3ra-810/24 — Anularea actului administrativ

La 14 ianuarie 2022, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a depus acțiune, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Consiliului or. Codru mun. Chișinău cu privire la anularea actului administrativ.

În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 09 noiembrie 2021, Consiliul or. Codru mun. Chișinău a adoptat decizia nr.6/21 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului or. Codru mun. Chișinău”.

În temeiul art.64 din Legea nr.436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a efectuat controlul deciziei menționate sub aspectul legalității, constatând că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Prin notificarea nr.1304/OT – 1797 din 19 noiembrie 2021, 4 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului or. Codru mun. Chișinău anularea deciziei nr.6/21 din 09 noiembrie 2021, ca fiind adoptată contrar legii, însă în termenul prevăzut la art.68 alin.(2) și (3) din Legea nr.436/2006, pârâtul nu a soluționat notificarea respectivă, din care motiv a fost depusă prezenta acțiune.

Exercitând controlul asupra actului administrativ contestat, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a stabilit că consiliul local al or. Codru a desemnat câte un membru supleant în componența comisiilor consultative de specialitate constituite în cadrul Consiliul or. Codru în conformitate cu decizia nr.5/11 din 17 noiembrie 2020, pe diferite domenii de activitate.

Reclamantul a reținut că potrivit pct.9, 10, 11 alin.(3), 13, 16 și 21 din Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr.457 din 14 noiembrie 2003, domeniile de activitate în care se formează comisiile de specialitate, 1 denumirea acestora și numărul de membri, care întotdeauna trebuie să fie impar, se stabilesc de către consiliul local, raional, în funcție de specificul și necesitățile fiecărei unități administrativ-teritoriale. La decizia consiliului, comisia poate fi formată pentru mai multe domenii de activitate.

Comisiile de specialitate se formează pe întreaga durată de activitate a consiliului. Membrii acestora pot fi numai consilierii, iar activitatea în cadrul comisiilor nu este remunerată. Comisiile de specialitate sunt structuri de lucru consultative ale consiliilor și sunt menite să asigure eficiența activității lor. Comisiile de specialitate poartă răspundere în fața consiliului și sunt subordonate acestuia. La ședința comisiei pot fi prezenți, fără drept de vot, consilierii care nu sunt membri ai acestei comisii. Numărul locurilor care revin fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenți în fiecare comisie de specialitate se stabilește de către consiliul local, raional, în funcție de ponderea acestora în cadrul consiliului. Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare fracțiune, iar a consilierilor independenți – de către consiliu, avându-se în vedere, de regulă, pregătirea lor profesională și domeniul de activitate a comisiei. În funcție de numărul membrilor consiliul și numărul comisiilor de specialitate, un consilier poate face parte din 1-3 comisii, dintre care una este comisia de bază a acestuia. Prezența membrilor comisie de specialitate la ședințele acesteia este obligatorie. În caz de absență a consilierului fără motive întemeiate de la 3 ședințe consecutive ale comisiei de bază pentru el, președintele comisie poate aplica acestuia sancțiunile ce țin de competența sa sau poate propune consiliului aplicarea altor sancțiuni prevăzute în regulamentul de constituire și funcționare a consiliului, inclusiv excluderea consilierului din componența comisiei. Absența consilierului, precum și sancțiunile propuse de președintele comisiei se consemnează în procesele-verbale ale ședințelor respective ale comisiei.

În viziunea reclamantului, normele legale nu reglementează noțiunea de „membru supleant” al comisiei de specialitate. Comisia de specialitate al consiliului local este constituită numai din președinte, secretar și membri.

La caz, consideră că decizia nr.6/21 din 09 noiembrie 2021 a Consiliului or. Codru mun. Chișinău contravine normelor imperative, fapt ce duce la nulitatea acesteia.

În contextul enunțat, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a solicitat admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.6/21 din 09 noiembrie 2021 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului or. Codru mun. Chișinău” emisă de Consiliul or. Codru mun. Chișinău. 2 POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:

Prin hotărârea din 20 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost respinsă acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Prima instanță a motivat soluția constatând că, prin decizia nr. 6/21 din 09.11.2021 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului or. Codru. mun. Chișinău”, având în vedere avizul Comisiei juridice pentru reglementări și menținerea ordinii publice din 27.10.2021, în conformitate cu Legea R.M. nr.457 din 14.11.2003, „Pentru aprobarea Regulamentului- cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale”, în temeiul art. 14, alin.(2), lit.w) din Legea nr.436 din 28.12.2006 „Privind administrația publică locală”, Consiliul or. Codru a decis desemnarea a câte un membru supleant în componența Comisiilor consultative de specialitate constituie în cadrul Consiliului or. Codru în conformitate cu decizia nr.5/11 din 17.11.2020 pentru diferite domenii de activitate, după cum urmează: Dna Olga Vieru, în Comisia arhitectură, urbanism, amenajarea teritoriului si dezvoltare rurală; Dl Alexandru Ciugureanu, în Comisia pentru buget, finanțe, economic si reforme; Dl Nicolae Goncearenco, în Comisia juridică pentru reglementări și menținerea ordinii publice; Dna Silvia Kirillov, în Comisia pentru protecție socială, ecologie, sănătate publică și muncă; Dl Sergiu Zavulan, în Comisia pentru problemele umanitare, învățământ și sport.

Instanța a reținut că potrivit poziției autorității publice prezentată prin referința anexată la materialele cauzei rezultă faptul că decizia Consiliului or. Codru nr. 6/21 din 09.11.2021 a fost aprobată cu 15 voturi „Pentru”, 1 -”Contra”. 5 - „Abțineri”.

În baza notificării Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat al RM, a fost elaborat proiectul deciziei nr.7/10 ,,Cu privire la notificarea nr.1303/OT4-1797 din 23.11.2021 la decizia nr. 6/21 din 09.11.2021” prin care s-a propus abrogarea deciziei nr. 6/21 din 09.11.2021. Comisia de specialitate la data de 13.12.2021 a emis avizul pozitiv asupra proiectului de decizie a Consiliului or. Codru cu privire la notificarea nr. 1303/OT4-1 797 din 23.1 1.2021 la decizia nr. 6/21 din 09.1 1.2021”.

Instanța de judecată a remarcat că la ședința Consiliului or. Codru din 21.12.2021, potrivit procesului verbal al ședinței, în rezultatul dezbaterilor și votării, proiectul deciziei nr.7/10 ,,Cu privire la notificarea nr. 1303/OT4-1797 din 23.11.2021 la decizia nr. 6/21 din 09.11.2021” s-a votat 3 ,,pentru-4”, ,,contra-0” „abțineri-19”. Respectiv, proiectul nu s-a considerat adoptat.

Cu trimitere la art.3 alin.(2) din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală, prima instanță a reținut că autoritățile administrației publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară, au dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitându-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat. Iar, conform art.14 din aceiași Lege, consiliul local are drept de inițiativă și decide, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care țin de competența altor autorități publice. Consiliul local realizează și alte competențe stabilite prin lege, prin statutul satului (comunei), orașului (municipiului) ori prin regulamentul consiliului.

De asemenea, instanța de fond a notat că potrivit pct.9 - 16, 21 din Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr.457 din 14.11.2003, domeniile de activitate în care se formează comisii de specialitate, denumirea acestora și numărul de membri, care întotdeauna trebuie să fie impar, se stabilesc de către consiliul local, raional, în funcție de specificul și necesitățile fiecărei unități administrativ-teritoriale. La decizia consiliului, comisia poate fi formată pentru mai multe domenii de activitate. Comisiile de specialitate se formează pe întreaga durată de activitate a consiliului. Membri ai acestora pot fi numai consilierii. Activitatea în cadrul comisiilor nu este remunerată. Comisiile de specialitate sunt structuri de lucru consultative ale consiliilor și sunt menite să asigure eficiența activității lor. Comisiile de specialitate poartă răspundere în fața consiliului și sunt subordonate acestuia. Fiecare comisie de specialitate își alege, prin vot deschis al majorității membrilor săi, președintele și secretarul său. Ședința comisiei de specialitate se convoacă de președintele acesteia, iar în absența lui – de secretarul comisiei. Comisiile se convoacă, ori de câte ori este necesar, la decizia președintelui comisiei. Ședința comisiei este deliberativă dacă la ea sunt prezenți majoritatea membrilor comisiei. Ședințele comisiei, de regulă, sunt publice. La ședința comisiei pot fi prezenți, fără drept de vot, consilierii care nu sunt membri ai acestei comisii. Comisia poate invita să participe la ședințele sale specialiști din cadrul primăriei, aparatului președintelui raionului sau din afara acestora. La ședințele comisiei au dreptul să participe și consilierii ale căror propuneri fac obiectul lucrărilor comisiei. Comisia poate decide ca la unele dezbateri să fie prezente și alte persoane interesate sau reprezentanți ai mass-media. Membrii comisiei de specialitate sunt înștiințați despre ședința acesteia de către președintele și/sau secretarul comisiei, cu asistența secretarului consiliului. În exercitarea atribuțiilor, comisia de specialitate adoptă decizii 4 cu votul deschis al majorității membrilor săi. Deciziile comisiei au un caracter de recomandare pentru consiliul respectiv. Numărul locurilor care revin fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenți în fiecare comisie de specialitate se stabilește de către consiliul local, raional, în funcție de ponderea acestora în cadrul consiliului. Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare fracțiune, iar a consilierilor independenți – de către consiliu, avându-se în vedere, de regulă, pregătirea lor profesională și domeniul de activitate a comisiei. În funcție de numărul membrilor consiliului și numărul comisiilor de specialitate, un consilier poate face parte din 1-3 comisii, dintre care una este comisia de bază a acestuia. Prezența membrilor comisiei de specialitate la ședințele acesteia este obligatorie. În caz de absență a consilierului fără motive întemeiate de la 3 ședințe consecutive ale comisiei de bază pentru el, președintele comisiei poate aplica acestuia sancțiunile ce țin de competența sa sau poate propune consiliului aplicarea altor sancțiuni prevăzute în regulamentul de constituire și funcționare a consiliului, inclusiv excluderea consilierului din componența comisiei. Absența consilierului, precum și sancțiunile propuse de președintele comisiei se consemnează în procesele-verbale ale ședințelor respective ale comisiei.

