3ra-72/24 — contestarea actelor administrative

La data de 19 octombrie 2021, avocatul Vladislav Berezovschi, acționând în interesele reclamantului Gheorghi Cîvîrjic, a depus o acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea unui act administrativ defavorabil și obligarea instituției pârâte la efectuarea indexării pensiei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 14 iulie 2020, a fost admisă cererea acestuia împotriva CNAS, instituția fiind obligată să recalculeze și să achite pensia pentru vechime în muncă, în baza salariului mediu lunar al procurorului-șef al raionului Vulcănești, cu luarea în considerare a eventualelor majorări salariale aferente acestei funcții, raportat la situația de la data ieșirii la pensie. Această hotărâre a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2020, iar recursul declarat de CNAS împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2021.

În vederea executării hotărârii irevocabile, CNAS a procedat la recalcularea pensiei, achitând reclamantului suma de 672.267,52 lei. Totuși, reclamantul consideră că suma achitată este diminuată în mod nejustificat, întrucât CNAS nu a aplicat corect dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor (în vigoare până la 1 decembrie 2018), care prevede că salariul lunar al procurorului include, pe lângă salariul de funcție, și sporul pentru exercitarea unei funcții de conducere.

Conform art. 51 alin. (2) lit. c) din aceeași lege, salariul de funcție al unui procuror dintr-o procuratură teritorială sau din Procuratura UTA Găgăuzia, cu o vechime de peste 12 ani, era stabilit la nivelul a 3,15 salarii medii pe economie. Având în vedere că salariul mediu pe economie pentru anul 2013 (anul anterior stabilirii pensiei) era de 3.850 lei, rezultă că salariul de funcție era de 12.127 lei (3,15 x 3.850 lei). În temeiul art. 5 lit. d) din aceeași lege, procurorul-șef al unei procuraturi teritoriale beneficia de un spor de conducere în cuantum de 9% din salariul de funcție, adică 1.097 lei (12.127 lei x 9%). 1

Prin urmare, salariul total pentru funcția de procuror-șef la data de 1 ianuarie 2014 era de 13.218 lei (12.127 lei + 1.091 lei), iar pensia cuvenită trebuia calculată în proporție de 80% din acest salariu, rezultând un cuantum de 10.574 lei lunar. Astfel, pentru întreg anul 2014, reclamantul trebuia să beneficieze de o pensie totală în valoare de 126.888 lei (10.574 lei x 12 luni).

Potrivit informațiilor prezentate de Casa Națională de Asigurări Sociale, pensia reclamantului pentru anul 2014 a fost calculată în sumă de 65.088 lei (5.424 lei x 12 luni), ceea ce reprezintă cu 61.800 lei mai puțin decât cuantumul cuvenit pentru acel an (126.888 lei – 65.088 lei).

Pentru anul 2015, salariul mediu pe economie, care servea drept bază de calcul, era de 4.225 lei. Astfel, în raport cu o vechime în muncă de peste 12 ani, salariul de funcție era de 13.308 lei (4.225 lei x 3,15). Sporul pentru exercitarea funcției de conducere, în cuantum de 9%, se ridica la 1.197 lei (13.308 lei x 9%). În consecință, salariul total lunar pentru funcția de procuror-șef al unei procuraturi teritoriale era de 14.505 lei (13.308 lei + 1.197 lei), iar pensia cuvenită trebuia să constituie 11.604 lei (14.505 lei x 80%). Prin urmare, pentru anul 2015, suma totală a pensiei datorate era de 139.248 lei (11.604 lei x 12 luni).

Cu toate acestea, conform datelor CNAS, pensia achitată efectiv pentru anul 2015 a fost de 65.088 lei, ceea ce înseamnă că suma neachitată a fost de 74.160 lei (139.248 lei – 65.088 lei).

