2rac-228/23 — Declararea nulității actelor juridice

La 14 iunie 2016, Banca Comercială „Banca Socială” Societate pe Acțiuni (în continuare BC „Banca Socială” S.A.) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vinăria Zîmbreni” (în continuare S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”) în proces de insolvabilitate, Societății cu Răspundere Limitată „NOX DDV” (în continuare S.R.L. „NOX DDV”), Societății cu Răspundere Limitată „Megavil Grup” ( în continuare S.R.L. „Megavil Grup”), intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Financial Investment Group” (în continuare S.R.L. „Financial Investment Group”) și Corneliu Țurcanu, cu privire la declararea nulității actelor juridice.

În motivarea acțiunii depuse, B.C. „Banca Socială” S.A. a indicat că S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” a beneficiat de la BC „Banca Socială” S.A. de următoarele credite: conform contractului de credit nr. 184/2013 din 27 iunie 2013, în sumă de 200000,00 Euro, cu scadența la 27 iunie 2017; conform contractului de credit nr. 196/2013 din 15 iulie 2013, în sumă de 1144462,00 Euro, cu scadența la 15 iulie 2021; conform contractului de credit nr. 291/2013 din 04 octombrie 2013, în sumă de 300000,00 Euro, cu scadența la 04 octombrie 2017; conform contractului de credit nr. 343/2013 din 03 decembrie 2013, în sumă de 6270000 lei, cu scandență la 03 decembrie 2021.

În scopul asigurării rambursării creditelor între BC „Banca Socială” S.A și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” au fost încheiate mai multe contracte de gaj/ipotecă, prin care s-a instituit dreptul de gaj și ipotecă al reclamantului asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”.

BC „Banca Socială” S.A. în proces de lichidare a menționat că, după ce S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” a admis întârzieri la achitarea plăților creditare, debitorul a înaintat la Curtea de Apel Chișinău cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate fața de sine însuși, și astfel, prin hotărârea din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de 1 S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, s-a constatat insolvabilitatea debitorului și s-a intentat procesul de insolvabilitate, cu desemnarea administratorului insolvabilității - Ion Crețu.

Conform hotărârii sus menționate, instanța a stabilit pentru administratorul insolvabilității termenul limită de verificare a creanțelor, de întocmire și de comunicare a tabelului definitiv și anume data de 31 martie 2016.

BC „Banca Socială” S.A. în proces de lichidare a notat că, la 09 martie 2016, a înaintat instanței de insolvabilitate cerere de validare a creanței în rangul garantat în suma totală de 1.094.618,96 Euro și 6.798.063,00 lei. La 11 aprilie 2016, reprezentantul BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a luat cunoștință de tabelul definitiv al creanțelor S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și a aflat că creanța BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a fost admisă integral spre validare în rangul garantat în sumă de 1.094.618,96 de Euro și 6.798.063,00 lei; administratorul insolvabilității a admis spre validare creanța creditorului garantat „Megavil Grup” SRL în suma de 40693152,21 lei, în baza contratului de împrumut din 25 noiembrie 2015, ordinului de plată nr. 009 din 25 noiembrie 2014, contractului de gaj din 16 februarie 2015, contractului de cesiune a creanțelor din 01 septembrie 2015.

Reclamanta a precizat că verificând cererea de validare a creanțelor depusă de către „Megavil Grup” SRL, s-a stabilit că creanța „Megavil Grup” SRL către S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” rezultă din contractul de cesiune a creanței din 01 septembrie 2015, prin care compania „Nox DDV” SRL a cesionat „Megavil Grup” SRL creanța împotriva S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, apărută în temeiul contractului de împrumut din 25 noiembrie 2014. Prin contractul de împrumut „Nox DDV” SRL a acordat un împrumut S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în suma de 1659949,40 USD, cu scadența la 31 decembrie 2015, echivalentul a 25000000,00 lei.

