3ra-515/24 — contestarea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actulului administrativ
- Temei legal
- recusrul este vadit neintemeiat art. 246 alin. 2 lit. h Codul administrativ
3ra-515/24 — contestarea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Green Day Distribution”,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă Societatea cu Răspundere Limitată „Green Day
Distribution” împotriva Băncii Naționale a Moldovei privind contestarea
actelor administrative individuale defavorabile și obligarea reluării
procedurii de soluționare a cererilor.
împotriva hotărârii din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-515/24
NR. PIGD 2-23094182-01-3ra-11062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul
recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Curtea de Apel Chișinău: V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru
25 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea cu Răspundere Limitată „Green Day Distribution”
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 iunie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată „Green Day
Distribution” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Băncii
Naționale a Moldovei cu privire la anularea răspunsului nr. 19-0213-
02/143/1186 din 5 aprilie 2023 și hotărârii nr. 106 din 29 mai 2023 și
reluarea procedurii de soluționare a cererilor SRL „Green Day Distribution”,
în scopul prezentării punctului de vedere în cadrul procedurii administrative
pentru emiterea actului administrativ individual favorabil.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 29 mai 2023 Banca
Națională a Moldovei a emis în privința SRL „Green Day Distribution”
Hotărârea nr. 106 privind respingerea cererii prealabile a cărei solicitări
țineau de extinderea termenului pentru prezentarea opiniei în cadrul
procedurii de examinare a cererii prealabile și anularea actului administrativ
defavorabil contestat.
Hotărârea dată rezultă din Răspunsul nr.19-0213-02/143/1186 din 5
aprilie 2023, prin care BNM a informat cu privire la refuzul eliberării
autorizației pentru deschiderea de către reclamant a conturilor curente în lei
românești (RON), dolari SUA (USD), euro (EUR) la Banca Comercială
Română SA - ERSTE BANK GROUP SA (România) care a fost contestată
la Comitetul executiv al BNM.
Menționează că răspunsul a fost emis chiar dacă la 31 martie 2023
reclamantul a depus la BNM o cerere privind prelungirea termenului de
prezentare a documentelor și informațiilor în scopul formulării punctului de
vedere astfel după cum a fost solicitat de către BNM pentru emiterea
autorizării deschiderii conturilor bancare curente în străinătate. Astfel,
pentru a putea proba întrunirea cerințelor pentru emiterea autorizației,
reclamantul a solicitat prelungirea procedurii administrative în conformitate
cu prevederile art. 62 alin. (2) din Codul administrativ.
1
Rezultă că prin răspuns și ulterior prin hotărâre, BNM în mod efectiv
a interzis prelungirea termenului procedurii administrative, aplicând în mod
eronat prevederile art. 62 alin. (2) din Codul administrativ deoarece a stabilit
data limită de 31 martie 2023 pentru prezentarea punctului de vedere
referitor la actul administrativ defavorabil care urma a fi emis (scrisoarea de
refuz în autorizarea deschiderii conturilor în străinătate) și nu a acceptat
solicitarea reclamantului de a prelungi acest termen.
În opinia reclamantului, aplicarea în mod eronat a prevederilor art. 62
alin. (2) din Codul administrativ constituie un viciu grav, care l-a privat de
dreptul la un proces echitabil care este garantat prin prevederile art. 94 din
Codul administrativ și art. 6 din CEDO.
Consideră că atât răspunsul cât și hotărârea au fost întocmite cu
încălcarea prevederilor legale și, respectiv, urmează a fi anulate din
următoarele considerente.
La 31 martie 2023, reclamantul solicitat expres prelungirea termenului
de prezentare a documentelor și informațiilor în scopul prezentării
„punctului de vedere”, astfel după cum a fost solicitat de către BNM.
Respectiv, este nefondată afirmația BNM-ului din Răspuns că „...La
ședința de audiere verbală din 31 martie 2023, reprezentanții „Green Day
Distribution” SRL au prezentat punctul de vedere...”. Or, dacă la ședința din
31 martie 2023 a avut loc „prezentarea punctului de vedere”, care ar mai fi
fost oportunitatea/necesitatea depunerii de către petiționar a cererii prin care
a solicitat: „Prelungirea termenului pentru prezentarea punctului de vedere a
societății „ Green Day Distribution” SRL.”.
