3ra-83/24 — Anularea actului administrativ și obligarea autorității publice la reexaminarea plângerii

La data de 20 iunie 2022, avocatul Valentin Fediuc a depus o acțiune în contencios administrativ, în numele lui Marcel Smochin, împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, solicitând: − anularea actului administrativ defavorabil – decizia nr. 75 din 25 mai 2022; − obligarea pârâtului la reexaminarea plângerii nr. S-88/22, depusă de Marcel Smochin la data de 16 februarie 2022 (f.d. 6–8).

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 25 mai 2022, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis decizia nr. 75, prin care a constatat lipsa încălcării prevederilor Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal de către avocatul Oleg Școlnic în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal ale cetățenilor Marcel Smochin și Tamara Smochin, în temeiul motivelor de fapt și de drept indicate în decizie.

Reclamantul susține că, pentru a adopta soluția contestată, pârâtul a concluzionat că, deși Marcel Smochin a solicitat exercitarea dreptului la informare privind prelucrarea propriilor date cu caracter personal, precum și confirmarea sau infirmarea prelucrării datelor cu caracter personal ale mamei sale decedate, în calitate de succesor în drepturi, terțul Oleg Școlnic a respins pretenția reclamantului referitoare la lipsa informării privind prelucrarea datelor cu caracter personal, motivând că acesta ar fi luat cunoștință despre prelucrarea datelor în cadrul unor procese judiciare.

Se menționează însă că terțul Oleg Școlnic a comunicat scopul prelucrării datelor cu caracter personal abia în cadrul examinării petiției de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, cu încălcarea termenelor legale aplicabile. Cu toate acestea, pârâtul a omis să se pronunțe asupra acestui aspect esențial.

Reclamantul nu este de acord cu decizia nr. 75 din 25 mai 2022, considerând- o susceptibilă de anulare. Potrivit susținerilor sale și materialelor aflate la dosar, în luna septembrie 2021, în cadrul unei proceduri judiciare în recurs aflate pe rolul Curții de Apel Chișinău, acesta a luat cunoștință de faptul că avocatul Oleg Școlnic, în calitate de reprezentant al clientului său, Lungu Constantin, a prezentat copii certificate ale unor înscrisuri din dosarul de executare inițiat de executorul judecătoresc R. Cernica, în baza titlului executoriu nr. 2-756/10 emis de Judecătoria Orhei, sediul Telenești, la data de 13 august 2010. 1

Aceste înscrisuri conțineau date cu caracter personal ale reclamantului și ale mamei sale, Tamara Smochin (decedată), date regăsite în actele procedurii de executare.

Astfel, metodele de prelucrare a datelor cu caracter personal ale reclamantului, care trebuiau constatate în mod cert de către pârât, dar au fost omise, includ – în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal – următoarele operațiuni: păstrarea (pentru o perioadă nedeterminată), extragerea (ridicarea de copii), consultarea (materialelor aferente procedurii de executare), utilizarea (în scopul acordării asistenței juridice), precum și dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod (inclusiv prezentarea în instanța de judecată prin multiplicare).

Totodată, din conținutul deciziei nr. 75 din 25 mai 2022 rezultă cu certitudine că prelucrarea datelor cu caracter personal ale lui Marcel Smochin și ale mamei sale, Tamara Smochin (decedată), de către terțul Oleg Școlnic, își are originea în cadrul procedurii de executare nr. 125-166r/20, derulate în temeiul titlului executoriu nr. 2-756/10 emis la 13 august 2010 de Judecătoria Orhei, sediul Telenești.

Nefiind de acord cu prelucrarea datelor sale cu caracter personal, în luna decembrie 2021, Marcel Smochin a exercitat dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, solicitând terțului Oleg Școlnic informații privind modul în care i-au fost prelucrate datele cu caracter personal.

