitoare la numirea în funcție a administratorului provizoriu al
întreprinderii, fapt care cauzează reticențe din partea agenților economici în
privința încheierii raporturilor contractuale cu o întreprindere împotriva căreia
este inițiat procesul de insolvabilitate; menționarea în extrasele întreprinderii
din Registrul de stat al persoanelor juridice că „deciziile privind gestionarea
patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului
provizoriu”, care cauzează incertitudini și refuz din partea agenților
economici, furnizori de mărfuri și servicii, dar și cumpărători, de a colabora
în orice mod cu întreprinderea; limitarea drastică a încasării mijloacelor
bănești în numerar de la debitorii întreprinderii în mărime care să nu
depășească limitele fixate de legislația fiscală, prin imposibilitatea utilizării
conturilor bancare ale întreprinderii pentru efectuarea viramentelor și
folosirea mijloacelor bănești transferate pentru stingerea obligațiilor
întreprinderii etc.
Totodată, a susținut că înainte de data numirii reclamantului în funcția
de administrator, împotriva ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” au fost emise mai multe titluri executorii cu aplicarea interdicțiilor,
măsurilor de asigurare, sechestrelor, iar începând cu anul 2017, Serviciul
4
Fiscal de Stat a dispus suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale
întreprinderii.
Cu toate aceste impedimente, potrivit rezultatelor activității, în anul
2019, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentala din Stăuceni” a obținut un profit
net în mărime de 251,4 mii lei, ceea ce reprezintă o majorare considerabilă
față de anul 2018, când s-a înregistrat o pierdere netă în sumă de 2258,50 mii
lei, și față de anul 2017 când s-a înregistrat o pierdere netă în sumă de 1349,80
mii lei.
Cât privește rezultatul activității întreprinderii în anul 2020,
reclamantul a menționat că acesta a fost determinat de calamitățile naturale -
secetă prelungită, care a afectat întreaga republică și care a compromis toată
producția agricolă în proporție de peste 95 %, fapt constatat la nivel național
pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
A mai susținut că odată cu numirea reclamantului în funcția de
administrator, au fost luate măsurile necesare pentru stoparea declinului
economico-financiar constant al întreprinderii din anii anteriori, pentru
redresarea situației dificile existente și pentru achitarea salariilor, a restanțelor
salariale și a datoriilor față de bugetul de stat.
A mai invocat că reieșind din prevederile legale și normative în vigoare,
de către reclamant au fost luate toate măsurile pentru asigurarea integrității
bunurilor gestionate de întreprindere și neadmiterea înstrăinării patrimoniului
statului, în acest sens fiind sesizate Procuratura Generală, Procuratura
Anticorupție, Centrul Național Anticorupție, Ministerul Afacerilor Interne,
Agenția Proprietății Publice, etc.
A mai invocat reclamantul că potrivit datelor prealabile la situația din
31 decembrie 2021, ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a
înregistrat un profit în mărime de 2 428 244,00 de lei, și a reușit să achite
integral datoriile salariale față de angajați, apărute în perioada 2017-2018,
salariile în perioada 2019-2022 fiind achitate în termen, să stingă datoria față
de Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat integral pentru perioada 2017-2021,
și să stingă parțial datorii față de creditori apărute anterior anului 2019 și
numirii reclamantului în funcție.
Totodată, a mai susținut că de către reclamant au fost inițiate cauze
civile în care au fost emise titluri executorii privind încasarea datoriilor de la
debitorii întreprinderii, pentru datoriile formate în anii 2016-2018 și în
privința cărora administrațiile anterioare ale întreprinderii nu au întreprins
nici o măsură.
