3r-210/25 — privind obligarea initierii procedurii administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind obligarea initierii procedurii administrative
- Temei legal
- Declararea actiunii in contencios administrativ inadmisibila in temeiul art. 207 alin. 1 lit. e din Codul administrativ
3r-210/25 — privind obligarea initierii procedurii administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului depus de Societatea pe Acțiunii ,,Banca
de Finanțe și Comerț”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
Societatea pe Acțiunii „Banca de Finanțe și Comerț” împotriva Băncii
Naționale a Moldovei privind obligarea inițierii procedurii administrative în
baza petițiilor,
împotriva încheierii din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru,
Dosarul nr. 3r-210/25
NR. PIGD 2 -25007855-01-3r-01082025
Problema de drept: Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, potrivit art. 207
alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, atunci când reclamantul nu poate demonstra că
activitatea administrativă a încălcat un drept, conform prevederilor art. 17 din Codul
administrativ.
Anterior au examinat cauza judecătorii:
Curtea de Apel Centru (Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de S.A. ,, Banca de Finanțe
și Comerț”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă
Oxana Parfeni, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 21 ianuarie 2025 S.A. „Banca de Finanțe și Comerț” a depus prin
intermediul oficiului poștal o cerere de chemare în judecată împotriva Băncii
Naționale a Moldovei, prin care a solicitat: obligarea Băncii Naționale a
Moldovei să inițieze procedura administrativă în baza petițiilor (propunerilor)
S.A. „Banca de Finanțe și Comerț”, expediate prin scrisorile nr.
7532/S03/7/Out din 23 iulie 2024 și nr. 8844/S03/7/Out din 30 august 2024,
precum și emiterea unei hotărâri de obligare la acțiune, după cum este prevăzut
în art.224 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.
În motivarea acțiunii S.A. „Banca de Finanțe și Comerț” a invocat că a
informat Banca Națională a Moldovei (BNM), prin scrisorile nr.
7532/S03/7/Out din 23 iulie 2024 și nr. 8844/S03/7/Out din 30 august 2024,
despre suspiciuni privind posibila neconformitate a acționarului SRL „AGRO-
NOVA PRIM” cu cerințele legale în vigoare, inclusiv aspecte legate de o
potențială concentrare economică nedeclarată. Informațiile au fost colectate de
instituția financiară din surse deschise, în exercitarea obligațiilor sale legale
prevăzute de art. 51 din Legea nr. 202/2017 privind activitatea băncilor, și
transmise în vederea evaluării de către autoritatea competentă.
În acest context a menționat că în lipsa unui răspuns clar și a inițierii unei
proceduri administrative din partea Băncii Naționale a Moldovei a determinat
instituția petiționară să formuleze, la data de 05 noiembrie 2024, o cerere
prealabilă, prin care a solicitat expres declanșarea unei proceduri
administrative în temeiul Codului administrativ. Or, respectiva solicitare se
întemeiază pe faptul că petițiile băncii îndeplinesc condițiile prevăzute la art.
9 din Codul administrativ, fiind acte prin care se solicită expres o acțiune a
autorității.
La 19 decembrie 2024 Comitetul Executiv al Băncii Naționale a
Moldovei a emis hotărârea nr. 336, prin care a respins cererea prealabilă ca
inadmisibilă, argumentând că nu au fost afectate drepturi sau interese legitime
și că informațiile furnizate intră exclusiv în sfera „monitorizării continue”.
Această poziție este considerată de bancă neîntemeiată juridic, contrară
dispozițiilor legale aplicabile și deciziilor instanțelor judecătorești, în special
în ceea ce privește obligația permanentă a Băncii Naționale a Moldovei de a
evalua calitatea acționarilor cu dețineri calificate.
1
Prin urmare, S.A. „Banca de Finanțe și Comerț” a considerat că
neinițierea procedurii administrative încalcă dispozițiile Codului
administrativ, prevederile Legii nr. 202/2017, precum și ale altor acte
normative incidente, prejudiciind astfel interesele tuturor acționarilor și
afectând stabilitatea și transparența activității bancare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL CA INSTANȚĂ DE FOND
Prin încheierea din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, în temeiul art.
207 alin. (1) - (2) lit. e) din Codul administrativ, a declarat inadmisibilă
acțiunea în contencios administrativ înaintată de S.A. „Banca de Finanțe și
Comerț”, din motiv că societatea-reclamantă nu poate revendica încălcarea,
prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din Codul
administrativ.
