3ra-1023/22 — obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1023/22 — obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.3ra-1023/2022

2-20010286-01-3ra-05102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Examinând admisibilitatea recursului depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Grigore Lupașcu împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la

obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost casată

parțial hotărârea din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă

în această parte o nouă decizie,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2020, Grigore Lupașcu a formulat cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată la 16 februarie 2021,

împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor solicitând anularea răspunsului

nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 emis de Administrația Națională a

Penitenciarelor, obligarea emiterii actului administrativ individual, prin care să fie

efectuată recalcularea vechimii în muncă lui Grigore Lupașcu cu includerea în ea a

avantajelor 2 luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada 01 august

2002 – 30 septembrie 2008 și recalcularea vechimii în muncă cu includerea în aceasta a

avantajelor o lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de serviciu în perioada 01

octombrie 2008 – 22 aprilie 2019.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 decembrie 2019, s-a adresat cu o cerere către

Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției prin care a solicitat să-i fie

calculat stagiul de muncă cu aplicarea privilegiilor pentru personalul care exercită misiuni

de pază, escortare și supraveghere a tuturor categoriilor de deținuți și acordarea a 2 luni

vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

A indicat că a început activitatea profesională la 01 august 2002 în calitate de

1

inspector inferior în cadrul BIE a DRPSE. Specificul activității respective în funcția de

inspector inferior, șef de gardă, comandant de grupă al BIE până la funcția de specialist al

SPSE a DTPSE presupunea contactul direct cu toate categoriile de deținuți din toate tipurile

de penitenciar, inclusiv cu mediul penitenciar.

A mai relatat că începând cu 01 octombrie 2008 și până la 22 aprilie 2019 a activat în

cadrul Centrului de Instruire al Administrației Naționale a Penitenciarelor, aceasta fiind o

activitate ce presupune realizarea uneia dintre funcțiile Administrației Naționale a

Penitenciarelor, și anume: organizarea pregătirii inițiale și instruirea continuă a

personalului penitenciar, funcție prevăzută la cap.II pct.7 alin.(5) lit.f) al hotărârii

Guvernului nr.1310 din 24 noiembrie 2008, precum și în pct.11.18 al hotărârii Guvernului

nr.437 din 15 mai 2018, funcția dată presupunea atât instruirea teoretică, cât și practică a

personalului penitenciar, adică contactul direct al reclamantului cu mediul penitenciar și

este organizată permanent de către Centrul de instruire al Administrației Naționale a

Penitenciarelor în toate penitenciarele din țară.

A menționat că contactul cu mediul penitenciar pentru asigurarea instruirii teoretice

și practice a avut un caracter continuu datorită ordinelor (DIP, ANP, CI), fiind sistematic

delegat în instituțiile penitenciare pentru derularea stagiilor de practică cu cursanții,

inclusiv desfășurarea de măsuri operative (percheziții, menținerea ordinii în instituțiile

penitenciare etc.) și, din aceste considerente, a solicitat calcularea stagiului pentru perioada

01 octombrie 2018 – 22 aprilie 2019 cu aplicarea privilegiilor la calcularea vechimii cu

înlesnirile oferite conform pct.8 lit.e) al hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994

și art.53 lit.b) al Legii cu privire la sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

A mai relatat că la 11 decembrie 2019, prin răspunsul Ministerului Justiției

nr.102/3187 a fost informat că cererea sa a fost remisă Administrației Naționale a

Penitenciarelor pentru examinare conform competenței, iar prin răspunsul Administrației

Naționale a Penitenciarelor nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 a fost informat că

cererea prealabilă depusă se lasă fără examinare.

Prin prisma art.art.198 alin.(1) și 209 alin.(1) Cod administrativ, consideră răspunsul

pârâtului nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 ca fiind ilegal și nefondat, deoarece prin

neexaminarea și respingerea pretențiilor înaintate prin cererea prealabilă nu s-a ținut cont

că acesta a fost angajat în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor începând cu

data de 01 august 2002 până la 22 aprilie 2019 în diferite funcții, motive pentru care susține

că beneficiază de înlesnirile prevăzute de pct.8 lit.d) al hotărârii Guvernului nr.78 din 21

februarie 1994 și art.53 al Legii nr.300/2017.

