3ra-316/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-316/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Smochin
Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Smochin Marcel către Centrul Național
pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, terț Comisia Electorală,
privind anularea deciziei nr. 109 din 6 iulie 2022, prin care s-a
constatat lipsa încălcării Legii privind protecția datelor cu caracter
personal, anularea răspunsului nr.2/1-06/1965 din 3 august 2022 la
cererea prealabilă, obligarea reexaminării plângerilor nr. S-243/22 și
S-246/22 din 20 aprilie 2022 depuse de Smochin Marcel, conform
procedurii prevăzute de Legea privind protecția datelor cu caracter
personal, cu emiterea unei decizii legale,
împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-316/24
PIGD 2-22117573-01-3ra-04042024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani - jud. V. Ciumac
Curtea de Apel Chișinău - jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
9 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Smochin
Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 10 august 2022, Smochin Marcel și avocatul Fediuc Valentin au
depus o cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru
Protecția Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), cu participarea Comisiei
Electorale Centrale (CEC) în calitate de persoană terță. Prin această cerere,
reclamantul a solicitat anularea refuzului nr. 02/1-06/1965 din 3 august 2022,
comunicat ca răspuns la cererea sa prealabilă, și a deciziei CNPDCP nr. 109 din 6
iulie 2022. De asemenea, a cerut obligarea CNPDCP la reexaminarea plângerilor
nr. S-243/22 și nr. S-246/22 din 20 aprilie 2022, conform procedurii prevăzute de
Legea privind protecția datelor cu caracter personal, cu emiterea unei decizii legale.
În motivarea cererii, Smochin Marcel a arătat că, la data de 12 aprilie 2022
(nr. CEC-9/35), a solicitat de la CEC informații despre prelucrarea datelor sale cu
caracter personal la data de 13 august 2021, adresând o serie de întrebări privind
modul de prelucrare a acestora. O cerere similară (nr. CEC-9/36) a fost depusă la
data de 14 aprilie 2022, privind prelucrarea datelor personale la 26 iulie 2020. Prin
răspunsul din 19 aprilie 2022 (nr. CEC-8/807), CEC a informat reclamantul că
prelucrarea datelor a avut loc în scopul actualizării listei alegătorilor prin
sincronizarea automată a Registrului de stat al populației și a Registrului
alegătorilor. Actualizarea se desfășoară continuu, 24/7, în baza unui contract
privind serviciile informaționale furnizate prin intermediul sistemului SIA
„Common Object Interface”.
La data de 20 aprilie 2022, reclamantul a depus două plângeri la CNPDCP
(nr. S-243/22 și nr. S-246/22), invocând nerespectarea cerințelor legale de către
CEC în prelucrarea datelor sale personale. Acesta a susținut că datele sale au fost
prelucrate în afara orelor de lucru ale CEC și fără acordul său. Ulterior, CNPDCP
a solicitat reclamantului informații suplimentare, iar acesta le-a furnizat prin mai
multe cereri depuse la datele de 3 iunie și 10 iunie 2022. De asemenea, la 7 iunie
2022, reclamantul a completat temeiurile plângerilor, subliniind ilegalitatea
prelucrării datelor sale în afara perioadei electorale.
Prin decizia nr. 109 din 6 iulie 2022, CNPDCP a constatat că prelucrarea
datelor personale de către CEC nu reprezintă o încălcare a Legii privind protecția
1
datelor cu caracter personal. S-a reținut că actualizarea automată a datelor între
Registrul de stat al populației și Registrul alegătorilor se realizează fără intervenție
umană și este prevăzută de un contract. Totuși, CNPDCP nu a clarificat în mod
transparent modul de prelucrare, lăsând anumite aspecte neclare și netransparente.
Reclamantul a formulat o cerere prealabilă la data de 27 iulie 2022, solicitând
revocarea deciziei nr. 109 din 6 iulie 2022 și reexaminarea plângerilor sale.
CNPDCP a respins cererea, indicând posibilitatea adresării directe în instanță.
Reclamantul contestă decizia CNPDCP și consideră că prelucrarea datelor
sale cu caracter personal a fost realizată cu încălcarea legislației. Acesta invocă
următoarele:
− Prelucrarea în afara perioadei electorale: Conform art. 2 și art. 42 alin. (2)
și (6) din Codul electoral, listele electorale trebuie actualizate doar în
perioada electorală, definită ca perioada dintre data anunțării alegerilor și
confirmarea rezultatelor acestora, cu o durată maximă de 90 de zile.
Actualizarea automată a datelor în afara acestei perioade contravine
scopului legal stabilit.