În susținerea soluției instanța de judecată a notat că pretențiile formulate
de SA „Banca de Finanțe și Comerț” privind obligarea Băncii Naționale a
Moldovei să inițieze procedura administrativă în baza petițiilor (propunerilor)
SA „Banca de Finanțe și Comerț”, expediate prin scrisorile nr. 7532/S03/7/Out
din 23 iulie 2024 și nr. 8844/S03/7/Out din 30 august 2024, nu sunt de natura
în care să afecteze drepturile reclamantului, în condițiile în care la data sesizării
instanței de judecată cu acțiunea în contencios administrativ, procedura de
control fiind în derulare, inițiată la 24 decembrie 2024, pe când cererea de
chemare în judecată a fost depusă la 21 ianuarie 2025.
La fel, instanța de judecată a stabilit că în cererea de chemare în judecată
reclamantul nu a făcut nici o mențiune despre faptul că la 24 decembrie 2024
Banca Națională a Moldovei a emis Decizia nr. 09-01119/8/633 privind
efectuarea controlului, prin care s-a dispus:
„1. Efectuarea controlului în privința acționarului S.A. „Băncii de
Finanțe și Comerț” deținător direct și deținător indirect al deținerii calificate
în mărime de 7,68 % în capitalul social al băncii, S.R.L. „AGRO-NOVA
PRIM” și dl Bichir Petru. Obiectul controlului: verificarea respectării
cerințelor privind acționariatul băncii prevăzute de art. 45-48, 50, 51 din
Legea nr. 202 din 06.10.2017 privind activitatea băncilor și Regulamentul cu
privire la deținerile în capitalul social al băncii (aprobat prin Hotărârea
Consiliului de Administrație al BNM nr. 127 din 27 iunie 2013). Data începerii
controlului: 26 decembrie 2024.
Efectuarea controlului prevăzut la pct. 1 se pune în sarcina Direcției
supraveghere continuă din cadrul Departamentului Supraveghere Bancară.
În scopul efectuării controlului, Banca Națională a Moldovei are
competența de a colecta toate informațiile necesare si de a efectua toate
cercetările necesare, inclusiv dispune de drepturile prevăzute la art. 138 alin.
(4)-(6) din Legea nr. 202 din 06 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.
Prezenta decizie se notifică „AGRO-NOVA PRIM” S.R.L., dlui Bichir
Petru și „Băncii de Finanțe si Comerț” S.A.” (f. 47, dosar administrativ).
2
În acest context, instanța de judecată a notat că chiar dacă la materialele
dosarului lipsește dovada comunicării Deciziei Băncii Naționale a Moldovei
nr. 09-01119/8/633 din 24 decembrie 2024 către S.A. „Banca de Finanțe și
Comerț”, despre existența acesteia reclamantul a fost informat cel puțin la data
de 06 februarie 2025, când a recepționat referința prezentată de BNM în cadrul
prezentei acțiunii, argument care a fost lăsat fără răspuns, iar reclamantul nu a
negat existența deciziei respective și demararea controlului de către Banca
Națională a Moldovei în privința S.R.L „AGRO-NOVA PRIM” - acționarul
S.A. „Banca de Finanțe și Comerț”.
În aceste împrejurări, instanța de judecată a concluzionează că la data
sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune, scopul urmărit de reclamant
a fost atins, întrucât procedura de control în privința acționarului S.R.L.
„AGRO-NOVA PRIM” a fost inițiată la 24 decembrie 2024, înainte de
depunerea acțiunii în contencios administrativ.
Subsecvent, instanța de apel a menționat că din cererea de chemare în
judecată rezultă că reclamantul nu urmărește un alt scop decât obligarea
pârâtului BNM să efectueze controlul în privința acționarului său S.R.L.
„AGRO-NOVA PRIM”, cu privire la legalitatea acțiunilor acestuia prin prisma
legislației bancare, ținând cont de competențe specifice ale Băncii Naționale a
Moldovei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 25 iulie 2025, prin intermediul Direcției de evidență și documentare
procesuală a Curții de Apel Centru, S.A. „Banca de Finanțe și Comerț” a
depus recurs împotriva încheierii din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru,
prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu
remiterea cauzei spre rejudecare, în alt complet de judecată, sau soluționarea
prin decizie a problemei respective.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În susținerea recursului recurenta a indica că instanța de apel (ca
instanță de fond, în temeiul art. 191 alin.(3) din Codul administrativ), arbitrar
a interpretat prevederile art.17 din Codul administrativ, deoarece existența
unui drept vătămat căreia i se aduce atingere prin activitatea administrativă,
în cazul de față necesită a fi apreciat prin prisma inacțiunii autorității publice.