Astfel, reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat Agenției
Proprietății Publice, prin cererea prealabilă expediată la data de 02 februarie
2022, anularea ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 06-P din 01
februarie 2022, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de
muncă al administratorului interimar al ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, nr.3 din 28 ianuarie 2019, Maxim Ciudin, cu
5
repunerea în drepturi, precum și suspendarea executării ordinului în cauză,
pe motivul contestării acestuia, precum din motivul aflării reclamantului în
concediu medical, despre care fapt a informat anterior Agenția Proprietății
Publice, atât verbal, la 01 februarie 2022, cât și în scris prin scrisoarea nr. 22-
19 din 01 februarie 2022. Cererea prealabilă a fost recepționată de Agenția
Proprietății Publice la 02 februarie 2022.
A relevat reclamantul că contrar prevederilor art.172 alin. (3) din Codul
administrativ, până la data adresării în instanța de judecată, solicitarea de
suspendare a executării ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 06-P din 01
februarie 2022, nu a fost examinată și un răspuns la cererea prealabilă
reclamantul nu a primit, motiv din care reclamantul a considerat că pretențiile
înaintate au fost respinse.
În continuare cu referire la prevederile art.259 și art.260 din Codul
muncii, reclamantul a considerat neîntemeiate și contrare legii acțiunile,
inacțiunile, procedurile administrative ale Consiliului de administrație al ÎS
„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, inclusiv ale Agenției
Proprietății Publice la încetarea contractului individual de muncă al
administratorului interimar ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” - Maxim Ciudin, și numirea în funcția respectivă de administrator
interimar a cet. Arnaut Nicolae, fără organizarea concursului pentru ocuparea
funcției de administrator al întreprinderii, contrar prevederilor art. 8 alin. (7)
lit. n) din Legea nr. 246 din 27 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de
stat și întreprinderea municipală și contrar prevederilor pct. 32 lit. i) și pct. 24
lit. f) din Statutul ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”,
înregistrat la Camera înregistrării de Stat la 24 august 2016, care stipulează:
„selectează prin concurs candidatura administratorului întreprinderii de stat și
o propune fondatorului spre desemnare. Regulamentul-model cu privire la
organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției vacante de
administrator al întreprinderii de stat se aprobă de Guvern”.
În acest context, reclamantul a mai remarcat că deși în ordinul contestat
se face trimitere la prevederile art. 263 alin. c) din Codul Muncii și prevederile
pct. 9.2 subpct.6) lit. j) al contractului individual de muncă nr.3 din 28
ianuarie 2019, nu sunt indicate argumente și alte cazuri prevăzute de
contractul individual de muncă, nu au fost invocate temeiurile prevăzute de
legislația muncii. Prin urmare, ordinul contestat nu este întemeiat, nu este
argumentat, nu este motivat, or, acesta nu conține exigențele obligatorii
stipulate la art.218 din Codul administrativ, nefiind indicate motivele de fapt
și de drept, fiind adoptat în mod arbitrar și nejustificat.
Totodată, reclamantul a mi susținut că Agenția Proprietății Publice, prin
ordinul contestat a încălcat flagrant prevederile legislației și drepturile
reclamantului, având în vedere că la data când i-a fost adus la cunoștință
ordinul contestat, se afla în concediu medical, despre care fapt a informat
anterior reprezentanții Agenția Proprietății Publice, atât verbal, la 01 februarie
2022, cât și în scris prin scrisoarea nr.22-19 din 01 februarie 2022,
6
recepționată de cancelaria Agenției Proprietății Publice la 02 februarie 2022,
or, potrivit art.86 alin. (2) din Codul muncii, nu se admite concedierea
salariatului în perioada aflării lui în concediu medical.
În acest sens, a mai susținut reclamantul că deși a comunicat telefonic,
la 01 februarie 2022, reprezentantului Agenției Proprietății Publice despre
posibilitatea infectării cu COVID-19, acesta, contrar restricțiilor și măsurilor
impuse de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică în contextul
situației epidemiologice și a răspândirii infecției COVID-19, a insistat să se
prezinte la sediul Agenției Proprietății Publice, luând în derâdere riscul de
infectare invocat, mai și mințind în privința motivului pentru care a fost
chemat, afirmând că este așteptat de conducerea Agenției Proprietății Publice.
