3-12/24 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Hotararea motivată
3-12/24 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
H O T Ă R Â R E
cu privire la contestația depusă de
Mihail Lvovschi
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
(evaluarea externă conform Legii nr. 65/2023)
(Dosarul nr. 3-12/24
Nr. PIGD 2-24070957-44419-01-3-01072024-1)
Contestație soluționată conform Legii nr. 65/2023; Relația dintre Codul
administrativ și Legea nr. 65/2023; Dreptul Comisiei Vetting de a verifica
regulile de etică și conduită profesională aplicabile avocaților în perioada
relevantă; Dreptul CSJ de a reține alte dubii decât cele constatate de
Comisia Vetting; Cazurile în care CSJ poate admite contestația.
19 august 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică contestația depusă de Mihail Lvovschi
împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Vladislav Gribincea,
Stella Bleșceaga, judecători,
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Mihail Lvovschi (reclamantul) practică avocatura din anul 2013 în cadrul
Cabinetului Avocatului „Lvovschi Mihail”. În perioada relevantă, reclamantul
presta servicii juridice preponderent pentru Confederația Națională a Sindicatelor
din Republica Moldova („CNSM”).
În anul 2023, reclamantul s-a înscris în concursul pentru funcția de judecător
al Curții Supreme de Justiție (CSJ). Pentru a fi admis la acest concurs, candidatul
urmează să promoveze evaluarea prevăzută de Legea nr. 65/2023 privind
evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții
Supreme de Justiție (Legea nr. 65).
La 29 februarie 2024, Comisia Vetting (Comisia) a recomandat Consiliului
Superior al Magistraturii (CSM) ca reclamantul să nu promoveze evaluarea,
deoarece acesta nu corespunde criteriului de integritate etică. La 14 martie 2024,
CSM a acceptat raportul Comisiei și a constatat nepromovarea evaluării de către
reclamant.
La 19 martie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ și a solicitat
anularea acesteia și a Raportului Comisiei, cu dispunerea reevaluarii sale de către
Comisie. Cererea de chemare în judecată este depusă împotriva CSM, iar Comisia
figurează în cerere ca persoană terță.
Conform art. 18 alin. (2) al Legii nr. 65, contestația ține de competența CSJ
și este examinată de un complet din trei judecători care au promovat evaluarea
prevăzută de Legea 65 și nu au activat în cadrul CSJ până la 31 decembrie 2022.
Cauza a fost distribuită pentru examinare completului compus din judecătorii Stela
Procopciuc, Stella Bleșceaga și Diana Stănilă. Din cauza aflării Dianei Stănilă în
concediu, ultima a fost substituită de judecătorul supleant Vladislav Gribincea.
La 29 iulie 2024, CSM și Comisia au depus referințe la contestație.
CSJ a convocat părțile în ședință la 01 august 2024, care a fost amânată
pentru 06 august 2024. Reclamantul a pledat singur în fața CSJ. CSM a solicitat
examinarea cauzei în lipsă. Comisia a fost reprezentată de către avocații Roger
Gladei și Valeriu Cernei.
1
ÎN FAPT
a. Evaluarea externă a reclamantului de către Comisie
„În vederea asigurării integrității judecătorilor CSJ și a sporirii încrederii
societății în activitatea acesteia și în sistemul justiției”, la 30 martie 2023,
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 65. Conform acestei legi, toți
judecătorii CSJ și candidații pentru funcția de judecător al CSJ sunt supuși
evaluării externe. Este evaluată integritatea etică și financiară a acestora. Evaluarea
începe cu solicitarea Comisiei adresată candidatului să depună Comisiei declarația
de avere și interese personale pentru ultimii cinci ani, un chestionar de etică și o
declarație despre persoanele apropiate care activează sau au activat în ultimii cinci
ani în sistemul judecătoresc, al procuraturii și în serviciul public.
La 24 august 2023, Comisia a solicitat reclamantului completarea
declarațiilor și a chestionarului menționate în paragraful precedent. La 04
septembrie 2023, reclamantul a depus o cerere de prelungire a termenului de
depunere a chestionarului de etică și a declarațiilor. Comisia a prelungit termenul
cu patru zile lucrătoare. Documentele completate au fost depuse de reclamant la
08 septembrie 2023.
Având în vedere că Legea nr. 65/2023 stabilește perioade diferite de
evaluare pentru cele patru criterii de integritate, Comisia a evaluat conformitatea
cu aceste criterii în ultimii cinci, 10 și, respectiv, 12 ani. În funcție de criteriu,
perioada evaluării a cuprins anii 2018-2022, 2013-2022 și 2011-2022.
La 06 octombrie 2023, Comisia a solicitat reclamantului să prezinte
informații suplimentare până la 13 octombrie 2023. El a răspuns în termenul oferit.
La 20 octombrie 2023, Comisia a solicitat din nou reclamantului să prezinte
informații suplimentare, iar reclamantul a răspuns în termen.
La 05 ianuarie 2024, Comisia i-a comunicat reclamantului că ea a identificat
aspecte care trezesc dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a
criteriilor etice. El a fost invitat la audierea programată pentru 18 ianuarie 2024.
La 06 ianuarie 2024, reclamantul a solicitat desfășurarea audierii în ședință
închisă, însă Comisia a respins solicitarea.
La 18 ianuarie 2024, reclamantul a fost audiat de către Comisie în ședință
publică. Reclamantul a invocat în fața Comisiei că nu are completări sau corectări
la chestionarul de etică pe care l-a prezentat pe 08 septembrie 2023, reafirmând
corectitudinea răspunsurilor sale.
