3ra-7/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-7/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Simonia-Blajevschi
Vahtang,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Simonia-Blajevschi Vahtang împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii privind obligarea Consiliului Superior al
Magistraturii de a modifica pct. 222 al Instrucțiunii cu privire la activitatea
de evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de apel
aprobată prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 142/4 din 4
februarie 2014,
împotriva hotărârii din 3 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-7/24
NR. PIGD 2-23067144-01-3ra-03012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a deciziei contestate.
Instanța de fond: Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Simonia-Blajevschi Vahtang
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 mai 2023, Simonia-Blajevschi Vahtang a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu
privire la obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a modifica pct.
222 al Instrucțiunii cu privire la activitatea de evidentă și documentare
procesuală în judecătorii și curțile de apel aprobată prin Hotărârea Consiliul
Superior al Magistraturii nr. 142/4 din 4 februarie 2014
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 7 decembrie 2022, s-
a adresat Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani cu o cerere prin care a
solicitat prezentarea materialelor cauzei penale intentată în privința sa, prin
și sub supravegherea administrației penitenciarului pentru a face cunoștință
cu materialele acesteia.
Prin răspunsul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a refuzat
solicitarea reclamantului pe motiv că pct. 222 al Instrucțiunii cu privire la
activitatea de evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de
apel aprobată prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 142/4 din
4 februarie 2014 nu prevede o asemenea posibilitate.
La 22 februarie 2023, Simonia-Blajevschi Vahtang s-a adresat
Consiliului Superior al Magistraturii cu o petiție prin care a solicitat
modificarea Instrucțiunii cu privire la activitatea de evidență și documentare
procesuală în judecătorii și curțile de apel.
Potrivit răspunsului nr. 698 m/i din 16 martie 2023, cerințele înaintate
de Simonia-Blajevschi Vahtang au fost respinse, pe motiv că nu sunt
întemeiate.
Nefiind de acord cu răspunsul nr. 698 m/i din 16 martie 2023, la 28
martie 2023, a depus la Consiliul Superior al Magistraturii cererea prealabilă
prin care a solicitat repetat modificarea Instrucțiunii menționate.
1
La cererea prealabilă din 28 martie 2023 a fost formulat răspunsul nr.
869 m/i din 31 martie 2023 potrivit căruia, Consiliul s-a menținut aceiași
poziție.
Susține reclamantul că, avocatul desemnat din oficiu, nu a făcut copii
la toate materialele cauzei. De asemenea invocă că, în cauza penală au fost
falsificate mai multe probe. Drept urmare consideră că nici un avocat nu
poate realiza dreptul său de acces la materialele cauzei din cauza periclitării
carierei lor.
Consideră reclamantul că redacția actuală a pct. 222 al Instrucțiunii cu
privire la activitatea de evidență și documentare procesuală în judecătorii și
curțile de apel aprobată prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr.
142/4 din 4 februarie 2014, îi îngrădește dreptul său la reabilitare și este
neconstituțional deoarece nu prevede accesul nemijlocit a persoanei
condamnate la materialele dosarului, considerându-se astfel discriminat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 2 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
acțiunea în contencios administrativ depusă de Simonia-Blajevschi Vahtang
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind obligarea Consiliului
Superior al Magistraturii de a modifica pct. 222 al Instrucțiunii cu privire la
activitatea de evidență și documentare procesuală în judecătorii și curțile de
apel aprobată prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 142/4 din
4 februarie 2014, s-a respins ca fiind neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de apel a apreciat argumentele
reclamantului ca fiind pur declarative, menționând că acordă dreptul acestuia
de a face cunoștință cu materialele cauzei, drepturile acestuia nefiind
îngrădite în acest sens nici la faza urmăririi penale și nici la cea de examinare
în instanța de judecată.
Curtea de apel a reiterat că, pe tot parcursul instrumentării cauzei
penale, bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul de a face cunoștință cu
materialele dosarului atât personal cit și prin intermediul apărătorului.