Pentru anul 2016, salariul mediu pe economie stabilit pentru anul precedent (2015) era de 4.500 lei. Prin urmare, salariul de funcție aferent unei vechimi în muncă de peste 12 ani era de 14.175 lei (4.500 x 3,15), iar sporul de conducere, în cuantum de 9%, se ridica la 1.275 lei (14.175 lei x 9%). Salariul total era astfel de 15.450 lei (14.175 lei + 1.275 lei), iar pensia cuvenită era de 12.360 lei lunar (15.450 lei x 80%). Pentru primele 7 luni ale anului 2016, pensia totală datorată era de 86.520 lei (12.360 lei x 7 luni).

În fapt, CNAS a calculat și achitat pentru această perioadă suma de 37.968 lei, rezultând o diferență neachitată de 48.552 lei (86.520 lei – 37.968 lei).

Prin urmare, suma totală restantă pentru perioada ianuarie 2014 – iulie 2016, urmare a aplicării eronate a dispozițiilor art. 3, 51 și 52 din Legea nr. 328/2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, constituie 184.512 lei (61.800 lei + 74.160 lei + 48.552 lei).

Totodată, conform răspunsului CNAS din 9 august 2021, nr. C-1359/21, rezultă că pentru perioada 2014–2016 nu au fost efectuate indexările pensiei, întrucât cuantumul pensiei a fost menținut constant la 5.424 lei, însă indexarea urma să fie aplicată pornind de la suma corectă de 10.574 lei, începând cu 1 aprilie 2014. 2

Astfel, pentru anul 2014, pensia de 10.574 lei/lună urma să fie indexată cu 50% din coeficientul de indexare de 3,22%, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 170 din 12 martie 2014, rezultând o majorare lunară de 340 lei, respectiv 4.080 lei pentru 12 luni.

Pentru perioada 1 aprilie 2015 – 1 aprilie 2016, pensia trebuia să fie de 10.914 lei (10.574 lei + 340 lei), iar indexarea aplicabilă în temeiul coeficientului de 3,97%, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 61 din 6 martie 2015, ar fi fost de 433 lei/lună, adică 5.196 lei pentru un an întreg.

Pentru perioada 1 aprilie – 1 august 2016 (7 luni), pensia indexată era de 11.347 lei (10.914 lei + 433 lei), iar suma corespunzătoare indexării pentru această perioadă era de 3.031 lei (433 lei x 7 luni).

În total, pentru perioada 1 aprilie 2014 – 1 august 2016, suma neachitată din cauza neaplicării corecte a indexărilor pensiei este de 12.307 lei (4.080 lei + 5.196 lei + 3.031 lei).

În plus, din răspunsurile oferite de CNAS rezultă că, pentru perioada 1 decembrie 2018 – 31 mai 2021, pensia lunară a reclamantului a fost stabilită la 18.740 lei.

Reclamantul susține că, la stabilirea pensiei în cuantumul actual, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a aplicat indexările anuale prevăzute de lege. Argumentele invocate de CNAS, potrivit cărora, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 186 din 15 martie 2019, nr. 165 din 11 martie 2020 și nr. 660 din 9 septembrie 2020, toate tipurile de pensii ar fi fost supuse indexării, nu corespund realității. Aceasta întrucât, pentru perioada respectivă, indexarea nu a fost efectuată, iar în măsura în care aceasta a fost aplicată, s-a limitat la pensiile cu un cuantum de până la 6.000 lei lunar, fapt demonstrat și de menținerea neschimbată a cuantumului pensiei reclamantului la nivelul de 18.740 lei pentru întreaga perioadă decembrie 2018 – 31 mai 2021.

Reieșind din coeficienții de indexare aprobați prin hotărârile Guvernului menționate, mărimea pensiei urma să fie ajustată după cum urmează: − Începând cu 1 aprilie 2019 până la 1 aprilie 2020: pensia de 18.740 lei trebuia indexată cu 5,3%, respectiv o majorare de 993 lei lunar, ceea ce ar fi constituit 11.916 lei pentru un an (993 lei x 12 luni); − Pentru perioada 1 aprilie – 1 octombrie 2020 (6 luni): pensia majorată la 19.733 lei (18.740 + 993 lei) urma să fie indexată cu 4,83%, rezultând o majorare de 953 lei lunar și o sumă totală de 5.718 lei (953 lei x 6 luni); − Pentru perioada 1 octombrie 2020 – 1 aprilie 2021: pensia ajustată la 20.686 lei (19.733 + 953 lei) urma să fie indexată cu 1,07%, ceea ce 3 reprezintă o creștere de 221 lei lunar, adică 1.326 lei pentru 6 luni (221 lei x 6 luni); − Pentru perioada 1 aprilie – 31 mai 2021: pensia majorată la 20.907 lei (20.686 + 221 lei) urma să fie indexată cu 3,89%, rezultând o creștere de 813 lei lunar, în sumă totală de 1.626 lei pentru 2 luni (813 lei x 2 luni).

