3ra-330/25 — Privind anularea actului administrativ defavorabil și obligarea de a emite act administrativ individual favorabil

La 22 martie 2021, Alexei Rabievschi a depus acțiunea în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea tuturor actelor întocmite ilegal privind concedierea sa, obligarea Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM de a-l restabili în funcția deținută, cu achitarea salariului integral cu sporuri și adaosuri, pentru luna decembrie în sumă de 11000,00 de lei, încasarea din contul pârâtului a prejudiciului material cauzat prin salariul neachitat pe perioada lipsei salariatului din vina angajatorului în sumă de 45000,00 de lei, încasarea sumei de 11375,73 de lei, cu titlu de salariu lunar, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului, a dobânzii de întârziere în sumă de 1107,43 de lei, încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral cauzat, în mărime de 80000,00 de lei, încasarea din contul pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

În argumentarea acțiunii a invocat că a fost angajat în cadrul Inspectoratului Național de Securitate Publică al IGP al MAI al RM, prin concurs în anul 2016, iar la 21 decembrie 2020, Inspectoratul General al Poliției a emis ordinul nr. 553 ef. ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al agentului-șef Rabievschi Alexei”, cu descrierea în pct. l: „În temeiul art. 38 alin. (1) lit. b) (la atingerea limitei de vârstă în serviciu) din Legea nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, se încetează raportul de serviciu al agentului șef Rabievschi Alexei, subofițer superior al Secției asigurare ordine publică al Inspectoratului General al Poliției, după caz, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de odihnă anuale nefolosite și a indemnizației unice în conformitate cu art. 49 alin. (2) din Legea 288/2016 de la 29 decembrie 2020”.

În acest sens, a susținut că nu este de acord cu ordinul enunțat deoarece anterior la 02 decembrie 2020, Alexei Rabievschi, s-a adresat cererea nr. 13482 cu privire la prelungirea raportului de serviciu conform art. 19 alin. (2) din Legea 288/2016, iar la 07 decembrie 2020 a fost doar înștiințat că cererea nr. 13482 a fost repartizată spre examinare Direcției managementul resurselor umane, executorului Maxim Codrean, fără a fi informat sau oferită o oarecare explicație cu referire la solicitarea privind prelungirea raportului de serviciu. Însă, ulterior a fost concediat contrar voinței și prevederilor legale, neînțelegând procedura și efectele acestui ordin, pe care nu le-a înțeles, ba mai 1 mult fiind obligat de a-l semna precum că i-a fost adus la cunoștință, în caz contrar nu va putea primi salariul.

A considerat reclamantul că această concediere este una ilegală deoarece angajatorul a luat o decizie neîntemeiată pe normele legislației muncii, nejustă, nefiind bazată pe temei legal, nu a fost luat în calcul că a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din anul 1993, are o vechime în serviciu mai mult de 12 ani și 6 luni, o reputație ireproșabilă, nefiind sancționat disciplinar, satisfăcând serviciul mai mulți ani la rând în cadrul poliției naționale, încadrându-se și sub prevederile Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, prin care este stipulat în art. 70 alin. (3) din Legea nr. 288/2016, care prevede că angajatul din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care cade sub incidența prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului și continuă să activeze în Ministerul Afacerilor Interne, indiferent de statutul funcției deținute, beneficiază de toate drepturile și garanțiile prevăzute de prezenta lege până în momentul acumulării unei vechimi în serviciu ce oferă dreptul la pensie conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, cu încetarea concomitentă a raportului de serviciu în condițiile stabilite la art. 38 alin. (1) lit. c) din prezenta lege.

Astfel, reieșind din cele enunțate reclamantul a concluzionat că angajatorul trebuia să aplice în privința lui Alexei Rabievschi prevederile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 288/2016, dar și prevederile Codului muncii.

A mai invocat reclamantul că a executat necondiționat toate ordinile superiorilor, fiind implicat în serviciu până la 30 decembrie 2020, după care superiorii i-au spus că nu mai poate să se prezinte la serviciu pentru că așa a decis conducerea și nici nu i-a fost achitat salariul integral pentru luna decembrie, fiind transferat în luna ianuarie 2021 doar o parte din salariu, doar 20 de zile din 22 lucrate, fără sporuri.

De asemenea, a susținut că de către angajator nu i-a fost achitat salariul complet pentru orele suplimentare lucrate conform ordinelor și graficelor de implicare suplimentară în serviciu.

Astfel, a considerat reclamantul că urmare a acestor acțiuni ale Inspectoratului General al Poliției al MAI al RM i-a fost încălcat grav drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția Republicii Moldova și de Convenția Europeană al Drepturilor Omului.