La 16 februarie 2015, între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Nox DDV” SRL a fost semnat un contract de gaj, neautentificat notarial, conform căruia, S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, în scopul asigurării executării corespunzătoare a obligațiilor sale față de „Nox DDV” SRL conform contractului de împrumut din 25 noiembrie 2014, a constituit gajul în favoarea ultimei, asupra bunului mobil, după cum urmează: utilaj pentru prelucrarea strugurilor de viță de vie, fabricarea și păstrarea vinului și vin materie prima, conform avizelor de înregistrare a gajului nr. 241322 din 16 februarie 2015, nr. 241327 din 16 februarie 2015. Utilajul indicat în avizul nr. 241332 din 16 februarie 2015, deja a fost gajat în favoarea BC „Banca Socială” S.A., conform contractului de gaj nr. 669 din 31 octombrie 2013, confirmare de înregistrare a gajului nr. 210913 din 05 noiembrie 2013, acordului adițional nr. 731 din 05 noiembrie 2013, confirmare de înregistrare a gajului nr. 212871 din 06 decembrie 2013. 2

Subsecvent, BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a relatat că concomitent cu dobândirea dreptului la creanța patrimonială fața de S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în baza contractului de cesiune a creanței din 01 septembrie 2015, asupra „Megavil Grup” SRL au trecut toate drepturile de gaj/ipotecă ce decurg din contractul de gaj din 16 februarie 2015, iar la 01 octombrie 2015, fără semnarea unui contract de gaj, în favoarea „Megavil Grup” SRL de către S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” a fost constituit un gaj suplimentar conform confirmării de înregistrare a gajului nr. 254305 din 01 octombrie 2015.

Reclamanta cataloghează lovite de nulitate absolută contractul de împrumut f/n din 25 noiembrie 2014, contractul de gaj f/n din 16 februarie 2015, confirmarea de înregistrare a gajului nr. 241322 din 16 februarie 2015, nr. 241327 din 16 februarie 2015, contractul de cesiune din 01 septembrie 2015 și confirmarea de înregistrare a gajului nr. 254305 din 01 octombrie 2015, reieșind din următoarele considerente. Conform schemei anexate la materialele cauzei privind mișcarea mijloacelor bănești între firme S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Nox DDV” SRL, însoțită de copiile corespunzătoare ale ordinelor de plată, se demonstrează că contractul de împrumut între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Nox DDV” SRL a fost încheiat fără scopul real de a produce efecte juridice ale unui raport juridic de împrumut, iar mijloacele bănești - după ce au fost acordate S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” au fost imediat transferați unicului asociat - Corneliu Țurcanu. La 25 noiembrie 2014 ora 14:18, fondatorul S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” Corneliu Țurcanu, a transferat 12000000,00 lei de pe contul de depozit nr. xxxxxxxxx pe alt cont al său de depozit nr. xxxxxxxxx. La ora 14:21, adică peste trei minute, Corneliu Țurcanu transferă de pe contul de depozit nr. xxxxxxxxx pe contul curent propriu nr. xxxxxxxxx suma totală de 16000000,00 de lei, iar la ora 14:32, Corneliu Țurcanu efectuează un transfer familial de pe contul curent nr. xxxxxxxxx în suma de 16000000,00 pe contul curent al soției nr. xxxxxxxxx, ultima la rândul său, la ora 14:24 transferă de pe contul de depozit propriu nr. xxxxxxxxx pe contul curent nr. xxxxxxxxx, suma de 9 000 000,00 de lei. La ora 14:32, pe contul curent nr. xxxxxxxxx care aparține soției lui Corneliu Țurcanu s-a acumulat suma de 25000000,00 de lei, pe care ultima îi transferă către compania afiliată „Financial Investment Group” SRL la care este administrator și asociat unic, cont nr. xxxxxxxxx, cu destinația plății - majorarea capitalului statutar conform deciziei asociatului unic din 24 noiembrie 2014. La rândul său, „Financial Investment Group” SRL, imediat efectuează transfer bancar al sumei de 25000000,00 de lei pe contul curent al „Nox DDV” SRL nr. xxxxxxxxx cu destinația ”plata pentru cambia trata nr. 001 din 25 aprilie 2014 trăgător SRL „Servivet” în baza contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor”. În aceiași clipă la ora 14.32, „Nox DDV” SRL transferă suma de 25000000,00 de lei pe contul curent al S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” nr. xxxxxxxxx, indicând ca destinație ”împrumut conform contractului din 25 noiembrie 2014 și cambie în 3 asigurare nr. 003 din 25 noiembrie 2014”. Ulterior, S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în același timp transferă sumă de 25000000,00 de lei iarăși pe contul curent al lui Corneliu Țurcanu nr. xxxxxxxxx cu destinația ”plata pentru cambie în asigurare nr. 003 din 25 noiembrie 2014”. La ora 14:33 Corneliu Țurcanu efectuează transferul pe contul curent al soției sale nr. xxxxxxxxx în suma de 9000000,00 de lei cu destinația „restituirea împrumutului acordat conform acordului din 25 noiembrie 2014” iar suma de 16000000,00 lei a transferat-o înapoi pe contul său de depozit nr. xxxxxxxxx și mai de parte pe contul de depozit nr. xxxxxxxxx. Operațiune similară a fost efectuată și de soția acestuia, transferând suma de 9000000,00 de lei înapoi pe contul ei de depozit nr. xxxxxxxxx.

BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a indicat că, în modul detalizat mai sus este simplu de observat faptul că suma de 25000000,00 de lei a făcut o rotație de pe contul asociaților firmei S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” Corneliu Țurcanu și soția acestuia prin conturile „Financial Investment Group” SRL, „Nox DDV” SRL, S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și s-a întors pe contul lui Corneliu Țurcanu și respectiv a soției acestuia în interval de mai puțin de 2 ore la data de 25 noiembrie 2014, iar toate operațiunile au fost efectuate în aceleași timp și loc, în cadrul aceleiași filiale a BC „Banca Socială” SA, astfel ”toți semnatarii ordinelor de plată au acționat în comun și la înțelegerea prealabilă, schema dată fiind premeditată și realizată simultan de persoanele implicate”.

BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a susținut că în schemă au fost implicate pe lângă asociații S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, Corneliu Țurcanu și soția acestuia, firmele afiliate, afilierea fiind ori juridică (compania „Financial Investment Group” SRL administratorul și asociatul unic a căreia este soția lui Corneliu Țurcanu ), sau faptică („Nox DDV” SRL - deși se indică o altă persoană ca administrator și asociat, afilierea se confirmă prin acțiunile faptice și participarea firmei în schema frauduloasă realizată).

În baza celor indicate mai sus, reclamanta a concluzionat că contractul de împrumut din 25 noiembrie 2014, încheiat între „Nox DDV” SRL și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” este unul fictiv, având ca scop nu acordarea unui împrumut companiei S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, dar generarea unei datorii companiei S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” fața de o persoană afiliată (în acest caz SRL „Nox DDV” și ulterior cesionarul creanței SRL „Megavil Grup”). Generarea unui asemenea drept la creanța fața de S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în favoarea unei companii afiliate și loiale debitorului S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” era necesară pentru a influența decizii primite în procesul de insolvabilitate și a primi fără justă cauză în urma procesului de insolvabilitate unele bunuri ale debitorului S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în cadrul satisfacerii creanțelor creditorilor S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”.

Reclamanta a indicat și faptul că, acțiunile privind crearea unei creanțe fictive fața de debitorul S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” lezează esențial drepturile 4 altor creditori S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, inclusiv BC „Banca Socială” S.A. în proces de lichidare, care sunt lezați în dreptul de a primi satisfacerea cuvenită a creanțelor sale în cadrul procesului de insolvabilitate intentat fața de S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, și de aici rezultă interesul legitim si clar al său de a declara nulitatea actelor juridice fictive încheiate între SRL „Nox DDV” și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, precum și a tuturor actelor subsecvente.

BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a opinat că contractul de gaj f/n din 16 februarie 2015, confirmarea de înregistrare a gajului nr. 241322 din 16 februarie 2015, nr. 241327 din 16 februarie 2015, contractul de cesiune din 01 septembrie 2015 și confirmarea de înregistrare a gajului nr. 254305 din 01 octombrie 2015, încheiate între SRL „Nox DDV” și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, precum și contractul de cesiune a creanței din 01 septembrie 2015, semnat între „Megavil Grup” SRL și „Nox DDV” SRL toate sunt nule, deoarece sunt bazate pe un act juridic fictiv și anume contractul de împrumut din 25 noiembrie 2014, încheiat între „Nox DDV” SRL și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, fiind fondate pe o cauza juridică falsă, ilicită și inexistentă.