Totodată notează că, în raport cu art. 60 din Codul administrativ,
termenul legal de 90 de zile din data depunerii cerilor din 24 ianuarie 2023
și 1 februarie 2023 nu a fost depășit, pentru ca BNM să poată invoca
aplicabilitatea prevederilor art. 62 alin. (2) din Codul administrativ.
Astfel, este clar că a fost confundată noțiunea de „termen legal” (i.e.
stabilit prin lege) și „termen stabilit de o autoritate publică”, fiind aplicate,
în mod eronat, prevederile art. 62 alin. (2) din Codul administrativ.
Chiar și în Hotărâre BNM admite din nou aceeași eroare, menționând
greșit despre aplicabilitatea prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr.
62/2008 care prevede termenul de 15 zile lucrătoare pentru emiterea deciziei
în privința autorizației, în mod conștient neglijând dreptul reclamantului de
a beneficia de prelungirea procedurii administrative garantat prin art. 62 alin.
(2) Cod administrativ, menționând că reieșind din faptul că la caz ar fi fost
petrecute audieri la data de 31 martie 2023, acest termen acordat pentru
2
audierea reclamantului ar fi fost suficient reieșind din obiectul și
circumstanțele cazului.
Această eroare constituie un viciu grav comisă de autoritate odată cu
emiterea Răspunsului, or aceasta a privat reclamantul de dreptul la un proces
echitabil care este garantat prin prevederile art. 32, 34 Cod administrativ și
art. 6 CEDO.
La data de 2 octombrie 2023, reclamantul a depus o cerere privind
completarea temeiurilor acțiunii, prin care a invocat că, în mod eronat, în
răspunsul la cererea prealabilă, BNM invocă faptul că potrivit art. 55 alin.
(2) din Legea nr. 62/2008 decizia asupra autorizării operațiunii valutare se
adoptă în decurs a 15 zile lucrătoare, pe când de fapt, art. 55 alin. (2) prevede
că decizia se adoptă în decursul a 30 de zile lucrătoare, fapt care încă odată
demonstrează inconsecvența BNM în acțiunile sale.
Menționează, că au fost prezente temeiuri justificate de a prelungi
procedura administrativă, BNM urma să asigure respectarea dreptului la un
proces echitabil pentru SRL „Green Day Distribution”.
Indică că, Banca Națională a Moldovei în cadrul emiterii refuzului
privind prelungirea termenului procedurii administrative și ulterior refuzului
autorizării operațiunii valutare: a) A exercitat dreptul discreționar în mod
fraudulos, or, a interpretat dispozițiile legale privind prelungirea procedurii
administrative în mod unilateral în favoarea sa; b) Nu a luat în considerare
toate faptele relevante, or urma să se asigure că SRL „Green Day
Distribution” a prezentat toate actele și circumstanțele relevante și necesare
emiterii unui act administrativ individual favorabil, și doar în acest caz să
emită actul administrativ individual defavorabil; c) Nu a respectat limitele
legale ale dreptului discreționar, or fără nici o justificare întemeiată a omis
aducerea la cunoștința SRL „Green Day Distribution” a interpelărilor și
răspunsurilor de la SPCSB și concluziile reieșite din acestea pentru a oferi
SRL „Green Day Distribution” dreptul la apărare și combatere; d) Nu și-a
exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege, or Codul
administrativ în mod expres prevede dreptul autorității de a prelungi
procedura administrativă până la 90 de zile, fapt neglijat în mod intenționat
de BNM.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL „Green Day Distribution”
împotriva Băncii Naționale a Moldovei privind contestarea actelor
3
administrative individuale defavorabile și obligarea reluării procedurii de
soluționare a cererilor.
În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art.