În continuare, cu referire la prevederile art.89 alin. (1), art.90 din Codul
Muncii, art.1422 alin. (1), art.1423 din Codul Civil, reclamantul a notat că
mărimea prejudiciului moral solicitat spre achitare, este rezonabil,
proporțional și în măsură să satisfacă suferințele morale cauzate în raport cu
valorile morale la care s-a atentat prin acțiunile angajatorului, care: 1) l-a lipsit
ilegal de singura sursă de existență - salariul de funcție, în situația în care
conform reglementărilor legale și normative în vigoare în calitate de
administrator al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” nu a
putut ocupa concomitent și alte funcții cu retribuire a muncii; 2) i-a întrerupt
neîntemeiat și ilegal durata activității de muncă, care urma să continue pe
toată perioada valabilității contractului individual de muncă - până la numirea
administratorului întreprinderii selectat prin concurs, la care ar fi participat și
el; 3) i-a blocat iremediabil prioritățile și oportunitățile de lungă durată atât în
activitatea profesională, cât și în viața personală, având în vedere dedicarea
completă pe care a manifestat-o activității de administrator al ÎS „Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni” în toată perioadă aflării în funcția
respectivă pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă
întreprinderea și pentru dezvoltarea acesteia; 4) i-a cauzat prin acțiunile sale
ilegale și neîntemeiate pierderea încrederii în ziua de mâine, inclusiv prin
prisma perpetuării ilegalităților de care dau dovadă autoritățile publice ale
Republicii Moldova în raport cu proprii cetățeni, chiar și în perioada de
guvernământ curentă, autodeclarată diferită și mai bună decât cele anterioare,
etc.
A mai precizat reclamantul că aprecierea satisfacției morale a
salariatului de la actul justiției trebuie privită în ansamblu cu satisfacția
morală adusă acestuia, odată cu sancționarea angajatorului, așa ca acesta să
fie împlinit moral că acțiunile ilegale întreprinse în privința sa nu au rămas
nesancționate.
Din motivele indicate, reclamantul a considerat că suma în mărime de
400000,00 de lei poate compensa echitabil prejudiciul moral cauzat și este
proporțională suferințelor psihice ce i-au fost cauzate de angajatorul Agenția
Proprietății Publice, ținând cont și de drepturile personale nepatrimoniale la
care s-a atentat.
7
În continuarea, cu referire la prevederile art. 90 alin. (4) din Codul
muncii, reclamantul a considerat întemeiată achitarea unei compensații în
mărime de cel puțin 7 (șapte) salarii medii lunare, ceea ce constituie suma de
102 725,00 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea în contencios administrativ depusă de Ciudin Maxim
împotriva Agenției Proprietății Publice cu privire la anularea ordinului
Agenției Proprietății Publice nr. 06-P din 01 februarie 2022 cu privire la
încetarea contractului individual de muncă al administratorului interimar ÎS
„Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, s-a respins ca
neîntemeiată (f.d.82, vol.I).
Dispozitivul hotărârii din 24 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani a fost notificată reclamantului Ciudin Maxim la 24 februarie
2024, fapt confirmat prin semnătura olografă aplicată pe recipisa anexată la
materialele cauzei (f.d.83, vol.I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 10 martie 2023, Ciudin Maxim a depus cerere de apel împotriva
hotărârii din 24 februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin
care a solicitat casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri
prin care să fie dispusă anularea ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 06-
P din 01 februarie 2022 cu privire la încetarea contractului individual de
muncă al administratorului interimar ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală
din Stăuceni”(f.d.84, vol.I).
Potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc nr.5065-5066 din
05 mai 2023, rezultă că, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a remis, prin
intermediul oficiului poștal, către reclamantul/apelant Ciudin Maxim, copia
hotărârii motivate din 24 februarie 2023 (f.d.101, vol.I), iar potrivit avizului
poștal de recepție anexat la actele cauzei, rezultă că, la 23 mai 23, apelantul a
recepționat hotărârea integrală a primei instanțe (f.d. 103, vol.I).
La 21 iunie 2023, prin intermediul Direcției de evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Chișinău, Ciudin Maxim a prezentat motivarea
cererii de apel împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 105/123, vol.I).
La acest capitol, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție,
relevă că, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul
depus de Ciudin Maxim, împotriva hotărârii din 24 februarie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul depus de Ciudin Maxim și s-a menținut hotărârea din 24
februarie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.160; 161/179,
vol.I).
8
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 10
alin.(1), art.11 alin.(1), art.17, art.19, art.20, art.39 alin.(1) –(2), art.162
alin.(1), (2), (3), lit.a) și b), art.189, art.191 alin.(1), art.196 alin.(1), art.206
alin.(1), lit.a), art.208 alin.(1), art.209 alin.(1), lit.a), art.224 alin.(1), lit.a) din
Codul administrativ, prevederile art.6 alin.(1)-(2), art.7 alin.(3), art.9 alin.(5)
ale Legii nr. 246 din 23 noiembrie 2017 cu privire la întreprinderea de stat și
întreprinderea municipală (în ediția în vigoare la data emiterii ordinului
contestat), precum și prevederile art.200 și art.263 din Codul civil, în coraport
cu materialele dosarului și criticile formulate în cererea de apel, a ajuns la
concluzia că soluția primei instanțe privind admiterea respingerea este justă
și legală, aceasta având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul
dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită.
Subsecvent, instanța de apel a conchis ca fiind justă și întemeiată soluția
primei instanțe prin care a respins acțiunea înaintată de Ciudin Maxim și a
apreciat ca fiind legal ordinul Agenției Proprietății Publice, nr. 06-P din 01
februarie 2022, cu privire la încetarea contractului individual de muncă al
administratorului interimar ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni”. Or, Agenția Proprietății Publice la emiterea actului administrativ
contestat a cercetat complet și multiaspectual circumstanțele și în limita
competenței, a emis un act administrativ prin care și-a realizat scopul său
legal.
La fel, instanța de apel a reținut că autoritatea publică, luând în
considerare rezultatele inspecției financiare tematice la ÎS „Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni”, precum și prescripția Inspecției
Financiare, în temeiul prevederilor art.7 alin. (3) al Legii nr.246/2017, a
dispus eliberarea din funcție administratorul întreprinderii de stat, la
propunerea consiliului de administrație, respectiv se deduce că activitatea
administrativă efectuată de către Agenția Proprietății Publice este una legală
și întemeiată.
Cu privire la argumentul reclamantului/apelant precum că Consiliul de
administrație al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni” a fost
constituit contrar legislației în vigoare, deciziile acestuia fiind ilegale și nule,
instanța de apel a concluzionat că acesta este neîntemeiat, or, conform
prevederilor art.89 alin.(1) din Legea nr.246/2017 cu privire la întreprinderea
de stat și întreprinderea municipală, Consiliul de administrație este organul
colegial de administrare a întreprinderii de stat/municipale, alcătuit dintr-un
număr impar de membri, cel puțin 3 (trei), care reprezintă interesele
statului/autorităților deliberative ale administrației publice locale respective
și își exercită activitatea în conformitate cu prezenta lege și cu regulamentul
consiliului de administrație aprobat de fondator. Regulamentul-model al
consiliului de administrație al întreprinderii de stat se aprobă de Guvern.