Astfel, la caz, anume neinițierea procedurii administrative (în cazul în
care o astfel de activitate este imperativ impusă prin lege) constituie prin sine
încălcarea unui drept, or, Banca dispune de dreptul de a deține un act
administrativ (emis de autoritatea publică competentă în condițiile prevăzute
de lege), care ar constata - în cazul nostru: corespunderea (sau
necorespunderea) unui acționar calificat prevederilor legale.
A mai reiterat faptul că necorespunderea unui acționar calificat
cerințelor legale, are (sau ar putea avea) drept consecință încălcarea
drepturilor, intereselor și libertăților tuturor acționarilor în particular, precum
3
și societății pe acțiuni în ansamblu, și asta deoarece acționarul eventual
compromis, participă la adoptarea deciziilor strategice, ce vizează activitatea
unei Bănci.
În acest context a menționat că scopul legislației administrative este
reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative și a
controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării
drepturilor și intereselor prevăzute de lege (art.3 din Codul administrativ).
La fel, a susținut că este nefondată poziția instanței precum că BNM
a reacționat la scrisorile Băncii prin expedierea unor scrisori, nefiind refuzată
efectuarea controlului, fiind explicată procedura și modul în care acționează
BNM și atribuțiile autorității publice reglementate de art. 741 din Legea nr.
548/1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, norma legală
nominalizată incluzând și atribuția de monitorizare continuă a entităților
supravegheate.
În primul rând, scrisorile expediate de BNM drept răspuns la petițiile
Băncii, nu sunt absolut relevante cazului, iar în al doilea rând, poziția pârâtei,
luată la bază și de instanța de judecată, privitor la atribuțiile autorității publice
reglementate de art.741 din Legea nr.548/1995 este nefondată și bizară. Or,
această normă prevede doar „atribuții de monitorizare continuă a entităților
supravegheate, în baza informațiilor care sunt furnizate Băncii Naționale în
scop de supraveghere și în scop de evidență statistică, la cererea Băncii
Naționale sau regulat, la anumite intervale de timp, în forma specificată”.
A mai susținut că activitatea administrativă în privința acționarilor
unei bănci, care poate depăși limitele atribuțiilor de supraveghere, necesită a
fi efectuată în corespundere cu prevederile Codului administrativ și nu în
cadrul unui control, dar în cadrul unei proceduri administrative, cu
respectarea drepturilor și libertăților tuturor părților implicate în această
procedură.
La caz, a constatat că „procedura de control” (la care face referire
Regulatorul) este o procedură specifică, care este efectuată în condiții
speciale, iar „procedura administrativă” este o activitate mai largă și mai
amplă, care necesită a fi efectuată în condițiile Codului administrativ.
A considerat că deși aceste proceduri pot avea unele tangențe sau
asemănări, într-un final ele sunt două proceduri diferite, în special: prin
scopul lor; participanții la procedură; drepturile participanților la procedură,
cadrul de reglementare; modalitatea de emitere a actelor administrative;
modalitatea de contestare; consecințele juridice create etc. La fel, a menționat
faptul că BNM emite hotărâri nu numai în baza actelor de control inițiate
conform art.741 din Legea nr.548/1995 cu privire la BNM.
În continuare a mai susținut că este contradictorie și nefondată
constatarea instanței de fond privitor la faptul că la data de 24 decembrie 2024
Banca Națională a Moldovei a emis Decizia nr.09-01119/8/63, prin care a
dispus efectuarea controlului în privința acționarului S.A. ,,Banca de Finanțe
4
și Comerț”, deținător direct și deținător indirect al deținerii calificate în
mărime de 7,68 % în capitalul social al băncii S.R.L. ,,AGRO-NOVA PRIM”
și dl Bichir Petru, precum și faptul că la data sesizării instanței de judecată cu
prezenta acțiune, deoarece scopul urmărit de reclamant a fost atins întrucât
procedura de control a fost inițiată înainte de depunerea acțiunii.
În acest sens a menționat că scopul acțiunii depuse nu a fost
„dispunerea efectuării controlului a cinci acționari ai Băncii”, dar de a stabili,
dacă Banca Națională a Moldovei are obligația de a respecta Codul
administrativ. Or, altă modalitate de soluționare a acestei chestiuni, în
viziunea recurentei nu a existat la acel moment. Iar, dacă instanța a constatat
că scopul a fost atins, atunci îi revenea obligația de a anula hotărârea Băncii
Naționale a Moldovei nr.336 din 19 decembrie 2024, care este un act
administrativ.