13 și art. 55 din Legea privind reglementarea valutară nr. 62 din 21.03.2008
(în vigoare la data emiterii actului contestat), pct.4, pct.15 lit. b) și pct.23 și
24 lit.d) și e) din Regulamentul privind conturile rezidenților în străinătate,
aprobat prin Hotărârea BNM nr.216 din 20.08.2015 (în vigoare la data
emiterii actului contestat) și a notat că, în cadrul procedurii administrative
Banca Națională a Moldovei întemeiat a constatat că, SRL „Green Day
Distribution” a prezentat informații incomplete și contradictorii, or în cererea
din 24 ianuarie 2023 cât și în cea din 1 februarie 2023, SRL „Green Day
Distribution” menționează că nu deține conturi deschise în străinătate, însă
urmare a analizei informației deținute de către Banca Națională a Moldovei,
s-a constatat că de fapt, SRL „Green Day Distribution” are deschis/deține
cont în străinătate.
La fel, pârâtul a constatat că, reclamantul SRL „Green Day
Distribution” urma să prezinte documente ce confirmă imposibilitatea
efectuării operațiunilor preconizate în RON, USD și EUR prin conturile
deschise la prestatorii de servicii de plată rezidenți, cum ar fi: scrisori de
confirmare de la toate băncile licențiate unde „Green Day Distribution” SRL,
deține sau a încercat să deschidă conturi, privind imposibilitatea efectuării
operațiunilor pe care planifică să le efectueze prin aceste conturi.
Însă, SRL „Green Day Distribution”, a prezentat doar refuzul BC
„Victoriabank” SA de a procesa/opera transferurile efectuate de către clienții
din Ucraina prin contul deschis la aceasta, (care nu reflectă motivul detaliat),
precum și a comunicat verbal despre refuzurile băncilor licențiate BC
„Eximbank” SA și BCR „Chișinău” SA de a deschide cont și că BC
„Moldova-Agroindbank” SA încă nu a răspuns la solicitarea de a deschide
cont.
A subliniat că, potrivit corespondenței SRL „Green Day Distribution”
cu băncile nominalizate se atestă că acestea se referă la alte relații și nu
abordează subiectul efectuării operațiunilor valutare în EUR, USD sau RON,
prin urmare nu a demonstrat imposibilitatea efectuării operațiunilor
preconizate prin conturile deschise la băncile din Republica Moldova.
Completul de judecată a reținut că, atât în cadrul procedurii
administrative, cit și în instanța de judecată reclamantul SRL „Green Day
Distribution” nu a demonstrat că, se află în imposibilitate de a efectua
operațiunile preconizate prin conturile deschise la prestatorii de servicii de
plată rezidenți (SPR), având în vedere faptul că acesta a indicat relația
4
contractuală cu unii dintre prestatorii de servicii de plată rezidenți existenți
pe piața din Republica Moldova, nefiind aduse documente/informații care să
arate că alți prestatori SPR au refuzat realizarea unor astfel de tranzacții, în
special în cazul cu OTP Bank SA, care a acceptat deschiderea contului,
conform informațiilor prezentate fiind și operate tranzacții prin acesta de
către SRL „Green Day Distribution”.
A subliniat că, Banca Națională a Moldovei a acționat în limitele
împuternicirilor acordate de lege, cu respectarea procedurii prevăzute în
acest sens, hotărârea adoptată fiind luată de un organ colegial, ca urmare a
analizei faptelor relevante pentru luarea deciziei enunțate.
A mai menționat că, soluția pârâtului ține de oportunitate, iar instanța
prin prisma art.225 alin.1 Cod administrativ nu este competentă să se expună
asupra oportunității acesteia.
Totodată a constatat că, răspunsul nr.19-0213-02/143/1186 din 5
aprilie 2023 este motivat în conformitate cu normele legale unde sunt
indicate argumentele care sunt bazate pe o cercetare amplă a materialelor
cauzei, în raport cu poziția părților în procedura administrativă.
Referitor la argumentul invocat de reclamant precum că, pârâtul i-a
încălcat dreptul de a prezenta probe suplimentare ca urmare a respingerii
cererii de prelungire a termenului, Completul de judecată a reținut că
prevederile din legea specială prevede expres termenul de examinare a
cererii cu privire la eliberarea autorizației pentru deschiderea conturilor în
străinătate, iar acest termen este de cel mult 15 zile lucrătoare de la data
primirii cererii.