Prin urmare, pensia lunară a reclamantului la data de 1 iunie 2021 trebuia să atingă valoarea de 21.720 lei (20.907 + 813 lei). Suma totală neachitată cu titlu de indexare pentru perioada 1 aprilie 2019 – 31 mai 2021 constituie 20.586 lei (11.916 + 5.718 + 1.326 + 1.626 lei).

Adăugând această sumă la diferențele neachitate cu titlu de indexare pentru perioada 1 aprilie 2014 – 1 august 2016, care se ridică la 12.307 lei, rezultă că suma totală neachitată prin omisiunea aplicării coeficienților legali de indexare este de 32.893 lei.

Prin cumul cu restanța de 184.512 lei aferentă recalculului pensiei potrivit dispozițiilor Legii nr. 328/2013, suma totală neachitată din cauza aplicării eronate sau incomplete a prevederilor legale constituie 217.405 lei.

La data de 10 septembrie 2021, CNAS a transferat reclamantului suma de 4.783 lei, astfel că soldul datoriei restante față de reclamant rămâne în cuantum de 212.622 lei.

La data de 24 august 2021, reclamantul a înaintat către Casa Națională de Asigurări Sociale o cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea și achitarea sumelor restante rezultate din aplicarea incorectă a legislației relevante, în special în ceea ce privește calculul pensiei și aplicarea indexărilor legale. Prin răspunsul nr. C-1603/21 din 15 septembrie 2021, CNAS a respins solicitarea reclamantului.

În vederea inițierii acțiunii în instanță și a reprezentării intereselor sale procesuale, reclamantul a încheiat un contract de asistență juridică cu avocatul Vladislav Berezovschi, achitând onorariul în cuantum de 5.000 lei.

Ulterior, la data de 7 aprilie 2022, avocatul, acționând în numele reclamantului, a depus o cerere de modificare a acțiunii, prin care a indicat reducerea pretențiilor inițiale. Astfel, reclamantul a renunțat la capetele de cerere care vizau: − constatarea nelegalității refuzului CNAS exprimat prin răspunsul nr. C- 1603/21 din 15 septembrie 2021, în partea în care instituția a refuzat achitarea sumei de 184.512 lei, reprezentând diferențele de pensie pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 1 august 2016, calculate conform art. 3 alin. (1) lit. b), art. 51 alin. (2) lit. c), și art. 52 lit. d) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor; − obligarea CNAS să achite suma de 184.512 lei menționată supra. 4

Totodată, reclamantul a susținut că CNAS nu a aplicat în mod legal prevederile privind indexarea pensiilor pentru perioadele 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2016 și 1 ianuarie 2019 – 31 mai 2021, ceea ce a generat un prejudiciu total de 37.535,30 lei.

Astfel, conform Hotărârii Guvernului nr. 170 din 12 martie 2014, a fost stabilit un coeficient de indexare de 10%, din care pentru foștii lucrători ai procuraturii – 5%. Pentru perioada 1 aprilie 2014 – 1 aprilie 2015, indexarea lunară trebuia să fie de 271,20 lei (5.424 x 5%). Suma totală a pensiei trebuia să fie de 68.342,40 lei (5.695,20 lei x 12 luni), însă efectiv s-a achitat doar 65.088 lei, rezultând o diferență neachitată de 3.254,40 lei.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 61 din 6 martie 2015, coeficientul de indexare era de 5,24%, dintre care pentru foștii lucrători ai procuraturii – 2,62%. Pentru perioada 1 aprilie 2015 – 1 aprilie 2016, indexarea lunară era de 149,21 lei (5.695,20 x 2,62%), iar pensia ajustată era de 5.844,43 lei/lună. Suma totală a pensiei pentru această perioadă urma să fie de 70.133,16 lei, însă CNAS a achitat doar 65.088 lei, rezultând o restanță de 5.045,16 lei.