Subsecvent, a susținut că Inspectoratul General al Poliției al MAI al RM nu a respectat legislația în vigoare și anume art.55 alin. (1) lit. f) și art.184 din Codul muncii, motiv din care a considerat că este evidentă încălcarea gravă a legislației muncii de către angajator, care nu a respectat nici termenii obligatorii de avizare, nu a fost achitat nici salariul pentru munca prestată în continuare.

Prin decizia din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de către Alexei Rabievschi. S-a anulat încheierea din 30 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și s-a restituit cauza spre judecare în Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în același complet de judecată.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în temeiul art.207 alin.(1)-(2) lit. d) și f) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă acțiunea din motiv că acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209, precum și din motivul nerespectării procedurii prealabile.

Prin decizia din 27 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins recursul declarat de către Alexei Rabievschi împotriva încheierii din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea declarării inadmisibile a pretențiilor cu privire la obligarea restabiliri în funcția deținută cu achitarea salariului integral cu sporuri și adaosuri, pentru luna decembrie în sumă de 11000,00 de lei; încasarea prejudiciului material cauzat prin salariul neachitat pe perioada lipsei salariatului în sumă de 45000,00 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 1107,43 de lei, prejudiciul moral cauzat în mărime de 80000,00 de lei, precum și încasarea în caz de reținere a salariului și altor plăți cuvenite pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen și tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în acest proces inclusiv plata pentru asistență juridică calificată; obligarea achitării a 10 ore pe săptămână neremunerate, orele suplimentare achitate și din implicare a serviciului în zilele de odihnă pe perioada activității a anilor 2018, 2019, 2020, precum și obligarea achitării sporului de compensare pentru munca prestată în condiții de risc pentru sănătate conform Hotărârii Guvernului nr.447/2020 din 01 iulie 2020, conform art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.f) din Codul administrativ. S-a anulat încheierea din 21 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în partea declarării inadmisibile a acțiunii formulate de către Alexei Rabievschi împotriva Inspectoratului General al Poliției, privind anularea ordinului nr. 553 ef ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al agentului- șef Alexei Rabievschi” din 21 decembrie 2020 și compensarea cheltuielilor judiciare, conform art.207 alin.(1) și alin.(2) lit.d) din Codul administrativ. S- a remis cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Alexei Rabievschi împotriva Inspectoratului General al Poliției, privind anularea ordinului nr. 553 ef ,,Cu privire la încetarea raportului de serviciu al agentului- șef Alexei Rabievschi” din 21 decembrie 2020 și compensarea cheltuielilor judiciare, la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, în același complet de judecată.

Dispozitivul hotărârii din 19 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost notificată participanților la proces la 22 aprilie 2024, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 248-248/verso, vol.I).

Potrivit extrasului din poșta electronică din 30 septembrie 2024, ora 11:56, rezultă că, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a remis, prin intermediul poștei electronice, către avocatul Sergiu Barbăneagră, care acționează în interesele lui Alexei Rabievschi, copia hotărârii motivate din 19 aprilie 2024 (f.d.13, vol.II).

La 11 noiembrie 2024, prin intermediul poștei terestre (f.d.23, vol.II), avocatul Sergiu Barbăneagră, acționând în interesele lui Alexei Rabievschi, a depus apel suplimentar la cererea de apel depuse împotriva hotărârii primei instanțe (f.d.21/22, vol.II).

La acest capitol, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție, relevă că instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi, împotriva hotărârii din 19 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile legale ce guvernează raportul juridic în coraport cu materialele cauzei și argumentele invocate în cererea de apel și a reține că prima instanța just a statuat că, Ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020 emis de Inspectoratul General al Poliției este legal și întemeiat, având ca bază prevederile clare ale Legii nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Or, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nominalizată, prevede că limita de vârstă în funcția publică cu statut special pentru subofițeri este de 50 de ani, iar, Alexei Rabievschi, în calitate de subofițer, a atins această limită, fapt care impune, de regulă, încetarea raportului de serviciu. Însă, totuși, art. 19 alin. (2) din Legea nominalizată, prevede posibilitatea menținerii în funcție peste limita legală, pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu condiția existenței 4 unei cereri a funcționarului și a unei decizii pozitive din partea angajatorului, însoțită de avizul medical necesar.

La fel, instanța de apel a reținut că la 25 martie 2020, prin ordinul nr. 147ef, Inspectoratul General al Poliției a aprobat prelungirea raporturilor de serviciu ale lui Alexei Rabievschi până la 29 decembrie 2020, conform prevederilor art. 19 alin. (2), în baza cererii acestuia și cu respectarea condițiilor legale. Ulterior, la 23 noiembrie 2020, Rabievschi a depus o nouă cerere de prelungire a raportului de serviciu, solicitând continuarea activității și după data de 29 decembrie 2020.