În lumina celor expuse supra, instanța de apel a conchis respectarea
procedurii și competenței, or, ședința consiliului de administrație a fost
convocată conform legislației în vigoare, de către președintele Consiliului, ca
9
urmare a demersului înaintat de Agenția Proprietății Publice, ordinea de zi și
materialele ședinței fiind transmise prealabil spre examinare membrilor
Consiliului de Administrație prin intermediul poștei electronice. Ședința
Consiliului de administrație fiind desfășurată cu prezența a 4 din 5 membri,
astfel, decizia de încetare a contractului individual de muncă al
administratorul interimar al întreprinderii fiind adoptată cu votul unanim al
membrilor prezenți.
Cu privire la argumentul apelantului precum că ordinul contestat este
neîntemeiat, neargumentat și nemotivat, nu conține indicarea motivelor de
fapt și de drept, nefiind indicate acele „alte cazuri prevăzute de contractul
individual de muncă” și „temeiuri prevăzute de legislația muncii”, instanța de
apel a reținut că după cum este precizat în clauza de emitere a actului contestat
ca suport al temeiniciei acestuia sunt invocate inclusiv prevederile art. 200
alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia administratorul poate fi eliberat din
funcție prin hotărâre a organului competent al persoanei juridice conform
temeiului prevăzut de lege sau contract, precum și fără invocarea unui motiv,
fără termen de preaviz. Aplicabilitatea prevederilor date sunt susținute de
dispozițiile art. 266 din Codul muncii, privind alte particularități de
reglementare a muncii conducătorilor unităților, unde este menționat că
legislația în vigoare (fără a se constata un careva act normativ concret), poate
prevedea și alte particularități de reglementare a muncii administratorilor/
conducătorilor întreprinderilor de stat.
În virtutea acestui fapt instanța de apel a conchis că dispozițiile art. 200
alin. (1) din Codul civil, determină dreptul organului competent (Agenția
Proprietății Publice) de a emite actul de eliberare din funcție, fără invocarea
motivelor și fără termen de preaviz, considerent din care alegațiile apelantului
expuse la capitolul dat devin neîntemeiate.
În aceiași ordine de idei, instanța de apel a notat că potrivit prevederilor
pct. 9.2 subpct. 6) lit. j) al contractului individual de muncă al
administratorului interimar al ÎS „Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” nr. 3 din 28 ianuarie 2019, încheiat între Agenția Proprietății
Publice și Ciudin Maxim, contractul încetează la inițiativa Fondatorului, până
la expirarea termenului de valabilitate a acestuia și în caz de alte motive
întemeiate prevăzute de legislație.
În această ordine de idei, instanța de apel a notat că temeiul de încetare
a contractului individual de muncă nr. 3 din 28 ianuarie 2019 este determinat
și de circumstanța în care organul competent, la propria convingere,
determinată în circumstanțele vizate în art. 200 alin.(1) din Codul civil și
respectiv poziția Consiliului de administrație, fără invocarea motivelor și fără
termen de preaviz, este în drept de a emite actul de eliberare din funcție a
administratorului interimar.
Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a menționa faptul că
funcția de administrator interimar, pe care o ocupa apelantul Ciudin Maxim,
purta un caracter temporar. Astfel, prin semnarea contractului individual de
10
muncă nr. 3 din 28 ianuarie 2019, reclamantul Ciudin Maxim și-a exprimat
acordul cu clauzele contractuale înserate.
Cu privire la argumentul reclamantului/apelant că, ordinul contestat a
fost emis în perioada aflării sale în concediu medical, instanța de apel a
reiterat că la ședința Consiliului de administrație al ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni” din 31 ianuarie 2022, s-a pus în discuție
oportunitatea încetării contractului individual de muncă nr.3 din 28 ianuarie
2019, al administratorului interimar al întreprinderii, dl. Ciudin Maxim (f.d.7-
8)
La acest capitol instanța de apel a reținut că cu votul unanim al
membrilor Consiliului de administrație prezenți la ședință (la ședință fiind
prezenți 4 din 5 membri), s-a decis:
(1) A lua act de prevederile Contractului individual de muncă nr.3 din 28
ianuarie 2019 al administratorului interimar al ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, dl. Maxim Ciudin.
