3ra-330/25 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil

3ra-330/25 — privind anularea actului administrativ defavorabil si obligarea de a emite act administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Sergiu

Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în

judecată depusă de Alexei Rabievschi împotriva Inspectoratului General al

Poliției al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova privind

anularea actelor administrative și repararea prejudiciului,

împotriva deciziei din 18 martie 2025 Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Alexei Rabievschi, și s-a menținut hotărârea

din 19 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

(Dosarul nr. 3ra-330/25

Nr. PIGD 2-21042254-01-3ra-09062025)

Problema de drept: Încetarea contratului de muncă la atingerea limitei de vârstă.

Recursul este vădit neîntemeiat, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul

administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un

temei de casare a deciziei contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii:

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

10 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de avocatul Sergiu

Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la

anularea tuturor actelor întocmite ilegal privind concedierea sa, obligarea

Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM de a-l restabili în funcția

deținută, cu achitarea salariului integral cu sporuri și adaosuri, pentru luna

decembrie în sumă de 11000,00 de lei, încasarea din contul pârâtului a

prejudiciului material cauzat prin salariul neachitat pe perioada lipsei

salariatului din vina angajatorului în sumă de 45000,00 de lei, încasarea sumei

de 11375,73 de lei, cu titlu de salariu lunar, încasarea din contul pârâtului în

beneficiul reclamantului, a dobânzii de întârziere în sumă de 1107,43 de lei,

încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral

cauzat, în mărime de 80000,00 de lei, încasarea din contul pârâtului, pentru

fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP al MAI al RM, prin

concurs în anul 2016, iar la 21 decembrie 2020, Inspectoratul General al

Poliției a emis ordinul nr. 553 ef. ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu

al agentului-șef Rabievschi Alexei”, cu descrierea în pct. l: „În temeiul art. 38

alin. (1) lit. b) (la atingerea limitei de vârstă în serviciu) din Legea nr. 288/2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, se încetează raportul de serviciu al agentului șef Rabievschi Alexei,

subofițer superior al Secției asigurare ordine publică al Inspectoratului General

al Poliției, după caz, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de

odihnă anuale nefolosite și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin.

(2) din Legea 288/2016 de la 29 decembrie 2020”.

anterior la 02 decembrie 2020, Alexei Rabievschi, s-a adresat cererea nr. 13482

cu privire la prelungirea raportului de serviciu conform art. 19 alin. (2) din

Legea 288/2016, iar la 07 decembrie 2020 a fost doar înștiințat că cererea nr.

13482 a fost repartizată spre examinare Direcției managementul resurselor

umane, executorului Maxim Codrean, fără a fi informat sau oferită o oarecare

explicație cu referire la solicitarea privind prelungirea raportului de serviciu.

Însă, ulterior a fost concediat contrar voinței și prevederilor legale,

neînțelegând procedura și efectele acestui ordin, pe care nu le-a înțeles, ba mai

1

mult fiind obligat de a-l semna precum că i-a fost adus la cunoștință, în caz

contrar nu va putea primi salariul.

angajatorul a luat o decizie neîntemeiată pe normele legislației muncii, nejustă,

nefiind bazată pe temei legal, nu a fost luat în calcul că a fost angajat în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne din anul 1993, are o vechime în serviciu mai

mult de 12 ani și 6 luni, o reputație ireproșabilă, nefiind sancționat disciplinar,

satisfăcând serviciul mai mulți ani la rând în cadrul poliției naționale,

încadrându-se și sub prevederile Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, prin care

este stipulat în art. 70 alin. (3) din Legea nr. 288/2016, care prevede că

angajatul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care cade sub incidența

prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire

la activitatea Poliției și statutul polițistului și continuă să activeze în Ministerul

Afacerilor Interne, indiferent de statutul funcției deținute, beneficiază de toate

drepturile și garanțiile prevăzute de prezenta lege până în momentul acumulării

unei vechimi în serviciu ce oferă dreptul la pensie conform Legii asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, cu încetarea concomitentă a raportului de serviciu

în condițiile stabilite la art. 38 alin. (1) lit. c) din prezenta lege.

angajatorul trebuia să aplice în privința lui Alexei Rabievschi prevederile art.