La 29 februarie 2024, cu vot unanim, Comisia a aprobat raportul de evaluare
în privința reclamantului. Comisia a constatat că în privința reclamantului planează
dubii serioase privind integritatea etică (art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 65),
care nu permit promovarea evaluării. Acestea se referă la implicarea subiectului în
înstrăinarea patrimoniului CNSM la preț diminuat. Comisia a mai menționat și alte
dubii, însă nu le-a pus pe ultimele la baza Raportului. Acestea se refereau la:
2
a) Proprietatea de facto asupra apartamentului înregistrat pe numele tatălui
reclamantului și originea surselor pentru achiziționarea acestuia;
b) Relația cu „Ductil Steel” S.A. și „Mechel Group”, servicii juridice oferite pe
durata angajării sale la „Ductil Steel” S.A. (2010-2012) și serviciile de
avocatură prestate pentru „Mechel Group” (2008-2010);
c) Cheltuieli inexplicabil de mari în valoare de 50.000 EUR și 23.900 USD în
perioada 2008-2014;
d) Gestionarea bunurilor mobile și folosirea cu titlul gratuit a unui apartament.
Comisia a stabilit că reclamantul a prestat servicii juridice în perioada 2012-
2022 pentru CNSM, care este o perioadă lungă și continuă. Acest fapt îi permitea
să cunoască destul de bine starea de lucruri de la CNSM. Reclamantul a fost
contractat de CNSM fără concurs. În perioada 2004-2006 el a fost angajat al altui
sindicat, care era condus atunci de Președintele CNSM. În cadrul interviului,
reclamantul a recunoscut că primea indicații direct de la Președintele CNSM și că
dânsul cunoștea că împotriva ultimului au fost pornite anterior mai multe cauze
penale, însă toate au fost încetate. În anul 2021 Președintele CNSM, cel care l-a
contractat pe reclamant în anul 2012, a fost demis pe motiv că a adus atingere
intereselor patrimoniale și imaginii CNSM.
Cabinetul avocatului în care activa reclamantul își avea sediul în clădirea
CNSM, pentru care nu plătea chirie. Din contra, contractul semnat de reclamant cu
CNSM prevedea că CNSM va asigura avocatul cu spațiu de muncă, rechizite de
birou, telefon, copiator, etc. Onorariul primit de reclamant de la CNSM era fix,
indiferent de timpul petrecut de avocat pentru executarea sarcinilor. El a primit cea
mai mare parte a onorariilor pentru serviciile avocațiale de la CNSM și
organizațiile afiliate acesteia (98%, în perioada anilor 2015-2022). Reclamantul
executa și alte sarcini decât cele specifice unui avocat, precum obținerea
certificatelor de la cadastru, sau gestionarea patrimoniului și întocmirea proiectelor
de acte pentru Consiliul CNSM. Reclamantul a recunoscut că el a consultat
conducerea CNSM cu privire la tranzacțiile de vânzare a patrimoniului CNSM,
însă el nu a fost implicat în evaluarea patrimoniului vândut, sau în identificarea
cumpărătorilor pentru acest patrimoniu.
În ultimul deceniu, CNSM a apărut în mod repetat în mass-media și în
spațiul public din Republica Moldova în legătură cu presupusele înstrăinări
frauduloase ale proprietăților sale, la prețuri subevaluate. În anii 2016-2021 au fost
publicate cel puțin trei articole de investigație efectuate de entități media diferite
care informau despre vânzarea bunurilor CNSM la prețuri derizorii. Procuratura
Generală a inițiat în trecut trei anchete penale împotriva factorilor de decizie din
cadrul CNSM pentru presupuse abuzuri și excese de putere în exercitarea
atribuțiilor de serviciu.
La 13 februarie 2020, Parlamentul Republicii Moldova a format o comisie
de anchetă pentru clarificarea circumstanțelor de înstrăinare a proprietăților
3
sindicatelor (Comisia de anchetă). În aprilie 2021, Comisia de anchetă a prezentat
un proiect de raport potrivit căruia majoritatea proprietăților sindicatelor au fost
înstrăinate fraudulos de către sindicate înainte de anul 2012. Proiectul de raport
menționează subevaluarea proprietăților și vânzarea acestora către companii care
au legături sau sunt deținute de Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor. Ulterior,
proprietățile au fost vândute sau ipotecate la prețuri mult mai mari.
Au existat proprietăți vândute și după 2015, adică în perioada în care
reclamantul a consiliat CNSM. La întrebările adresate comisiei privind înstrăinarea
proprietăților CNSM, reclamantul a comunicat că prestează servicii de consultanță,
redactează regulamente interne, documente pentru Consiliul CNSM și contracte.
Referitor la gradul de implicare în tranzacțiile de vânzare-cumpărare efectuate de
CNSM în perioada 2015-2022, reclamantul a răspuns că obținea
certificatele/documentele cerute de legislație pentru tranzacții și le prezenta la
notar, precum și redacta hotărârile organului colegial de conducere necesare pentru
încheierea tranzacțiilor, în forma solicitată de notar.
CNSM a oferit Comisiei detalii cu privire la natura și tipul de servicii de
asistență juridică prestate de reclamant în perioada 2011-2022. În plus, CNSM a
furnizat informații privind tranzacțiile de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile
ale CNSM în care a fost implicat acesta:
1) contractul de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 2015 a imobilului
amplasat pe strada Kiev din mun. Chișinău;
2) contractul de vânzare-cumpărare din 19 august 2015 a imobilului amplasat
pe strada Alexandr Pușkin din mun. Chișinău;
3) contractul de vânzare-cumpărare din 05 decembrie 2016 a imobilului
amplasat pe strada Alexei Șciusev din mun. Chișinău;
4) contractul de vânzare-cumpărare din 13 februarie 2018 a bunurilor imobile
amplasate pe strada Podgorenilor din mun. Chișinău;
5) contractul de vânzare-cumpărare din 21 mai 2018 a imobilului amplasat pe
strada nucilor din mun. Cahul;
6) contractul de vânzare-cumpărare din 20 mai 2019 a imobilelor amplasate pe
strada Salcîmilor din mun. Bălți.