A subliniat instanța de apel că, reclamantul SRL „Green Day
Distribution” fiind un profesionist, urma să depună diligența
corespunzătoare în vederea depunerii unei cereri cu privire la eliberarea
autorizației pentru deschiderea conturilor în străinătate în corespundere cu
prevederile legale, or din data primirii informației din partea BNM despre
necesitatea prezentării documentelor suplimentare care să confirme
imposibilitatea/refuzul efectuării operațiunilor planificate prin conturile
deschise la prestatorii serviciilor de plată (bănci și societăți de plată)
rezidenți și până la 31 martie 2023 când s-a examinat cererea, avea suficient
timp pentru a-și apăra poziția. Astfel, pârâtul întemeiat a respins cererea de
prelungire a termenului de examinare a cererii cu privire la eliberarea
autorizației pentru deschiderea conturilor în străinătate.
De asemenea a considerat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de
reclamant că, Banca Națională a Moldovei ia decizia privind eliberarea
5
autorizației sau privind refuzul autorizării în termen de 30 de zile lucrătoare
de la data înregistrării cererii de eliberare a autorizației la care sunt anexate
toate documentele necesare autorizării, reținând că art. 55 alin. (2) din Legea
privind reglementarea valutară nr. 62 din 21.03.2008, a fost modificat prin
Legea pentru modificarea unor acte normative nr. 363 din 29.12.2022 în
vigoare din 20.07.2023, iar art.143 alin.(2) Cod administrativ, prevede că,
aprecierea legalității sau ilegalității unui act administrativ individual se face
în funcție de situația la momentul emiterii lui, iar în cazul desfășurării unei
proceduri prealabile – de situația la momentul adoptării deciziei cu privire la
cererea prealabilă. Prin urmare, a reținut că, actele contestate au fost emise
sub imperiul legii în vigoare la acea dată.
Ce ține de alt argument invocat de reclamant precum că nu a avut acces
la scrisorile Serviciului Prevenirea Combaterea Spălării Banilor (SPCSB)
nr.03/2-27-278 din 17 februarie 2023 și nr.03/2-27-465 din 23 martie 2023,
Completul a reținut prevederile art.16 alin.(3) din Legea cu privire la
prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului nr.308 din
22.12.2017 și a conchis că, din conținutul răspunsului nr.19-0213-
02/143/1186 din 5 aprilie 2023 și al hotărârii nr. 106 din 29 mai 2023, pârâtul
Banca Națională a Moldovei nu s-a bazat pe scrisorile Serviciului Prevenirea
Combaterea Spălării Banilor (SPCSB) nr.03/2-27-278 din 17 februarie 2023
și nr.03/2-27-465 din 23 martie 2023, or refuzul de eliberare a autorizației
pentru deschiderea conturilor în străinătate fiind întemeiat în baza art. 55
alin. (4) lit. d) și e) din Legea privind reglementarea valutară nr. 62 din
21.03.2008 (în vigoare la data emiterii actului contestat), și nu în baza art. 55
alin. (4) lit. f) din aceeași Lege.
La fel, a apreciat critic argumentul invocat de reclamant precum că,
pârâtul nu a respectat obligația de a prezenta dosarul administrativ complet,
or potrivit răspunsului viceguvernatorului Băncii Naționale a Moldovei
nr.16-0010/17/922 din 16 februarie 2024 rezultă cert că, din dosarul
administrativ prezentat instanței nu s-au retras acte sau informații care să se
refere la procedura emiterii refuzului de eliberare a autorizației valutare SRL
„Green Day Distribution”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 mai 2024, SRL „Green Day Distribution” a depus cerere de
recurs împotriva hotărârii din 19 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Curții de Apel
Chișinău din 19 februarie 2024, și transmiterea cauzei la rejudecare.
ARGUMENTELE RECURSULUI
6
În motivarea recursului a indicat că, după cum a fost stabilit atât la
etapa procedurii administrative cât și la etapa prezentării dosarului
administrativ în instanța de judecată, din materialele acestuia lipseau
scrisoarea nr. 03/2- 27-278 din 17 februarie 2023 și scrisoarea nr. 03/2-27-
465 din 23 martie 2023, ambele recepționate de către BNM de la Serviciul
Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.
Faptul neincluderii scrisorilor în dosarul administrativ este confirmat
nemijlocit de către BNM prin scrisoarea nr. 19-0212-02/33/1271 din 10
aprilie 2023 adresată de BNM către SPCSB, scrisoarea nr. 03/2-27-465 din
23 martie 2023 și confirmarea emisă de BNM la 16 februarie 2024.