− Lipsa consimțământului: Conform art. 5 alin. (1) și art. 9 din Legea
privind protecția datelor cu caracter personal, prelucrarea datelor necesită
consimțământul subiectului sau trebuie să fie prevăzută în mod expres de
legislație. În cazul de față, consimțământul reclamantului nu a fost
obținut, iar actualizarea automatizată a datelor sale nu este justificată
legal.
− Excesul de prelucrare: Reclamantul consideră că actualizarea continuă a
datelor, inclusiv în afara perioadei electorale, este excesivă și neadecvată
scopului urmărit. Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea privind protecția
datelor cu caracter personal, prelucrarea datelor nu poate depăși perioada
necesară pentru atingerea obiectivului.
− Lipsa transparenței: CNPDCP nu a indicat clar modul în care au fost
prelucrate datele reclamantului și nu a evaluat în detaliu conformitatea
operațiunilor de prelucrare cu legislația. În plus, sincronizarea automată
a datelor nu permite auditarea detaliată a accesării informațiilor
personale.
În concluzie, reclamantul solicită anularea deciziei CNPDCP nr. 109 din 6
iulie 2022, constatarea încălcării drepturilor sale și obligarea pârâtului la
reexaminarea plângerilor sale, cu emiterea unei decizii legale și transparente.
2
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 26 aprilie 2023, pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul
Rîșcani, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ
formulată de reclamantul Smochin Marcel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 26 aprilie 2023, avocatul Fediuc Valentin, reprezentând interesele
apelantului Smochin Marcel, a declarat apel împotriva hotărârii menționate,
solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie admisă
integral acțiunea înaintată de reclamant.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
depus de avocatul Fediuc Valentin, în interesele apelantului Smochin Marcel. S-a
menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 26 aprilie 2023.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a concluzionat că obiectul
controlului judecătoresc în prezenta cauză a fost constituit de decizia CNPDCP nr.
109 din 6 iulie 2022, prin care s-a constatat lipsa încălcării Legii privind protecția
datelor cu caracter personal, precum și de răspunsul nr. 02/1-06/1965 din 3 august
2022, oferit la cererea prealabilă a reclamantului.
Instanța de apel a stabilit că probatoriul administrat în cauză a demonstrat cu
certitudine lipsa încălcării Legii privind protecția datelor cu caracter personal de
către CEC.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță a reținut corect faptul că datele
cu caracter personal ale reclamantului, Smochin Marcel, au fost prelucrate în mod
automatizat în vederea actualizării informațiilor stocate în Registrul de stat al
alegătorilor.
Instanța a constatat că prelucrarea datelor a fost confirmată prin extrasul
privind accesarea datelor din Registrul electronic, utilizând tehnologia „Common
Object Interface”.
S-a reținut că prelucrarea datelor personale a avut un temei legal justificat,
respectiv îndeplinirea unei obligații legale care revine operatorului, conform
prevederilor art. 5 alin. (5) lit. b) din Legea privind protecția datelor cu caracter
personal.
Instanța de apel a concluzionat că, în conformitate cu art. 42 alin. (2) din
Codul electoral, formarea listelor electorale de către CEC este realizată în baza
Registrului de stat al alegătorilor, care, la rândul său, se bazează pe datele furnizate
de Registrul de stat al populației.
3
Instanța a subliniat că formarea listelor electorale se poate face anual până la
31 ianuarie, periodic sau odată cu anunțarea alegerilor, fără a fi limitată doar la
perioada electorală.
Instanța de apel a considerat că partea reclamantă a interpretat greșit
prevederile art. 42 alin. (2) din Codul electoral, confundându-le cu cele ale art. 26
alin. (1) lit. f), care reglementează doar obligațiile CEC în perioada electorală.
S-a menționat că CNPDCP a utilizat corect cadrul legal aplicabil și, prin
decizia nr. 109, a concluzionat că datele personale ale reclamantului au fost
prelucrate în mod automatizat, fără intervenția umană, iar scopul legitim al
prelucrării a fost justificat adecvat și concludent.
Instanța a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului potrivit căruia
actualizarea datelor ar putea fi efectuată doar în perioada electorală, considerând
că Registrul de stat al alegătorilor este un sistem informațional unic, destinat
colectării, stocării, actualizării și analizei informațiilor despre cetățenii eligibili să
voteze.
Instanța a constatat că modul de formare, administrare, corectare și
actualizare a Registrului de stat al alegătorilor este stabilit prin hotărâri ale CEC.
S-a reținut că, potrivit pct. 19 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CEC
nr. 2974 din 19 noiembrie 2014, actualizarea informațiilor din Registrul de stat al
alegătorilor reprezintă un proces automatizat continuu, realizat prin importul
datelor din Registrul de stat al populației, fără intervenția umană.