În contextul enunțat, prima instanță a dedus că legislația în vigoare nu interzice desemnarea membrilor supleanți în componența Comisiilor de specialitate.

Mai mult, scopul desemnării acestor membri a fost de a nu admite perturbarea activității Comisiilor și asigurării cvorumului la ședințe, în situația când unii membri ai Comisiei nu participă la ședința Comisiei din cauze motivate cum ar fi boală, aflarea în concediu, depunerea mandatului de consilier, incompatibilitate etc.

Pe final, prima instanță a concluzionat că decizia Consiliului orășenesc Codru nr.6/21 din 09.11.2021 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului orășenesc Codru mun.Chișinău” a fost adoptată cu respectarea competenței, fără a fi încălcată legislația în vigoare, respectiv în speță nu se atestă temeiuri de anulare a deciziei contestate, fapt ce a determinat instanța să respingă acțiunea înaintată de Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:

La 06 iulie 2023, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus apel (nemotivat), iar la 14 septembrie 2023 a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii din 20 iunie 2023 a 5 Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii în sensul formulat. POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:

Prin încheierea din 27 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău au fost atrași în proces în calitate de terți, Vieru Olga, Ciugureanu Alexandru, Goncearenco Nicolae, Kirillov Silvia și Zavulan Sergiu (f.d.61).

Prin decizia din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, s-a casat integral hotărârea din 20 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o decizie nouă de respingere a acțiunii depuse de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Instanța de apel a motivat soluția prin faptul că la adoptarea deciziei Consiliul or. Codru nr.6/21 din 09.11.2021 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului orășenesc Codru mun.Chișinău”, autoritatea emitentă a acționat în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, iar decizia contestată fiind una legală și întemeiată.

Instanța de apel nu a reținut alegațiile Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova precum că de către Consiliul or. Codru au fost ignorate prevederile citate ale Regulamentului- cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr.457 din 14.11.2003, or, prevederile legii nu sancționează cu nulitatea desemnarea membrilor supleanți în componența Comisiilor de specialitate.

Instanța de apel a remarcat că deși normele legale nu reglementează expres noțiunea de „membru supleant” al comisiei de specialitate, totuși nu impune interdicție de a desemna supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale consiliului local, corespunzător, nu există temei legal de a anula decizia nr.6/21 din 09.11.2021a Consiliului orășenesc Codru.

De asemenea, instanța de apel a precizat că scopul desemnării membrilor supleanți este de a nu admite perturbarea, tergiversarea activității comisiilor specializate și de a asigura cvorumul necesar la ședințe, în situația când unii membri permanenți ai acestor comisii nu participă la ședințe din motive justificative cum ar fi: boală, aflarea în concediu, depunerea mandatului de consilier, incompatibilitate, prin urmare, actul contestat a fost 6 adoptat în vederea asigurării continuității bunei-funcționări a comisiilor consultative de specialitate ale consiliului local.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că decizia Consiliului orășenesc Codru nr.6/21 din 09.11.2021 „Cu privire la desemnarea membrilor supleanți în componența comisiilor consultative de specialitate ale Consiliului orășenesc Codru mun. Chișinău” a fost adoptată cu respectarea competenței și fără a fi încălcată legislația în vigoare. EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:

La 30 aprilie 2024, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, prin intermediul oficiului poștal, a depus recursul inițial (nemotivat) împotriva deciziei din 24 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, iar la 15 mai 2024 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii. SOLICITĂRILE RECURENTULUI:

În susținerea recursului Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a invocat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material, nu au fost elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea juste a cauzei, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de către instanța de judecată ca fiind stabilite.