În acest sens, instanța de apel a notat că Legea nu prevede o obligație a angajatorului de a aproba anual prelungirea, aceasta fiind o oportunitate acordată angajatorului, în baza aprecierii oportunității în funcție de nevoile instituționale. În acest context, prin ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020, s-a decis încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarului, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. b), care prevede expres încetarea la atingerea limitei de vârstă, cu excepția cazurilor reglementate de art.19 alin. (2). Deoarece perioada prelungită de activitate a expirat la 29 decembrie 2020 și nu a existat un nou act administrativ de aprobare a unei alte prelungiri, angajatorul a acționat în limitele legii, iar instanța prin prisma reglementărilor art. 225 alin.(1) din Codul administrativ nefiind competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.

În plus, încetarea raportului de serviciu în astfel de condiții este considerată ca având loc în circumstanțe ce nu depind de voința părților, potrivit art.38 alin.(3), astfel că Inspectoratul General al Poliției a acționat conform cadrului normativ. Prin urmare, Ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020 este întemeiat din punct de vedere juridic, emis cu respectarea cadrului normativ în vigoare, și nu poate fi considerat abuziv sau nejustificat.

Așadar, cu referire la argumentele reclamantului/apelant referitoare la aplicarea prevederilor art. 68 și art.70 alin. (1)-(3) din Legea nr.288/2016, instanța de apel a conchis că nu sunt fondate în drept și nu pot conduce la concluzia că încetarea raportului său de serviciu ar fi fost ilegală.

În acest context, instanța de apel a considerat de a menționa suplimentar că din interpretarea corectă a prevederilor art. 68 al Legii nr.288/2016, rezultă clar faptul că norma respectivă stabilește doar faptul că funcționarii publici cu statut special beneficiază de pensie în condițiile Legii nr. 1544-XII/1993, fără a reglementa situația continuării raportului de serviciu după stabilirea dreptului la pensie. Această dispoziție nu conferă un drept automat de a continua activitatea în funcția publică, ci doar reglementează regimul pensiei, fiind o normă cu caracter general și neaplicabilă direct în ceea ce privește durata sau încetarea raportului de serviciu.

La fel, instanța de apel a menționat că invocarea prevederilor art. 70 din Legea nr.288/2016, cu titlu de dispoziții tranzitorii este eronată. Or, acest articol vizează exclusiv situațiile apărute la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 288/2016, adică în perioada imediat următoare datei de 01 ianuarie 2017, 5 și se aplică doar funcționarilor cărora li s-a stabilit pensia anterior intrării în vigoare a legii. Însă, din materialele cauzei nu rezultă că Alexei Rabievschi ar fi fost în această situație tranzitorie la acel moment, or, prelungirea raportului său de serviciu s-a făcut ulterior, în anul 2020, în temeiul art. 19 alin. (2), care prevede expres condițiile și limitele prelungirii activității după atingerea limitei de vârstă, indiferent de statutul privind pensia.

Mai mult, instanța de apel a notat că art. 70 alin. (1) menționează clar că este vorba despre o prelungire excepțională și tranzitorie, aplicabilă doar din momentul intrării în vigoare a legii, nu la fiecare cerere ulterioară de prelungire a raportului de serviciu, și fără legătură cu cazurile noi apărute după această dată, iar, alin. (2) și (3) ale aceluiași articol reglementează cazuri specifice în legătură cu vechimea în muncă și dreptul la pensie, dar în niciun caz nu oferă posibilitatea continuării nelimitate a raportului de serviciu după acordarea pensiei. Dimpotrivă, alin. (2) prevede expres că, în lipsa incidenței alin. (1), raportul de serviciu va înceta în temeiul art. 38 alin. (1) lit. c), adică la stabilirea dreptului la pensie, nu se va prelungi automat.

În cazul lui Alexei Rabievschi, instanța de apel a menționat că prelungirea activității a avut loc în baza art. 19 alin. (2) pentru un an, până la 29 decembrie 2020, iar Inspectoratul General al Poliției nu a mai emis o decizie de reînnoire a raportului de serviciu. Drept urmare, raportul de serviciu a încetat legal, în temeiul art. 38 alin. (1) lit. b), ca urmare a atingerii limitei de vârstă, respectiv nici art. 68, nici art. 70 nu îi conferă un drept absolut la o nouă prelungire sau la menținerea în funcție.

