3ra-933/23 — anularea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pina la 01 septembrie 2023. Articolul 246 din Codul administrativ, în vigoare pina la 01 septembrie 2023. Consecintele nedepunerii motivarii recursului.
3ra-933/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Maria
Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Maria Șendilă împotriva Agenției
Proprietății Publice cu privire la anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-933/23
NR. PIGD 2-20087383-01-3ra-13092023)
Admisibilitatea recursului depus până la 01 septembrie 2023.
Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare până la
01 septembrie 2023). Consecințele nedepunerii motivării recursului.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Barbacaru)
Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
11 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Mariana Ursachi,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 iulie 2020, Maria Șendilă a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Agenției Proprietății Publice cu privire la anularea actelor
administrative.
În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin ordinul nr. 162-p
din 19 iunie 2020 a directorului general al Agenției Proprietății Publice,
Ghenadie Țepordei, a fost eliberată din funcția de șef Direcție parteneriat
public-privat și concesiuni, prin transfer în cadrul Cancelariei de Stat în
funcția de consultant principal, Direcția coordonarea și documentarea
procesului de armonizare legislativă a Centrului de armonizare a legislației.
Reclamanta a menționat că la aceiași dată, a depus cerere în adresa
directorului Agenției Proprietății Publice, prin care a solicitat să-i fie reținută
din contul plăților salariale, valoarea de bilanț a bunului primit în gestiune,
pe motivul pierderii acestuia. Prin ordinul Agenției Proprietății Publice nr.
161-p din 19 iunie 2020, s-a ordonat Direcției financiare de a efectua
calculele și asigurarea reținerii din contul său a echivalentului valorii bunului
primit în gestiune la 05 aprilie 2018 - Notebook (NB ASUS 14.0 Zenbook
UX430UA (Core i5-8250U 8Gb), nr. de inventar-3146001100842), în
mărime de 18 223 de lei, din motivul nerestituirii acestuia.
A explicat că ordinul enunțat i-a fost adus la cunoștință la data de 22
iunie 2020, drept urmare formulând obiecții asupra acestuia, care însă nu au
fost luate în considerare.
A relatat că la 02 iulie 2020 a depus la Agenția Proprietății Publice,
cerere prealabilă, prin care a solicit recalcularea contravalorii bunului
pierdut, cu luarea în considerare a coeficientului de uzură la momentul
adoptării ordinului. Prin răspunsul nr. 05-06-3401 din 21 iulie 2020 a
Agenției Proprietății Publice, cererea prealabilă a fost respinsă, pe motiv că
reclamanta poartă răspundere deplină și nu limitată ca în contextul ipotezei
prevăzute de art. 343 din Codul muncii.
1
Reclamanta a invocat prevederile art. 31 din Codul administrativ,
conform cărora actele administrative individuale și operațiunile
administrative scrise trebuie să fie motivate.
A notat că reieșind din partea introductivă a ordinului Agenției
Proprietății Publice nr. 161-p din 19 iunie 2020, partea pârâtă și-a întemeiat
ordinul în baza art. 337 alin. (1) și (2), art. 338 alin. (1), lit. e), art. 341, art.
343 alin. (1) din Codul muncii, cât și prevederile pct. 13 din Regulamentul
cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Proprietății Publice,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 902/2017. Deși aceste reglementări
sunt aplicabile situației descrise mai sus, partea pârâtă le-a dat o interpretare
greșită și selectivă, deoarece conform art. 341 alin. (1) și (2) din Codul
muncii, mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină
conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidență contabilă. În
cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului
atribuite la mijloacele fixe, mărimea prejudiciului material se calculează
pornindu-se de la costul de inventar (prețul de cost) al valorilor materiale,
minus uzura, conform normelor stabilite.
Reclamanta a afirmat că la stabilirea cuantumului valorii bunului
pierdut - Notebook (NB ASUS 14.0 Zenbook UX430UA (Core i5-8250U
8Gb), număr de inventar 3146001100842), nu s-a ținut cont de prețul de cost,
minus uzura bunului la momentul emiterii ordinului, or, din data când bunul
a fost primit în gestiune (05 aprilie 2018) și data emiterii ordinului, au trecut
mai bine de doi ani. Respectiv, este absolut logic și legal ca mărimea
prejudiciului să fie calculat reieșind din starea reală a bunului, însă partea
pârâtă a considerat absolut eronat că valoarea bunului după ce a fost utilizat
mai bine de doi ani, este egală cu valoarea bunului nou/neutilizat. Pe de altă
parte, această soluție incorectă adoptată de partea pârâtă, a fost generată
inclusiv de nerespectarea procedurii legale privind stabilirea prejudiciului
material și cauzele apariției lui.
A specificat dispozițiile art. 342 alin. (1) și (2) din Codul muncii,
potrivit cărora până la emiterea ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii)
privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză,
angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea
mărimii prejudiciului material pricinuit și a cauzelor apariției lui. Pentru
efectuarea anchetei de serviciu, angajatorul este în drept să creeze, prin ordin
(dispoziție, decizie, hotărâre), o comisie cu participarea specialiștilor în
materie.
Reclamanta a opinat că pârâta nu a respectat procedura impusă de
Codul muncii. Nu este clar dacă a fost sau nu efectuată o anchetă de serviciu.
2
Nu este clar dacă a fost constituită o comisie cu participarea specialiștilor în
materie, care urmau să evalueze corect cuantumul prejudiciului cauzat
pârâtului.
Ce ține de răspunsul la cererea prealabilă, reclamanta a menționat că
acesta este neîntemeiat din următoarele considerente. Conform art. 339 alin.