Totodată, BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare precizează că obiectul contractului de gaj încheiat între „Nox DDV” SRL și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” la 16 februarie 2015, l-au constituit inclusiv bunurile, care fac obiectul contractului de gaj, semnat între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare cu nr. 669 din 31 octombrie 2013, fapt confirmat prin confirmarea de înregistrare a gajului nr. 210913 din 05 noiembrie 2013, acordul adițional nr. 731 din 05 noiembrie 2013; confirmarea de înregistrare a gajului nr. 212871 din 06 decembrie 2013; anexele nr. 1-3 a listei utilajului de producere a vinului oferite în gaj „Vinăria Zîmbreni” SRL conform contractului nr. 47-13C din 20 mai 2013 (procurarea viitoare).

Reclamanta a indicat și faptul că în conformitate cu prevederile p. 9 din contractul de gaj nr. 669 din 31 octombrie 2013, confirmarea de înregistrare a gajului nr. 210913 din 05 noiembrie 2013, acordul adițional nr. 731 din 05 noiembrie 2013, confirmarea de înregistrare a gajului nr. 212871 din 06 decembrie 2013, încheiate între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare, gajul ulterior al bunurilor se admite doar cu acordul scris al băncii. Întrucât un astfel de acord nu a fost solicitat și respectiv eliberat, debitorul gajist a încălcat normele juridice imperative, fapt care duce la nulitatea absolută a contractelor de gaj, încheiate între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și SRL „Nox DDV”.

BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a solicitat declararea nulității absolute a contractului de împrumut f/n din 25 noiembrie 2014; contractului de gaj f/n din 16 februarie 2015 și confirmarea de înregistrare a gajului nr. 241322 și nr. 241327 din 16 februarie 2015, încheiate între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Nox DDV” SRL; contractul de cesiune din 01 septembrie 2015, încheiat între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Megavil 5 Grup” SRL; a confirmării de înregistrare a gajului nr. 254305 din 01 octombrie 2015, încheiată între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și „Megavil Grup” SRL, încasarea în mod solidar din contul pârâților a taxei de stat în sumă de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a fost admisă. A fost declarată nulitatea absolută a contractul de împrumut f/n din 25 noiembrie 2014, încheiat între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și SRL „NOX DDV”; contractul de gaj f/n din 16 februarie 2015 și confirmarea de înregistrare a gajului nr. 241322 din 16 februarie 2015 și nr. 241327 din 16 februarie 2015, încheiate între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și SRL „NOX DDV”, contractul de cesiune din 01 septembrie 2015, încheiat între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și SRL „Megavil Grup”, confirmarea de înregistrare a gajului nr. 354305 din 01 octombrie 2015, încheiată între S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” și SRL „Megavil Grup”. A fost încasat de la S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, SRL „NOX DDV”, SRL „Megavil Grup” în mod solidar, în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 50 000 de lei.

La 23 februarie 2017, SRL „Megavil Grup” a depus cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărâri suplimentare prin care instanța să se expună asupra efectelor nulității actelor juridice, prin repunerea părților în situația inițială și restituția sumei împrumutului în echivalent de 1659949,10 dolari SUA transferați în baza ordinelor de plată din 25 noiembrie 2014, de la contul bancar al împrumutatului S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” conform contractului de împrumut f/n din 25 noiembrie 2014, drepturile asupra căruia au fost cesionate SRL „Megavil Grup” în baza contractului de cesiune a creanțelor din 01 septembrie 2015.

Prin hotărârea suplimentară din 12 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), s-a admis cererea SRL „Megavil Grup” privind emiterea unei hotărâri suplimentare, și s-a adoptat o hotărâre suplimentară prin care s-a completat alineatul doi al dispozitivului hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017 cu cuvintele „cu repunerea părților în situația anterioară”. În rest, cererea de emitere a unei hotărâri suplimentare, a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.

La 28 februarie 2017 SRL „Megavil Grup” a depus cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din 06 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus de a nu da curs cererii de apel, acordându-i termen apelantului până la 6 25 august 2017 pentru a prezenta apelul motivat și dovada achitării taxei de stat în mărime de 37500 de lei.

La 09 octombrie 2017 SRL „Megavil Grup” a depus cererea de apel motivată și a prezentat și dovada achitării taxei de stat, iar la 16 octombrie 2017 a înaintat o cerere privind punerea pe rol a cererii de apel.