Comisia a constatat că reclamantul a semnat, în numele CNSM, contractul
de vânzare-cumpărare din 20 mai 2019 a imobilelor CNSM amplasate în mun.
Bălți. Reclamantul a acționat în baza unei procuri, iar prețul de vânzare a
imobilelor a fost de 2.400.000 de lei. Imobilele vândute erau opt construcții cu
suprafața de 2.722 m.p.. Un raport de evaluare a evaluat doar construcțiile, fără
terenul adiacent imobilului (3,4 hectare). Potrivit Comisiei parlamentare de
anchetă, prețul real al imobilului vândut era de 11 ori mai mare.
Potrivit informațiilor prezentate Comisiei de către CNSM, în anii 2015-
2018, reclamantul a fost implicat în încheierea altor cinci contracte de înstrăinare
4
a imobilelor CNSM. Comisia a conchis că reclamantul a avut un rol esențial în
procesul de înstrăinare a imobilelor CNSM, iar fără cunoștințele și implicarea
reclamantului nu ar fi fost posibil ca conducerea CNSM să efectueze înstrăinările,
care păreau a fi frauduloase.
Comisia a conchis că, participând la înstrăinarea la prețuri prea mici a
imobilelor CNSM, reclamantul a încălcat grav art. 54 alin. (3) și art. 57 al Legii cu
privire la avocatură. Art. 54 alin. (3) interzice avocatului să acționeze contrar
intereselor legitime ale clientului, iar art. 57 obligă avocatul să studieze minuțios
cauze încredințate și să acționeze cu bună credință, respectând interesele clientului.
Avocatul nu a informat clientul că bunurile acestuia urmează a fi vândute la prețuri
prea mici, ceea ce-l putea prejudicia. Aceasta este contrar și art. 1 Capitolul II din
Codul deontologic al avocatului.
La 14 martie 2024, reclamantul a participat la ședința CSM la care a fost
discutat raportul Comisiei și a fost constatată nepromovarea evaluării de către
reclamant. Conform înregistrării video a ședinței CSM, până la adoptarea hotărârii,
CSM a discutat cu reclamantul despre dubiile stabilite în raportul Comisiei, iar
reclamantul a reiterat argumentele sale prezentate anterior. De asemenea, el a
anexat o explicație scrisă prin care și-a menținut poziția privind dezacordul cu
raportul Comisiei de evaluare, care se referă la implicarea subiectului în
înstrăinarea patrimoniului CNSM. CSM a considerat neconvingătoare
argumentele reclamantului că el nu putea cunoaște că prețul imobilelor era prea
mic, având în vedere prețul anormal de mic la care acestea au fost vândute. În
hotărârea sa, CSM a acceptat dubiile reținute de către Comisia de evaluare și
argumentele ei, precum și a considerat drept dubiu suplimentar care duce la
nepromovare gestionarea bunurilor mobile și folosirea cu titlul gratuit a unui
apartament. CSM a subliniat că reclamantul, invocând neconvingător protecția
vieții private, a refuzat să comunice, atât CSM cât și Comisiei, cine este
proprietarul apartamentului în care locuiește de mai mulți ani fără a plăti chirie.
CSM a mai reiterat că judecătorul trebuie să respecte cele mai înalte standarde de
integritate și responsabilitate. Hotărârea motivată a CSM a fost comunicată
reclamantului la 14 martie 2024.
LEGISLAȚIA ȘI STANDARDELE RELEVANTE
Art. 2 alin. (2) al Codului administrativ se referă la posibilitatea
reglementării activității administrative prin alte legi decât Codul administrativ.
Acesta prevede următoarele:
„(2) Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale
derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare
este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.”
Art. 225 Cod administrativ se referă la limitele controlului judecătoresc al
actului administrativ. Partea relevantă a acestuia este următoare:
5
„Articolul 225. Limitele controlului judecătoresc
(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității
unui act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar
se limitează la faptul dacă autoritatea publică:
a) și-a exercitat dreptul discreționar;
b) a luat în considerare toate faptele relevante;
c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Preambulul Legii nr. 65/2023 are următorul conținut:
„În vederea asigurării integrității judecătorilor Curții Supreme de Justiție și a
sporirii încrederii societății în activitatea acesteia și în sistemul justiției,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.”
Criteriile de evaluare sunt prevăzute de art. 11 alin. (2) și (3) ale Legii nr.
Alin. (2) lit. a), care este relevant aceste cauzei, prevede următoarele:
„(2) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate etică
dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că:
a) în ultimii 5 ani, acesta a încălcat grav regulile de etică și conduită
profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii,
precum și dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare,
în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o
decizie similară a fost contrară Convenției Europene pentru Drepturile
Omului;”
Art. 16 al Legii nr. 65 reglementează modul de adoptare a raportului
Comisiei. Partea relevantă a acestui articol este următoarea:
„(1) În urma evaluării judecătorului, Comisia de evaluare întocmește un
raport motivat cu privire la evaluare care să conțină propunerea privind
promovarea sau nepromovarea evaluării.
(2) Raportul cu privire la evaluare se aprobă de către Comisia de evaluare cu
votul majorității membrilor prezenți. Membrii Comisiei de evaluare nu se pot
abține de la vot.
(3) Raportul cu privire la evaluare conține faptele relevante, motivele și
concluzia privind promovarea sau nepromovarea evaluării.
(4) Se consideră că judecătorul nu a promovat evaluarea dacă s-a constatat
existența unui sau mai multor temeiuri de necorespundere cu criteriile
prevăzute la art.11.”
Modul de examinare a raportului Comisiei de către CSM este stabilit în art.