Instanța de apel nu a reținut, argumentele legate de admiterea unei
discriminări a reclamantului prin prevederile pct. 222 al Instrucțiunii cu
privire la activitatea de evidență și documentare procesuală în judecătorii și
curțile de apel, or, Simonia-Blajevschi Vahtang își execută pedeapsa în
penitenciarul nr. 9-Pruncul, care este un penitenciar de tip închis.
Astfel, a notat că reclamantul este supus unui regim special cu
implicarea restricțiilor generate de pedeapsa aplicată, fiindu-i stabilite prin
lege obligațiuni și interdicții, inclusiv de a se deplasa în afara penitenciarului.
2
Respectiv, instanța nu este în drept să se implice în acest regim de ispășire a
pedepsei, reclamantul fiind în drept să-și exercite drepturile, inclusiv prin
intermediul avocatului.
A reținut că, în conformitate cu prevederile pct. 222 al Instrucțiunii
contestate în speță, care a fost elaborată inclusiv în baza Codului de
procedură penală, Consiliul Superior al magistraturii a decis că, pentru a
preveni luarea, sustragerea sau distrugerea documentelor din dosar, dosarele
cusute și numerotate se eliberează pentru a face cunoștință cu ele în incinta
instanței judecătorești în prezenta și sub supravegherea colaboratorilor
instanței judecătorești. Înainte de a-i fi oferit accesul la dosare și/sau la alte
documente judecătorești, participantul la proces este obligat să semneze o
declarație potrivit căreia acesta a fost informat despre faptul că luarea,
sustragerea, degradarea sau distrugerea ilegală a documentelor din dosar este
interzisă și atrage răspunderea prevăzută de Codul penal al Republicii
Moldova.
A subliniat că, norma în cauză obligă participanții la proces și avocații
în bază de mandat de a face cunoștință cu materialele cauzei în incinta
instanței judecătorești în prezența și sub supravegherea colaboratorilor
instanței judecătorești, anume pentru a preveni luarea, sustragerea sau
distrugerea documentelor din dosar.
A conchis prima instanță că, există suficiente garanții apte să asigure
dreptul părții de a face cunoștință cu materialele cauzei penale, considerent
din care nu s-au reținut alegațiile reclamantului înserate în cererea de
chemare în judecată că nici un avocat nu va realiza dreptul de acces la
materialele cauzei din motivul periclitării carierei acestora pe motiv că
aceștia ar fi intimidați de lucrătorii procuraturii.
În condițiile speței, Completul Curții de Apel Chișinău nu a constatat
ilegalitatea pct. 222 al Instrucțiunii.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 decembrie 2023, Simonia-Blajevschi Vahtang a depus cerere de
recurs împotriva hotărârii din 2 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii din 2 noiembrie 2023 a
Curții de Apel Chișinău.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel a comis erori
grave de fapt și de drept.
3
A notat că, instanța de apel a reiterat că, pe tot parcursul instrumentării
cauzei penale, bănuitul, învinuitul, inculpatul are dreptul de a face cunoștință
cu materialele dosarului atât personal cit și prin intermediul apărătorului,
însă fiecare învinuit după pronunțarea hotărârii instanței de apel este escortat
la penitenciar pentru executarea pedepsei și nu are nici o posibilitate să ia
cunoștință cu materialele dosarului la etapa examinării recursului la CSJ.
Subliniază faptul că, de ani de zile nu poate obține materialele cauzei
ceea ce infirma poziția instanței de apel care nu a reținut alegațiile că nici un
avocat nu va realiza dreptul de acces la materialele cauzei din motivul
periclitării carierei.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 14 februarie 2024, intimatul Consiliul Superior
al Magistraturii a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
4
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 20 noiembrie 2023 recurentului a
fost notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
terestre, fapt confirmat prin aviz de recepție anexat la materialele cauzei (f.
d. 90).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 21 decembrie 2023. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
5
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Simonia-Blajevschi Vahtang, conține obiecții de fapt și de
drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
6
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Simonia-Blajevschi Vahtang.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
7