Pentru perioada 1 aprilie – 1 august 2016 (4 luni), aplicând indexarea de 5%, pensia lunară trebuia să fie de 6.136,65 lei, iar suma totală – 24.546,60 lei. De fapt, a fost achitată suma de 21.596 lei, rezultând o diferență de 2.950,60 lei.

Prin urmare, pentru perioada 1 aprilie 2014 – 1 august 2016, suma totală a plăților restante, rezultată din neaplicarea corectă a coeficienților legali de indexare, este de 11.250,16 lei (3.254,40 + 5.045,16 + 2.950,60 lei).

De asemenea, potrivit răspunsurilor CNAS, pensia reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2018 – 31 mai 2021 a fost de 18.740 lei lunar, iar pentru această perioadă, așa cum s-a menționat anterior, CNAS nu a aplicat integral indexările legale aferente Hotărârilor Guvernului adoptate în anii corespunzători.

Reclamantul susține că, la stabilirea pensiei în cuantumul actual, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a luat în considerare indexările anuale obligatorii ale pensiilor. Argumentele instituției pârâte, potrivit cărora, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 186 din 15 martie 2019, nr. 165 din 11 martie 2020 și nr. 660 din 9 septembrie 2020, toate tipurile de pensii ar fi fost indexate, nu reflectă realitatea. În fapt, aceste indexări fie nu au fost efectuate, fie au fost aplicate doar pensiilor de până la 6.000 lei lunar, fapt dovedit și de menținerea pensiei reclamantului la nivelul constant de 18.740 lei în perioada decembrie 2018 – 31 mai 2021.

Reieșind din prevederile legale privind indexarea, cuantumul pensiei reclamantului urma să fie majorat progresiv, după cum urmează: 5 1) Pentru perioada 1 aprilie 2019 – 1 aprilie 2020: pensia de 18.740 lei trebuia indexată cu 5,3%, adică cu 993,22 lei lunar, ceea ce reprezintă 11.918,64 lei pentru un an (993,22 x 12 luni); 2) Pentru perioada 1 aprilie 2020 – 1 octombrie 2020 (6 luni): pensia majorată la 19.733,22 lei trebuia indexată cu 4,83%, rezultând o creștere de 953,33 lei lunar și o sumă totală de 5.718,66 lei (953,33 x 6 luni); 3) Pentru perioada 1 octombrie 2020 – 1 aprilie 2021 (6 luni): pensia majorată la 20.686,55 lei urma să fie indexată cu 1,07%, respectiv o majorare de 221,34 lei lunar și o sumă totală de 1.328,04 lei (221,34 x 6 luni); 4) Pentru perioada 1 aprilie 2021 – 1 ianuarie 2022 (9 luni): pensia majorată la 20.907,89 lei trebuia indexată cu 3,89%, adică 813,31 lei lunar, în valoare totală de 7.319,79 lei (813,31 x 9 luni).

Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2022, pensia lunară a reclamantului trebuia să atingă nivelul de 21.721,20 lei (20.907,89 + 813,31 lei).

Suma totală neachitată cu titlu de indexare, rezultat al neaplicării corecte a coeficienților legali pentru perioadele 1 aprilie 2014 – 1 august 2016 și 1 aprilie 2019 – 1 ianuarie 2022, este de 37.535,30 lei.