Terțul Oleg Școlnic nu a răspuns solicitării în termenul prevăzut de lege, fapt constatat în mod cert prin decizia nr. 75 din 25 mai 2022. Cu toate acestea, decizia menționată nu cuprinde nicio concluzie cu privire la obligația informării subiectului datelor, justificarea oferită de pârât fiind aceea că Marcel Smochin ar fi cunoscut despre anumite aspecte ale prelucrării datelor sale în cadrul unui alt proces judiciar. Totuși, pârâtul nu a constatat în mod cert, cu referire la modalitățile concrete de prelucrare, dacă circumstanțele invocate de terț au fost suficiente și exhaustive pentru a înlătura obligația de informare.

Omiterea unor astfel de constatări, ca urmare a unei cercetări insuficiente din oficiu, a condus în mod eronat la concluzia legalității neinformării subiectului datelor cu caracter personal de către operator.

Se atrage atenția că, pe parcursul procedurii administrative, petentul a oferit autorității indicii relevante pentru stabilirea obiectului cercetării din oficiu. Astfel, prin plângerea nr. S-88/22 din 16 februarie 2022, Marcel Smochin a menționat că avocatul Oleg Școlnic a fost sancționat pentru o abatere deontologică. În plus, prin procesul-verbal de audiere din 31 martie 2022, acesta a indicat metodele utilizate de terț în prelucrarea datelor cu caracter personal.

Aceste informații urmau a fi luate în considerare de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la momentul solicitării explicațiilor 2 din partea terțului. Cu certitudine, s-a constatat că Oleg Școlnic a făcut trimitere la cauza civilă nr. 3-3088/2020, examinată de Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, soluționată prin hotărârea din 20 septembrie 2021.

Obținerea acestei hotărâri, precum și a deciziei Comisiei de Etică și Disciplină a UARM din 3 august 2020, din surse publice, nu era imposibilă pentru pârât, chiar și în situația în care terțul Oleg Școlnic nu a colaborat cu autoritatea publică în cadrul procedurii administrative.

Se susține că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 20 septembrie 2021, precum și decizia Comisiei de Etică și Disciplină a UARM din 3 august 2020, indică în mod cert lipsa constituirii unui „interes legitim al operatorului”, invocat de către pârât. Prin urmare, nu poate fi reținut temeiul pentru concluzia că operațiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal s-ar fi desfășurat în conformitate cu principiile prevăzute de legislația privind protecția datelor cu caracter personal.

În raport cu aceste circumstanțe și ținând cont de caracterul insuficient al cercetării efectuate din oficiu de către autoritatea publică, se consideră că dreptul discreționar reglementat de art. 16 din Codul administrativ a fost exercitat în mod arbitrar.

În ansamblu, toate omisiunile comise de autoritatea publică au condus la adoptarea unei soluții contrare scopului Legii privind protecția datelor cu caracter personal, afectând în mod direct dreptul reclamantului la protecție împotriva prelucrării arbitrare a datelor sale cu caracter personal.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a acționat în mod legal, cu respectarea competenței și a procedurii prevăzute de lege, atunci când a constatat inexistența unei încălcări a prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal în legătură cu prelucrarea datelor aparținând lui Marcel Smochin de către avocatul Oleg Școlnic. Instanța de apel a concluzionat că nu au fost identificate încălcări de lege la emiterea deciziei administrative contestate.

În acest context, instanța de apel a reținut că, la Biroul executorului judecătoresc Ruslan Cernica, se află în derulare procedura de executare nr. 125- 166r/20, inițiată în temeiul titlului executoriu nr. 2-756/10 din 13 august 2010, emis de Judecătoria Telenești, privind încasarea sumei de 9.600 dolari, dobânzii de 18.124 lei și taxei de stat în cuantum de 150 lei de la debitorul Constantin Lungu în beneficiul creditoarei Tamara Smochin. În cadrul acestei proceduri de executare, interesele creditoarei sunt reprezentate, în temeiul unei procuri, de către cetățeanul Marcel Smochin.

Potrivit mandatului Seria MA nr. 1332725 din 27 februarie 2020, avocatul Oleg Școlnic a fost împuternicit de către Constantin Lungu să-i acorde asistență juridică în procedura de executare menționată mai sus.