(2) A propune Fondatorului încetarea Contractului individual de muncă
nr.3 din 28 ianuarie 2019 al administratorului interimar al ÎS „Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni”, dl. Maxim Ciudin, la data de 01
februarie 2022.
La fel, instanța de apel a stabilit că, la data de 31 ianuarie 2022,
reclamantul/apelant nu se afla în concediu medical. Drept urmare, la 01
februarie 2022 a fost emis Ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 06-P din
cu privire la încetarea contractului individual de muncă al administratorului
interimar ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”.
A mai remarcat instanța de apel că la 01 februarie 2022, Ciudin Maxim
a înregistrat la ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni cererea
(nr.22-19) în care a indicat că începând cu 01 februarie 2022 se află în
concediu medical.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a constatat că din suportul
probator administrat, la caz, se reține că ÎS ,,Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni” abia la data de 02 februarie 2022, ora 08:00 a
comunicat la adresa de e-mail a Agenției Proprietății Publice despre faptul că,
Ciudin Maxim din 01 februarie 2022 se află în concediu medical.(f.d.31)
De asemenea, instanța de apel a reținut că Agenției Proprietății Publice
i-a fost comunicat abia la data de 02 februarie 2022 despre faptul că Ciudin
Maxim se află în concediu medical din 01 februarie 2022, însă, la caz, nu
poate fi pus la baza anulării actului administrativ contestat faptul că, ordinul
contestat a fost emis în perioada aflării sale în concediu medical. Or, în speță,
la materialele cauzei nu se atestă nicio probă din care ar rezulta că,
reclamantul/apelant, în afară de ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală” din
Stăuceni a notificat la data de 01 februarie 2022, Agenția Proprietății Publice
cu privire la concediul medical.
11
Mai mult, instanța de apel a subliniat că la materialele cauzei nu a fost
anexat certificatul medical din care să rezulte incontestabil faptul că la data
de 01 februarie 2022, Ciudin Maxim s-a aflat în concediu medical. Or, cererea
acestuia înregistrată la ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală” din Stăuceni
la 01 februarie 2022 în care indică că oficial de află în concediu medical nu
substituie obligația reclamantului de a prezenta certificatul de concediu
medical.
Prin urmare, nu există nicio dovadă că autoritatea ar fi abuzat de puterea
sa discreționară sau că ar fi dispus eliberarea salariatului în mod abuziv. În
concluzie, în cazul în care salariatul nu își îndeplinește obligațiile de notificare
și furnizare a certificatului medical, iar autoritatea respectă procedurile legale
aplicabile, nu se poate afirma că salariatul a depus o minimă diligență sau că
autoritatea a abuzat de puterea sa discreționară atunci când ia o decizie privind
încetarea contractului individual de muncă.
Astfel, analizând normele legale citate mai sus în coraport cu
circumstanțele de fapt ale speței și materialul probatoriu administrat, instanța
de fond temeinic a statuat că ordinul în privința reclamantului Ciudin Maxim,
a fost emis de către autoritatea publică pârâtă în strictă conformitate cu
prevederile legale.
Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele
faptice ale cazului dedus judecării în ordine de apel, instanța de apel a
concluzionat că, argumentele expuse de către Ciudin Maxim în cererea de
apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar, instanța de fond - reieșind din
cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt
și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în
corespundere cu art. 130 din Codul de procedură civilă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.1, vol.II),
Ciudin Maxim a depus recurs împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii din 24 februarie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărâri privind anularea
actului administrativ cu caracter individual – ordinul Agenției Proprietății
Publice nr. 06-P din 01 februarie 2022 cu privire la încetarea contractului
individual de muncă al administratorului interimar ÎS „Stațiunea Didactico -
Experimentală din Stăuceni” și de restabilire în drepturi a recurentului, sau
după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare (f.d. 2/14, vol.II).â
În motivarea recursului recurenta a indicat motivele de drept și de fapt
invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,
suplimentar invocându-se că instanța de apel, la adoptarea deciziei contestate,
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia
să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, întemeindu-și decizia pe
prevederile art. 263 din Codul Muncii și pct. 9.2 subpct. 6) lit c) din Contractul
12
individual de muncă al administratorului interimar al IS ,,Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni nr. 3 din 28 ianuarie 2019.