17 al Legii nr. 65. Partea relevantă a acestuia este următoarea:
6
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii examinează în ședință publică, în baza
dosarului de evaluare recepționat de la Comisia de evaluare, rezultatele
evaluării judecătorului. Judecătorul poate prezenta informații suplimentare pe
care le consideră relevante doar dacă probează că a fost în imposibilitatea de
a le prezenta anterior. Reprezentantul Comisiei de evaluare și judecătorul
evaluat, în persoană, sunt în drept să își prezinte poziția.
(2) Prin hotărâre motivată, ... Consiliul Superior al Magistraturii:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare și constată promovarea sau
nepromovarea evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare și dispune, o singură dată, reluarea
procedurii de evaluare a judecătorului, dacă constată circumstanțe de fapt
sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz,
nepromovarea evaluării;
... .”
Art. 18 al Legii nr. 65 reglementează modul de examinare a contestațiilor
împotriva hotărârilor CSM emise conform art. 17 din acea lege. Partea relevantă a
art. 18 este următoarea:
„(1) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la art.17 alin.(4) poate fi
contestată de către judecătorul [inclusiv candidatul] vizat sau de către
Comisia de evaluare la Curtea Supremă de Justiție în termen de 5 zile de la
comunicarea hotărârii motivate a Consiliului Superior al Magistraturii.
Depunerea contestației suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii.
(2) Contestația se depune la Curtea Supremă de Justiție și se examinează în
termen de 30 de zile de un complet format din 3 judecători care au promovat
evaluarea și nu au activat în cadrul Curții Supreme de Justiție până la data de
31 decembrie 2022."
(21) Curtea Supremă de Justiție:
1) respinge contestația;
2) admite contestația și:
a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Comisia
de evaluare;
b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Consiliul
Superior al Magistraturii;
c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea
procedurii de evaluare.
(22) Curtea Supremă de Justiție admite contestația doar dacă constată că, în
cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care
afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există
7
circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
evaluării.”
La 14 februarie 2023, Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea
unor prevederi oarecum similare din Legea 26/2022. În para. 83 al hotărârii sale
Curtea Constituțională a menționat următoarele despre limitele controlului judiciar
al actelor emise ca urmare a evaluării externe:
„83. Curtea admite că dispozițiile contestate sunt apte să realizeze obiectivul
urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare a deciziilor Comisiei de
evaluare din cauza încălcării unor reguli de procedură nesemnificative. ...
obiectivul legislatorului poate fi realizat prin limitarea controlului judiciar la
erorile procedurale grave ale Comisiei de evaluare în cadrul procedurii de
evaluare, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare. Această
soluție însoțită de competența completului special de a examina
„circumstanțele care puteau duce la promovarea evaluării” de către candidat
sunt în măsură să asigure o „examinare suficientă” a problemelor centrale
abordate de candidații nepromovați.”
Art. 9 al Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură indică că asistența
juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în
materie juridică, normelor materiale și procedurale și să rezulte dintr-o conduită
profesională și corectă.
Prevederile relevante ale Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură este
următoarea:
„Articolul 54. Obligațiile avocatului:
(1) Avocatul este obligat:
...
k) să respecte normele Codului deontologic al avocatului și prevederile
statutului profesiei de avocat.
…..
(3) Avocatul nu are dreptul să acționeze contrar contrar intereselor legitime
ale clientului.
Articolul 57 din Statutul profesiei de avocat :
(1) Avocatul este obligat să studieze temeinic cauzele ce i-au fost
încredințate, să se prezinte la fiecare termen stabilit și să manifeste
conștiinciozitate și probitate pentru îndeplinirea mandatului încredințat.”
Prevederile relevante ale Codului deontologic al avocaților sunt
următoarele:
„Articolul 1 din Preambul.
...
8
(2) Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea asistenței
juridice calificate persoanelor fizice și juridice în apărarea drepturilor,
libertăților și intereselor lor legitime.
...
Articolul 2. Cap. II
...
(2) Avocatul își consultă clientul în mod conștiincios și își informează cu
diligență clientul cu privire la evoluția cauzei ce i-a fost încredințată.
...
(7) Deși interesul clientului este primordial, avocatul nu-și va subordona
integritatea personală și profesională clientului său. Avocatul nu este în drept
să accepte o propunere frauduloasă și este obligat să acționeze în conformitate
cu legea.”
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a. Argumentele reclamantului
La 19 martie 2024, reclamantul a contestat hotărârea CSM la CSJ și solicită
anularea acesteia și a Raportului Comisiei și dispunerea reevaluarii sale de către
Comisie. Potrivit reclamantului, în privința sa au fost admise erori procedurale
grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare și există
circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea evaluării. Deși CSM a
constatat că reclamantul nu corespunde doar criteriului de integritate etică prevăzut
de art. 11 alin. (2) lit a) din Legea nr. 65, CSM nu a explicat cum deschiderea
inexplicabilă a conturilor bancare sau folosirea cu titlu gratuit al unui imobil
contravin grav regulilor de conduită profesională a avocaților. Prețul de vânzare al
bunurilor a fost stabilit în baza unor evaluări efectuate de profesioniști, iar prețul
indicat în proiectul de raport al Comisiei parlamentare de anchetă ar putea fi greșit.
CSM nu a combătut acest argument, deși el a fost invocat în ședință. Reclamantul
mai susține că nu a fost implicat în obținerea rapoartelor de evaluare a imobilelor
și nu a participat la negocierea prețului. Toate hotărârile Comitetului Confederal
CNSM cu privire la înstrăinarea imobilelor au fost adoptate unanim.