Instanța de apel a concluzionat că actualizarea datelor din Registrul de stat
al populației și sincronizarea lor cu Registrul de stat al alegătorilor se desfășoară
zilnic, fiind un proces automatizat continuu care nu permite modificarea datelor
actualizate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 24 ianuarie 2024, Smochin Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc
Valentin a declarat recurs împotriva deciziei din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a
deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului recurentul susține că terțul CEC a prelucrat datele
sale cu caracter personal în scopul actualizării listei alegătorilor, prin interacțiunea
sistemelor automatizate: Registrul de stat al populației, gestionat de Agenția
Servicii Publice, și Registrul alegătorilor, gestionat de Comisia Electorală Centrală.
4
Recurentul arată că actualizarea datelor se realizează zilnic, 24 de ore din 24,
în baza unui contract privind prestarea serviciilor informaționale prin intermediul
sistemului SIA „Common Object Interface”.
Potrivit recurentului, CNPDCP nu s-a pronunțat și nu a stabilit în mod
concret modul de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuate de către CEC,
lăsând acest aspect nedeterminat.
Recurentul consideră că păstrarea și actualizarea datelor cu caracter personal
ale alegătorilor reprezintă un interes legitim al CEC, însă acesta trebuie să fie
exercitat în mod neexcesiv, conform art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea RM „privind
protecția datelor cu caracter personal”.
Recurentul subliniază că, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din aceeași lege,
prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să se efectueze doar în măsura
necesară atingerii obiectivului urmărit.
Recurentul invocă faptul că nici CNPDCP, nici prima instanță, nici instanța
de apel nu au oferit o soluție clară privind coroborarea celor două condiții esențiale:
prelucrarea neexcesivă și limitarea la atingerea unui obiectiv specific.
Recurentul susține că esența acțiunii sale constă în clarificarea necesității
prelucrării datelor cu caracter personal ale unui cerc nedeterminat de persoane și,
în mod particular, ale sale, fără consimțământul explicit pentru fiecare prelucrare,
în mod automatizat și în lipsa unui obiectiv clar definit.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 16 mai 2024, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter
Personal a depus referință la recursul declarat, solicitând respingerea acestuia, ca
fiind neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia
vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară
sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis
5
neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a
fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea
privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul
inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică
părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată lui Smochin Marcel și avocatului Fediuc Valentin la data de 1 aprilie
2024, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta
electronică anexat la dosar (f.d. 143).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 24 ianuarie 2024, respectând
termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu
prevederile art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Smochin
Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul
6
recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau
procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 245¹ alin. (1)
lit. b) și d) din Codul administrativ, care nu pot fi reținute de către Completul de
judecată, întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestor
prevederi. În ceea ce privește lit. b), recurentul nu a demonstrat că admiterea
recursului ar fi necesară pentru consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de
Justiție. Nu sunt invocate hotărâri contradictorii ale instanțelor naționale cu privire
la problema de drept dedusă judecății, iar recursul nu evidențiază o practică
neunitară sau incertă care ar justifica o intervenție a instanței supreme în vederea
clarificării sau uniformizării interpretării normelor legale. Simpla nemulțumire față
de modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat legea nu echivalează cu
necesitatea consolidării jurisprudenței, în lipsa unei demonstrații concrete privind
existența unei instabilități sau incoerențe jurisprudențiale.
Referitor la invocarea lit. d), completul de judecată reține că hotărârea
instanței de apel nu este arbitrară și nu se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă
a probelor. Dimpotrivă, instanța de apel a examinat în mod detaliat și motivat toate
susținerile apelantului și a stabilit, în baza probatoriului administrat, că prelucrarea
datelor cu caracter personal s-a realizat în temeiul legii, în mod automatizat, în
scopul menținerii actualizate a Registrului alegătorilor. Aprecierea probelor a fost
realizată în limitele rolului activ al instanței și în conformitate cu standardele
impuse de Codul administrativ și legislația privind protecția datelor cu caracter
personal. Nu s-a demonstrat că instanța ar fi ignorat probe esențiale sau că ar fi
acordat un caracter disproporționat unor fapte, astfel încât să rezulte o interpretare
vădit arbitrară. Criticile formulate de recurent se limitează la reluarea poziției sale
procesuale și nu indică în mod convingător existența unei erori flagrante de
apreciere sau a unui exces de putere din partea instanței de apel. Prin urmare,
recursul nu poate trece testul de admisibilitate prevăzut de art. 245¹ alin. (1) lit. b)
și d), nefiind întrunite condițiile legale pentru a justifica o intervenție a instanței
supreme în controlul de legalitate al deciziei atacate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
8
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Smochin Marcel, reprezentat de avocatul
Fediuc Valentin.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
9