Prin decizia contestată, instanța de apel a dat o apreciere neîntemeiată
unui act emis de Consiliul de Administrație al ÎS ,,Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni și anume procesului verbal nr. 1 din 31 ianuarie
2022, și unui document la care se face referire în procesul verbal respectiv -
prescripția nr. 25-06-10/220 din 23 februarie 2021 - care nu a fost prezentat
instanței de nici o parte în proces.
La fel, prin decizia contestată, instanța de apel a concluzionat eronat și
fără temei următoarele: „...autoritatea publică, luând în considerare
rezultatele inspecției financiare tematice la ÎS „Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, precum și prescripția Inspecției Financiare, a
făcut uz de prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 246/2017, care statuează
că, Fondatorul întreprinderii de stat desemnează și eliberează din funcție
administratorul întreprinderii de stat, la propunerea consiliului de
administrație.”
În acest sens, a notat că nicăieri în materialele cauzei nu figurează nimic
care să denote că intimatul autoritatea publică Agenția Proprietății Publice a
luat în considerare rezultatele inspecției financiare tematice la ÎS ,,Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni” precum și prescripția Inspecției
Financiare pentru a face uz de prevederile art. 7 alin. (3) al Legii nr. 246/2017.
Prin urmare, a susținut că decizia contestată a instanței de apel
contravine probatoriului din dosar, este bazată pe interpretarea eronată și pe
ignorarea prevederilor legale și probelor prezentate, pe constatarea eronată a
circumstanțelor de fapt ale cauzei și pe aplicarea și interpretarea eronată a
normelor de drept material, concluziile instanței sunt în contradicție cu
circumstanțele cauzei, instanța nedând eficiență deplină circumstanțelor
cauzei și înscrisurilor prezentate.
A mai invocat că instanța de apel, a judecat cauza în absența
participantului la proces, la caz, ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni” și nu a adoptat nicio decizie în privința apelului declarat de
întreprindere. Or, la 13 martie 2023, ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală
din Stăuceni”, a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, apelul
împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat respingerea cererii de
chemare în judecată înaintate de Maxim Ciudin către Agenția Proprietății
Publice privind contestarea actului administrativ cu caracter individual a
Ordinului nr. 06-P din 01 februarie 2022 al Agenției Proprietății Publice
privind încetarea raporturilor juridice de muncă și eliberarea lui Maxim
Ciudin din funcția de administrator interimar al ÎS ,,Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, ceea ce constituie temei pentru admiterea
recursului împotriva deciziei din 24 octombrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
13
Subsecvent, a susținut că instanța de apel, la adoptarea deciziei
contestate a ignorat că hotărârea primei instanței a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale. Or, potrivit jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție, litigiile legate de raporturile de muncă încheiate
prin contracte individuale de muncă dintre autoritățile publice și persoane
fizice numite în funcții la entități fondate de autorități publice, se examinează
conform competenței de către instanțele de drept comun, deci, respectiv,
cauza urma să fie examinată în instanța de drept comun potrivit prevederilor
Codului Muncii, ceea ce constituie temei pentru admiterea recursului.
La 19 ianuarie 2024, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării
unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei
electronice, pentru notificare în adresa Agenției Proprietății Publice, copia
cererii de recurs depusă de Ciudin Maxim, fapt ce se confirmă prin extrasul
din poșta electronică anexată la materialele dosarului (f.d.129, vol.II).