La 06 noiembrie și respectiv 07 noiembrie 2017 Corneliu Țurcanu și soția acestuia, dar și S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate au depus cerere de alăturare la apel, solicitâd admiterea cererii de apel și casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

La 13 noiembrie 2017 SRL „Megavil Grup” a depus cerere de apel suplimentară, în conținutul căreia a indicat că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 noiembrie 2017, s-a admis cererea înaintată de administratorul insolvabilității S.R.L. „Vinăria Zîmbreni”, Crețu Ion cu privire la confirmarea planului procedurii de restructurare, s-a confirmat planul procedurii de restructurare acceptat de adunarea creditorilor, conform procesului-verbal din 04 iulie 2017, s-a încetat procedura de restructurare și s-a aplicat planul procedurii de restructurare. Astfel, creanța și dreptul SRL „Megavil Grup” ce rezultă din contractul de împrumut și din transferul bancar efectuat în baza acestuia în temeiul ordinului de plată din 25 noiembrie 2014, este deja stabilită conform prevederilor planului, confirmat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Altfel spus, apelantul susține că, nici BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare nu ar mai putea deține un interes legitim și actual pentru a contesta o tranzacție la care nu este parte și care nu îi afectează drepturile, or, creanța BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare este confirmată spre achitare conform planului în mărime de 100% și cu toate garanțiile invocate, inclusiv cele ce rezultă din contractele de gaj încheiate cu banca și invocate în cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul declarat de SRL „Megavil Grup”. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 ianuarie 2017 și hotărârea suplimentară din 12 iunie 2017.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 08 februarie 2018 SRL „Megavil Grup” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a hotărârii din 30 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și hotărârea suplimentară din 12 iunie 2017 cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă respingerea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 10 mai 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a considerat inadmisibil recursul declarat de SRL „Megavil Grup”. 7

Prin încheierea din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău depusă de Liliana Țurcanu.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de Liliana Țurcanu și s-a menținut încheierea din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 01 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea înaintată de Corneliu Țurcanu privind emiterea unei hotărâri suplimentare cu privire la expunerea instanței asupra cererii de alăturare la apelul declarat de SRL „Megavil Grup” împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2017 și a hotărârii suplimentare din 12 iunie 2017 ale Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Prin decizia din 08 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins recursul declarat de Corneliu Țurcanu și s-a menținut încheierea din 01 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

La 25 august 2023, S.R.L. „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 30 ianuarie 2017 și hotărârii suplimentare din 12 iunie 2017 ale Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, întrucât instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces.

Recurenta a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerentul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor esențiale de procedură civilă, prevăzute la art. 432 alin. (3) lit. d) și art. 445 alin. (1) lit. c¹) din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul părților de a fi implicate în judecata problemelor ce le vizează drepturile și obligațiile.

În fapt, recurenta a enunțat că decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău nu i-a fost comunicată legal, iar materialele dosarului nu conțin dovada expedierii și recepționării acesteia, nici la administratorul procesului de insolvabilitate desemnat anterior, nici la avocatul său. În aceste condiții, termenul de declarare a recursului a început să curgă efectiv abia de la data la care administratorul desemnat a luat cunoștință de hotărâre, ceea ce justifică depunerea recursului în termenul legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, instanța de apel s-a pronunțat asupra pretinsei fictivități a unor operațiuni bancare efectuate de Liliana Țurcanu, fără ca aceasta să fie parte în proces sau să aibă calitate procesuală, soluționând astfel problema drepturilor unei persoane care nu a fost implicată în proces. Această conduită constituie o încălcare expresă a dispozițiilor art. 432 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură civilă și afectează în mod direct legalitatea hotărârii pronunțate. 8

În lumina celor de mai sus, recurenta a subliniat că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea eronată a normelor de drept procedural și că aceasta a generat prejudicii directe asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

La 25 septembrie 2023, Liliana Țurcanu a contestat cu recurs decizia din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță, pe motivul neatragerii sale în proces ca persoană ale cărei drepturi sunt lezate prin hotărâre.

Liliana Țurcanu și-a întemeiază recursul pe faptul că decizia instanței de apel este ilegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea garanțiilor fundamentale de procedură și de fond.