În ședința din 06 august 2024, reclamantul a completat argumentele din
contestație. În opinia acestuia, concluzia CSM de a reține dubii suplimentare care
conduce la nepromovarea evaluării, faptul că în perioada anilor 2014-2016 a avut
deschise 26 conturi bancare de depozit, a acordat împrumuturi bănești rudelor și
prietenilor și a folosit cu titlul gratuit un apartament prin prisma aspectelor de
integritate etică, este rezultatul unei examinări vădit arbitrare. Reclamantul susține
că a acționat în strictă conformitate cu solicitările și împuternicirile acordate de
CNSM, care s-a finalizat cu obținerea rezultatului dorit de client. Aceasta nu poate
fi considerată încălcare gravă a regulilor de conduită etică și profesională a
avocatului. Reclamantul a recunoscut în ședință că terenul de 3.4 hectare aferent
9
imobilelor din mun. Bălți care au fost vândute nu au fost evaluate, susținând că
erau proprietate publică. El de asemenea a recunoscut că a fost implicat în toate
cele șase tranzacții de înstrăinare a imobilelor CNSM (a se vedea para. 21).
b. Argumentele celorlalți participanți
În referință CSM a notat că a acceptat dubiile Comisiei. Suplimentar, în
pofida faptului că Comisia nu a reținut acest dubiu, CSM a considerat drept dubiu
care duce la nepromovare inclusiv gestionarea bunurilor mobile și folosirea cu titlu
gratuit a unui apartament. CSM a solicitat respingerea contestației.
În referința sa, Comisia a menționat că explicațiile reclamantului nu au fost
suficiente pentru a înlătura dubiile sale, solicitând respingerea contestației.
Comisia a reiterat argumentele din Raportul de evaluare. Cu referire la implicarea
reclamantului în înstrăinarea patrimoniul CNSM, Comisia a acceptat prețurile de
piață determinate în Raportul Comisiei Parlamentare și că această acțiune a
Comisiei se încadrează în limitele standardului balanței probabilităților, combinată
cu incapacitatea sau nedorința reclamantului de a proba contrariul. Comisia a mai
atras atenția că reclamantul cunoștea despre investigațiile jurnalistice făcute până
la anul 2019 cu privire la înstrăinarea la un preț mic a imobilelor CNSM.
Reclamantul chiar este citat în investigația Ziarului de Gardă din anul 2017. Art.
57 alin. 8 din Statutul profesiei de avocat obligă avocatul de a atenționa clientul
asupra greșelilor.
MOTIVAREA INSTANȚEI
La 14 martie 2024, reclamantului i-a fost comunicată hotărârea motivată a
CSM. Contestația examinată a fost depusă pe 19 martie 2024, în a cincea zi de la
comunicarea hotărârii motivate a CSM, adică a fost depusă în termen.
a) Principii generale
CSJ reiterează că potrivit art. 36 alin. (2) Cod administrativ, în aplicarea
supremației dreptului, instanța judecătorească de contencios administrativ ia în
considerare jurisprudența CtEDO. Potrivit acestei jurisprudențe, obligația instanței
judecătorești de motivare a hotărârilor judecătorești nu poate fi înțeleasă ca
impunând un răspuns pentru fiecare argument (hot. García Ruiz v. Spania, 1999,
). Totuși, orice argument decisiv pentru rezultatul procedurii necesită un
răspuns clar (hot. Ruiz Torija v. Spania, 1994, § 30; și, pentru comparație, Petrović
și Alții v. Muntenegru, 2018, § 43), în special argumentele cu privire la drepturile
și obligațiile garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (hot.
Fabris v. Franța, 2013, § 72 in fine; Paun Jovanović v. Serbia, 2023, § 108).
Pentru a asigura o mai bună înțelegere a practicii sale și a facilita procesul
de perfecționare a evaluării externe, CSJ urmează să clarifice în această hotărâre
următoarele aspecte relevante pentru soluționarea cauzei:
i. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 65;
10
ii. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe;
iii. Cazurile în care CSJ poate admite contestația.
i. Relația dintre Codul administrativ și Legea nr. 65
Atât Codul administrativ cât și Legea nr. 65 sunt legi organice, adică au
putere juridică egală. Legea nr. 65 a fost votată în lectură finală după adoptarea
Codului administrativ și reglementează în detaliu procedura de evaluare externă,
modul de adoptare a hotărârii CSM și de examinare a contestației împotriva
hotărârilor CSM adoptate în temeiul Legii nr. 65.
Evaluarea externă este reglementată de o lege adoptată de Parlament în anul
2023, după consultarea repetată cu Comisia de la Veneția, iar majoritatea
recomandărilor Comisiei de la Veneția au fost acceptate. Legea a fost adoptată
pentru a asigura integritatea judecătorilor CSJ și a spori încrederea publică în
sistemul de justiție. Comisia de la Veneția a examinat inclusiv necesitatea evaluării
externe și a admis că, în contextul Republicii Moldova, aceasta ar putea avea loc.
Până în prezent, Legea nr. 65 a fost modificată de câteva ori. În baza acestei legi a
fost creat un mecanism complex de evaluare a judecătorilor CSJ și a candidaților
pentru funcția de judecător CSJ.
Conform art. 2 alin. (2) Cod administrativ, legi derogatorii de la Codul
administrativ pot reglementa activitatea administrativă numai dacă acestea sunt
absolut necesare și nu contravin principiilor Codului administrativ. Elementele
menționate în para. 44-45 confirmă că evaluarea externă introdusă prin Legea nr.
65 este absolut necesară în sensul art. 2 alin. (2) Cod administrativ.
Procedura de efectuare a evaluării externe prevăzută de Legea nr. 65 este
într-o oarecare măsură diferită de prevederile Codului administrativ în ceea ce
privește termenele de procedură, probațiunea, anularea actelor administrative,
procedura contenciosului administrativ, etc. Până la o argumentare concretă
privind contradicțiile dintre Legea nr. 65 și principiile Codului administrativ, CSJ
prezumă că asemenea contradicții nu există. Având în vedere că Legea nr. 65 este
o lege specială în raport cu Codul administrativ, atât timp cât contradicții cu
principiile Codului administrativ nu au fost stabilite, prevederile Legii nr. 65 au
prioritate față de Codul administrativ, iar în cazul aspectelor nereglementate de
Legea nr. 65 prevederile Codului administrativ sunt aplicabile în măsura în care
nu contravin scopului Legii nr. 65.