În concluzie, instanța de apel a susținut că argumentele reclamantului bazate pe art. 68 și 70 sunt neîntemeiate, fiind invocate în afara cadrului și scopului acestor prevederi, care nu se aplică situației sale concrete.

Astfel, în condițiile descrise, instanța de apel a reținut că autoritatea publică pîrîtă/intimată a respectat întocmai prevederile legale privind încetarea raportului de serviciu, iar Ordinul nr. 553ef din 21 decembrie 2020 este emis în condiții de legalitate.

Mai mult, instanța de apel a subliniat că, sintagma „poate avea loc” din art. 19 alin. (2) al Legii nr. 288/2016 are o semnificație juridică esențială și trebuie interpretată în contextul principiilor dreptului administrativ și al reglementării statutului funcționarilor publici cu statut special. Această formulare are caracter discreționar, ceea ce înseamnă că, prelungirea raportului de serviciu peste limita de vârstă nu este un drept garantat al funcționarului public, ci o posibilitate, o facultate a angajatorului. Astfel, sintagma „poate avea loc” din art. 19 alin. (2) conferă angajatorului dreptul, nu obligația, de a prelungi raportul de serviciu, în baza unei evaluări administrative, fără ca funcționarul să poată pretinde automat menținerea în funcție după atingerea limitei de vârstă.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că refuzul prelungirii raportului de serviciu al reclamantului/apelant, după atingerea limitei de vârstă, nu constituie o măsură abuzivă sau ilegală, ci o manifestare legitimă de către 6 autoritatea publică pârâtă a prerogativelor de apreciere conferite de art. 19 alin. (2) și art. 38 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 288/2016, considerent din care, Ordinul Inspectoratului General al Poliției nr. 553ef din 21 decembrie 2020, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al agentului-șef Alexei Rabievschi, este legal și temeinic.

Generalizând cele expuse supra, ca urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale cazului dedus judecării în ordine de apel, instanța de apel a concluzionează că, argumentele expuse de către Alexei Rabievschi în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată.

În motivarea recursului a indicat motivele de drept și de fapt invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel, suplimentar invocându-se că instanțele de judecată ierarhic inferioare incorect au aplicat prevederile legale privind încetarea raportului de serviciu și anume prevederile art.19 alin.(2) și prevederile art.70 alin.(3) din Legea 288/2016, în coraport cu cererea recurentului de prelungire a raportului de serviciu, aspect ce urmează a fi evaluat și analizat de către instanța de recurs. 24.1. La fel, cu referire la aplicarea dreptului discreționar de către autoritatea publică, a notat că conform poziției instanței de judecată prelungirea raporturilor de serviciu este un drept discreționar al angajatorului și nu o obligație. Totuși, acest drept discreționar nu poate fi exercitat arbitrar sau discriminatoriu, așa cum prevede art. 137 alin. (2) și (3) din Codul administrativ, care impun autorității să trateze identic stările de fapt identice. în acest context, dacă alți funcționari publici în situații similare au beneficiat de prelungirea raporturilor de serviciu, respingerea solicitării reclamantului tară un motiv obiectiv poate fi văzută ca un act de arbitrar și de lipsă de echitate. 24.2. În acest context a mai susținut că, instanța a interpretat prevederile art. 19 din Legea nr. 288/2056 ca fiind un drept discreționar, însă acest articol permite prelungirea pentru o perioadă de până la 5 ani, cu condiția ca funcționarul să fie apt pentru serviciu, întrucât reclamantul a fost considerat 7 apt de Comisia medicală, angajatorul avea o obligație implicită de a examina această cerere cu maximă atenție, pentru a nu încălca dreptul său la muncă, mai ales că cererea nu a fost respinsă pe motiv de ne aptitudine medicală.

La 09 iunie 2025, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei electronice, pentru notificare în adresa Inspectoratului General al Poliție al MAI al RM, copia cererii de recurs depusă de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexată la materialele dosarului (f.d.77, vol.II).

La 25 iunie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.80, vol.II), Inspectoratul General al Poliție al MAI al RM a depus referință prin care a solicitat ca recursul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi împotriva deciziei din 18 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.246 alin.(2), lit.h) din Codul administrativ, să fie considerat inadmisibil (f.d.81/86, vol.II).

Art. 245 din Codul administrativ, relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 alin.(1), lit.a), b) și d) din Codul administrativ, prevede că: ,,(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;”

Art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, reglementează că: ,,(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2025, a fost notificată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la 02 8 iunie 2025, ora 16:16, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.67, vol.II).