Recurentul reține că potrivit pct.9, 10, 11 alin.(3), 13, 16 și 21 din Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale, aprobat prin Legea nr.457 din 14 noiembrie 2003, domeniile de activitate în care se formează comisiile de specialitate, denumirea acestora și numărul de membri, care întotdeauna trebuie să fie impar, se stabilesc de către consiliul local, raional, în funcție de specificul și necesitățile fiecărei unități administrativ-teritoriale. La decizia consiliului, comisia poate fi formată pentru mai multe domenii de activitate.

Recurentul indică că comisiile de specialitate se formează pe întreaga durată de activitate a consiliului. Membrii acestora pot fi numai consilierii, iar activitatea în cadrul comisiilor nu este remunerată. Comisiile de specialitate sunt structuri de lucru consultative ale consiliilor și sunt menite să asigure eficiența activității lor. Comisiile de specialitate poartă răspundere în fața consiliului și sunt subordonate acestuia. La ședința comisiei pot fi prezenți, fără drept de vot, consilierii care nu sunt membri ai acestei comisii. Numărul locurilor care revin fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenți în fiecare comisie de specialitate se stabilește de către consiliul local, raional, în funcție de ponderea acestora în cadrul 7 consiliului. Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare fracțiune, iar a consilierilor independenți – de către consiliu, avându-se în vedere, de regulă, pregătirea lor profesională și domeniul de activitate a comisiei. În funcție de numărul membrilor consiliul și numărul comisiilor de specialitate, un consilier poate face parte din 1-3 comisii, dintre care una este comisia de bază a acestuia. Prezența membrilor comisiei de specialitate la ședințele acesteia este obligatorie. În caz de absență a consilierului, fără motive întemeiate de la 3 ședințe consecutive ale comisiei de bază pentru el, președintele comisie poate aplica acestuia sancțiunile ce țin de competența sa sau poate propune consiliului aplicarea altor sancțiuni prevăzute în regulamentul de constituire și funcționare a consiliului, inclusiv excluderea consilierului din componența comisiei. Absența consilierului, precum și sancțiunile propuse de președintele comisiei se consemnează în procesele- verbale ale ședințelor respective ale comisiei.

În opinia recurentului legislația în vigoare nu reglementează noțiunea de „membru supleant” al comisiei de specialitate. Comisia de specialitate al consiliului local este constituită numai din președinte, secretar și membri.

Consideră că prin actului administrativ contestat se aduc venituri ratate autorității publice locale.

În drept, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și-a întemeiat recursul pe prevederile art.432 alin.(2) lit.a) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.23, în vigoare 01.09.23), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.

La 20 septembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului Consiliului or. Codru mun. Chișinău și a terților copia recursului depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referințelor în termenul stabilit, sub sancțiunea decăderii din acest drept, cu toate acestea părțile respective nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus referințe (f.d.97-98). LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ statuează că: 8 „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Articolul 245 din Codul administrativ prevede că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Articolul 2451 din Codul administrativ stipulează că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.h) din Codul administrativ reglementează că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.” MOTIVAREA INSTANȚEI:

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei, în ședință publică, la 24 aprilie 2024.

La 27 mai 2024, Curtea de Apel Chișinău a notificat participanților la proces, inclusiv Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei integrale (motivată) din 24 aprilie 2024 (f.d.81). 9

Recursul inițial a fost depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, prin intermediul oficiului poștal, la 30 aprilie 2024, iar recursul motivat a fost depus la 15 mai 2024.

În condițiile enunțate, recursul a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Mai mult ca atât, recurentul și-a întemeiat recursul exclusiv pe prevederile art.432 alin.(2) lit.a) și c) din Codul de procedură civilă (în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.23, în vigoare 01.09.23), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea, prin urmare recursul este vădit neîntemeiat. Or, Codul administrativ exhaustiv și imperativ enumeră temeiurile de drept prevăzute la art.2451, introdus prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare 01.09.2023, pentru depunerea recursului în ordinea contenciosului administrativ, ceea ce în speța dedusă judecății nu se atestă. 10

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate în modul corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art.6§1 din Convenție.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui 11 recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a declara inadmisibil recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova.

Din aceste motive, în conformitate cu art.230 și art.246 alin.(2) lit.h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Oxana Parfeni 12