Completul de asemenea reiterează prevederile art. 225 alin. (1) Cod
administrativ, care interzice instanței judecătorești să se pronunța cu privire la
oportunitatea unui act administrativ. Ea doar verifică exercitarea dreptului
discreționar, în modul prevăzut de art. 225 alin. (2) Cod administrativ.
ii. Sarcina probațiunii în cadrul evaluării externe
Conform art. 16 alin. (4) al Legii nr. 65, Comisia va considera că persoana
nu a promovat evaluarea dacă s-a constatat existența unui sau mai multor temeiuri
11
de necorespundere cu criteriile prevăzute la art.11. Art. 11 alin. (2) și (3) al Legii
nr. 65, potrivit căruia persoana nu corespunde criteriilor de integritate dacă
Comisia are „dubii serioase”. Din ultimele norme rezultă că simpla existență a
dubiilor nu este suficientă pentru ca Comisia să recomande nepromovarea
evaluării. Legea nr. 65 cere ca acestea să fie „serioase”, adică dubiul trebuie să
rezulte din circumstanțe factologice obiective, cum ar fi, de exemplu, încheierea
unor contracte, extrase bancare, posesia efectivă a unor bunuri nedeclarate, etc.
Dacă dubiile Comisiei rezultă din circumstanțe factologice obiective, îi revine deja
subiectului evaluării să dovedească că dubiul Comisiei nu este întemeiat.
Neonorarea acestei sarcini rezultă în menținerea dubiilor și nu oferă Comisiei o
altă opțiune decât să propună CSM nepromovarea evaluării.
Aspectele menționate în paragraful precedent se referă la raportul Comisiei.
Legea nr. 65 nu instituie expres reguli cu privire la inversarea sarcinii probațiunii
în fața CSM, însă nici nu interzice acest lucru. Totuși, din art. 17 alin. (1) și (2) al
Legii nr. 65 rezultă că CSM nu poate să facă o evaluare separată, ci doar verifică
corectitudinea raportului de evaluare în baza materialelor prezentate de Comisie
și, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1), cele prezentate de către
subiectul evaluării. CSM poate respinge raportul Comisiei doar dacă constată
circumstanțe de fapt bazate pe probe sau „erori procedurale” comise de Comisie
care puteau duce la o propunere opusă a Comisiei.
Curtea Constituțională a constatat deja că o asemenea inversare a sarcinii
probațiunii nu este contrară Constituției, făcând referire la o opinie a Comisiei de
la Veneția. Această inversare a sarcinii probațiunii, în cazul suspiciunilor cu privire
la averi, nu a fost considerată per se arbitrară nici de către CtEDO (a se vedea hot.
Xhoxhaj v. Albania, 2021, § 352; Sevdari v. Albania, 2022, § 130).
Aspectele verificate prin prisma art. 11 alin (3) al Legii nr. 65 (integritatea
financiară) sunt, în cea mai mare parte, disponibile subiectului evaluat și nimeni
nu cunoaște mai bine aceste aspecte, care deseori nu sunt publice. Aceasta
deosebește verificarea integrității financiare de aspectele verificate în temeiul art.
11 alin. (2) al Legii nr. 65 (integritatea etică). Încălcarea regulilor de etică,
comportamentul arbitrar, emiterea actelor arbitrare, incompatibilitățile sau
conflictele de interese nu pot fi prezumate. Ele trebuie stabilite de către Comisie și
de CSM, fapt care rezultă implicit și din textul art. 11 alin. (2) al Legii nr.
252/2023. Aceasta însă nu exclude dreptul Comisiei și al CSM de a cere
subiectului evaluat să explice corespunzător comportamentul său, și, în cazul
neonorării acestei obligații, să constate că subiectul nu corespunde criteriului de
integritate etică.
iii. Cazurile în care CSJ poate admite contestația
Art. 18 alin. (22) din Legea nr. 65 prevede că CSJ poate admite contestația
doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise „erori
procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare” sau
că există „circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea
12
evaluării”. Această prevedere a apărut în Legea nr. 65 după o hotărâre a Curții
Constituționale din 14 februarie 2023, care se referea la prevederi similare din
Legea nr. 26/2022.
În para. 83 al hotărârii Curții Constituționale din 14 februarie 2023 a fost
menționat că este admisibil de a nu anula deciziile Comisiei pentru „erori de
procedură nesemnificative”. Curtea Constituțională a acceptat faptul ca controlul
judiciar al actelor emise în cadrul evaluării externe să se limiteze la circumstanțele
de fapt care puteau schimba rezultatul evaluării și la erorile procedurale grave ale
Comisiei care afectează „caracterul echitabil al procedurii de evaluare”.
În hotărârea menționată în paragraful precedent, Curtea Constituțională a
făcut referire la hotărârea CtEDO Pișkin v. Turcia (2020). În para. 131 al hotărârii
respective, CtEDO a menționat că instanța de judecată trebuie să fie competentă
să examineze toate aspectele centrale ale cauzei. Acestea sunt chestiuni de fapt sau
de drept care, dacă nu ar fi avut loc (în cazul aspectelor de fapt) sau ar fi fost
soluționată în mod opus (în cazul chestiunilor de drept), ar fi dus la o altă propunere
a Comisiei sau la o hotărâre diametral opusă a CSM.
Prin urmare, competența CSJ la examinarea contestațiilor depuse conform
Legii nr. 65 este una mai limitată decât cea prevăzută de Codul administrativ. Ea
poate anula hotărârea CSM doar în cazurile menționate de Legea nr. 65, iar, din
motivele menționate în para. 46-47, celelalte temeiuri prevăzute de Codul
administrativ pentru anularea actului administrativ nu sunt aplicabile.
