2ra-702/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie, compensarea cheltuielilor de judecata

La 26 august 2020, Bahneanu Constantin și Bahneanu Olga, în numele și în interesul copilului minor XXXXX, au depus cerere de chemare în judecată, ulterior precizată la 28 octombrie 2020, împotriva pârâților Cucerescu Vitalii și Catanoi Olga, intervenient accesoriu C.A. „Astera Grup” S.A. Reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata, în beneficiul lui Bahneanu Constantin, a sumei de 60.076,91 lei cu titlu de prejudiciu material (53.800 lei – chiria vehiculului pe perioada indisponibilității și 6.276,91 lei – cheltuieli pentru recuperarea sănătății) și a sumei de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum și obligarea în solidar a pârâților la plata, în beneficiul Bahneanu Olga, a sumei de 1.326,53 lei cu titlu de prejudiciu material (cheltuieli pentru recuperarea sănătății) și a sumei de 20.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, împreună cu compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că, la 13 decembrie 2019, în privința pârâtului Cucerescu Vitalii a fost întocmit procesul-verbal contravențional nr.XXXXX, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea, la 2 decembrie 2019, a contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional — încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu vătămări corporale ușoare ale victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor, încărcăturilor, drumurilor, instalațiilor rutiere ori a altor bunuri – fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în mărime de 24 unități convenționale (1.200 lei) și 6 puncte de penalizare.

Din materialele cauzei contravenționale rezultă că fapta ilicită a pârâtului Cucerescu Vitalii a cauzat prejudicii semnificative, constând în deteriorarea considerabilă a autoturismului Toyota Camry, nr. de înmatriculare XXXXX, proprietatea lui Bahneanu Constantin, aflat la volanul acestuia la momentul producerii accidentului rutier. Potrivit pct. 18 din procesul-verbal de contravenție nr.XXXXX din 13 decembrie 2019, pârâtul, în calitate de contravenient, și-a recunoscut vinovăția și a acceptat sancțiunea aplicată. 1

Ca urmare a incidentului, în temeiul actului de predare-primire din 2 decembrie 2019, încheiat între S.R.L. „Geleon GAZ” și Bahneanu Constantin, autoturismul menționat a fost predat în stare avariată pentru efectuarea reparațiilor integrale. La 5 martie 2020, vehiculul a fost restituit proprietarului după finalizarea tuturor lucrărilor de reparație, aspect confirmat prin actul de predare-primire întocmit la aceeași dată.

Întrucât, prin fapta ilicită a pârâtului, autoturismul reclamantului a suferit avarii considerabile care au făcut imposibilă utilizarea sa conform destinației imediat după accident și au impus efectuarea unor reparații de durată, Bahneanu Constantin s-a aflat, în perioada 2 decembrie 2019 – 5 martie 2020, în imposibilitate obiectivă de folosință a vehiculului Toyota Camry, n/î XXXXX. Pentru acoperirea necesităților zilnice stringente în acest interval, acesta a închiriat un mijloc de transport, angajând cheltuieli de chirie justificate și necesare, imputabile pârâtului Cucerescu Vitalii în calitate de autor al faptei prejudiciabile, ce se circumscriu prejudiciului material suferit. În temeiul contractelor de locațiune nr. 003 din 2 decembrie 2019, precum și a contractelor din 3 ianuarie 2020 și 18 februarie 2020, costul total al chiriei pentru perioada indicată este de 53 800 lei.

Totodată, în urma accidentului rutier, Bahneanu Constantin și minorul XXXXX (aflat în vehicul la momentul producerii accidentului) au suportat cheltuieli medicale aferente recuperării stării de sănătate în cuantum de, respectiv, 6 276,91 lei și 1 326,53 lei, totalizând 7 603,44 lei, dovedite prin bonurile fiscale anexate la cerere.

Respectiv, prejudiciul material cauzat prin fapta săvârșită cu vinovăție de pârâtul Cucerescu Vitalii, prevăzută de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, constă în: suma de 53.800 lei reprezentând lipsa de folosință a mijlocului de transport pe perioada indisponibilității (repunerea reclamantului Bahneanu Constantin în situația în care s-ar fi aflat dacă accidentul nu s-ar fi produs) și suma de 7.603,44 lei reprezentând cheltuieli pentru recuperarea sănătății ambilor reclamanți, aflați în vehicul la momentul producerii accidentului.