Astfel, în oricare ipoteză expusă, BNM a încălcat prevederile art. 82
alin. (1) Cod administrativ, or, refuzul SPCSB de a acorda accesul la scrisori
nu acordă dreptul autorității de a nu include careva materiale în dosarul
administrativ. Acest fapt trebuie să determine autoritatea doar la
restricționarea accesului terților, în modul prevăzut de art. 83 alin. (3) Cod
administrativ.
Consideră contrar prevederilor Codului administrativ mențiunea
instanței că din dosarul administrativ prezentat instanței nu s-au retras acte
sau informații care să se refere la procedura emiterii refuzului, or, acestea
din start, în mod intenționat nu au fost incluse, contrar art. 82 alin. (1) Cod
administrativ.
Menționează că, cele de mai sus reprezintă o ingerință abuzivă în
dreptul recurentului la un proces echitabil și anume la dreptul a face
cunoștință cu materialele cauzei.
Totodată subliniază constatările Curții Constituționale din Decizia nr.
121 g/20231, Decizia nr. 137g/20202 și a hotărârii nr. 14/2023.
Astfel, la caz nici BNM, nici SPCSB nu au informat atât recurentul cât
și instanța de judecată în ceea ce tine de motivele care au cauzat refuzul
prezentării scrisorilor cât și neincluderea intenționată a acestora în dosarul
administrativ.
Indică că, în cazul de față, recurentul nu numai că a fost lipsit de
dreptul la un recurs efectiv din moment ce materialele secretizate nu au fost
incluse în dosar iar instanța nu a emis o încheiere ce interzice accesul la
dosar, care ar fi susceptibilă de recurs, dar nici nu are dreptul la alte
mecanisme care i-ar asigura accesul, acestea fiind posibile chiar și în cazul
informațiilor clasificate ca secret de stat.
Astfel, instanța nu a dat nicio apreciere pentru refuzul la materialele
cauzei care nu comportă nici măcar trăsăturile informațiilor clasificate ca
7
secret de stat, și chiar și după confirmarea expresă din partea BNM că
materialele solicitate nici nu au fost introduse în dosarul administrativ și nici
nu au menționat documentele cu caracter secret, nu a obligat autoritatea să
corecteze omisiunea respectivă. Această obligație a instanței este prescrisă
întocmai de art. 221 Cod administrativ.
Considerăm că recursul urmează a fi admis iar hotărârea contestată
casată din motiv că aceasta se bazează pe o apreciere unor probe care nu au
fost incluse la materialele cauzei, nu au fost aduse la cunoștința recurentului
precum și nu au fost prezentate instanței. Respectiv, la emiterea hotărârii
contestate, instanța a dat aprecierea utilității unor probe fără ca măcar acestea
să îi fi fost prezentate de către BNM.
Mai indică că, în raport cu art. 60 alin. (1), (4)-(5) Cod administrativ,
termenul legal de 90 de zile din data depunerii cerilor din 24 ianuarie 2023
și 1 februarie 2023 nu a fost depășit, pentru ca BNM să poată invoca
aplicabilitatea prevederilor art. 62 alin. (2) din Codul administrativ. Astfel,
fiind clar că a fost confundată noțiunea de „termen legal” (stabilit prin lege)
și „termen stabilit de o autoritate publică”, fiind aplicate în mod eronat,
prevederile art. 62 alin. (2) din Codul administrativ.
Învederează că, solicitarea prelungirii termenului procedurii
administrative solicitată de recurent la 31 martie 2023, a fost bazată anume
pe prevederile art. 62 Codul administrativ potrivit cărora anume termenele
stabilite de o autoritate publică (nu cele legale), (la caz termenul până la 31
martie 2023), pot fi prelungite în baza cererii, de la 15 la 90 de zile, în
dependență de circumstanțele cauzei.
În răspunsul BNM din 5 aprilie 2023, aceasta a refuzat prelungirea
termenului procedurii administrative din motivul că termenul pentru
prezentarea punctului de vedere este unul stabilit de lege (Legea nr. 62/2008
privind reglementarea valutară („Legea nr. 62/2008”)), și că acest termen nu
poate fi prelungit din moment ce Legea nr. 62/2008 nu prevede expres
posibilitatea prelungirii.