CSJ poate ajunge la o concluzie diferită de cea CSM sau a Comisiei, prin
urmare poate conchide în aceeași cauză că unele dubii serioase constatate de CSM
nu există, iar alte dubii există. Existența unui singur dubiu este suficient pentru
nepromovarea evaluării externe. După cum rezultă din art. 18 alin. (22) din Legea
nr. 65, CSJ nu poate admite contestația dacă constată existența a cel puțin unui
dubiu prevăzut la art. 11 alin. (2) și (3) al acestei legi.
b. Aplicarea principiilor de mai sus în prezenta cauză
CSM a constatat că reclamantul nu corespunde criteriului de integritate
etică prevăzut de art. 11 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 65, din două motive:
a) implicarea reclamantului în înstrăinarea imobilelor CNSM la prețuri mici;
b) incertitudinile legate de 26 de conturi bancare de depozit, împrumuturi
acordate și folosirea cu titlu gratuit a unui apartament timp de cinci ani.
Cu privire la implicarea reclamantului în înstrăinarea patrimoniului CNSM,
CSM a constatat că, în anii 2012-2019 CNSM a încheiat cel puțin șase tranzacții
prin care a vândut imobile ce îi aparțineau. CNSM a apărut în mod repetat în mass-
media din Republica Moldova în legătură cu presupusele înstrăinări suspecte ale
proprietăților sale. Jurnaliștii au raportat de câteva ori până în anul 2018 despre
vânzarea imobilelor CNSM la prețuri mult mai mici decât cele de piață.
Procuratura Generală a inițiat trei cauze penale împotriva factorilor de decizie din
13
cadrul CNSM cu privire la aceste fapte, însă toate cauzele penale au fost încetate
până în anul 2014. Aceste fapte nu au fost contestate de reclamant și se consideră
stabilite.
Reclamantul a recunoscut, atât în ședința CSM, cât și în fața CSJ, că a
prestat servicii către CNSM legate de gestionarea patrimoniului acesteia, inclusiv
că a fost implicat în încheierea a cel puțin cinci din cele șase tranzacții de
înstrăinare a imobilelor CNSM. El a pregătit proiectele actelor care au fost
aprobate de Consiliul CNSM și a semnat în numele CNSM contractul din 20 mai
Totuși, el a negat că ar fi fost implicat în evaluarea patrimoniului, în
selectarea companiei de evaluare, sau în identificarea cumpărătorilor. El a mai
susținut că nu putea cunoaște că prețul la care au fost vândute bunurile sunt prea
mici.
Potrivit art. 11 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 65, pentru evaluarea externă sunt
relevante doar încălcările regulilor de etică și conduită profesională comise în
ultimii cinci ani până la începutul evaluării. Evaluarea reclamantului a început în
24 august 2023, iar în cadrul evaluării puteau fi luate în considerare doar încălcările
care au avut loc începând cu 24 august 2018. În această perioadă, a fost încheiată
doar tranzacția din 20 mai 2019, prin care CNSM a vândut opt construcții în mun.
Bălți, cu o suprafață totală de 2.722 m.p., amplasate pe un teren de 3.4 ha., la un
preț de 2.4 milioane de lei (a se vedea para. 22).
Chiar dacă, în contextul evaluării externe a reclamantului, din cauza
termenului limită de cinci ani prevăzut de art. 11 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 65,
poate fi analizată doar o singură tranzacție, cea din 20 mai 2019, faptul că
reclamantul a fost implicat până în anul 2019 și în alte tranzacții similare nu poate
fi trecut cu vederea, precum nu poate fi neglijată nici apropierea profesională a
reclamantului față de conducerea CNSM.
Deoarece evaluarea clădirilor a fost efectuată de specialiști, reclamantul
susține că nu putea avea dubii cu privire la valoarea de piață a celor opt clădiri,
care erau într-o stare precară. CSM a respins acest argument, deoarece,
reclamantul, în calitate de jurist cu experiență în gestionarea patrimoniului și a
resurselor, lucrând pentru CNSM mai mult de 10 ani, nu putea să nu cunoască
despre suspiciunile de nereguli la vânzarea imobilelor de către CNSM, mai ales
având în vedere investigațiile jurnalistice legate de înstrăinarea patrimoniului
CNSM apărute până în anul 2019 (a se vedea para. 40).
CSJ nu consideră concluzia din paragraful precedent ca fiind făcută cu
depășirea limitelor dreptului discreționar. Completul notează, în susținerea acestei
concluzii, că prețul de vânzare din contractul din 20 mai 2019 era scăzut, de circa
880 de lei (45 de euro) per m.p., ceea ce este de câteva ori mai mic decât prețurile
de piață la ziua încheierii tranzacției. Conform datelor disponibile public cercetate
din oficiu, în temeiul art. 22 alin. (1) Cod administrativ, în anul 2019 prețul minim
al unui m.p. de spațiu comercial din mun. Bălți era de circa 200 de euro.
Reclamantul a susținut că starea clădirilor vândute era proastă, iar suprafața
14
acestora era mare. Completul este de acord cu reclamantul că acești factori pot
determina un preț mai redus, însă aceasta nu poate explica o scădere a prețului de
patru ori. Completul mai subliniază că cele opt clădiri erau amplasate pe un teren
de 3.4 ha, care erau proprietatea statului. La ziua vânzării, acest teren putea fi
privatizat de către proprietarul clădirilor la un preț modic, mult mai mic decât cel
de piață. Valoarea acestui teren nu a fost stabilită de către evaluatori și nu a fost
inclusă în prețul de vânzare, deși aceasta putea fi chiar mai mare decât valoarea
clădirilor vândute.