Totodată, la momentul impactului, în autoturismul Toyota Camry, n/î XXXXX, se aflau Bahneanu Constantin (conducătorul auto) și minorul XXXXX, care au suferit suferințe psihice și tulburări emoționale (stres, anxietate, frustrare), determinate atât de accident și consecințele sale, cât și de necesitatea asigurării unui alt mijloc de transport pentru activitățile cotidiene și suportarea unor cheltuieli neplanificate cu chiria acestuia pe durata indisponibilității vehiculului avariat. 2

Având în vedere că drepturile personale nepatrimoniale privesc existența și integritatea fizică și morală a persoanei—în speță, dreptul la sănătate și la integritate fizică și psihică ale reclamanților Bahneanu Constantin și XXXXX se impune obligarea pârâtului Cucerescu Vitalii la repararea prejudiciului moral suferit, evaluat la 20.000 lei pentru fiecare dintre aceștia.

În opinia reclamanților, în temeiul art. 94 alin. (1) CPC, pârâtul Cucerescu Vitalii urmează a fi obligat să compenseze integral cheltuielile de judecată avansate de reclamanți, constând în taxa de stat și toate celelalte cheltuieli necesare soluționării cauzei, în cuantumul dovedit prin acte justificative.

La 20 ianuarie 2022, avocatul Hlopețchi Igor în interesele lui Cucerescu Vitalii a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând casarea parțială a acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că din înscrisurile probatorii administrate în cauză rezultă cert comiterea de către pârâtul Cucerescu Vitalii a faptei ilicite prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, acesta fiind sancționat contravențional în temeiul procesului- verbal nr. XXXXX din 13 decembrie 2019 pentru încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu vătămări corporale ușoare ori cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor și altor bunuri, fiindu-i aplicată amenda de 24 u.c. (1.200 lei) și 6 puncte de penalizare. Această constatare consacră caracterul ilicit al conduitei și reprezintă premisa faptică a angajării răspunderii civile delictuale.

Instanța de apel a evidențiat că legiuitorul stabilește că răspunderea civilă delictuală se naște din încălcarea unei obligații generale de a nu vătăma drepturile altora, fiind necesară întrunirea cumulativă a elementelor: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția. În prezenta cauză, aceste condiții rezultă din probatoriul administrat: fapta ilicită a pârâtului este dovedită prin procesul-verbal contravențional; prejudiciul patrimonial și nepatrimonial suferit de reclamanți este demonstrat prin acte justificative și înscrisuri medicale; legătura cauzală dintre accident și consecințe este evidentă; vinovăția pârâtului rezultă din constatarea contravențională și circumstanțele producerii impactului. Lipsa vreunuia dintre aceste elemente nu se reține.

În ceea ce privește prejudiciul material constând în cheltuieli medicale, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, potrivit deciziilor consultative medicale din 3 decembrie 2019, Bahneanu Constantin a fost diagnosticat, în urma 4 accidentului, cu TCC închis (02.12.2019), comoție cerebrală, contuzia țesuturilor moi ale capului și umărului stâng, cefalee episodică frecventă de tip tensional, disfuncție vegetativă suprasegmentară psihogenă cu dereglări vegetative permanente și paroxismale, sindrom anxio-fobic cu atacuri de panică și disomnie; XXXXX a fost diagnosticat cu TCC închis (02.12.2019), comoție cerebrală, contuzia țesuturilor moi ale capului, cefalee de tip tensional post- traumatic și sindrom anxios. Bonurile fiscale depuse atestă suportarea de către reclamanți a cheltuielilor de tratament în sumă totală de 7.603,44 lei (6.276,91 lei – Bahneanu Constantin; 1.326,53 lei – XXXXX). În temeiul art. 19 alin. (1) Cod civil, se impune repararea integrală a acestui prejudiciu.