A mai reiterat faptul că la acest capitol, poziția instanței de fond
expusă în încheierea contestată este totalmente contradictorie deoarece pe de
o parte se constată atingerea scopului (adică autoritatea publică s-a conformat
cerințelor), iar pe de altă parte există un act administrativ definitiv, care
stabilește contrariul.
În acest context a mai notat că din conținutul acțiunii în contencios
administrativ, precum și din materialele dosarului administrativ, se desprinde
clar că instanța de judecată necesita să examineze și o problemă de drept.
Astfel, pentru a elucida pe deplin chestiunile de fapt și de drept,
precum și pentru a asigura respectarea drepturilor și intereselor părților (și
participanților la procedura administrativă) a considerat absolut necesară
examinarea acestei acțiuni în fond (cu participarea părților).
Or, neexaminarea fondului cauzei, cu limitarea doar la declararea
acțiunii inadmisibile pe motive formale (și, de fapt, inexistente),
nesoluționarea chestiunilor de drept, care au importantă nu numai pentru un
caz privat, dar și pentru asigurarea bunii funcționări a sistemului bancar la
general, în coraport cu activitatea Regulatorului (care este o autoritate
publică), contravine legislației naționale și internaționale.
POZIȚIA INTIMATEI
Prin referința depusă la 25 august 2025, prin intermediul poștei
electronice (f.d.75), Banca Națională a Moldovei în temeiul art.243 alin.(1),
lit.a) din Codul administrativ a solicitat declararea inadmisibilă a recursului
cu menținerea încheierii contestate, deoarece recurenta nu a argumentat vreun
temei de recurs, acesta fiind doar bazat pe afirmații generaliste, declarative și
irelevante speței.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ, prevede următoarele:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
5
Art. 242 din Codul administrativ, relevă că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic”.
Art. art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ, stabilește că:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 243 alin. (1) lit. b) și alin.(2) din Codul administrativ, prevede că:
„(1) Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii:
b)respinge recursul.
(2) Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții
la proces.”
Art.3 din Codul administrativ, stabilește că:
,,Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării
respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,
ținîndu-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art.5 din Codul administrativ, reglementează că:
,,Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art.9 alin.(1)-(2) din Codul administrativ, stabilește că:
,,(1) Prin petiție, în sensul prezentului cod, se înțelege orice cerere, sesizare sau
propunere adresată unei autorități publice de către o persoană fizică sau juridică.
(2) Prin cerere se solicită emiterea unui act administrativ individual sau efectuarea unei
operațiuni administrative”
Art.12 din Codul administrativ, prevede că:
,,Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau
emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se
supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un
număr nedeterminat de situații identice.”
Art.17 din Codul administrativ, reglementează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se
aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ, prevede că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea
procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
6
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, stabilește că:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (3) Cod administrativ, prevede că:
,,Curtea de apel Chișinău (actualmente Curtea de Apel Centru) soluționează în primă
instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva actelor emise de Banca Națională
a Moldovei, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența sa prin
Codul electoral.”
Art. 206 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, reglementează că:
,,(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: [...] c) impunerea la
acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);”
Art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, prevede că:
„Instanța verifică din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: e)
reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art.17.”
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că Curtea de Apel Centru
a emis încheierea contestată la 08 iulie 2025 (f. d. 54/58).
Din actele cauzei rezultă că copia încheierii a instanței de apel a fost
expediată la 11 iulie 2025, electronic în adresa S.A. ,,Banca de Finanțe și
Comerț”, fapt ce rezultă din extras din poșta electronică anexată la dosar (f.d.
59).
În asemenea circumstanțe Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că recursul declarat la 25 iulie 2025, este în termen.
Studiind actele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul depus de S.A. ,,Banca de Finanțe și Comerț”
împotriva încheierii din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru urmează a fi
respins.
În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,
analizând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ (a se vedea
pct. 18), a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților
la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de
Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în
cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite
instanței examinarea acesteia.
Cu referire la situația din speță, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție a reținut din conținutul recursului că recurenta manifestă
7
dezacordul cu încheierea din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care
s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
S.A. „Banca de Finanțe și Comerț”.
În continuare, instanța de recurs punctează că potrivit art.195 din Codul
administrativ, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară
conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător
prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art.169-171.
Relaționând circumstanțele cauzei la normele de drept nominalizate
supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul
dintre elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este
revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității
administrative.
