3ra-694/23 — Anularea actelor administrative, obligarea emiterii deciziei de plata a indemnizației de asigurare, obligarea achitării indemnizației de asigurare a funcționarului public cu statut special defunctului, încasarea cheltuielilor de judecată

Gîndea Cristina a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Ministerului Afacerilor Interne și a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI, solicitând: 1) anularea răspunsului IGSU nr. 19/5-274 din 17.02.2021, 2) anularea răspunsurilor la cererea prealabilă nr. 19/9-G-27/21 din 12.04.2021 și nr. 44/22-1991 din 20.04.2021, 3) obligarea emiterii deciziei de plată a indemnizației de asigurare și obligarea achitării, în beneficiul ei, a indemnizației de asigurare cuvenite funcționarului public cu statut special Gîndea Sergiu (decedat), precum și 4) încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a indicat că la 28 noiembrie 2020 Gîndea Sergiu, pompier în cadrul MAI, a decedat. Prin răspunsul nr. 19/5-274 din 17.02.2021, IGSU a informat-o că, la 12.02.2021, Comisia IGSU a fost convocată pentru examinarea cazurilor de asigurare de stat obligatorie, în vederea analizării premiselor obiective privind stabilirea indemnizației în cazul decesului plutonier-major s/intern Gîndea Sergiu, pompier al Direcției asigurarea securității antiincendiare la obiective de importanță strategică din cadrul IGSU al MAI.

Potrivit constatărilor comisiei, întemeiate pe raportul de expertiză medico-legală nr. 202003C3021 din 23.12.2020 emis de Centrul de Medicină Legală, decesul a survenit prin hemoragie intracerebrală ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral închis, iar în sângele cadavrului a fost depistat 1,99% alcool etilic, calificat drept „stare de ebrietate alcoolică medie”. În consecință, în temeiul art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul MAI, care exclude plata indemnizației atunci când evenimentul asigurat este consecința consumului de alcool, droguri sau substanțe toxice, comisia a reținut imposibilitatea achitării asigurării de stat obligatorii.

Reclamanta a menționat că, întrucât decizia menționată contravine legii și procedurii, la 31 martie 2021 a depus cerere prealabilă, potrivit art. 19 din 1 Codul administrativ, aceasta fiind calea de soluționare prejudiciară a litigiilor administrative. La 12 aprilie 2021, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI a menținut în integralitate temeinicia și legalitatea deciziei Comisiei și a considerat cererea prealabilă neîntemeiată; totodată, a informat că, în temeiul art. 167 alin. (2) din Codul administrativ, dosarul administrativ se transmite Ministerului Afacerilor Interne, iar decizia finală asupra cererii prealabile aparține autorității ierarhic superioare, despre care părțile vor fi informate suplimentar. La 20 aprilie 2021, Ministerul Afacerilor Interne a comunicat că susține poziția IGSU exprimată în răspunsul de referință.

Reclamanta consideră că deciziile adoptate de pârâți sunt neîntemeiate și ilegale. În susținere, invocă art. 67 din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul MAI, potrivit căruia, la alin. (1), viața, sănătatea și capacitatea de muncă ale funcționarului public cu statut special sunt supuse asigurării de stat obligatorii din bugetul de stat, iar, la alin. (2), plata indemnizației nu se efectuează dacă evenimentul asigurat a survenit ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni sau contravenții, a unei fapte ce reprezintă consecința consumului benevol de băuturi alcoolice, droguri ori substanțe toxice, a suicidului sau tentativei de suicid neprovocate de o stare patologică ori de determinare la sinucidere, sau a altor fapte fără legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. În raport cu aceste prevederi, reclamanta susține că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de excludere a plății indemnizației.

Reclamanta indică că pârâții au refuzat plata indemnizației de asigurare în temeiul art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea privind funcționarul public cu statut special din cadrul MAI, invocând că evenimentul asigurat ar fi consecința consumului benevol de alcool. Or, această normă nu este aplicabilă în speță, întrucât Gîndea Sergiu nu a săvârșit nicio faptă care să reprezinte consecința consumului de băuturi alcoolice, droguri sau substanțe toxice, decesul survenind ca urmare a unui act de violență exercitat de un terț. În susținere, reclamanta invocă sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 10 martie 2021, prin care Berjan Serghei a fost recunoscut vinovat de infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. d) Cod penal – omor intenționat săvârșit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu. Reclamanta subliniază că pârâtul a reținut selectiv din raportul de expertiză medico-legală nr. 202003C3021 din 23.12.2020 doar mențiunea privind hemoragia intracerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral închis, omițând restul constatărilor concludente: traumă cranio-cerebrală închisă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fracturi ale oaselor bolții craniene pe dreapta, hematom epidural (1,5 cm³), hematom subdural (50 ml), hemoragie subarahnoidiană și intracerebrală, fractură de os nazal—elemente care stabilesc 2 fără echivoc caracterul violent al decesului. Chiar dacă buletinul toxicologic a indicat alcoolemie, nu este îndeplinită cerința legală a raportului de cauzalitate cerută de art. 67 alin. (2) lit. b), întrucât cauza determinantă a decesului a fost agresiunea suferită, nu consumul de alcool; în consecință, excluderea plății indemnizației este neîntemeiată.