Referitor la lipsa de folosință a vehiculului, instanța de apel a menționat că, urmare a avariilor semnificative suferite de autoturismul Toyota Camry, n/î XXXXX, proprietatea lui Bahneanu Constantin, reclamantul s-a aflat, în perioada 2 decembrie 2019 – 5 martie 2020, în imposibilitate obiectivă de utilizare a mijlocului de transport conform destinației, fiind nevoit să închirieze un vehicul pentru necesitățile cotidiene. Contractele de locațiune nr. 003 din 2 decembrie 2019, precum și cele din 3 ianuarie 2020 și 18 februarie 2020, dovedesc un cost total al chiriei de 53.800 lei. Aceste cheltuieli au caracter necesar și justificat, reprezintă consecința directă și previzibilă a faptei ilicite și se circumscriu noțiunii de prejudiciu material ce trebuie reparat, în sensul art. 19 Cod civil.

Prin urmare, reieșind din faptul că elementele răspunderii delictuale sunt întrunite, instanța de apel a constatat că pârâtul Cucerescu Vitalii este debitorul răspunderii civile în prezenta cauză, iar reclamanții Bahneanu Constantin și XXXXX (prin reprezentant Bahneanu Olga) sunt îndreptățiți, în temeiul art. 45 din Codul contravențional și al normelor de drept civil, la despăgubiri pentru prejudiciile dovedite.

În ceea ce privește raportarea la regimul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, Curtea de Apel Chișinău a reținut dispozițiile art. 14 din Legea nr. 414-XVI privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care prevăd limitele răspunderii asigurătorului și, la alin. (5), dreptul păgubitului de a intenta acțiune împotriva persoanei răspunzătoare pentru recuperarea sumei ce depășește aceste limite.

În speță, pretenția privind contravaloarea chiriei pe perioada indisponibilității vehiculului este direcționată în mod corect împotriva autorului faptei prejudiciabile, iar cheltuielile de închiriere nu pot fi puse, în absența unei alte reglementări, în sarcina asigurătorului. Prin urmare, susținerile privind o pretinsă răspundere solidară a altei persoane neîntemeiat indicată sunt contrare 5 art. 14 alin. (5) menționat: persoana responsabilă de producerea accidentului este pârâtul Cucerescu Vitalii.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța de apel a menționat incidența art.2036–2037 Cod civil: fapta contravențională a adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamanților (dreptul la sănătate, integritate fizică și psihică; starea de siguranță și liniște), determinând suferințe psihice și tulburări emoționale (stres, anxietate, frustrare) atât pentru Bahneanu Constantin, cât și pentru minorul XXXXX, aflat în vehicul la momentul accidentului. Evaluarea despăgubirii se face în funcție de caracterul și gravitatea atingerii, gradul de vinovăție al autorului și satisfacția echitabilă datorată victimei, având în vedere și practica în situații comparabile. În raport cu circumstanțele concrete ale speței, Curtea apreciază că sumele reținute în primă instanță cu acest titlu sunt insuficiente, impunându-se ajustarea lor la 5.000 lei pentru Bahneanu Constantin și 5.000 lei pentru XXXXX, ca echivalent al unei satisfacții echitabile.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța de apel a stabilit că dat fiind că reclamanții sunt scutiți de taxa de stat pentru această categorie de pricini, taxa de stat datorată statului de către pârât se recalculează proporțional pretențiilor admise, stabilindu-se în sumă de 2.105,30 lei (calcul: 6.276,91 lei + 53.800 lei + 100 lei pentru capătul de prejudiciu moral = 70.176,91 lei; x 3% = 2.105,30 lei).

Coroborând ansamblul materialului probator cu dispozițiile art. 19, 2036– 2037 Cod civil, art. 45 Cod contravențional, precum și cu prevederile Legii nr.414-XVI, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că instanța de fond a calificat corect existența răspunderii delictuale a pârâtului și necesitatea reparării integrale a prejudiciului material cauzat sănătății (7.603,44 lei) și a prejudiciului material reprezentat de lipsa de folosință (53.800 lei), însă cuantumul prejudiciului moral a fost subdimensionat, impunându-se majorarea acestuia la valorile menționate. În consecință, pretențiile reclamanților sunt, în limitele arătate, întemeiate în fapt și în drept, iar pârâtul Cucerescu Vitalii datorează atât despăgubirile civile stabilite, cât și cheltuielile de judecată recalculate.

