3ra-693/23 — Anularea actului administrativ

3ra-693/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-693/23

2-20026912-01-3ra-27062023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. E. Palanciuc, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Afacerilor

Interne și de către Pîșlaraș Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu,

în cauza de contencios administrativ înaintată de Pîslaraș Vasile împotriva

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil,

împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea din

18 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea pretenției cu

privire la încasarea prejudiciului cauzat pentru reținerea din vina angajatorului a

salariului cu emiterea unei noi decizii prin care pretenția a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 25 februarie 2020, reclamantul s-a adresat în instanță cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat încasarea

de la pârât în folosul reclamantului a sumei de 72686,25 lei, care constituie drepturile

salariale ale reclamantului pentru perioada 13 februarie 2017-15 septembrie 2017, a

sumei de 194 508,40 lei cu titlu de penalitate pentru reținerea din vina angajatorului

a drepturilor salariale și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că, a activat

în cadrul Serviciul de Stat de Curieri Speciali al Republicii Moldova (SSCS), care

la acel moment se afla în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova, începând cu anul 2005. În conformitate cu Legea serviciului de stat de

curieri speciali, efectivul de trupă și corpul de comandă ale serviciului se

completează cu persoane atestate, detașate din cadrele Ministerului Afacerilor

Interne, care își exercită obligațiile de serviciu în conformitate cu Legea nr.416-XII

din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, Regulamentul cu privire la serviciul în

organele afacerilor interne.

La 24 iunie 2010, prin Hotărârea Guvernului nr 529, reclamantul a fost numit

în funcția de șef al SSCS.

A invocat că, în temeiul Legii pentru modificarea și completarea unor acte

legislative (nr.270 din 09.12.2016), SSCS a fost trecut din subordinea Guvernului

Republicii Moldova în subordinea Serviciului de Informație și Securitate și

1

redenumit Biroul de Curieri Speciali. În legătură cu această restructurare

instituțională, în temeiul Ordinului directorului SIS nr.82-ps din 30 ianuarie 2017,

reclamantul a fost detașat înapoi la Ministerul Afacerilor Interne prin Ordinul șefului

BCS nr.10 din 13 februarie 2017.

La 15 septembrie 2017 reclamantul a fost numit, prin Ordinul MAI nr.162ef. în

funcția de șef al Secretariatului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Din

motive necunoscute reclamantului, în perioada 13 februarie 2017 – 15 septembrie

2017, deși a păstrat calitatea de angajat al Ministerului Afacerilor Interne nu a primit

drepturile salariale cuvenite în conformitate cu Legea cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar, care se compun din următoarele: a) salariu de funcție

- 2150 lei; b) indemnizație 6,5%; c) indemnizație conform totaluri - polițiști 50%; d)

spor activitate - polițiști 30%; e) spor categoria de calificare 30%; f) spor intensitatea

muncii 80%; g) spor vechime în muncă 40%.

A indicat că în total, potrivit Legii nr.355, drepturile salariale constituie

10383,75 lei pe lună, iar pentru întreaga perioadă 13 februarie 2017 – 15 septembrie

2017, acestea constituie 72 686,25 lei.

A afirmat că a încercat de nenumărate ori să soluționeze pe cale amiabilă

problema menționată și a cerut lichidarea restanțelor salariale, inclusiv pe data de 08

noiembrie 2019 și 11 februarie 2020, iar drepturile salariale datorate reclamantului

nu au fost achitate.

A comunicat că, sumele menționate mai sus cad sub incidența prevederilor

art.330 alin.(2) Codul muncii, potrivit căruia în caz de reținere, din vina

angajatorului a salariului cuvenit, salariatului i se plătește suplimentar, pentru fiecare

zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen, iar în această speță, suma

suplimentară datorată reclamantului pentru reținerea de către angajator în perioada

15septembrie 2017 – 28 iulie 2021 a drepturilor salariale constituie 307463,05 lei.

Prin hotărârea din 18 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea a fost admisă.

A fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să emită un act administrativ

individual favorabil reclamantului Pîșlaraș Vasile de achitare în beneficiul lui

Pîșlaraș Vasile a salariului pentru perioada: de la 13 februarie 2017 până la 15

septembrie 2017 și a prejudiciului cauzat din cauza reținerii din vina angajatorului a

salariului, în mărime de 0,3 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de

întârziere, pentru perioada: de la 16 septembrie 2017 până la ziua achitării efective

a salariului.

Prin decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

parțial hotărârea din 18 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în

partea obligării Ministerului Afacerilor Interne să repare prejudiciul cauzat din cauza

reținerii din vina angajatorului a salariului, în mărime de 0,3 la sută din suma

neplătită în termen pentru fiecare zi de întârziere, pentru perioada de la 16

septembrie 2017 până la ziua achitării efective a salariului și în această parte acțiunea

s-a declarat inadmisibilă.

În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Prin decizia din 29 martie 2023 a Curții Supreme de Justiție au fost admise

recursurile depus de Vasile Pîslaraș, reprezentat de avocatul Valeriu Verejan, și de

către Ministerul Afacerilor Interne.