Reclamanta explică faptul că toate leziunile corporale au fost produse intravital, conform constatărilor histopatologice, cu aproximativ 30–40 de minute înainte de deces, prin acțiune traumatică exercitată cu corpuri contondente; ansamblul leziunilor prezintă pericol pentru viață și, pe acest criteriu, se califică drept vătămare corporală gravă, iar trauma cranio-cerebrală închisă se află în legătură cauzală directă cu survenirea morții. Din localizarea anatomică a leziunilor rezultă că asupra lui Gîndea Sergiu au fost aplicate cel puțin două acțiuni traumatice distincte, iar distribuția acestora exclude ipoteza producerii prin cădere din poziție ortostatică. În consecință, decizia de a declara imposibilă plata asigurării de stat obligatorii este eronată. Mai mult, chiar pârâtul – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – a stabilit că decesul plutonierului-major s/intern Gîndea Sergiu este în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce impune plata indemnizației de asigurare pentru funcționarul public cu statut special decedat.

În drept și în fapt, Gîndea Cristina solicită anularea răspunsului nr. 19/5- 274 din 17.02.2021, precum și a răspunsurilor la cererea prealabilă nr. 19/9-G- 27/21 din 12.04.2021 și nr. 44/22-1991 din 20.04.2021, obligarea emiterii deciziei de plată a indemnizației de asigurare și achitarea în beneficiul său a indemnizației cuvenite defunctului Gîndea Sergiu, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, cu titlu de principiu, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16.12.2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, potrivit cărora această lege stabilește cadrul juridic al raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special din aparatul central al MAI, din autoritățile administrative și instituțiile din subordinea acestuia în care sunt prevăzute posturi pentru această categorie de personal, precum și drepturile, obligațiile, restrângerile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice, regulile privind disciplina muncii și reglementările referitoare la protecția juridică și socială.

Curtea de Apel Chișinău a constatat că instanța de fond a respins în mod eronat pretențiile formulate de Gîndea Cristina privind anularea răspunsului nr. 19/5-274 din 17.02.2021, anularea răspunsurilor nr. 19/9-G-27/21 din 12.04.2021 și nr. 44/22-1991 din 20.04.2021 la cererea prealabilă, obligarea emiterii deciziei de plată a indemnizației de asigurare și obligarea achitării, în beneficiul acesteia, a indemnizației de asigurare cuvenite funcționarului public cu statut special decedat Gîndea Sergiu.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, prin încheierea de finalizare a anchetei de serviciu din 09.02.2021 privind decesul plutonierului-major s/intern Gîndea Sergiu, s-a propus constatarea decesului în cadrul exercitării obligațiilor de serviciu și transmiterea materialelor către Comisia IGSU a MAI pentru examinarea posibilității efectuării plății indemnizației de asigurare de stat obligatorie, în temeiul art. 67 alin. (8) din Legea nr.288/2016.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, în baza procesului-verbal nr. 1 din 12.02.2021 al ședinței Comisiei IGSU a MAI, s-a decis: 1) a se considera decesul lui Gîndea Sergiu ca fiind în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu și 2) a se considera imposibilă stabilirea asigurării de stat obligatorii în temeiul art. 67 alin. (8) din Legea nr. 288/2016.

Instanța de apel a precizat că, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202003C3021 din 23.12.2020, moartea lui Gîndea Sergiu (n. 1973) a survenit cu circa 2 zile înaintea autopsiei, în rezultatul unei hemoragii intracerebrale cauzate de traumatism cranio-cerebral închis, concluzie confirmată prin datele necropsiei și examenele histologice. La examinarea medico-legală au fost constatate: traumă cranio-cerebrală închisă, hemoragii în țesuturile moi pericraniene, fracturi ale oaselor bolții craniene pe dreapta, hematom epidural (aprox. 1,5 cm³), hematom subdural (aprox. 50 ml), hemoragie subarahnoidiană și intracerebrală, precum și fractura osului nazal. 4 S-a reținut că toate leziunile au fost produse intravital, cu cca. 30–40 de minute înainte de deces, prin acțiune traumatică exercitată cu corp(uri) contondent(e), leziuni ce au prezentat pericol pentru viață și, pe acest criteriu, se califică drept vătămare corporală gravă; trauma cranio-cerebrală s-a aflat în legătură cauzală directă cu decesul. S-a constatat, totodată, că, în raport cu localizarea anatomică a leziunilor, victimei i-au fost aplicate cel puțin două acțiuni traumatice distincte, iar distribuția acestora exclude mecanismul unei căderi din poziție ortostatică. Concomitent, cercetarea toxicologică a evidențiat o alcoolemie de 1,99% alcool etilic, fără depistarea altor substanțe (barbiturice, benzodiazepine, opiacee, amfetamine, canabinoizi etc.), nivel ce, la persoane vii, corespunde de regulă unei stări de ebrietate alcoolică medie.