A consemnat reclamantul că conform fișelor de post întocmită de către pârât în

privința sa, în perioada 01 octombrie 2008 – 21 aprilie 2019 de activitate la instituția vizată,

pe lângă obligația de bază de instruire, avea și obligația de a executa ordinele

Administrației Naționale a Penitenciarelor, Centrului instructiv, fiind delegat permanent în

instituțiile penitenciare de toate tipurile din țară pentru derularea stagiilor de practică cu

persoanele noi angajate, inclusiv de a desfășura și măsuri operative, precum percheziții,

menținerea ordinii în înstituțile penitenciare, cât și instruirea personalului penitenciarelor.

A indicat că conform Ordinului Centrului Instructiv al DIP nr.218 din 06 noiembrie

2008 s-a dispus petrecerea cu efectivul de cursanți al acestuia, în număr de 28 colaboratori,

2

practica de specialitate de la 10-28 noiembrie 2008 în Penitenciarul nr. 4 Cricova.

Conform Ordinului Centrului Instructiv nr.78 din 03 noiembrie 2008 s-a dispus

petrecerea cu efectivul de cursanți al Centrului Instructiv DIP practica de specialitate de la

10-21 noiembrie 2008 în Penitenciarul nr.4, 10, 15. Conform Ordinului Centrului

Instructiv nr.33 din 27 mai 2009 s-a dispus petrecerea cu efectivul de cursanți al Centrului

Instructiv practica de specialitate de la 01-05 iunie 2009 în Penitenciarul nr.4, 10, 15.

Conform Ordinului Centrului Instructiv nr.58 din 04 septembrie 2009 s-a dispus

petrecerea cu efectivul de cursanți practica de specialitate în perioada 07-18 septembrie

2009 în Penitenciarul nr.4, 10, 15.

Conform Ordinului Centrului Instructiv nr.20 din 14 aprilie 2010 s-a dispus petrecerea

cu efectivul de cursanți practica de specialitate din 14 aprilie 2010 (durata 96 ore) în

Penitenciarul nr.4, 10, 15.

Conform Ordinului Centrului Instructiv nr.316 din 31 octombrie 2011 s-a dispus

petrecerea cu efectivul de cursanți al Centrului Instructiv practica de specialitate de la 04

noiembrie 2009 (durata 96 ore) în Penitenciarul nr.4, 15.

Conform Ordinului Centrului Instructiv nr.183 din 26 iulie 2012 s-a dispus petrecerea

cu efectivul de cursanți al acestuia practica de specialitate în perioada 30 iulie – 10 august

2012 în Penitenciarul nr.4, 15, responsabil fiind reclamantul Grigore Lupașcu.

Astfel, a invocat că activitatea sa în perioada anilor 2008-2019 în care a fost angajat

la Administrația Națională a Penitenciarelor cade sub incidența normelor sus-indicate,

deoarece îndeplinirea obligațiilor stabilite prin ordinele Administrației Naționale a

Penitenciarelor și Centrului Instructiv avea loc în instituții penitenciare de tip închis,

izolatoarele de urmărire penală, casele de arest și instituțiile destinate pentru deținerea și

tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, iar modul de redare a prevederilor

normelor respective de către legiuitor nu viciază aplicabilitatea ei de către instanța de

judecată.

Prin urmare, reclamantul considera că din probele prezentate rezultă că acesta își

îndeplinea atribuțiile în instituțiile penitenciare, inclusiv și de tip închis, efectua serviciul

de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate, și, respectiv, are dreptul la

calcularea vechimii în muncă cu avantaje, calculându-se 2 luni vechime în muncă pentru

o lună de serviciu în ordinea prevăzută de pct.8 lit.d) al hotărârii Guvernului nr.78 din 21

februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și plata

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor

economice și Corupției și a sistemului penitenciar, care este unicul act ce reglementează

raporturile respective, iar pârâtul prin respingerea cererii prealabile a încălcat un drept

obținut legal prin activitatea sa în condițiile prevăzute de legiuitor.

În opinia reclamantului, nu poate fi reținut argumentul pârâtului precum că în privința

angajaților Centrului de Instruire nu pot fi aplicate înlesnirile, deoarece nu se atribuie la

normele prevăzute de legiuitor, or, chiar prin ordinele pârâtului cu referire la angajații

Centrului de Instruire detașați la Penitenciare, ultimii erau obligați să-și exercite aceleași

obligații ca și angajații penitenciarelor vizați prin hotărârea Guvernului nr.78/1994.