A fost casată integral decizia din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

și restituită cauza, spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

2

judecată.

Prin decizia din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea din 18 noiembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea pretenției cu privire la

încasarea prejudiciului cauzat din cauza reținerii din vina angajatorului a salariului,

cu emiterea unei noi decizii prin care pretenția dată a fost respinsă.

În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide asupra temeiniciei pretenției reclamantului, privind obligarea

autorității publice angajatoare la achitarea salariului ca rezultat al activării lui

Pîslăraș Vasile în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru perioada 13 februarie

2017 – 15 septembrie 2017, instanța de apel a stabilit faptul că, în temeiul ordinului

directorului SIS nr.82-ps din 30 ianuarie 2017, Pîslăraș Vasile a fost detașat înapoi

la Ministerul Afacerilor Interne prin Ordinul șefului BCS nr.10 din 13 februarie

listele efectivului Biroului de Curieri Speciali, revenind la dispoziția MAI și 15

septembrie 2017, când acesta a fost numit, prin Ordinul MAI nr. 162ef., în funcția

de șef al Secretariatului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră lui Pîslăraș

Vasile nu i-a fost achitat salariul corespunzător.

Mai mult, instanța de apel a raportat perioada 13 februarie 2017 – 15 septembrie

2017 la starea de fapt a litigiului, explicațiile părților și anume care a fost munca

prestată în această perioadă de către Pîslaraș Vasile, efectele juridice ale Ordinului

Nr.10 din 13 februarie 2017, și a concluzionat că reclamantul s-a prezentat zilnic

angajatorului MAI care în lipsa unei certitudini privind încadrarea în serviciu a

amânat data acesteia, totodată relevant speței este că în această perioada, potrivit

extrasului din ordin nr. 56ef. din 07 aprilie 2017, se reflectă incontestabil că, Pîslăraș

Vasile, activând în calitate Șef al Serviciului de Stat de Curieri Speciali al Republicii

Moldova a beneficiat de concediu anual de odihnă în perioada 31 martie 2017 – 20

aprilie 2017.

În același context, continuarea raportului de muncă prin stabilirea locului de

muncă și condițiile muncii, este prerogativa exclusivă a angajatorului care nu poate

fi imputată salariatului în absența încetării, modificării sau suspendării contractului

individual de muncă, or potrivit art.10 alin.(2) lit. b) din Codul Muncii, angajatorul

este obligat să ofere salariaților munca prevăzută de contractul individual de muncă,

prin urmare în lipsa unor înscrisuri pentru perioada 13 februarie 2017 – 15

septembrie 2017 care ar atesta contrariu, ținând cont de sarcina probațiunii,

angajatorul este obligat la plata salariului restant, reținând că din extrasul ordinului

nr. 56ef. din 07 aprilie 2017 cu privire la acordarea concediului de odihnă rezultă

calitatea de salariat în funcție de Șef al Serviciului de Stat de Curieri Speciali al

Republicii Moldova.

Cu privire la pretenția de calculare și achitare a prejudiciului cauzat lui Pîslăraș

Vasile, potrivit prevederilor art. 330 alin. (2) din Codul muncii, în legătură cu

reținerea din vina angajatorului a salariului, instanța de apel a apreciat-o drept

neîntemeiată, or în speță, nu au fost întrunite condițiile obligatorii prevăzute de lege

și anume, suma să fie certă, exigibilă și scadentă și să existe vina angajatorului.

La 06 iunie 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău. Ulterior, la 26 iunie

2023, a depus recurs motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii de respingere

3

integrală al acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept din cererea

de apel.

La 07 iunie 2023, Pîșlaraș Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu a

depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel

Chișinău. Ulterior, la 20 iulie 2023, a depus recurs motivat, solicitând admiterea

cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a menționat că, autoritatea publică pârâtă a depus tot

efortul ca salariul să nu fie achitat, astfel vinovăția pentru neachitare îi aparține, fiind

întemeiată pretenția cu privire la încasarea prejudiciului cauzat pentru reținerea

salariului.

La 04 august 2023, Ministerul Afacerilor Interne a depus o referință la recursul

declarat de către Pîșlaraș Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu, solicitând

respingerea acestuia.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost

modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea

a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în special

prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în

redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Instanța de recurs constată că dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a

fost pronunțat la 23 mai 2023, fiind notificat părților la 24 mai 2023, iar decizia

motivată a fost notificată la 20 iunie 2023, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică (vol. II, f.d. 22, 30). Astfel, depunerea recursurilor la 06 iunie 2023 și la

07 iunie 2023, precum și prezentarea motivării recursurilor la 26 iunie 2023 și,

respectiv, la 20 iulie 2023, a avut loc în interiorul termenului legal.

4

Examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Afacerilor

Interne și de către Pîșlaraș Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu,

completul de judecată îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

5

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibile recursurile înaintate de Ministerul Afacerilor Interne și de către

Pîșlaraș Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursurile înaintate de Ministerul Afacerilor Interne și de către Pîșlaraș

Vasile, reprezentat de avocatul Verejan Valeriu, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6