Totodată a relevat că, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 10 martie 2021, Berjan Serghei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. d) Cod penal – omor intenționat comis în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligațiilor de serviciu.

În temeiul autorității de lucru judecat, instanța de apel a reținut că, la 28 noiembrie 2020, în intervalul 20:00–21:00, în adiacentul Palatului Național „Nicolae Sulac” (mun. Chișinău, str. Pușkin 21), Berjan Serghei, conștientizând caracterul ilicit al acțiunilor sale și urmările acestora, a inițiat un conflict cu Gîndea Sergiu – angajat al IGSU aflat în serviciu de noapte și desfășurând activități de prevenire și stingere a incendiilor la obiective de importanță strategică (Președinția, Parlamentul, Guvernul, Palatul Național). Manifestând un înalt grad de periculozitate, profitând de superioritatea sa fizică și în prezența unui minor, făptuitorul i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în cutia toracică și multiple lovituri la nivelul capului, doborând-o la pământ; ca urmare a vătămărilor produse, victima a decedat pe loc, fără a-și recăpăta cunoștința.

Instanța de apel a înlăturat susținerile autorității publice întemeiate pe art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 288/2016, reținând că, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 10 martie 2021, coroborată cu raportul de expertiză judiciară nr. 202003C3021 din 23 decembrie 2020, decesul plutonierului-major s/intern Gîndea Sergiu, pompier în cadrul DASAOIS al IGSU al MAI, a fost consecința faptei infracționale comise de Berjan Serghei și nicidecum urmarea unei fapte care să reprezinte consecința consumului benevol de băuturi alcoolice, droguri sau substanțe toxice de către victimă.

Instanța de apel a mai reținut că această concluzie este consolidată atât de constatările Comisiei IGSU, care a stabilit că decesul s-a produs în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, cât și de sentința penală menționată.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a constatat că interpretarea dată de autoritatea publică art. 67 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 288/2016 este una extinsă și contrară textului legal, întrucât norma exclude plata indemnizației numai dacă evenimentul asigurat a survenit ca urmare a săvârșirii de către funcționar a unei fapte ce reprezintă consecința consumului benevol de alcool, droguri sau substanțe toxice; or, în cauză o asemenea faptă nu se reține. 5

Ulterior, la data de 15 iunie 2023, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne a depus recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depuse de Gîndea Cristina.

În motivarea recursului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne invocă vicii procedurale în etapa apelului: susține că nu a fost citat pentru ședința din 30.05.2023 (după declinarea din 06.02.2023 s-a promis o nouă înștiințare, care nu a parvenit), iar examinarea în lipsa reprezentanților săi ar fi fost dispusă nejustificat cu trimitere la art. 379 alin. (2) CPC coroborat cu art. 102 alin. (41) CPC. În viziunea recurentului, această modalitate i-a încălcat dreptul la apărare.

Pe fond, recurentul susține că instanța de apel a examinat superficial cauza, nu a stabilit pe deplin circumstanțele relevante și a aplicat eronat normele de drept material, în contradicție cu faptele reținute de prima instanță. IGSU cere menținerea soluției de fond (respingerea acțiunii), reiterând situația de fapt: la 28.11.2020 Gîndea Sergiu, pompier în cadrul Direcției asigurarea 6 securității antiincendiare la obiective strategice (din 21.08.2020), a fost găsit decedat în timpul serviciului; raportul medico-legal a stabilit deces prin hemoragie intracerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral închis, iar testarea toxicologică a evidențiat 1,99% alcool etilic în sânge.

În plan probator, recurentul insistă că prezența alcoolemiei de 1,99% confirmă incidența art. 67 alin. (2) lit. b) și legitimează soluția Comisiei de a refuza plata, iar Curtea de Apel ar fi ignorat acest aspect decisiv în analiza condițiilor legale ale asigurării.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.” 7

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursurilor), recursul nemotivat a fost depus de Ministerul Afacerilor Interne la data de 6 iunie 2023, și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne la 15 iunie 2023, iar motivarea recursurilor a fost completată și depusă în termen legal, la data de 26 iunie 2023 și respectiv la 14 iulie 2023.

Prin urmare, Completul de judecată reține că cererile de recurs și motivarea acestora au fost depuse în termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul administrativ, fiind respectate exigențele privind contestarea deciziei instanței de apel în calea de atac a recursului.

Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea /inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într- o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. 8

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursurile depuse de Ministerul Afacerilor Interne și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne includ obiecții care au fost analizate detaliat de către Curtea de Apel Chișinău, care le-a evaluat corespunzător.

În plus, Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne, în recursurile sale, nu au invocat un temei plauzibil care să justifice admisibilitatea acestora, având în vedere că recurenții trebuie să fie capabili să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna situația juridică stabilită anterior.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, 9 și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile depuse de Ministerul Afacerilor Interne și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la data depunerii recursurilor) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de Ministerul Afacerilor Interne și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10