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că avocatul Sergiu Barbăneagră, acționând în interesele lui Alexei Rabievschi, a depus cererea de recurs anterior recepționării copiei deciziei contestate, prin urmare s-a conformat prevederilor legale prevăzute de art. 245 din Codul administrativ.

În continuare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că din analiza prevederilor art.2451-246, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente si serioase.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Prin urmare dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Centru și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar 9 substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Din analiza recursului depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi rezultă că recurentul a invocat prevederile art. 2451 alin. (1) lit. a), b) și d) din Codul administrativ și anume faptul că interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; precum și faptul că decizia contestată este arbitrară și se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Referitor la primul temei indicat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, articolul 2451 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ se referă se referă la faptul că un recurs este admisibil dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Din recurs nu rezultă în mod clar de ce hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel sunt contrare jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. De asemenea nu se menționează nicio decizie sau un alt act a Curții Supreme care ar da o altă interpretare art.19, art.38 alin.(1), lit.c) și art.70 din Legea Nr.288/2016 sau altor aspecte de drept invocate în recurs, nefiind constatate nici de instanța de recurs, prin urmare în latura dată recursul este unul vădit neîntemeiat. Completul notează că nici acesta, analizând practica judiciară a Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că actele judecătorești contestate ar fi contrare jurisprudenței acesteia.

Referitor la al doilea temei indicat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că art. 2451 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se referă la schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului. Aplicarea acestui temei de recurs ține de discreția Curții Supreme de a-și extinde, uniformiza sau schimba jurisprudența. Pentru ca acest argument să fie invocat în mod temeinic, recursul trebuie să confirme lipsa jurisprudenței Curții Supreme cu privire la problemele de drept invocate în recurs, existența unei jurisprudențe contradictorii a Curții Supreme de Justiție cu privire la acestea, fie modificarea circumstanțelor sociale sau juridice care să justifice schimbarea practicii uniforme a Curții Supreme de Justiție. Niciuna dintre aceste situații nu este invocată în recursul depus de către avocatul Sergiu Barbăneagră, care acționează în interesele lui Alexei Rabievschi.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ține să reitereze că temeiurile stabilite la art.2451 alin.(1) lit.a) și b) din Codul administrativ, nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc.

Referitor la al treilea temei menționat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că noțiunea de „hotărâre arbitrară” este definită prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la explicațiile din nota informativă a Legii nr.246/2023. O hotărâre este 10 considerată arbitrară atunci când nu are nicio bază juridică în dreptul intern, nu stabilește legătura între faptele cauzei, legea aplicabilă și soluția adoptată sau este rezultatul unei erori de fapt ori de drept pe care nicio instanță rezonabilă nu ar comite-o. De asemenea, intră în această categorie hotărârile pronunțate cu bună știință contrar legii, în special în cazul normelor imperative care nu oferă judecătorului marjă de apreciere. Arbitrarietatea presupune o încălcare evidentă și gravă a legalității, iar nu o simplă eroare de judecată. În astfel de cazuri, hotărârea reprezintă o denegare a justiției și afectează fundamental echitatea procedurii.

Pe de altă parte, sintagma „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor” presupune că hotărârea se sprijină pe o evaluare eronată și evident nejustificată a probatoriului, iar această evaluare a fost decisivă pentru soluția adoptată. Nu orice greșeală în aprecierea probelor atrage admiterea recursului, ci doar acea eroare care este evidentă pentru un profesionist și nu poate fi explicată rațional. Pentru ca recursul să fie admis în temeiul art. 245¹ alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, este necesar ca partea care atacă hotărârea să demonstreze în mod clar existența unei asemenea erori și caracterul ei determinant asupra soluției.

În lipsa unor argumente din care să rezulte că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea unei norme imperative sau că soluția se bazează în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, recursul nu poate fi admis.

Așadar, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de avocatul Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi conține obiecții de fapt și de drept, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Centru, fiind apreciate în mod corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în instanța de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Curtea reiterează că admisibilitatea recursului trebuie analizată prin prisma rolului constituțional și funcției legale a instanței judecătorești supreme, care este aceea de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în materia contenciosului administrativ. Astfel, motivarea cererii de recurs trebuie să reflecte nu doar nemulțumirea față de soluția instanței de apel, ci și necesitatea clară de intervenție a instanței supreme în vederea corectării unei erori de drept semnificative ori a consolidării practicii judiciare. Filtrul de admisibilitate instituit de art. 2451 și 246 din Codul administrativ nu este formal, ci unul de fond, esențial, menit să respingă acele recursuri care nu ridică veritabile probleme de legalitate.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, 11 care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea cauza Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Sergiu Barbăneagră, în interesele lui Alexei Rabievschi.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ,