3ra-933/23 — anularea actelor administrative

La 24 iulie 2020, Maria Șendilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției Proprietății Publice cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin ordinul nr. 162-p din 19 iunie 2020 a directorului general al Agenției Proprietății Publice, Ghenadie Țepordei, a fost eliberată din funcția de șef Direcție parteneriat public-privat și concesiuni, prin transfer în cadrul Cancelariei de Stat în funcția de consultant principal, Direcția coordonarea și documentarea procesului de armonizare legislativă a Centrului de armonizare a legislației.

Reclamanta a menționat că la aceiași dată, a depus cerere în adresa directorului Agenției Proprietății Publice, prin care a solicitat să-i fie reținută din contul plăților salariale, valoarea de bilanț a bunului primit în gestiune, pe motivul pierderii acestuia. Prin ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 161-p din 19 iunie 2020, s-a ordonat Direcției financiare de a efectua calculele și asigurarea reținerii din contul său a echivalentului valorii bunului primit în gestiune la 05 aprilie 2018 - Notebook (NB ASUS 14.0 Zenbook UX430UA (Core i5-8250U 8Gb), nr. de inventar-3146001100842), în mărime de 18 223 de lei, din motivul nerestituirii acestuia.

A explicat că ordinul enunțat i-a fost adus la cunoștință la data de 22 iunie 2020, drept urmare formulând obiecții asupra acestuia, care însă nu au fost luate în considerare.

A relatat că la 02 iulie 2020 a depus la Agenția Proprietății Publice, cerere prealabilă, prin care a solicit recalcularea contravalorii bunului pierdut, cu luarea în considerare a coeficientului de uzură la momentul adoptării ordinului. Prin răspunsul nr. 05-06-3401 din 21 iulie 2020 a Agenției Proprietății Publice, cererea prealabilă a fost respinsă, pe motiv că reclamanta poartă răspundere deplină și nu limitată ca în contextul ipotezei prevăzute de art. 343 din Codul muncii. 1

Reclamanta a invocat prevederile art. 31 din Codul administrativ, conform cărora actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

A notat că reieșind din partea introductivă a ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 161-p din 19 iunie 2020, partea pârâtă și-a întemeiat ordinul în baza art. 337 alin. (1) și (2), art. 338 alin. (1), lit. e), art. 341, art. 343 alin. (1) din Codul muncii, cât și prevederile pct. 13 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 902/2017. Deși aceste reglementări sunt aplicabile situației descrise mai sus, partea pârâtă le-a dat o interpretare greșită și selectivă, deoarece conform art. 341 alin. (1) și (2) din Codul muncii, mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidență contabilă. În cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe, mărimea prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (prețul de cost) al valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite.

Reclamanta a afirmat că la stabilirea cuantumului valorii bunului pierdut - Notebook (NB ASUS 14.0 Zenbook UX430UA (Core i5-8250U 8Gb), număr de inventar 3146001100842), nu s-a ținut cont de prețul de cost, minus uzura bunului la momentul emiterii ordinului, or, din data când bunul a fost primit în gestiune (05 aprilie 2018) și data emiterii ordinului, au trecut mai bine de doi ani. Respectiv, este absolut logic și legal ca mărimea prejudiciului să fie calculat reieșind din starea reală a bunului, însă partea pârâtă a considerat absolut eronat că valoarea bunului după ce a fost utilizat mai bine de doi ani, este egală cu valoarea bunului nou/neutilizat. Pe de altă parte, această soluție incorectă adoptată de partea pârâtă, a fost generată inclusiv de nerespectarea procedurii legale privind stabilirea prejudiciului material și cauzele apariției lui.

A specificat dispozițiile art. 342 alin. (1) și (2) din Codul muncii, potrivit cărora până la emiterea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit și a cauzelor apariției lui. Pentru efectuarea anchetei de serviciu, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), o comisie cu participarea specialiștilor în materie.