(1) și (2) din Codul muncii, contractul scris cu privire la răspunderea
materială deplină poate fi încheiat de angajator cu salariatul care a atins
vârsta de 18 ani și care deține o funcție sau execută lucrări legate nemijlocit
de păstrarea, prelucrarea, vânzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în
procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Nomenclatorul funcțiilor
și lucrărilor menționate la alin. (1), precum și contractul-tip cu privire la
răspunderea materială individuală deplină, se aprobă de Guvern. Totodată,
potrivit Hotărârii Guvernului despre aprobarea Nomenclatoarelor funcțiilor
deținute și lucrărilor executate de către salariații cu care angajatorul poate
încheia contracte scrise cu privire la răspunderea materială individuală sau
colectivă (de brigadă) deplină, precum și a contractelor-tip cu privire la
răspunderea materială deplină nr. 449 din 29 aprilie 2004 (în vigoare 07 mai
2004) Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-76 art. 586 din 07 mai 2004,
funcționarii publici nu se regăsesc în categoriile de subiecți cu care se pot
încheia contracte de răspundere materială deplină.
Astfel, având în vedere aceste prevederi legale, a opinat că poate
răspunde pentru prejudiciul cauzat doar limitat, nu și deplin așa cum invocă
pârâtul.
În opinia reclamantei, ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 161-p
din 19 iunie 2020, prin care i s-a reținut din contul plăților salariale, suma de
18 223 de lei, cât și răspunsul la cererea prealabilă nr.05-06-3401 din 21 iulie
2020, urmează a fi declarate nule în temeiul art. 141 alin. (1) din Codul
administrativ, ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legale.
Reclamanta a solicitat anularea ordinului Agenției Proprietății Publice
nr. 161-p din 19 iunie 2020 și a răspunsului la cererea prealabilă nr 05-06-
3401 din 21 iulie 2020, ca fiind emise cu încălcarea prevederilor legale.
Prin hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Maria
Șendilă.
Prin decizia din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul depus de Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru și s-
a menținut hotărârea din 15 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani.
3
La 12 iulie 2023, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor
Panțîru, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 11 iulie 2023 a
Curții de Apel Chișinău, indicând că cererea de recurs motivată o va depune
după ce va fi adoptată și notificată decizia integrală în conformitate cu
prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în vigoare până
la 01 septembrie 2023):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
Recursul se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost
depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de
vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este
adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Art. 97 alin. (3) din Codul administrativ:
„Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
4
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau
prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a
fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document
electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul
autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a
fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este
echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”
Art. 47 alin. (3) din Codul administrativ:
„Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise fiind motivelor
de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile ilegalitatea
hotărârii contestate.
În speță însă, Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru,
nu s-a conformat prevederilor legale citate și a formulat cererea de recurs,
fără a evidenția memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate,
limitându-se la manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată de
instanța ierarhic inferioară.
Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată a Curții de Apel
Chișinău a fost notificată prin intermediul poștei electronice reprezentantului
recurentei Maria Șendilă – avocatul Victor Panțîru, la 05 septembrie 2023,
fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d. 148).
Astfel, coroborând normele legale citate, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție conchide că în condițiile speței, termenul de
procedură de 30 zile instituit de legiuitor pentru depunerea motivării
recursului a început pentru Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor
Panțîru la 06 septembrie 2023, deci data limită de depunere a motivării
recursului fiind ziua de 05 octombrie 2023.
În termenul stabilit de lege Maria Șendilă, reprezentată de avocatul
Victor Panțîru nu a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului.
Această circumstanță face imposibilă exercitarea controlului judiciar
de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac.
Or, în recurs nu este suficientă simpla expunere a dezacordului cu
soluția instanței judecătorești, ci este necesară motivarea cu indicarea
5
temeiurilor de ilegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum și
dezvoltarea lor.
Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față
de actul de dispoziție pronunțat de instanța inferioară, ci expunerea tuturor
motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat un
act judecătoresc neîntemeiat.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea
greșelilor anume imputate instanței inferioare, cu expunerea argumentată a
criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Mai mult nici pană în ziua examinării admisibilității recursului, Maria
Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru, nu a întreprins nicio măsură
în vederea depunerii motivării recursului, deși, decizia motivată a Curții de
Apel Chișinău din data de 11 iulie 2023 i-a fost notificată la 05 septembrie
2023.
Circumstanțele descrise supra evidențiază caracterul echivoc al
recursului, deoarece Maria Șendilă, reprezentată de avocatul Victor Panțîru,
fiind interesată în soarta soluționării prezentului recurs, urma să întreprindă
măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță, prin
depunerea unui recurs motivat, care să corespundă exigențelor impuse de
legiuitor, în caz contrar intervenind uno ictu aplicarea, cu titlu de sancțiune
procedurală, declararea recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin.
(1) lit. e) din Codul administrativ.
Certitudinea legală impusă regulilor procedurii în contencios
administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil,
vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța
de contencios administrativ nefiind în drept de a substitui voința
legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea
exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii
greșite de către acesta a efectelor legale.
În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și
expuse supra cu normele legale citate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că la depunerea recursului împotriva
deciziei din 11 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, Maria Șendilă,
reprezentată de avocatul Victor Panțîru nu a respectat prevederile articolului
245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării
recursului).
Din considerentele menționate și având în vedere că Maria Șendilă,
reprezentată de avocatul Victor Panțîru, nu a respectat prevederile 245 alin.
(2) (în redacția în vigoare la data declarării recursului), Completul de
6
judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs este
inadmisibilă.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230, 245 alin. (2) și 246
alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului)
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Maria Șendilă, reprezentată de
avocatul Victor Panțîru.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Mariana Ursachi
Diana Stănilă
7