3

Prin hotărârea din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a admis

parțial acțiunea formulată de Grigore Lupașcu împotriva Administrației Naționale a

Penitenciarelor și s-a anulat răspunsul nr.4/3-L-2447/19 din 17 octombrie 2019 în partea

recalculării vechimii în muncă pentru perioada 01 august 2002 – 30 septembrie 2008 și a

deciziei adoptată în procedura prealabilă nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 în partea

recalculării vechimii în muncă pentru perioada 01 august 2002 – 30 septembrie 2008, fiind

obligată Administrația Națională a Penitenciarelor să efectueze recalcularea vechimii în

muncă a lui Grigore Lupașcu pentru perioada 01 august 2002 – 01 octombrie 2008, cu

includerea avantajelor: o lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de serviciu, în

rest, în partea anulării răspunsului nr.4/3-L2447/19 din 17 octombrie 2019 și a refuzului

Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 în

partea recalculării vechimii în muncă pentru perioada 01 octombrie 2008 – 22 aprilie 2019,

pretențiile reclamantului Grigore Lupașcu s-au respins ca fiind neîntemeiate (f.d.173, 182-

191, vol.I).

Instanța de fond a constatat că potrivit pct.2 al Regulamentului privind organizarea și

funcționarea Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr.437/2014, Direcția

trupelor de pază, supraveghere și escortare a fost o subdiviziune independentă cu statut de

direcție în cadrul sistemului penitenciar care se subordona Departamentului Instituțiilor

Penitenciare. Prin urmare, pentru perioada de activitate a reclamantului în Direcția trupelor

de pază, supraveghere și escortare a DIP sunt aplicabile doar înlesnirile prevăzute la art.53

lit.b) din Legea nr.300/2017 și pct.8 lit.e) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994, or,

subdiviziunea menționată nu întrunește condițiile art.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului

nr.78/21.02.1994.

Prima instanță nu a reținut argumentele reclamantului privind aplicarea pct.8 lit.d) din

Hotărârea Guvernului nr.78/21.02.1994, notând în acest context că condiția esențială în

sensul pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 este ca instituția

în care persoana își exercită serviciul să asigure paza, escortarea și deținerea persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală.

Instanța de fond a opinat că pretențiile reclamantului cu privire la recalcularea

vechimii în muncă pentru perioada activării în cadrul Centrului Instructiv al DIP, și anume

01 octombrie 2008-22 aprilie 2019, sun neîntemeiate, menționând în acest sens că

subdiviziunea în care a activat nu se atribuie la categoria instituțiilor specificate la art.53

lit.b) din Legea nr.300/2017 și pct.8 lit.e) din Hotărârea Guvernului nr.78/1994.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, cu respectarea termenului prevăzut de

art.232 din Codul administrativ, la 10 august 2021, Grigore Lupașcu a declarat apel

nemotivat împotriva hotărârii din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

iar la 10 noiembrie 2021, a fost depus apelul motivat, prin care a solicitat casarea integrală

a hotărârii contestate, cu emiterea deciziei noi cu privire la admiterea acțiunii.

Totodată, cu respectarea termenului prevăzut de art.232 din Codul administrativ, la

25 august 2021, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii instanței de fond, iar la 18 noiembrie 2021, a depus apelul motivat

împotriva hotărârii din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani solicitând

4

admiterea cererii de apel, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

decizii noi de respingere a acțiunii în partea pretențiilor admise de instanța de fond.

Prin decizia din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din

04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea anulării refuzului

Administrației Naționale a Penitenciarilor materializat prin răspunsul nr.4/3-L-2447/19 din

07 octombrie 2019 și a deciziei adoptate în procedura prealabilă nr.4/3-L-3407/19 din 26

decembrie 2019 în partea recalculării vechimii în muncă pentru perioada 01 august 2002 –

30 septembrie 2008 și obligării efectuării recalculării vechimii în muncă lui Grigore

Lupașcu pentru perioada 01 august 2002 – 01 octombrie 2008, cu includerea avantajelor o

lună și jumătate vechime în muncă pentru o lună de serviciu, cu emiterea în această parte

a unei noi decizii, prin care, s-a anulat refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor

materializat prin răspunsul nr.4/3-L-2447/19 din 07 octombrie 2019 și a deciziei adoptate

în procedura prealabilă nr.4/3-L-3407/19 din 26 decembrie 2019 în partea recalculării

vechimii în muncă pentru perioada 01 august 2002 – 30 septembrie 2008 lui Grigore

Lupașcu.