Reclamanta a opinat că pârâta nu a respectat procedura impusă de Codul muncii. Nu este clar dacă a fost sau nu efectuată o anchetă de serviciu. 2 Nu este clar dacă a fost constituită o comisie cu participarea specialiștilor în materie, care urmau să evalueze corect cuantumul prejudiciului cauzat pârâtului.

Ce ține de răspunsul la cererea prealabilă, reclamanta a menționat că acesta este neîntemeiat din următoarele considerente. Conform art. 339 alin. (1) și (2) din Codul muncii, contractul scris cu privire la răspunderea materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Nomenclatorul funcțiilor și lucrărilor menționate la alin. (1), precum și contractul-tip cu privire la răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de Guvern. Totodată, potrivit Hotărârii Guvernului despre aprobarea Nomenclatoarelor funcțiilor deținute și lucrărilor executate de către salariații cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau colectivă (de brigadă) deplină, precum și a contractelor-tip cu privire la răspunderea materială deplină nr. 449 din 29 aprilie 2004 (în vigoare 07 mai 2004) Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-76 art. 586 din 07 mai 2004, funcționarii publici nu se regăsesc în categoriile de subiecți cu care se pot încheia contracte de răspundere materială deplină.

Astfel, având în vedere aceste prevederi legale, a opinat că poate răspunde pentru prejudiciul cauzat doar limitat, nu și deplin așa cum invocă pârâtul.

În opinia reclamantei, ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 161-p din 19 iunie 2020, prin care i s-a reținut din contul plăților salariale, suma de 18 223 de lei, cât și răspunsul la cererea prealabilă nr.05-06-3401 din 21 iulie 2020, urmează a fi declarate nule în temeiul art. 141 alin. (1) din Codul administrativ, ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legale.

Reclamanta a solicitat anularea ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 161-p din 19 iunie 2020 și a răspunsului la cererea prealabilă nr 05-06- 3401 din 21 iulie 2020, ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legale.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Maria Șendilă.

Prin decizia din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru și s- a menținut hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. 3

La 12 iulie 2023, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, indicând că cererea de recurs motivată o va depune după ce va fi adoptată și notificată decizia integrală în conformitate cu prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).”

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (3) din Codul administrativ: „Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) 4 notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ: „Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”

Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ: „Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

În speță însă, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, nu s-a conformat prevederilor legale citate și a formulat cererea de recurs, fără a evidenția memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată de instanța ierarhic inferioară.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost notificată prin intermediul poștei electronice reprezentantului recurentei Maria Șendilă – avocatul Victor Panțîru, la 05 septembrie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d. 148).

Astfel, coroborând normele legale citate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că în condițiile speței, termenul de procedură de 30 zile instituit de legiuitor pentru depunerea motivării recursului a început pentru Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru la 06 septembrie 2023, deci data limită de depunere a motivării recursului fiind ziua de 05 octombrie 2023.

În termenul stabilit de lege Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru nu a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului.

Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac.

Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu soluția instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea 5 temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat de instanța inferioară, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat un act judecătoresc neîntemeiat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței inferioare, cu expunerea argumentată a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Mai mult nici pană în ziua examinării admisibilității recursului, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, nu a întreprins nicio măsură în vederea depunerii motivării recursului, deși, decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 11 iulie 2023 i-a fost notificată la 05 septembrie 2023.

Circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul echivoc al recursului, deoarece Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, fiind interesată în soarta soluționării prezentului recurs, urma să întreprindă măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin depunerea unui recurs motivat, care să corespundă exigențelor impuse de legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (1) lit. e) din Codul administrativ.

Certitudinea legală impusă regulilor procedurii în contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios administrativ nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și expuse supra cu normele legale citate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că la depunerea recursului împotriva deciziei din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru nu a respectat prevederile articolului 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).

Din considerentele menționate și având în vedere că Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, nu a respectat prevederile 245 alin. (2) (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul de 6 judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs este inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 245 alin. (2) și 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului) COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Mariana Ursachi Diana Stănilă 7