Astfel, reclamantul care inițiază o acțiune în contencios administrativ
trebuie să demonstreze și să justifice procedural, în cadrul testului de
admisibilitate, că activitatea administrativă contestată sau refuzul autorității
administrative de a soluționa o cerere în termenul legal afectează un drept
subiectiv propriu.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat. 19. Așadar, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ,
reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art. 17 din Codul
administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din
Codul administrativ.
Prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice drept
subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume dreptul
substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce caracterizează
statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural
reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale
judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul
administrativ.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că din materialele cauzei rezultă că obiectul prezentei spețe în
contencios admistrativ îl formează obligarea Băncii Naționale a Moldovei să
inițieze procedura administrativă în baza petițiilor (propunerilor) SA „Banca
de Finanțe și Comerț”, expediate prin scrisorile nr. 7532/S03/7/Out din 23
iulie 2024 și nr. 8844/S03/7/Out din 30 august 2024.
Curtea de Apel Centru (ca instanță de fond), prin încheierea din 08
iulie 2025, în temeiul art.207 alin.(1)-(2) lit.e) din Codul administrativ a
8
declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de SA
„Banca de Finanțe și Comerț”, din motiv că reclamantul nu poate revendica
încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17 din
Codul administrativ, din motiv că pretențiile formulate de S.A. „Banca de
Finanțe și Comerț” privind obligarea Băncii Naționale a Moldovei să inițieze
procedura administrativă în baza petițiilor (propunerilor) SA „Banca de
Finanțe și Comerț”, expediate prin scrisorile nr. 7532/S03/7/Out din 23 iulie
2024 și nr. 8844/S03/7/Out din 30 august 2024, demarând controlul în
privința acționarului său S.R.L. „AGRO-NOVA PRIM” , nu sunt de natura
în care să afecteze drepturile reclamantului, în condițiile în care la data
sesizării instanței de judecată cu acțiunea în contencios administrativ,
procedura de control fiind în derulare, inițiată la 24 decembrie 2024, pe când
cererea de chemare în judecată a fost depusă la 21 ianuarie 2025.
Subsecvent, Curtea de Apel Centru (ca instanță de fond), a menționat
faptul că din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul nu
urmărește un alt scop decât obligarea pârâtului Banca Națională a Moldovei
să efectueze controlul în privința acționarului său S.R.L. „AGRO-NOVA
PRIM”, verificând legalitatea acțiunilor acestuia prin prisma legislației
bancare, ținând cont de competențe specifice ale Băncii Naționale a
Moldovei.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate în recurs și a materialelor din dosar, coroborat cu
normele de drept, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul depus de S.A. ,,Banca de Finanțe și Comerț”, urmează
a fi respins deoarece soluția instanței de apel privind declararea
inadmisibilității a acțiunii este justificată or, din acest act nu rezultă
încălcarea dreptului legitim sau libertatea stabilită a recurentului.
În susținerea acestui punct de vedere, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție notează că testului de admisibilitate a acțiunii în
contencios administrativ urmează a fi supusă și acțiunea de control normativ,
inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat și una din
formele activității administrative, potrivit articolelor 12 și 206 alin.(1) lit.e)
din Codul administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în control normativ
constă în anularea unui act administrativ normativ, care prin acțiunea sa aduce
o atingere ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei
anumite persoane.
Sub acest aspect instanța de recurs învederează că pentru a pretinde
apărarea pe calea contenciosului administrativ al unui drept al său, potențialul
reclamant urmează să probeze că deține un asemenea drept, precum și faptul
că acest drept i-a fost încălcat prin activitatea administrativă, în condițiile în
care art. 17 din Codul administrativ, cu titlu de principiu inserează existența
dreptului vătămat prin activitatea administrativă. Or, în atare situație, pentru
a contesta activitatea autorității publice, persoana trebuie să justifice un drept
al său încălcat prin actul contestat, așa cum autoritățile acționează în regim
9
de putere publică și asigură activitatea statului în domeniul pentru care a fost
format, iar pentru admisibilitatea acțiunii în contenciosul administrativ este
necesar să fie revendicat de către reclamant un drept propriu, condiție care la
caz nu a fost respectată.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea
din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru a fost emisă în concordanță cu
normele de drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite
de substanță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră
necesar de a respinge recursul și a menține încheierea recurată.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 193, art. 241, art.
243 alin. (1), lit. b) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Societatea pe Acțiunii ,,Banca de Finanțe și
Comerț”.
Menține încheierea din 08 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza de
contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Societatea pe
Acțiunii „Banca de Finanțe și Comerț” împotriva Băncii Naționale a
Moldovei privind obligarea inițierii procedurii administrative în baza
petițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10