La 01 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.142,
vol.II), Agenția Proprietății Publice a depus referință la cererea de recurs
depusă de Ciudin Maxim, prin care a solicitat respingerea recursului, ca
inadmisibil (f.d.143, vol.II).
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 245 din Codul administrativ, reglementează că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Așadar, cu referire la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia contestată la 24 octombrie 2023, în ședință publică (f.d.160,
vol.I)
Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2023, a
fost notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la
13 noiembrie 2023, ora 11:09, fapt confirmat prin extrasul din poșta
electronică anexat la materialele cauzei (f.d.180, vol.I).
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că recurentul Ciudin Maxim, s-a conformat prevederilor legale
și a depus cererea de recurs în termenul prevăzut de art. 245 din Codul
administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ, relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
14
Art. 2451 din Codul administrativ, prevede că:
,,(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de
către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, reglementează că:
,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
din analiza prevederilor art. 2451 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare
ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
15
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă
la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării
testului și filtrului de admisibilitate
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de
Ciudin Maxim, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțata de către Curtea de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta
s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor,
respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Ciudin Maxim, conține obiecții de fapt și de drept similare
celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către
instanța de apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând
nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel,
ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel, a
examinat cauza în absența ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din
Stăuceni”, Completul de judecată al Curții Supreme de justiție îl consideră
neîntemeiat deoarece din conținutul cererii de chemare în judecată, cererea de
apel, precum și cererea de recurs rezultă că părțile la proces sunt Maxim
Ciudin în calitatea de reclamant/apelat/recurent și Agenția Proprietății Publice
16
în calitate de pârâtă/intimată, respectiv actele de dispoziție emise nu vizează
drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces, la caz, ÎS ,,Stațiunea
Didactico-Experimentală din Stăuceni”.
Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel, nu a
adoptat nicio decizie în privința apelului declarat de ÎS ,,Stațiunea Didactico-
Experimentală din Stăuceni”, împotriva hotărârii din 24 februarie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, Completul de judecată al Curții
Supreme de justiție, îl consideră neîntemeiat deoarece din materialele cauzei
nu rezultă că Maxim Ciudin dispune de împuterniciri de reprezentare a
intereselor ÎS ,,Stațiunea Didactico-Experimentală din Stăuceni”, or, persoană
care revendică un drept vătămat urmează să se adreseze instanței de judecată
competente, în conformitate cu legislația în vigoare.
Cu referire la argumentul recurentului precum că instanțele de judecată
ierarhic inferioare au examinat cauza cu încălcarea competenței dintre
instanța de contencios administrativ și instanța de drept comun, Completul de
judecată al Curții Supreme de justiție, la fel, îl consideră neîntemeiat deoarece
însuși Maxim Ciudin a formulat acțiune în contencios administrativ. Iar, din
conținutul procesului verbal al ședinței de judecată rezultă că prin încheierea
protocolară din 13 februarie 2023 (f.d.79, vol.I), instanța de judecată a respins
propunerea reprezentantului Agenției Proprietății Publice, Sergiu Chicu de
transmitere a cauzei după competență, la care Maxim Ciudin s-a opus,
prezentând decizia din 08 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție,
autentificată și prezentată de Maxim Ciudin pe cauză analogică cu titlu
practică judiciară (f.d.75/76, vol.I). Mai mult ca atât din dispozițiile art.14
alin.(2) din Codul civil, rezultă expres că, nicio persoană nu poate obține un
avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credință. Prin urmare, ținând
cont de comportamentul procesual al recurentului, care pe tot parcursul
examinării cauzei s-a opus transmiterii cererii în instanța civilă de drept
comun, optând pentru examinarea acțiunii în contencios administrativ ,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
comportamentul cu rea-credință a acestuia nu poate fi acceptat pentru
admiterea argumentului respectiv.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
17
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem (a se vedea cauza Botten vs. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică
doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers vs. Suediei 09 octombrie 1991, §
31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Ciudin Maxim.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
18