Prin demersul nr. 02 din 3 martie 2020, avocatul Oleg Școlnic a solicitat executorului judecătoresc Ruslan Cernica eliberarea copiilor materialelor din dosarul de executare, în vederea prestării asistenței juridice debitorului. La aceeași dată, executorul judecătoresc, prin răspunsul nr. 292, a pus la dispoziția avocatului documentele solicitate.

Ulterior, la data de 14 mai 2020, Marcel Smochin a formulat o cerere adresată aceluiași executor judecătoresc, prin care și-a exprimat obiecțiile față de faptul că avocatul Oleg Școlnic reprezintă interesele lui Constantin Lungu, invocând un potențial conflict de interese. În susținerea acestei poziții, reclamantul a menționat că avocatul Oleg Școlnic a făcut parte din completul de judecători care, la data de 13 august 2010, a pronunțat hotărârea în temeiul căreia a fost eliberat titlul executoriu.

Astfel, instanța de apel a subliniat că prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la apelantul Marcel Smochin și la Tamara Smochin de către avocatul Oleg Școlnic a avut loc în contextul procedurii de executare nr. 125-166r/20, inițiate în temeiul titlului executoriu nr. 2-756/10 din 13 august 2010.

În consecință, această prelucrare s-a realizat în limitele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) și b), precum și la art. 5 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 133 din 8 iulie 4 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, datele fiind prelucrate într-un mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

În baza celor menționate, instanța de apel a constatat că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal – la adoptarea deciziei contestate, a ținut cont de calitatea terțului Oleg Școlnic de avocat, precum și de competențele acestuia stabilite prin actele normative ce reglementează exercitarea profesiei de avocat.

Menționează că CNPDCP a aplicat discreționar și nejustificat art. 16 alin. (1)–(2) Cod administrativ, omițând scopul legii privind protecția datelor și nesoluționând plângerea în fond. A fost ignorată obligația pozitivă a autorității de a proteja dreptul subiectului de date împotriva prelucrărilor arbitrare.

Deși Marcel Smochin a prezentat în procedura administrativă indicii clare privind metodele de prelucrare a datelor și existența unei sancțiuni deontologice aplicate avocatului Oleg Școlnic, CNPDCP nu a valorificat aceste informații și nu a solicitat documentele relevante, accesibile public.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Cererea de recurs a fost depusă la data de 6 decembrie 2023, respectând termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. 6

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Smochin Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, care nu pot fi reținute de către Completul de judecată, întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestor prevederi.

Referitor la invocarea lit. d), completul de judecată reține că atât Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, cât și Curtea de Apel Chișinău au motivat în mod explicit soluțiile pronunțate, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal și la faptele constatate în procedura administrativă derulată de CNPDCP. Instanțele nu s-au limitat la preluarea concluziilor autorității administrative, ci au analizat cadrul juridic aplicabil și au constatat că procedura administrativă a fost desfășurată cu respectarea normelor legale. Aprecierea probelor a fost realizată în limitele rolului activ al instanței și în conformitate cu standardele impuse de Codul administrativ și legislația privind protecția datelor cu caracter personal. Nu s-a demonstrat că instanța ar fi ignorat probe esențiale sau că ar fi acordat un caracter disproporționat unor fapte, astfel încât să rezulte o interpretare vădit arbitrară. Criticile formulate de recurent se limitează la reluarea poziției sale procesuale și nu indică în mod convingător existența unei erori flagrante de apreciere sau a unui exces de putere din partea instanței de apel.

Pentru a se reține caracterul arbitrar sau o apreciere vădit nerezonabilă, este necesar ca soluția să contravină în mod evident probelor, să nu fie motivată sau să ignore reguli elementare de drept. În speță, hotărârile instanțelor sunt motivate în drept și în fapt, iar recurentul exprimă în realitate o dezacordare subiectivă cu aprecierea instanțelor, fără a demonstra existența unei abateri evidente. Prin urmare, recursul nu poate trece testul de admisibilitate prevăzut de art. 245¹ alin. (1) lit. d), nefiind întrunite condițiile legale pentru a justifica o intervenție a instanței supreme în controlul de legalitate al deciziei atacate. 7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecatăși în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs 8 pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Smochin Marcel, reprezentat de avocatul Fediuc Valentin. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Diana Stănilă 9