70 alin. (3) din Legea nr. 288/2016, dar și prevederile Codului muncii.

superiorilor, fiind implicat în serviciu până la 30 decembrie 2020, după care

superiorii i-au spus că nu mai poate să se prezinte la serviciu pentru că așa a

decis conducerea și nici nu i-a fost achitat salariul integral pentru luna

decembrie, fiind transferat în luna ianuarie 2021 doar o parte din salariu, doar

20 de zile din 22 lucrate, fără sporuri.

complet pentru orele suplimentare lucrate conform ordinelor și graficelor de

implicare suplimentară în serviciu.

Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM i-a fost încălcat grav

drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția Republicii

Moldova și de Convenția Europeană al Drepturilor Omului.

nu a respectat legislația în vigoare și anume art.55 alin. (1) lit. f) și art.184 din

Codul muncii, motiv din care a considerat că este evidentă încălcarea gravă a

legislației muncii de către angajator, care nu a respectat nici termenii

obligatorii de avizare, nu a fost achitat nici salariul pentru munca prestată în

continuare.

INCIDENTE DE PROCEDURĂ ÎN PRIMA INSTANȚĂ

în temeiul art.207 alin.(1)-(2) lit. d) și f) din Codul administrativ, s-a declarat

2

inadmisibilă acțiunea din motiv că acțiunea a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art.209, precum și din motivul nerespectării procedurii

prealabile.

recursul declarat de către Alexei Rabievschi. S-a anulat încheierea din 30 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și s-a restituit cauza spre judecare

în Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în același complet de judecată.

Rîșcani, în temeiul art.207 alin.(1)-(2) lit. d) și f) din Codul administrativ, s-a

declarat inadmisibilă acțiunea din motiv că acțiunea a fost depusă după

expirarea termenului prevăzut la art.209, precum și din motivul nerespectării

procedurii prealabile.

recursul declarat de către Alexei Rabievschi împotriva încheierii din 21

noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea declarării

inadmisibile a pretențiilor cu privire la obligarea restabiliri în funcția deținută

cu achitarea salariului integral cu sporuri și adaosuri, pentru luna decembrie în

sumă de 11000,00 de lei; încasarea prejudiciului material cauzat prin salariul

neachitat pe perioada lipsei salariatului în sumă de 45000,00 de lei, dobânda

de întârziere în sumă de 1107,43 de lei, prejudiciul moral cauzat în mărime de

80000,00 de lei, precum și încasarea în caz de reținere a salariului și altor plăți

cuvenite pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen

și tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces inclusiv

plata pentru asistență juridică calificată; obligarea achitării a 10 ore pe

săptămână neremunerate, orele suplimentare achitate și din implicare a

serviciului în zilele de odihnă pe perioada activității a anilor 2018, 2019, 2020,

precum și obligarea achitării sporului de compensare pentru munca prestată în

condiții de risc pentru sănătate conform Hotărârii Guvernului nr.447/2020 din

01 iulie 2020, conform art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.f) din Codul administrativ.

S-a anulat încheierea din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în partea declarării inadmisibile a acțiunii formulate de către Alexei

Rabievschi împotriva Inspectoratului General al Poliției, privind anularea

ordinului nr. 553 ef ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al agentului-

șef Alexei Rabievschi” din 21 decembrie 2020 și compensarea cheltuielilor

judiciare, conform art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.d) din Codul administrativ. S-

a remis cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Alexei

Rabievschi împotriva Inspectoratului General al Poliției, privind anularea

ordinului nr. 553 ef ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al agentului-

șef Alexei Rabievschi” din 21 decembrie 2020 și compensarea cheltuielilor

judiciare, la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în același complet de

judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ depusă de

Alexei Rabievschi (f.d.246, vol.I; f.d.7/11, vol.II).

3

Râșcani a fost notificată participanților la proces la 22 aprilie 2024, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.

248-248/verso, vol.I).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

avocatul Sergiu Barbăneagră, acționând în interesele lui Alexei Rabievschi a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 19 aprilie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care s-a solicitat casarea hotărârii primei

instanțe, emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acțiunea

formulată de Alexei Rabievschi împotriva Inspectoratului General de Poliție,

inclusiv anularea actelor emise ilegal cu privire la concediere, obligarea

Inspectoratului General de Poliție de a-l restabili în funcția deținută cu

achitarea drepturilor salariale (f.d.1/3, vol.II).

