3ra-601/22 — contestarea actului administrativ

3ra-601/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-601/2022

2-20099577-01-3ra-08062022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

ÎNCHEIERE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Constantin Fulger împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2020, Constantin Fulger a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform deciziei definitive a Curții

de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a fost obligat de

a-i recalcula și stabili pensia pentru vechimea în muncă cu avantaje, două luni vechime

în muncă pentru o lună de serviciu, pentru perioadele indicate în cererea de chemare în

judecată depusă la 23 martie 2016.

A relevat că, la 08 octombrie 2019 a solicitat Ministerului Afacerilor Interne

executarea deciziei menționate, iar prin răspunsul nr.44/10-F-3790/19 din 31 octombrie

2019 a fost informat că dezideratul a fost executat prin emiterea ordinului MAI nr.182

1

ef din 29 octombrie 2019 cu privire la executarea deciziei Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2018 în privința lui Fulger Constantin.

A indicat că, potrivit pct.2 al ordinului, certificatul privind confirmarea perioadelor

de activitate și certificatul privind drepturile salariale au fost remise, conform

competenței Casei Naționale de Asigurări Sociale.

A menționat că, la 22 ianuarie 2020 Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir

i-a eliberat legitimația seria CN nr.353072 cu date privind stabilirea plății pensiei de la

21 noiembrie 2018, iar fiind în dezacord cu stabilirea plății pensiei de la 21 noiembrie

2018, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir i-a prezentat avizul nr.200 din 24

decembrie 2019 al Direcției pensii și prestații sociale beneficiarilor instituțiilor de forță,

conform caruia, potrivit alin.(2) art.50 al Legii nr.1544-XII din 23.06.1993, în cazul

adresării tardive, pensia pentru perioada precedentă se stabilește de la data apariției

dreptului la pensie, dar cel mult cu 12 luni înainte de solicitarea pensiei.

A considerat că, avizul Direcției pensii și prestații sociale beneficiarilor instituțiilor

de forță este unul ilegal, deoarece pentru calcularea și stabilirea pensiei s-a adresat

Ministerului Afacerilor Interne cu cerere prealabilă începând cu 10 februarie 2016,

ulterior s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la 23 martie 2016, iar potrivit

prevederilor art.54 al Legii enunțate, sumele pensiei neprimite la timp din vina

organelor care au stabilit sau care plătesc pensia, se plătesc pentru perioada precedentă

fără limite în timp.

Nefiind de acord cu avizul menționat, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări

Sociale pentru soluționarea problemei apărute, însă prin scrisoarea nr.F685/20 din 18

mai 2020, primită la 26 mai 2020, a fost informat despre refuzul în recalcularea și

achitarea pensiei pentru perioada solicitată, motivul fiind prevederile alin.(2) art.50 al

Legii nr. 1544-XII din 23.06.1993, iar la 15 iunie 2020 a formulat o cerere prealabilă în

adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale, care a fost respinsă.

A considerat că, soluționarea problemei ține de competența directă a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, iar refuzul este unul ilegal, care îi cauzează prejudicii

considerabile de ordin moral și material.

A solicitat anularea refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă, începând cu 23 martie 2016,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i calcula și achita pensia începînd

cu 23 martie 2016, cu rectificarea înscrisurilor în legitimația seria CN nr.353072,

încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor judiciare.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Constantin Fulger, a fost declarat drept ilegal refuzul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. F-685/20 din 18 mai 2020 și refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. F-1197/20 din 17 iulie 2020. A fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să efectueze modificarea datei de stabilire a pensiei

recalculate lui Constantin Fulger, fixând aceasta la 23 martie 2016. A fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să efectueze achitarea diferenței pensiei recalculate lui

Constantin Fulger în raport cu pensia primită pentru perioada anterioară, începând cu 23

martie 2016. A fost încasată din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

2

beneficiul lui Fulger Constantin suma de 3 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rest, pretențiile privind încasarea cheltuielilor de judecată au fost respinse ca

neîntemeiate (f.d.86-92).

La 02 noiembrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat hotărârea

motivată a primei instanțe, iar la 18 noiembrie 2021, Casa Națională de Asigurări

Sociale a depus motivarea apelului, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.95, 96-98).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul Casei

Naționale de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 23

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 162, 163-171).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel s-a bazat pe articolele 10 alin.

(1), 11, 32, 119, 225, 231, 240 Codul administrativ, art. 2 alin. (1), 13 lit. a), 14 lit. a)

18 lit. c), 48 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, art.

33 alin. (2) din Legea cu privire la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996,

pct. 1 al Hotărârii de Guvern nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, art. 44

alin. (2), 48, 49, 54 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 și

a reținut că prima instanță just a stabilit că apelantul/pârât urmează să achite

reclamantului, Constantin Fulger, diferența pensiei neachitate, stabilite prin decizia

CTAS Cantemir nr.39/2019/14074 din 23 ianuarie 2020, or, prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2018 a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să efectueze

recalcularea vechimii în muncă lui Constantin Fulger, cu includerea în ea a avantajelor

de două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, în perioada efectuării

serviciului în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne de la 06 noiembrie 1995-30

mai 1997-serviciul militar în Forțele Armate; 20 noiembrie 1997 – 14 decembrie 1998-

serviciul în cadrul sistemului penitenciar; 09 decembrie 2002 – 28 ianuarie 2008-

serviciul în cadrul sistemului penitenciar; 29 ianuarie 2008 – 29 mai 2014 -serviciul în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, prima instanță întemeiat a stabilit că, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Cantemir urma să-i stabilească lui Constantin Fulger pensia, începând cu data

solicitată de 23 martie 2016, data depunerii cererii de chemare în judecată, care a fost

admisă prin decizia definitivă și executorie a Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie

2018 și nu din data pronunțării deciziei Curții de Apel Chișinău în privința lui Fulger

Constantin privind obligarea MAI de a recalcula și stabili pensia pentru vechime în

muncă cu avantaje, or, prin decizia menționată reclamantului i-a fost recunoscut un

drept deja existent la data eliberării din serviciu.

3

Mai mult, conform art. 54 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-

XII din 23 iunie 1993, sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au

stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că acțiunea a fost depusă

peste termen, deoarece art.2 alin. (2) ale Legii privind sistemul public de pensii, prevede

că, dreptul la pensie este imprescriptibil, iar dreptul la recalcularea pensiei este o parte

componentă a dreptului de pensie.

Astfel, completul specializat al instanței de apel a respins alegațiile

pârâtului/apelant, Casa Națională de Asigurări Sociale, or, prin lege, aceasta este

obligată să calculeze și să stabilească pensia reclamantului din momentul ce a căpătat

acest drept. În caz contrar, respingerea acestei cerințe va duce la încălcarea dreptului de

proprietate al reclamantului asupra pensiei neprimite, fapt ce ar încălca un drept

constituțional al acestuia.

La 27 aprilie 2022 și la 17 iunie 2022, prin intermediul adresei electronice, Casa

Națională de Asigurări Sociale a expediat recursul nemotivat, respectiv recursul

motivat, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei din 20 aprilie 2022 a Curții de

Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii (f.d.173, 174-175, 181, 182-184).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, prin faptul că au fost interpretate în mod eronat

normele de drept material și a situației de fapt.

Potrivit informației din dosarul de pensionare cât și probelor anexate la dosar, este

confirmat faptul că intimatul a fost concediat din serviciu militar la data de 29 mai 2014.

Odată cu recalcularea vechimii în muncă conform Ordinului nr. 182ef din 29 octombrie

2019 emis de Ministerul Afacerilor Interne, intimatul la data de 21 noiembrie 2019 s-a

adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir cu cererea nr. 39/2019/984

prin care a solicitat stabilirea pensiei pentru vechime în muncă.

Urmare examinării cererii depuse și a actelor anexate, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Cantemir a emis decizia nr. 39/2019/14074 din 23 ianuarie 2020

privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, începând cu data de 12 decembrie

conform art. 50 alin. (2) din Legea nr. 1544/1993, care prevede expres că în cazul

adresării tardive, pensia pentru perioada precedentă se stabilește de la data apariției

dreptului la pensie, dar cel mult cu 12 luni înainte de solicitarea pensiei.

În acest context, a menționat despre faptul că organul abilitat corect și legal a

stabilit pensia pentru vechime în muncă la data apariției dreptului la pensie și nicidecum

nu poate fi reținut argumentul instanței de apel că data apariției dreptului la pensie a

intimatului este data depunerii cererii de chemare în judecată, care a fost admisă prin

decizie definitivă și executorie a Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018.

Dat fiind faptul că în actul judecătoresc menționat nu este prevăzut expres din care

data urmează a fi stabilită pensia pentru vechime în muncă, organul abilitat corect a

stabilit dreptul apariției la pensie din data pronunțării actului judecătoresc, or, în caz

contrar, intimatul urma în conformitate cu art. 251 din Cod de procedură civilă, să

4

solicite instanței de judecată emiterea unei încheieri de explicare a hotărârii privind

extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii.

Nu este de acord cu argumentul instanței de apel în motivarea deciziei prin care

invocă că în situația din speță urmează să se aplice art. 54 din Legea nr. 1544/1993

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, în care

este prevăzut că ,,Suma pensiei calculată pentru pensionarii din rîndurile militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și

a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, și din

cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și pentru familiile acestora și nesolicitată

la timp se plătește pentru perioada precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători

datei solicitării pensiei. Sumele pensiei neprimite la timp din vina organelor care au

stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru perioada precedentă fără limite în timp.”

Or, norma invocată nu este aplicabilă situație din speța, dat fiind faptul că norma

menționată prevede expres că sumele pensiei neprimite la timp se plătesc pentru

perioada precedent fără limite în timp doar în cazul pensiei stabilite și neachitate la timp

din vina organului abilitat în stabilirea și achitarea pensiei.

În concluzie, a susținut că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea pricinii și a aplicat eronat normele de drept

material.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 20 aprilie 2021 și la 21

aprilie 2022 a fost notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul

adresei electronice, dispozitivul deciziei (f.d. 172). Iar, la 26 mai 2022 a fost notificată

Casei Naționale de Asigurări Sociale decizia motivată a instanței de apel și la 17 iunie

2022 Casa Națională de Asigurări Sociale prin intermediul poștei electronice, a depus

cererea de recurs motivată, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și emiterea unei noi decizii (f.d. 180, 181-184).

În condițiile enunțate, recursul nemotivat depus la 21 aprilie 2022 și cel motivat

depus la 17 iunie 2022 sunt în termen.

La 20 iunie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Constantin

Fulger copia recursului motivat depus de Casa Națională de Asigurări Sociale cu

înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței, însă acesta pînă la examinarea

admisibilității recursului nu și-a valorificat dreptul de a depune referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

5

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale inadmisibilă, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

6

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

7