3ra-187/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-187/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Smochin

Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Smochin Marcel împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț ÎMGFL

nr.21 privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-187/24

PIGD 2-22025333-01-3ra-21022024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare

a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani - jud. L. Holevițcaia

Curtea de Apel Chișinău - jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan

17 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Smochin Marcel, reprezentat

de avocatul Fediuc Valentin,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Chișinău, sediul Rîșcani acțiune în contencios administrativ împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), cu participarea

ÎMGFL nr. 21 în calitate de terț, solicitând:

− anularea actului administrativ individual defavorabil – Decizia nr. 218 din

04.11.2021, precum și a deciziilor emise în procedura prealabilă nr.04-14/190 din

21.01.2022 și nr. 02/1-06/211 din 24.01.2022,

− obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ individual favorabil și repararea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

CNPDCP o plângere prin care a reclamat prelucrarea contrară legii a datelor sale

cu caracter personal și ale părinților săi decedați, Smochin Ion și Smochin Tamara,

de către ÎMGFL nr. 21 cu ocazia pregătirii și depunerii unei cereri de chemare în

judecată privind pretinse datorii, susținând că prelucrarea nu are temei întrucât el

nu are datorii față de ÎMGFL nr. 21 și nu a fost somat pentru clarificarea situației.

15.12.2021, CNPDCP a constatat inexistența unei încălcări a Legii nr. 133/2011

privind protecția datelor cu caracter personal de către ÎMGFL nr. 21, reținând că

accesarea și prelucrarea datelor reclamantului au avut un scop legitim, respectiv

întocmirea și depunerea unei cereri de chemare în judecată.

cerere prealabilă prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 218 din 04.11.2021

privind constatarea lipsei încălcării prevederilor Legii nr. 133/2011 de către

ÎMGFL nr. 21, reexaminarea plângerii nr. S-505/21 din 20.08.2021 și repararea

prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

prealabilă, indicând că reclamantul trebuia să utilizeze o altă cale de atac a actului

administrativ decât cea menționată în Decizia nr. 218 din 04.11.2021. Răspunsul a

fost recepționat de Marcel Smochin la 27.01.2022, prin corespondență poștală

recomandată.

1

nr.218 din 04.11.2021 – și cu răspunsul la cererea prealabilă nr. 04-14/190 din

21.01.2022.

alin.(5) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, precum și art. 166

alin. (2) lit. b), c), art. 21 alin. (3), art. 118 alin. (1) și (3), art. 119 alin. (1), art. 120

alin. (1) lit. f) și h), art. 124 și art. 139 alin. (1) și (2) din Codul administrativ,

reclamantul arată că a formulat plângere la CNPDCP prin care a semnalat

prelucrarea contrară legii a datelor sale cu caracter personal și ale părinților săi

decedați, Smochin Ion și Smochin Tamara.

reclamantului Marcel Smochin, în condițiile în care CNPDCP a reținut existența

succesiunii după părinții decedați, autoritatea nu a adoptat nicio soluție referitoare

la prelucrarea datelor cu caracter personal ale defuncților și nici cu privire la

derularea procedurii administrative în raport cu aceștia. O astfel de omisiune denotă

că procedura administrativă nu a fost desfășurată și finalizată integral, ceea ce

împiedică menținerea actului final.

cu caracter personal ale petentului prin accesări din registrele ASP, fără a identifica

registrul vizat, frecvența accesărilor și probele concrete care atestă accesarea și

prelucrarea. Această lipsă de clarificare echivalează cu nerespectarea obligației

legale a autorității de a desfășura procedura administrativă în mod eficient, în

vederea stabilirii complete a circumstanțelor necesare soluției finale. În consecință,

Decizia nr. 218 din 04.11.2021 este insuficient motivată, iar soluția reținută nu

poate fi considerată întemeiată.

a prezenta în instanță datele cu caracter personal ale pârâtului, astfel cum acestea

sunt reglementate de art. 9 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal.

Comunicarea unor date cu caracter personal cu funcție de identificare generală a

pârâtului, inclusiv IDNP, ține de prerogativa exclusivă a instanței de judecată și a

persoanei cu statut procesual de pârât, iar nu de obligația reclamantului. În aceste

condiții, ÎMGFL nr. 21 nu era în drept să acceseze și să prelucreze datele personale

ale lui Marcel Smochin și ale părinților săi decedați, fără consimțământul acestora,

fiind îndreptățit doar să utilizeze informațiile esențiale de identificare – numele sau

denumirea pârâtului, domiciliul ori sediul, precum și date de contact, dacă acestea

se află la dispoziția reclamantului. Or, CNPDCP a reținut expres că Marcel

Smochin nu și-a dat consimțământul pentru accesarea și prelucrarea datelor sale cu

caracter personal de către ÎMGFL nr. 21. Din această cauză, reclamantul nu a

beneficiat de protecția conferită de lege, fiind încălcat dreptul său la respectarea

vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.

2

04.11.2021 a fost plasat într-o situație de incertitudine juridică referitoare la

modalitatea de exercitare a căii de atac, ceea ce a afectat direct dreptul său

constituțional de acces liber la justiție. Întrucât, potrivit art. 119, art. 124 și art. 139

Cod administrativ, autoritatea publică are obligația de a comunica în mod clar și

valabil modul de exercitare a căii de atac, omisiunea CNPDCP de a o face în decizia

contestată, dublată de schimbarea ulterioară a conținutului acesteia prin răspunsul

la cererea prealabilă nr. 04-14/190 din 21.01.2022, fără reluarea procedurii

administrative sau modificarea actului primar, plasează reclamantul într-un risc

real de încălcare a dreptului său la un proces echitabil.

cererea prealabilă se solicită și repararea prejudiciului, cererea referitoare la

prejudiciu urmează a fi examinată separat, în cadrul unei proceduri administrative

distincte de către autoritatea publică emitentă.

reclamant că nu recunoaște existența vreunui prejudiciu, motivând că solicitarea

formulată prin cererea prealabilă nu a fost susținută prin probe. Totuși, soluția de

respingere a fost fundamentată pe propria apreciere a activității autorității, printr-o

formulare generală, lipsită de referințe la fapte și circumstanțe concrete, ceea ce

denotă caracterul incert și nefundamentat al acesteia. Reclamantul consideră

neîntemeiate susținerile privind lipsa vinovăției în cauzarea prejudiciului, câtă

vreme însăși procedura administrativă a fost derulată în mod defectuos.

publică competentă în materia protecției datelor cu caracter personal și prin

nefinalizarea unei proceduri administrative complete și motivate, Marcel Smochin

a rămas în situația de a se simți lipsit de garanțiile legii. Starea de anxietate generată

de pasivitatea CNPDCP în exercitarea atribuțiilor de protecție a drepturilor sale de

contribuabil și cetățean constituie, în sine, o atingere adusă drepturilor sale

fundamentale. În consecință, reclamantul susține că a suferit un prejudiciu moral,

pe care îl estimează la suma de 50 000 lei, sumă a cărei încasare o solicită din contul

pârâtului.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantului Marcel

Smochin împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei.

acțiunea în contencios administrativ a reclamantului Marcel Smochin împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil - decizia nr.218 din

3

04.11.2021 și a deciziilor adoptate în procedură prealabilă – nr.04-14/190 din

21.01.2022 și nr.02/1-06/211 din 24.01.2022, obligarea emiterii unui act

administrativ individual favorabil, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Chișinău (sediul Rîșcani) din 19.04.2023.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

depus de Smochin Marcel. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul

Râșcani din 19 aprilie 2023.

cu caracter personal” include orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra

acestor date, prin mijloace automatizate ori neautomatizate, precum: colectarea,

înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea ori

modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere sau

diseminare în orice mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ștergerea sau

distrugerea.

responsabilitatea recuperării creanțelor aferente serviciilor locative și comunale, iar

printre debitorii evidențiați s-au regăsit și proprietarii apartamentului nr. 53 din str.

Calea Orheiului 111/4, mun. Chișinău, identificați prin extrasul din Registrul

bunurilor imobile ca fiind Smochin Ion și Smochin Tamara. După decesul acestora,

moștenitor a devenit Marcel Smochin.