11:56, rezultă că, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a remis, prin

intermediul poștei electronice, către avocatul Sergiu Barbăneagră, care

acționează în interesele lui Alexei Rabievschi, copia hotărârii motivate din 19

aprilie 2024 (f.d.13, vol.II).

avocatul Sergiu Barbăneagră, acționând în interesele lui Alexei Rabievschi, a

depus apel suplimentar la cererea de apel depuse împotriva hotărârii primei

instanțe (f.d.21/22, vol.II).

relevă că instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus

de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi, împotriva

hotărârii din 19 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

cererea de apel depusă de Alexei Rabievschi și s-a menținut hotărârea din 19

aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.44; 45/62, vol.II).

guvernează raportul juridic în coraport cu materialele cauzei și argumentele

invocate în cererea de apel și a reține că prima instanța just a statuat că, Ordinul

nr. 553ef din 21 decembrie 2020 emis de Inspectoratul General al Poliției este

legal și întemeiat, având ca bază prevederile clare ale Legii nr. 288/2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne. Or, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nominalizată, prevede că

limita de vârstă în funcția publică cu statut special pentru subofițeri este de 50

de ani, iar, Alexei Rabievschi, în calitate de subofițer, a atins această limită,

fapt care impune, de regulă, încetarea raportului de serviciu. Însă, totuși, art.

19 alin. (2) din Legea nominalizată, prevede posibilitatea menținerii în funcție

peste limita legală, pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu condiția existenței

4

unei cereri a funcționarului și a unei decizii pozitive din partea angajatorului,

însoțită de avizul medical necesar.

147ef, Inspectoratul General al Poliției a aprobat prelungirea raporturilor de

serviciu ale lui Alexei Rabievschi până la 29 decembrie 2020, conform

prevederilor art. 19 alin. (2), în baza cererii acestuia și cu respectarea

condițiilor legale. Ulterior, la 23 noiembrie 2020, Rabievschi a depus o nouă

cerere de prelungire a raportului de serviciu, solicitând continuarea activității

și după data de 29 decembrie 2020.

angajatorului de a aproba anual prelungirea, aceasta fiind o oportunitate

acordată angajatorului, în baza aprecierii oportunității în funcție de nevoile

instituționale. În acest context, prin ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020,

s-a decis încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului, în temeiul art. 38

alin. (1) lit. b), care prevede expres încetarea la atingerea limitei de vârstă, cu

excepția cazurilor reglementate de art.19 alin. (2). Deoarece perioada

prelungită de activitate a expirat la 29 decembrie 2020 și nu a existat un nou

act administrativ de aprobare a unei alte prelungiri, angajatorul a acționat în

limitele legii, iar instanța prin prisma reglementărilor art. 225 alin.(1) din

Codul administrativ nefiind competentă să se pronunțe asupra oportunității

unui act administrativ.

considerată ca având loc în circumstanțe ce nu depind de voința părților,

potrivit art.38 alin.(3), astfel că Inspectoratul General al Poliției a acționat

conform cadrului normativ. Prin urmare, Ordinul nr. 553ef din 21 decembrie

2020 este întemeiat din punct de vedere juridic, emis cu respectarea cadrului

normativ în vigoare, și nu poate fi considerat abuziv sau nejustificat.

aplicarea prevederilor art. 68 și art.70 alin. (1)-(3) din Legea nr.288/2016,

instanța de apel a conchis că nu sunt fondate în drept și nu pot conduce la

concluzia că încetarea raportului său de serviciu ar fi fost ilegală.

că din interpretarea corectă a prevederilor art. 68 al Legii nr.288/2016, rezultă

clar faptul că norma respectivă stabilește doar faptul că funcționarii publici cu

statut special beneficiază de pensie în condițiile Legii nr. 1544-XII/1993, fără

a reglementa situația continuării raportului de serviciu după stabilirea dreptului

la pensie. Această dispoziție nu conferă un drept automat de a continua

activitatea în funcția publică, ci doar reglementează regimul pensiei, fiind o

normă cu caracter general și neaplicabilă direct în ceea ce privește durata sau

încetarea raportului de serviciu.