În esență, a indicat că hotărârile instanțelor de fond și de apel se referă la tranzacții bancare efectuate prin conturile sale, calificându-le ca fiind fictive și reținând în mod expres participarea sa la o schemă financiară, însă nu a fost atrasă în proces și nu a avut posibilitatea de a-și prezenta poziția, fapt ce contravine art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă și principiului contradictorialității. Prin această omisiune, instanțele ierarhic inferioare au încălcat nu doar normele interne, ci și dreptul său la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO, întrucât a fost lipsită de șansa de a-și apăra drepturile și interesele patrimoniale.

Mai mult, prin refuzul instanțele ierarhic inferioare de a dispune restituirea sumelor transferate prin conturile sale, deși acestea au fost recunoscute ca făcând parte din tranzacțiile declarate fictive, i-a fost lezat în mod direct dreptul de proprietate, protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

De asemenea, a susținut că Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 14 noiembrie 2017, a apreciat în mod greșit că sumele s-ar fi întors în contul său bancar, fără nicio probă concludentă în acest sens, ceea ce relevă o apreciere arbitrară a faptelor și probelor. În aceste condiții, recurenta a conchis că hotărârea instanței de apel este viciată de grave încălcări procedurale și de fond, care nu pot fi remediate pe calea recursului, impunând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă.

Subsecvent, recurenta a punctat că, a depus în termen recursul, respectând prevederile art.434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, or, hotărârile integrale ale instanțelor ierarhic inferioare i-au fost comunicate la 20 septembrie 2023.

Prin referința depusă la 22 mai 2024, BC „Banca Socială” SA în proces de lichidare a solicitat respingerea recursurilor declarate de SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate și Liliana Țurcanu împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău ca fiind neîntemeiate și abuzive. 9

În această consecvență, admisibilitatea recursului declarat de SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului, iar recursul declarat de Liliana Țurcanu va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023. Astfel, la momentul depunerii și examinării admisibilității prezentelor recusuri, prevederile legale relevante aveau următorul conținut:

Art.430 lit.a) și b) din Codul de procedură civilă: „Sunt în drept să declare recurs: a) părțile și alți participanți la proces; b) persoanele care nu au fost atrase în proces, dar sunt lezate în drepturi prin hotărârea judecătorească.”

Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

Art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 10 (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin.(1) lit. b) și f) din Codul de procedură civilă: „b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că: „ (1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă, enunță că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 111 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, prevede că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 alin. (3) din Codul de procedură civilă, statuiază că: „(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă, accentuiază că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.100 alin. (1) al Codului de procedură civilă, prevede că: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.” 11

Art. 56 alin. (3) al Codului de procedură civilă, stipulează că: „(3) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 11 alin.(2) din Codul civil: „(2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.”

Art.14 alin.(2) din Codul civil: „(2) Nicio persoană nu poate obține un avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credință.”

Din interpretarea corectă a prevederilor art. 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, indicat la pct.53, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (cauzele Nicolae Popa versus România, 09 decembrie 2014, parag. 16, Tence versus Slovenia, 31 mai 2016, 12 parag.31). Mai mult, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității juridice (cauzele Ponomaryov versus Ucraina, 03 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko versus Ucraina, 20 octombrie 2015, parag. 47).

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 14 noiembrie 2017 și expediată, în corespundere cu dispozițiile art.100 alin.(1) din Codul de procedură civilă, participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal la data de 26 decembrie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea nr.18775, anexată la dosar (f.d.130, Vol.II).

Totodată, instanța de recurs relevă că la 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Chișinău a publicat decizia motivată din 14 noiembrie 2017 pe pagina web a instanțelor judecătorești: www.instante.justice.md, care poate fi identificată cu nr. 02-2ac-14479-23062017.

Aici, instanța de recurs notează că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, poate fi considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus-menționată, instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a fost mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea judecătorească după numele părților pe dosar.

Mai mult, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești, pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

Potrivit proceselor-verbale ale ședințelor de judecată ale Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 și 14 noiembrie 2017, reprezentantul SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, avocatul stagiar Ștefan 13 Vdovicenco a fost prezent la ședințele de judecată, inclusiv la pronunțarea deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău (f.d.97-99, Vol.II).

Astfel, învederând dispozițiile art. 110, art. 111 alin. (1)-(3), art. 112 alin. (3) și art.113 din Codul de procedură civilă Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, avea cunoștință de existența deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău cu mult timp înainte de declararea recursului, însă la depus abia la 25 august 2023, contrar dispozițiilor art.434 alin.(1) din Codul de procedură civilă, adică după expirarea termenului stabilit de lege, mult prea târziu.