Registrul de evidență al operatorilor de date cu caracter personal sub nr. 0002757-

001, scopul declarat al prelucrării fiind colectarea debitelor/recuperarea creanțelor

(f. 22–26 din dosarul administrativ). În aceste condiții, în urma decesului chiriașilor

principali, ÎMGFL nr. 21 a prelucrat datele personale ale reclamantului Marcel

Smochin, în calitate de unic moștenitor al patrimoniului părinților săi, iar accesarea

datelor din registrele ASP a fost efectuată în vederea realizării interesului legitim

al operatorului de a-și exercita atribuțiile legale de recuperare a creanțelor,

respectiv pentru întocmirea cererii de chemare în judecată și înaintarea acesteia în

instanță.

personal ale lui Marcel Smochin – constând în accesarea de către ÎMGFL nr. 21 a

registrelor de stat gestionate de Agenția Servicii Publice și în utilizarea ulterioară

a numelui, prenumelui, patronimicului, anului nașterii, adresei de domiciliu și

codului personal (IDNP) în cererea de chemare în judecată – au fost realizate în

vederea unui scop determinat, explicit și legitim (pregătirea și înaintarea acțiunii în

4

procedura falimentului), iar prelucrarea ulterioară a fost compatibilă cu scopul

inițial. Prin urmare, operațiunile de prelucrare au fost conforme cu Legea

nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

art. 166 CPC fără a arăta dacă ÎMGFL nr. 21 putea indica datele de contact ale

pârâtului pe altă cale decât prin prelucrarea datelor cu caracter personal, instanța

de apel a constatat că această critică este neîntemeiată. Normele art. 166–167 CPC

impun reclamantului respectarea unor condiții de formă și de conținut ale cererii

pentru valorificarea unui drept sau pentru constatarea existenței ori inexistenței

unui drept. În special, art. 166 alin. (2) lit. c) și c¹) CPC cere indicarea

numelui/denumirii pârâtului, a domiciliului/sediului și, după caz, a numărului de

telefon, fax, adresei de e-mail sau a altor date de contact ale pârâtului, în măsura în

care reclamantul dispune de acestea.

raporturile juridice privind prelucrarea datelor cu caracter personal incluse ori

destinate a fi incluse într-un sistem de evidență, realizată integral sau parțial prin

mijloace automatizate, precum și prin mijloace neautomatizate, scopul actului

normativ fiind protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în

special a dreptului la viață intimă, familială și privată.

vizualizarea datelor a constituit unica modalitate prevăzută de lege pentru a verifica

legalitatea chemării în judecată a persoanelor responsabile de achitarea datoriilor

acumulate, în contextul neridicării somațiilor de către chiriași.

întrucât, potrivit art. 5 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 133/2011, consimțământul

subiectului datelor nu este necesar atunci când prelucrarea este indispensabilă

realizării unui interes legitim al operatorului sau al terțului căruia i se dezvăluie

datele, cu condiția ca acest interes să nu prejudicieze drepturile și libertățile

fundamentale ale persoanei vizate. S-a constatat, totodată, că ÎMGFL nr. 21 a

respectat cerințele de securitate a datelor și nu a divulgat informațiile către terți,

prelucrarea fiind realizată exclusiv în scopul întocmirii acțiunii în instanță.

nr. 133/2011, instanțele judecătorești cărora li se comunică date în exercitarea

competențelor legale nu sunt considerate destinatari.

că operațiunile de prelucrare a datelor personale ale lui Marcel Smochin (nume,

prenume, patronimic, anul nașterii, domiciliu, IDNP), în contextul formulării

cererii de chemare în judecată, au urmărit individualizarea și identificarea corectă,

de către instanță, a persoanei împotriva căreia se formulează pretențiile.

5

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Valentin a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

ARGUMENTELE RECURSULUI

apreciere eronată a probelor și pe menținerea unei soluții nelegale, întrucât

CNPDCP nu și-a îndeplinit obligația de a desfășura o investigație efectivă și

completă asupra prelucrării datelor.

(accesare din registrele ASP și utilizare ulterioară la redactarea unei acțiuni), nu a

identificat registrul concret consultat, frecvența accesărilor, trasabilitatea tehnică și

nici temeiul juridic aplicabil pentru fiecare operațiune, limitându-se la invocarea

generică a scopului „întocmirii și depunerii cererii de chemare în judecată”. O

asemenea motivare este, în viziunea recurentului, insuficientă pentru a acoperi

exigențele Legii nr. 133/2011 privind legalitatea, proporționalitatea și necesitatea

prelucrării, inclusiv verificarea consimțământului sau a unui temei exceptiv clar

determinat de lege.

în baza contractului cu ASP, ÎMGFL nr. 21 ar fi avut un „drept nelimitat” de a

prelucra datele fără consimțământ – este arbitrară și contrară cadrului legal, întrucât

accesul la registre nu exonerează operatorul de a demonstra, pentru fiecare

categorie de date (în special IDNP), existența unui temei specific de prelucrare și

respectarea principiului minimizării. Simplul fapt că instanța de judecată, ca

autoritate publică, nu este „destinatar” în sensul Legii 133/2011 nu validează

preluarea inițială a datelor: legalitatea trebuie analizată la momentul „achiziției” și

preluării datelor de către operator, în faza precontencioasă, iar nu doar la momentul

utilizării lor în dosar. În acest sens, recursul invocă și jurisprudență potrivit căreia

transmiterea către instanță nu înlătură obligația operatorului de a respecta toate

garanțiile legale anterior sesizării instanței.

și 186 CPC impun reclamantului indicarea datelor de identificare și de contact ale

pârâtului numai „în măsura în care dispune de acestea”, fără a crea o obligație de a

colecta sau prelucra date personale sensibile sau cu funcție de identificare generală

(precum IDNP) ale părții adverse. A admite contrariul ar echivala cu transferarea

către orice reclamant privat a unei competențe de prelucrare care, potrivit legii, cere

consimțământul persoanei vizate ori un temei legal strict. Din perspectiva

recurentului, CNPDCP a validat formal demersul ÎMGFL nr. 21 fără a verifica

efectiv dacă interesul invocat (recuperarea creanțelor) depășea testul necesității și

6

proporționalității și fără a clarifica de ce nu puteau fi utilizate mijloace mai puțin

intruzive. În consecință, se solicită casarea hotărârii și a deciziei administrative

pentru nemotivare și lipsă de analiză completă a legalității prelucrării, cu trimiterea

cauzei spre reexaminare ori cu obligarea autorității la adoptarea unui nou act

motivat în drept și în fapt.

POZIȚIA INTIMATULUI

declararea acestuia ca inadmisibil.

Personal a depus referință, solicitând respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

7

ASPECTE DE PROCEDURĂ

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Fediuc Valentin la data de 19 februarie 2024, prin intermediul

poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

dosar (f.d. 175).

termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu

prevederile art. 245 din Codul administrativ.

MOTIVAREA INSTANȚEI

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

lit. b) și d) din Codul administrativ, care nu pot fi reținute de către Completul de

judecată, întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestor

prevederi. În ceea ce privește lit. b), recurentul nu a demonstrat că admiterea

recursului ar fi necesară pentru consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de

Justiție. Nu sunt invocate hotărâri contradictorii ale instanțelor naționale cu privire

la problema de drept dedusă judecății, iar recursul nu evidențiază o practică

8

neunitară sau incertă care ar justifica o intervenție a instanței supreme în vederea

clarificării sau uniformizării interpretării normelor legale. Simpla nemulțumire față

de modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat legea nu echivalează cu

necesitatea consolidării jurisprudenței, în lipsa unei demonstrații concrete privind

existența unei instabilități sau incoerențe jurisprudențiale.

instanței de apel nu este arbitrară și nu se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă

a probelor. Dimpotrivă, instanța de apel a examinat în mod detaliat și motivat toate

susținerile apelantului și a stabilit, în baza probatoriului administrat, că prelucrarea

datelor cu caracter personal s-a realizat în temeiul legii, în mod automatizat, în

scopul menținerii actualizate a Registrului alegătorilor. Aprecierea probelor a fost

realizată în limitele rolului activ al instanței și în conformitate cu standardele

impuse de Codul administrativ și legislația privind protecția datelor cu caracter

personal. Nu s-a demonstrat că instanța ar fi ignorat probe esențiale sau că ar fi

acordat un caracter disproporționat unor fapte, astfel încât să rezulte o interpretare

vădit arbitrară. Criticile formulate de recurent se limitează la reluarea poziției sale

procesuale și nu indică în mod convingător existența unei erori flagrante de

apreciere sau a unui exces de putere din partea instanței de apel. Prin urmare,

recursul nu poate trece testul de admisibilitate prevăzut de art. 245¹ alin. (1) lit. b)

și d), nefiind întrunite condițiile legale pentru a justifica o intervenție a instanței

supreme în controlul de legalitate al deciziei atacate.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind

apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a

dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea

cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

9

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Smochin Marcel, reprezentat de avocatul

Fediuc Valentin.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

10