Recurentul subliniază că legea asigurării RCA permite în mod expres stabilirea despăgubirilor prin acord scris între păgubit și asigurător, chiar fără participarea asiguratului, iar efectele acestui acord operează și în interesul asiguratului și al conducătorului vinovat, întrucât riscul a fost transferat asigurătorului; pe cale de consecință, demersul păgubitului împotriva conducătorului auto este calificat ca neîntemeiat și/sau abuziv.

Recurentul susține că cheltuielile solicitate de reclamanți (în special chiria auto pe perioada reparațiilor și alte cheltuieli) fie au fost acoperite în cadrul acordului, fie nu mai pot fi cerute ulterior, întrucât acordul are caracter exhaustiv asupra prejudiciilor cunoscute la data semnării; iar pentru prejudiciul moral nu s-ar fi administrat dovezi suficiente privind existența și întinderea sa, astfel că acest capăt trebuia respins. În plan procesual, recurentul invocă aplicarea greșită a dreptului de către instanțele inferioare (neglijarea efectului extinctiv și autorității lucrului judecat a tranzacției), precum și necesitatea de a se da eficiență cadrului legal care consacră soluționarea amiabilă a daunelor RCA prin acordul păgubit – asigurător; în consecință, solicită casarea și, în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar încetarea procesului, precum și compensarea cheltuielilor sale de judecată (onorariu avocat 5.000 lei) și scutirea/amânarea taxei de stat.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”. 7

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au 8 fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului, la caz, 14 iunie 2023.

Din analiza recursului declarat de Cucerescu Vitalii, reprezentat de avocatul Igor Hlopețchi rezultă că recurentul, în esență, a invocat dezacordul cu soluția adoptată de către instanța de apel, însă nu a menționat ce norme de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanța de apel.

Totodată, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe. Cu atât mai mult cu cât recurentul nu indică în mod concret încălcări de ordin procedural care ar putea influența soluția instanței de apel.

La fel, Completul de judecată menționează că conținutul deciziei, motivarea și soluția adoptată sunt clare, instanța de apel efectuând o analiză detaliată a argumentelor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente.

Argumentul recurentului potrivit căruia Cucerescu Vitalii nu ar mai răspunde patrimonial față de reclamanți, pe motiv că Bahneanu Constantin ar fi încheiat cu asigurătorul un acord și tranzacție de împăcare, nu poate fi primit. Tranzacția produce efecte numai în limitele despăgubirilor acoperite de asigurător, astfel cum sunt determinate de art. 15 din Legea privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule; ea nu poate extinde acoperirea peste plafonul și natura pagubelor prevăzute de lege și de poliță și nici nu poate stinge drepturi pe care legea le rezervă împotriva autorului faptei.

Pentru pagubele exceptate de la acoperirea asigurătorului sau pentru partea din prejudiciu care depășește limitele răspunderii acestuia, se aplică art.16 alin. (2) din aceeași lege, care consacră dreptul păgubitului de a urmări diferența direct de la persoana răspunzătoare de producerea accidentului. În această categorie intră și cheltuielile cu închirierea unui vehicul pe durata indisponibilității celui avariat (prejudiciu prin lipsă de folosință), care, în lipsa unei acoperiri exprese de asigurare sau a includerii lor explicite în tranzacție, rămân în sarcina autorului faptei ilicite. Prin urmare, faptul că aceste cheltuieli nu au fost incluse în acordul cu asigurătorul nu exonerează pe Cucerescu Vitalii de obligația de reparare integrală a prejudiciului, potrivit dreptului comun al răspunderii delictuale. 9

Mai mult, potrivit exigențelor legale și practicii judiciare, o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată suficient pentru a permite părților să înțeleagă raționamentul instanței. În speță, decizia instanței de apel îndeplinește această cerință, iar recurentul nu a demonstrat în ce mod fraza invocată ar conduce la o lipsă de claritate sau coerență în soluția dispusă.

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, completul de judecată reține că argumentele invocate de Cucerescu Vitalii, reprezentat de avocatul Igor Hlopețchi, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare la data depunerii recursului), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Cucerescu Vitalii, reprezentat de avocatul Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 6 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10