Din considerentele enunțate la pct. 56–62, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că susținerile SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, potrivit cărora termenul de declarare a recursului ar începe să curgă de la data de 18 august 2023, pe motiv că administratorul insolvabilității, Vitalie Mămăligă, ar fi luat cunoștință de decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, nu pot fi reținute. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 110 și art. 111 din Codul de procedură civilă, termenele procedurale se raportează la partea din proces, și nu la persoanele desemnate ulterior să o reprezinte, iar acceptarea unei interpretări contrare ar permite părților să prelungească artificial termenul de exercitare a căii de atac prin schimbarea reprezentantului sau întârzierea numirii acestuia.

De altfel, din probele administrate rezultă că SRL „Vinăria Zîmbreni”, avea cunoștință despre existența deciziei motivate din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău cu mult timp anterior momentelor invocate, astfel încât termenul legal a început să curgă anterior pentru SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, în conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Iar, orice interpretare contrară ar fi incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridice și al stabilității procedurale, garantate de art. 6 § 1 CEDO, precum și cu obligația părților de a valorifica drepturile lor procedurale cu diligență, așa cum a reiterat jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, inter alia, cauzele Brumărescu c. României, 1999;).

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

Instanța de recurs reliefează că, în corespundere cu art. 56 alin. (3) și art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă, menționate la pct.46-47, participanții în proces, având cunoștință de dispozițiile legale și de actele de 14 dispoziție emise de instanțele judecătorești, urmează să se conformeze acestora și să facă uz de drepturile lor procedurale cu diligență.

Tot aici, instanța de recurs accentuează că conform legislației în vigoare, sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Contrar acestor prevederi legale, SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate, nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termenul prevăzut de lege.

De altfel, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile reclamanților la un proces echitabil.

În ceea ce privește admisibilitatea recursului declarat de Liliana Țurcanu, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că în conformitate cu art. 432 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, recursul este admisibil atunci când hotărârea sau decizia instanței produce efecte juridice asupra drepturilor sau obligațiilor unei persoane care nu a fost atrasă în proces, încălcându-i-se în acest mod dreptul fundamental la apărare și garanțiile unui proces echitabil, consacrate de art. 6 CEDO. Acest temei de recurs are ca finalitate protejarea principiului contradictorialității și al egalității armelor, întrucât nicio persoană nu poate fi constrânsă printr-o hotărâre judecătorească să suporte consecințe juridice fără a fi avut posibilitatea efectivă de a participa la proces și de a-și susține punctul de vedere.

Hotărârile pronunțate în acest caz nu afectează drepturile Lilianei Țurcanu în calitate de persoană fizică. Chiar dacă numele său este menționat în considerentele hotărârii, acest fapt nu implică stabilirea de drepturi sau obligații pentru aceasta. Dispozitivul hotărârii se referă strict la persoanele juridice implicate în proces, iar efectele hotărârii nu se extind asupra Lilianei Țurcanu. Deși aceasta era conștientă de existența litigiului, nu a formulat o 15 cerere de intervenție în nume propriu, acționând exclusiv în calitate de director al SRL „Financial Investment Group”, ceea ce demonstrează lipsa calității sale procesuale individuale. Astfel, efectele hotărârii sunt limitate la părțile legale citate și participante la proces. Această concluzie se bazează pe principiul res inter alios acta, conform căruia hotărârile judecătorești produc efecte doar între părțile implicate în cauză și nu pot impune drepturi sau obligații terților. De asemenea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în cazurile Gorraiz Lizarraga și alții c. Spaniei, Perez c. Franței), doar persoanele al căror drepturi au fost afectate în mod direct și actual de o hotărâre judecătorească pot invoca o încălcare a art. 6 CEDO. În acest context, menționarea unei persoane în considerentele unei hotărâri nu constituie o încălcare a drepturilor sale, atâta timp cât dispozitivul hotărârii nu îi impune obligații sau consecințe juridice directe.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Liliana Țurcanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.d) din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil deoarece este vădit neîntemeiat.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de SRL „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate și Liliana Țurcanu.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 433 lit.b) și f) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Vinăria Zîmbreni” în proces de insolvabilitate și Liliana Țurcanu împotriva deciziei din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 16