S-a obligat Administrația Națională a Penitenciarelor să efectueze recalcularea

vechimii în muncă lui Grigore Lupașcu pentru perioada 01 august 2002 – 16 septembrie

2002, 01 septembrie 2003 – 01 octombrie 2008, cu includerea avantajelor două luni în

muncă pentru o lună de serviciu.

În rest, hotărârea din 04 august 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a

menținut (f.d.44-45, 46-58, vol.II).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a menționat că deoarece Grigore Lupașcu

în perioada 01 august 2002 - 30 septembrie 2008, exceptând perioada 17 septembrie 2002-

31 august 2003 (în care reclamantul a fost detașat la studii în România), acesta este

îndreptățit de a beneficia de înlesnirile la calcularea vechimii în muncă de două luni de

muncă pentru o lună în serviciu în condițiile în care în perioada respectivă reclamantul a

activat în cadrul Direcției trupelor de pază, supraveghere și escortare a Direcției Instituțiilor

Penitenciare a Ministerului Justiției, executând misiuni în cadrul instituțiilor enumerate la

art.53 lit.a) al Legii cu privire la sistemul administrației penitenciare și pct.8 lit.d) al

Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994.

În consecință, instanța de apel a apreciat ca fiind pasibile de anulare în partea

susmenționată și refuzul corespunzător al apelantului/pârât nr.4/3-L-2447/19 din 07

octombrie 2019 și decizia adoptată în procedura prealabilă nr.4/3-L-3407/19 din 26

decembrie 2019 în partea refuzului includerii perioadei respective cu avantaje la calcularea

vechimii în muncă de două luni de muncă pentru o lună în serviciu.

Instanța ierarhic inferioară a respins argumentele apelantului/reclamant referitoare la

recalcularea perioadei 17 septembrie 2002 – 31 septembrie 2003 cu avantaje 1:2, deoarece

în această perioadă Grigore Lupașcu a fost detașat la studii în România, astfel încât această

perioadă nu urmează a fi inclusă în perioada de recalcul.

În această ordine de idei, instanța de apel a admis doar pretențiile cu privire la

obligarea recalculării vechimii în muncă cu avantaje două luni de muncă pentru o lună în

serviciu doar pentru perioada 01 august 2002 – 16 septembrie 2002 și 01 septembrie 2003

5

– 01 octombrie 2008, cu anularea corespunzătoare a refuzului pârâtului și a deciziei

adoptate în procedura prealabilă.

Referitor la pretențiile cu privire la anularea răspunsului nr.4/3-L-3407/19 din 26

decembrie 2019 și deciziei adoptată în procedura prealabilă nr.4/3-L-3407/19 din 26

decembrie 2019 în partea refuzului includerii perioadei o lună și jumătate vechime în

muncă pentru o lună de serviciu pentru perioada 01 octombrie 2008 – 22 aprilie 2019 cu

aplicarea privilegiilor la calcularea vechimii cu înlesnirile oferite conform pct.8 lit.e) al

Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 și art.53 lit.b) al Legii cu privire la

sistemul administrației naționale a penitenciarelor, instanța de apel a apreciat că instanța

de fond just a respins pretențiile menționate, ca neîntemeiate, motiv din care, la acest

capitol, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Instanța ierarhic inferioară a reținut că activitatea apelantului/reclamantului Grigore

Lupașcu în cadrul Centrului de Instruire al Direcției Instituțiilor Penitenciare din 01

octombrie 2008 până la 22 aprilie 2019 nu se încadrează în exigențele art.53 lit.b) al Legii

nr.300/2017 și pct.8 lit.e) al Hotărârii Guvernului nr.78/1994, deoarece subdiviziunea dată

și esența activității reclamantului nu se atribuie la categoria instituțiilor specificate la

normele respective și la activitățile reglementate de acestea.

La 29 iunie 2022, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.61-62, vol.II), ulterior,

la 29 august 2022, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus recurs motivat

împotriva deciziei instanței de apel solicitând admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie respinsă integral acțiunea formulată de Grigore Lupașcu (f.d.64-68, vol.II).