Legea nr.288/2016, cu titlu de dispoziții tranzitorii este eronată. Or, acest

articol vizează exclusiv situațiile apărute la momentul intrării în vigoare a Legii

nr. 288/2016, adică în perioada imediat următoare datei de 01 ianuarie 2017,

5

și se aplică doar funcționarilor cărora li s-a stabilit pensia anterior intrării în

vigoare a legii. Însă, din materialele cauzei nu rezultă că Alexei Rabievschi ar

fi fost în această situație tranzitorie la acel moment, or, prelungirea raportului

său de serviciu s-a făcut ulterior, în anul 2020, în temeiul art. 19 alin. (2), care

prevede expres condițiile și limitele prelungirii activității după atingerea limitei

de vârstă, indiferent de statutul privind pensia.

este vorba despre o prelungire excepțională și tranzitorie, aplicabilă doar din

momentul intrării în vigoare a legii, nu la fiecare cerere ulterioară de prelungire

a raportului de serviciu, și fără legătură cu cazurile noi apărute după această

dată, iar, alin. (2) și (3) ale aceluiași articol reglementează cazuri specifice în

legătură cu vechimea în muncă și dreptul la pensie, dar în niciun caz nu oferă

posibilitatea continuării nelimitate a raportului de serviciu după acordarea

pensiei. Dimpotrivă, alin. (2) prevede expres că, în lipsa incidenței alin. (1),

raportul de serviciu va înceta în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c), adică la stabilirea

dreptului la pensie, nu se va prelungi automat.

prelungirea activității a avut loc în baza art. 19 alin. (2) pentru un an, până la

29 decembrie 2020, iar Inspectoratul General al Poliției nu a mai emis o decizie

de reînnoire a raportului de serviciu. Drept urmare, raportul de serviciu a

încetat legal, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. b), ca urmare a atingerii limitei de

vârstă, respectiv nici art. 68, nici art. 70 nu îi conferă un drept absolut la o nouă

prelungire sau la menținerea în funcție.

bazate pe art. 68 și 70 sunt neîntemeiate, fiind invocate în afara cadrului și

scopului acestor prevederi, care nu se aplică situației sale concrete.

publică pîrîtă/intimată a respectat întocmai prevederile legale privind încetarea

raportului de serviciu, iar Ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020 este emis

în condiții de legalitate.

art. 19 alin. (2) al Legii nr. 288/2016 are o semnificație juridică esențială și

trebuie interpretată în contextul principiilor dreptului administrativ și al

reglementării statutului funcționarilor publici cu statut special. Această

formulare are caracter discreționar, ceea ce înseamnă că, prelungirea raportului

de serviciu peste limita de vârstă nu este un drept garantat al funcționarului

public, ci o posibilitate, o facultate a angajatorului. Astfel, sintagma „poate

avea loc” din art. 19 alin. (2) conferă angajatorului dreptul, nu obligația, de a

prelungi raportul de serviciu, în baza unei evaluări administrative, fără ca

funcționarul să poată pretinde automat menținerea în funcție după atingerea

limitei de vârstă.

de serviciu al reclamantului/apelant, după atingerea limitei de vârstă, nu

constituie o măsură abuzivă sau ilegală, ci o manifestare legitimă de către

6

autoritatea publică pârâtă a prerogativelor de apreciere conferite de art. 19 alin.

(2) și art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 288/2016, considerent din care,

Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 553ef din 21 decembrie 2020,

prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al agentului-șef Alexei

Rabievschi, este legal și temeinic.

vis-a-vis de circumstanțele faptice ale cazului dedus judecării în ordine de apel,

instanța de apel a concluzionează că, argumentele expuse de către Alexei

Rabievschi în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de

fond - reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate

aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și

întemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 18 decembrie 2025 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă

integral acțiunea formulată de Alexei Rabievschi împotriva Inspectoratului

General de Poliție al MAI al RM, inclusiv anularea actelor emise ilegal cu

privire la concediere, obligarea Inspectoratului General de Poliție al MAI al

RM de a-l restabili în funcția deținută cu achitarea drepturilor salariale

(f.d.69/72, vol.II).

parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar

invocându-se că instanțele de judecată ierarhic inferioare incorect au aplicat

prevederile legale privind încetarea raportului de serviciu și anume prevederile

art.19 alin.(2) și prevederile art.70 alin.(3) din Legea 288/2016, în coraport cu

cererea recurentului de prelungire a raportului de serviciu, aspect ce urmează

a fi evaluat și analizat de către instanța de recurs.