În acest context, reclamantul Gheorghi Cîvîrjic solicită: a. Constatarea ilegalității refuzului exprimat de Casa Națională de Asigurări Sociale prin răspunsul nr. C-1603/21 din 15 septembrie 2021, de a da curs cererii prealabile depuse la 24 august 2021, prin care s-a solicitat achitarea plăților de indexare a pensiei pentru perioadele 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2016 și 1 ianuarie 2019 – 1 ianuarie 2022; b. Obligarea pârâtei Casa Națională de Asigurări Sociale la achitarea în favoarea reclamantului a sumei de 37.535,30 lei, reprezentând plăți restante cu titlu de indexare pentru perioadele menționate; c. Încasarea din contul pârâtei, în beneficiul reclamantului, a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu înaintarea și examinarea acțiunii civile, inclusiv a onorariului de avocat în sumă de 5.000 lei, precum și a altor cheltuieli judiciare, în măsura în care vor fi justificate.

Analizând materialele cauzei în corelație cu dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de fond, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, este corectă și legală, fiind întemeiată pe ansamblul probatoriului administrat în cadrul procesului și căruia i s-a acordat o apreciere juridică pertinentă.

Din conținutul pretențiilor formulate rezultă că reclamantul Gheorghi Cîvîrjic a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în contencios administrativ, având ca obiect obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale la achitarea sumelor cu titlu de indexare a pensiei pentru perioadele 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2016 și 1 ianuarie 2019 – 1 ianuarie 2022, pe care le estimează la 37.535,30 lei.

Motivarea acțiunii constă în faptul că, în urma recalculării pensiei, CNAS ar fi omis să achite reclamantului sumele ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de indexare legală a pensiei pentru perioadele menționate.

În acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor Legilor cu privire la procuratură nr. 902/1992 (abrogată la 18 aprilie 2003), nr. 118/2003 (abrogată la 17 martie 2009) și nr. 294/2008, pensia reclamantului a fost recalculată în funcție de majorarea salariului procurorilor, conform hotărârii judecătorești irevocabile din 14 iulie 2020.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a apreciat corect ca fiind eronată susținerea reclamantului potrivit căreia ar avea dreptul concomitent la: pensie recalculată în proporție de 80% din salariul mediu lunar al procurorului în exercițiu și, în același timp, indexarea acelei pensii conform art. IX alin. (3) din Legea nr. 37/2020.

Or, potrivit dispozițiilor art. IX alin. (3) din Legea menționată, aflată în vigoare din 14 martie 2020, pensia pentru vechime în muncă stabilită până la 1 ianuarie 2018 (pentru procurori) urmează a fi doar indexată în condițiile art. 13 din Legea nr. 156/1998, fără a fi recalculată în funcție de salariile actuale ale procurorilor în exercițiu.

Instanța de apel a reținut în mod expres că aceeași prestație socială – pensia pentru vechime în muncă – nu poate fi ajustată simultan prin recalculare și prin indexare, aceasta fiind o interdicție expres prevăzută de norma legală incidentă.

Prin urmare, argumentele invocate de apelant în susținerea cererii de apel nu pot fi reținute, întrucât acestea contravin dispozițiilor legale expuse și vizează aspecte de fapt care au fost deja constatate și corect soluționate de instanța de fond, 7 în baza probelor administrate cu respectarea normelor de procedură și în concordanță cu dispozițiile de drept material aplicabile cauzei.

Recurentul consideră că instanțele ierarhic inferioare au ignorat circumstanțele relevante ale cauzei și nu au apreciat în mod corespunzător probele administrate, încălcând astfel prevederile art. 240–241 din Codul de procedură civilă. Hotărârile instanțelor sunt, în opinia sa, nemotivate, formulate într-un mod neclar, lipsit de logică juridică și de coerență, ceea ce le face nelegitime. De asemenea, se invocă faptul că motivarea deciziilor instanțelor nu reflectă situația de fapt a cauzei, iar concluziile reținute nu corespund probatoriului administrat în ședință de judecată.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Cîvîrjic Gheorghi, reprezentat de avocatul Berezovschi Vladislav la data de 14 februarie 2024, este în termen. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile 9 instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Cîvîrjic Gheorghi, reprezentat de avocatul Berezovschi Vladislav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Cîvîrjic Gheorghi, reprezentat de avocatul Berezovschi Vladislav. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 11