Consideră că o asemenea interpretare nu poate fi reținută, or,
solicitarea prelungirii termenului reiese din scrisoarea BNM nr. 19-0213-
02/138/1048 din 24 martie 2023 prin care, BNM, la libera sa discreție, a
stabilit din oficiu pentru GDD data limită de prezentare a punctului de vedere
- 31 martie 2023, fiind un termen stabilit de autoritatea publică și nu de lege,
deci, pasibil prelungirii în contextul art. 62 alin. (2) Cod administrativ. Deci,
la caz, nicidecum nu este vorba despre un termen legal, ci de un termen
stabilit de autoritatea publică - BNM, prin scrisoarea din 24 martie 2023.
8
Totodată, în răspunsul la cererea prealabilă, BNM invocă faptul că
potrivit art. 55 alin. (2) din Legea nr. 62/2008 decizia asupra autorizării
operațiunii valutare se adoptă în decurs a 15 zile lucrătoare, pe când de fapt,
art. 55 alin. (2) prevede că decizia se adoptă în decursul a 30 de zile
lucrătoare, fapt care încă odată demonstrează inconsecvența BNM în
acțiunile sale. Această aplicare duală a termenilor de procedură a fost lăsată
fără apreciere și argumentare atât de BNM cât și de instanța de judecată la
emiterea Hotărârii contestate.
Chiar și instanța în hotărârea contestată acceptă optica eronată BNM
prin care se confundă termenele legale de cele oferite de autoritatea publică,
or, primele pot fi prelungite doar în cazurile expres prevăzute de lege, pe
când cele din urmă la cererea persoanei interesate. La caz, este vorba de un
termen oferit de autoritatea publică.
Consideră că aprecierea instanței cu privire la faptul că reieșind din
corespondența prezentată în cadrul procedurii administrative între recurent
și băncile nominalizate se atestă că acestea se referă la alte relații și nu
abordează subiectul efectuării operațiunilor valutare în EUR, USD sau RON,
prin urmare nu a demonstrat imposibilitatea efectuării operațiunilor
preconizate prin conturile deschise la băncile din Republica Moldova,
excede obiectul cauzei și a pretențiilor înaintate, or recurentul a contestat
răspunsul și hotărârea în temeiul limitării accesului la dosar și a refuzului de
a prelungi termenul pentru a-și prezenta punctul de vedere. Cerințele
înaintate în cererea de chemare în judecată nicidecum nu se referă la
materialele prezentate în cadrul procedurii administrative, la conținutul
acestora sau alte temeiuri ce țin de fondul procedurii, care nici măcar nu au
fost obiectate în cadrul procedurii prealabile.
Suplimentar, instanța a analizat chiar și opțiunea recurentului de a
efectua operațiunile preconizate prin conturile deschise la prestatorii de
servicii de plată rezidenți, apreciere care nu are legătură cu obiectul prezentei
cauze, or până la o apreciere a examinării integrale a informațiilor prezentate,
recurentului urma să îi fi fost acordat termenul necesar și asigurat dreptul de
a prezenta informațiile relevante.
La caz, considerăm că prin examinarea, admiterea și expunerea asupra
prezentului recurs, instanța va putea consolida jurisprudența în ceea ce tine
de diferențierea termenelor reglementate de lege și celor conferite de
autoritatea publică, precum și în ceea ce ține de legalitatea limitării accesului
la dosarul administrativ care nu conține secrete de stat sau alte informații
clasificate.
POZIȚIA INTIMATULUI
9
Prin referința depusă la 23 aprilie 2024, Banca Națională a Moldovei
a solicitat declararea recursului ca inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.
La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi
prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară
inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
10
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că la 29 martie 2024 recurentului a fost
notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei
electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la
materialele cauzei (f. d. 100).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 29 mai 2024. Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne
devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de SRL „Green Day Distribution”, conține obiecții de fapt și
de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost
analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
11
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al
Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a
circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu
indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și
dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea
nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții
de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,
precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla
trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau
aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea
pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar
substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din
oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
12
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată
„Green Day Distribution”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
13