24.1. La fel, cu referire la aplicarea dreptului discreționar de către autoritatea

publică, a notat că conform poziției instanței de judecată prelungirea

raporturilor de serviciu este un drept discreționar al angajatorului și nu o

obligație. Totuși, acest drept discreționar nu poate fi exercitat arbitrar sau

discriminatoriu, așa cum prevede art. 137 alin. (2) și (3) din Codul

administrativ, care impun autorității să trateze identic stările de fapt identice.

în acest context, dacă alți funcționari publici în situații similare au beneficiat

de prelungirea raporturilor de serviciu, respingerea solicitării reclamantului

tară un motiv obiectiv poate fi văzută ca un act de arbitrar și de lipsă de

echitate.

24.2. În acest context a mai susținut că, instanța a interpretat prevederile art.

19 din Legea nr. 288/2056 ca fiind un drept discreționar, însă acest articol

permite prelungirea pentru o perioadă de până la 5 ani, cu condiția ca

funcționarul să fie apt pentru serviciu, întrucât reclamantul a fost considerat

7

apt de Comisia medicală, angajatorul avea o obligație implicită de a examina

această cerere cu maximă atenție, pentru a nu încălca dreptul său la muncă, mai

ales că cererea nu a fost respinsă pe motiv de ne aptitudine medicală.

proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei

electronice, pentru notificare în adresa Inspectoratului General al Poliție al

MAI al RM, copia cererii de recurs depusă de avocatul Sergiu Barbăneagră, în

interesele lui Alexei Rabievschi, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică anexată la materialele dosarului (f.d.77, vol.II).

Inspectoratul General al Poliție al MAI al RM a depus referință prin care a

solicitat ca recursul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui

Alexei Rabievschi împotriva deciziei din 18 martie 2024 a Curții de Apel

Chișinău, în temeiul art.246 alin.(2), lit.h) din Codul administrativ, să fie

considerat inadmisibil (f.d.81/86, vol.II).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată

este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea

recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; d)

hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor;”

,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele

și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și

se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în

special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Centru a pronunțat decizia

contestată la 18 martie 2025, în ședință publică (f.d.44, vol.II).

notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 02

8

iunie 2025, ora 16:16, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat

la materialele cauzei (f.d.67, vol.II).

menționează că avocatul Sergiu Barbăneagră, acționând în interesele lui Alexei

Rabievschi, a depus cererea de recurs anterior recepționării copiei deciziei

contestate, prin urmare s-a conformat prevederilor legale prevăzute de art. 245

din Codul administrativ.

menționează că din analiza prevederilor art.2451-246, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat

pe temeiuri concludente si serioase.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv

al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio

a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare

și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea

cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de

natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum

și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel

Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea

probelor pe care se bazează aceste critici.

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea

pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

9

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

interesele lui Alexei Rabievschi rezultă că recurentul a invocat prevederile art.

2451 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul administrativ și anume faptul că

interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului,

se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;

precum și faptul că decizia contestată este arbitrară și se bazează în mod

determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Supreme de Justiție reține că, articolul 2451 alin. (1) lit. a) din Codul

administrativ se referă se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă

interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce

hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt contrare

jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se

menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă

interpretare art.19, art.38 alin.(1), lit.c) și art.70 din Legea Nr.288/2016 sau

altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de

recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat.

Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme

de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare

jurisprudenței acesteia.

Supreme de Justiție reține că art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ

se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de

Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de

discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența.

Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să

confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept

invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme

de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau

juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de

Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de către

avocatul Sergiu Barbăneagră, care acționează în interesele lui Alexei

Rabievschi.

reitereze că temeiurile stabilite la art.2451 alin.(1) lit.a) și b) din Codul

administrativ, nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

Supreme de Justiție relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin

raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la

explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este

10

considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu

stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau

este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă

nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate

cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu

oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare

evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de

cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental

echitatea procedurii.

probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident

nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția

adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului,

ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi

explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1)

lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să

demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei

determinant asupra soluției.

pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în

mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu

poate fi admis.

că, recursul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei

Rabievschi conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios

de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de

apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești

supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii

în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs

trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și

necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei

erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de

admisibilitate instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este

formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu

ridică veritabile probleme de legalitate.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

11

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie

1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Sergiu

Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi.

din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în

interesele lui Alexei Rabievschi.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Oxana Parfeni

12