Comisia parlamentară de anchetă a stabilit, în baza evaluării proprii, că
prețul de vânzare al clădirilor era de peste 10 ori mai mic decât cel de piață. În timp
ce evaluarea Comisiei parlamentare de anchetă ar putea să nu fie foarte exactă,
diferența de câteva ori dintre prețul de piață și cel de vânzare nu putea să nu
trezească dubiile unui specialist de bună credință care se ocupă de mai mulți ani
de gestionarea averii companiilor.
Completul reiterează că, anterior, CNSM a vândut imobile la prețuri reduse,
care au fost ulterior obiect al investigațiilor jurnalistice care sugerau că bunurile
au fost vândute la un preț prea mic. Reclamantul a fost implicat în cel puțin cinci
din cele șase tranzacții imobiliare (a se vedea para. 21). Aceste tranzacții nu erau
unele de rutină, ci unele care aveau loc odată în an, sau și mai rar, și vizau active
valoroase ale CNSM.
Cele câteva investigații jurnalistice cu privire la înstrăinarea averii CNSM
efectuate până în anul 2019 trebuiau să trezească vigilența oricărui avocat
responsabil. Faptul că de câteva ori jurnaliștii au exprimat în investigațiile sale
publice suspiciuni privind vânzarea averii CNSM la prețuri prea mici, nu puteau
să nu alarmeze reclamantul. Mai mult chiar, investigația Ziarului de Gardă din anul
2017 menționează și declarația reclamantului. El a fost contactat de jurnaliști și
întrebat despre suspiciunile de înstrăinare a averii CNSM la prețuri prea mici.
Vânzarea a fost făcută fără o licitație publică, deși au fost vândute imobile
valoroase, iar organizarea licitației putea rezulta într-un preț mai bun de vânzare.
De asemnea, la evaluare nu a fost luat în calcul terenul de câteva hectare pe care
se aflau imobilele vândute, care putea fi achiziționat de proprietar la un preț modic.
Reclamantul a recunoscut în ședința CSJ că el nu a recomandat CNSM să vândă
imobilele la licitație. El nu a oferit o explicație plauzibilă pentru această omisiune.
Orice avocat are obligația nu doar de a apăra drepturile clientului în sens strict
juridic, ci și de a-l consilia strategic asupra modului în care clientul își poate
gestiona patrimoniul în cel mai eficient mod. Printr-o astfel de abordare, avocatul
nu doar răspundea intereselor imediate ale clientului, ci îi oferea o perspectivă pe
termen lung, asigurând o maximizare a profitului și o consolidare a poziției juridice
și economice asupra bunurilor deținute.
Completul mai notează că reclamantul a fost informat de Comisie despre
suspiciunea privind implicarea în înstrăinarea averii CNSM la prețuri subevaluate.
CSM de asemenea a examinat acest aspect cu participarea reclamantului. Nici în
15
fața Comisiei, nici în fața CSM, reclamantul nu a prezentat probe care să confirme
că prețul tranzacției din 20 mai 2019 nu era vădit nerezonabil. Acestea puteau fi
comparate cu tranzacții similare încheiate în aceeași perioadă de alte persoane, fie
printr-o justificare minuțioasă și convingătoare a prețului diminuat al contractului
din 20 mai 2019. El nu a făcut acest lucru, chiar dacă Legea nr. 65 prevede
inversarea sarcinii probațiunii (a se vedea para. 52).
Art. 57 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură prevede că avocatul va
manifesta conștiinciozitate și probitate pentru îndeplinirea mandatului încredințat.
Obligația de conștiinciozitate impune avocatului un comportament diligent,
responsabil și scrupulos în apărarea intereselor clientului său. Având în vedere cele
de mai sus, această obligație nu a fost onorată. Acest fapt contravine și Cap. 2 art.
2 alin. (2) ale Codului deontologic al avocaților (a se vedea para. 36). Această
neonorare a obligațiilor profesionale de către reclamant a afectat în mod clar
interesele legitime ale clientului său, CNSM, ceea ce nu este conform cu art. 54
alin. (3) din Legea cu privire la avocatură. Aceste omisiuni nu au fost unele minore.
În asemenea circumstanțe, concluzia CSM că prin aceste inacțiuni reclamantul a
încălcat grav art. 54 alin. (3), art. 57 al Legii cu privire la avocatură și Codul
deontologic al avocaților, nu depășește dreptul discreționar. Prin urmare, în partea
implicării reclamantului în tranzacția din 20 mai 2019, contestația nu poate fi
admisă.
În ceea ce privește celălalt dubiu reținut de către CSM (a se vedea para. 58
lit. b) de mai sus), potrivit art. 17 alin. (2) al Legii 65, atunci când primește prima
dată raportul Comisiei, CSM poate admite sau respinge raportul. O altă opțiune nu
este posibilă (a se vedea para. 31). Această prevedere nu poate fi interpretată ca
interzicând CSM să accepte unele dubii care nu au fost puse de către Comisie la
baza raportului, sau să respingă anumite dubii ale Comisiei, când acestea nu
schimbă recomandarea Comisiei.
CSM a calificat dubiul menționat la para. 58 lit. b) conform art. 11 alin. (2)
lit. a) al Legii nr. 65. Completul este de acord cu reclamantul că regulile de etică
și conduită profesională a avocatului nu interziceau niciodată avocaților să
deschidă conturi bancare de depozit, să ofere împrumuturi, sau să folosească
gratuit bunurile altor persoane. Prin urmare, aceste dubii nu pot cădea sub incidența
art. 11 alin. (2) lit. a) al Legii nr. 65, iar CSM a comis o eroare în acest sens. Totuși,
având în vedere standardul din para. 57 și constatarea din para. 70, această eroare
nu este suficientă pentru a admite contestația.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 195 din Codul
administrativ, art. 238-241 din Codul de procedură civilă, art. 18 al Legii nr.
65/2023,
16
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge contestația depusă de Mihail Lvovschi împotriva hotărârii CSM nr.
112/10, din 14 martie 2024.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Vladislav Gribincea
Stella Bleșceaga
17