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele indicate în cererea de apel.

Suplimentar, consideră că prin hotărârea sa, instanța de apel constatând că în privința

lui Grigore Lupașcu sunt aplicabile prevederile pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului

nr.78/1994 a interpretat în mod eronat legea, or, pentru perioada de activitate în Direcția

trupelor de pază, supraveghere și escortare a DIP sunt aplicabile doar înlesnirile prevăzute

la art.53 lit.b din Legea nr.300/2017 (1:1,5) și pct.8 lit.e) din Hotărârea Guvernului

nr.78/1994, deoarece subdiviziunea menționată nu poate fi asimilată cu instituție

penitenciară de tip închis, izolator de urmărire penală sau instituție destinate pentru

deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la lucrări la

subteran.

Totodată, consideră nejustificată și soluția instanței de fond, deoarece reclamantului

pentru perioada de activitate în Direcția trupelor de pază, supraveghere și escortare (01

august 2002 – 30 septembrie 2008) deja ia fost calculată vechimea în muncă pentru o lună

de serviciu, pe când, pentru perioada dată, Administrația Națională a Penitenciarelor ia

refuzat în recalcularea vechimii de serviciu prin includerea avantajului de două luni

vechime în muncă pentru o luă de serviciu.

Astfel, consideră că instanța de fond ilegal a anulat refuzurile sus menționate,

deoarece constatările primei instanțe sunt analogice cu poziția Administrației Naționale a

Penitenciarelor referitoare la faptul că pentru perioada vizată reclamantului/intimatului

sunt aplicabile prevederile art.53 lit.b) din Legea nr.300/2017.

6

Conform art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanță

de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art.245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă

se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2022 (f.d.44-45,

46-58, vol.II), iar la 21 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, instanța de apel a

notificat recurentei copia dispozitivului deciziei recurate (f.d.60, vol.II).

La 29 iunie 2022, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea parțială

a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea integrală

a acțiunii formulate de Grigore Lupașcu (f.d.61-62, vol.II).

La 30 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Administrației Naționale

a Penitenciarelor i-a fost notificată decizia motivată din 15 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău (f.d.63, vol.II).

La 29 august 2022, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală

a Curții Supreme de Justiție, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus recurs

motivat împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei recurate și a hotărârii instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acțiunea formulată de

Grigore Lupașcu (f.d.64-68, vol.II).

Astfel, instanța de recurs conchide că la depunerea recursului Administrația

Națională a Penitenciarelor a respectat termenul prevăzut de art.245 din Codul

administrativ.

La 06 octombrie 2022, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs,

într-un termen rezonabil, în adresa lui Grigore Lupașcu și avocatului Nicanor Conoval a

fost expediată copia recursului depus de Administrația Națională a Penitenciarelor, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii

în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței (f.d.71, vol.II), fiind

recepționate de aceștia, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție anexate la materialele

cauzei (f.d.72-73, vol.II).

La 26 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, avocatul Nicanor Conoval,

în interesele lui Grigore Lupașcu, a expediat referința la cererea de recurs depusă de

Administrația Națională a Penitenciarelor (f.d.75, vol.II).

În susținerea referinței a menționat că consideră recursul neîntemeiat și urmează a fi

respins, ca fiind inadmisibil.

Totodată, mai consideră că recurenta în susținerea recursului a reiterat circumstanțele

invocate în cererea de apel, fără a ține cont că examinarea prezentei cauze în ordine de

7

recurs presupune verificarea de către instanța de recurs dacă au fost corect aplicate normele

de drept material și procesual.

În opinia sa, pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 este

aplicabilă cazului din speță și anume pentru perioada 2002-2008, iar modul de redare a

prevederilor acestei norme de către legiuitor nu viciază aplicabilitatea ei de către instanța

de judecată.

Argumentele recurentei sunt nefondate bazate pe interpretări eronate a prevederilor

legale și urmează a fi respinse de către instanța de recurs.

La 13 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Administrației

Naționale a Penitenciarelor copia referinței depuse de avocatul Nicanor Conoval, în

interesele lui Grigore Lupașcu, pentru informare (f.d.77, vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

depus de Administrația Națională a Penitenciarelor inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin.(2) din art.246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, din Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2)

din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

8

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că, recursul depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art.230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca – Doneva

judecători Iurie Bejenaru

Aliona Miron

9