2rac-226/23 — recunoasterea ca persoana imbogatita nejustificat

La 12 ianuarie 2021, SRL ,,Lefeguard” reprezentată de avocatul Snejana Teleba a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Bălți prin care a solicitat recunoașterea ca persoană îmbogățită nejustificat prin folosirea echipamentelor de joacă instalate de SRL „Lefeguard” în temeiul contractul nr. 56 din 10 aprilie 2018, pe parcursul perioadei 28.06.2018 — 19.11.2020, precum și încasarea sumei de 370 047 lei cu titlu de plată pentru posesiunea și folosirea echipamentelor de joacă.

În motivarea acțiunii, a indicat că la 10 aprilie 2018 între reclamant SRL „Lefeguard” în calitate de „vânzător” și pârât Primăria mun. Bălți în calitate de „cumpărător” a fost încheiat contract privind achiziționarea și instalarea echipamentelor de joacă pentru copii nr. 56. În temeiul contractului menționat reclamantul și-a onorat integral obligațiile contractuale și în perioada de la 27 iunie 2018 până la 27 iulie 2018 a instalat terenuri de joacă pentru copii pe adresele indicate nemijlocit de „cumpărător”.

Potrivit pct.1.1 și 1.2 a contractului, „vânzătorul” și-a asumat obligația de a livra bunurile conform specificației - parte integrantă a contractului, iar cumpărătorul, s-a obligat să achite și să recepționeze bunurile livrate de vânzător. În lit. a) a preambulului contractului, a fost prevăzut, că obiectul tranzacției constituie - achiziționarea și instalarea echipamentelor de joacă pentru copii conform necesităților Primăriei mun. Bălți conform cererii ofertelor de prețuri nr. 18/01101 din 02.04.2018 în baza deciziei grupului de lucru a cumpărătorului nr. 18/01101/001 din 04.04.2018.

A enunțat că, în condițiile expuse precum și în corespundere cu clauzele contractuale SRL „Lefeguard” a instalat, în set, complet solicitat - echipamente de joacă pentru copii la următoarele adrese: str. Orheiului 39A; str. Voluntarilor 57; str. Colesov 9, 7, 11, 19, 23; str. Conev 13; str. Tiraspol 3, 5, 7 mun. Bălți.

A notat că, la 28 iunie 2018 s-a organizat prima Comisie de recepționare a echipamentului de joacă din str. Orheiului 39 a, mun. Bălți, cu ieșire la fața locului, ca rezultat invocându-se că acesta conține abateri de la specificația tehnică indicată 1 în anexa nr. 1 a contractului, iar ulterior, prin decizia ședinței grupului de lucru pentru achiziții publice a Primăriei mun. Bălți conținută în procesul-verbal nr. 6 din 05 iulie 2018, SRL „Lefeguard” a fost obligată să instaleze restul echipamentelor în termenul acordat suplimentar până la 11 iulie 2018 potrivit standardelor și condițiilor primului echipament instalat. După ce au fost instalate toate echipamentele de joacă, abia la data de 28 august 2018 prin procesul-verbal nr. 05- 291, comisia de recepție a lucrărilor de instalare a echipamentelor de joacă pentru copii, a constatat că elementele de joacă instalate pe adresele indicate în contract, nu urmează să fie acceptate de comisie, deoarece elementele ar fi cu devieri de la cerințele tehnice și normele de siguranță specificate în caietul de sarcini.

A menționat că, după decizia Comisiei din 05 iulie 2018 ultimul a continuat instalarea echipamentelor, fără a interveni careva impedimente din partea Comisiei, și în același timp Primăria mun. Bălți nu a luat măsuri pentru instituirea interdicției pentru populație de a folosi echipamentele instalate până la recepționarea lor.

A reținut că, la 13 noiembrie 2018 SRL „Lefeguard” a prezentat Primăriei mun. Bălți actul de predare primire în două exemplare, facturile fiscale, certificatul de garanție, declarația cu privire la standardul EN 1176 și avizul sanitar, solicitând semnarea documentelor date și achitarea potrivit facturilor. Însă la 10 decembrie 2018 Primăria a reziliat unilateral contractul nr. 56 nominalizat, fără să-și onoreze obligațiile de plată.

La 22 aprilie 2022, de către pârât Primăria mun. Bălți a fost depusă cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată depusă de SRL „Lefeguard”, și obligarea SRL „Lefeguard” să demonteze toate elementele de joacă pentru copii și să readucă terenurile de joacă pentru copii în stare inițială după demontarea elementelor de joacă.

În motivarea acțiunii reconvenționale reprezentantul pârâtului a relatat următoarele: la 24 aprilie 2018 a fost încheiat contract nr. 56 între Primăria mun. Bălți și SRL „Lefeguard” de achiziționare și instalarea a echipamentelor de joacă pentru copii.

La 28 august 2018 comisia de recepție a constatat că achiziționarea și instalarea echipamentelor de joacă pentru copii este efectuată cu abateri de la prevederile contractului menționat, precum și specificația tehnică din caietul de sarcini. Din care motiv Primăria mun. Bălți la 13 august 2018 a informat despre toate abateri depistate și i-a propus reclamantului să efectueze schimbarea elementelor de joacă în conformitate cu specificațiile tehnice prevăzute de contract. Având în vedere că SRL „Lefeguard” nu a fost de acord și a negat toate pretențiile înaintate de Primăria mun. Bălți, ultima, în susținerea poziției sale, a fost nevoită să solicită efectuarea unei expertize. 2

Potrivit rezultatului expertizei, a fost constatat, că lucrările efectuate de reclamant nu corespund ofertei prezentate. În baza acestei expertize autoritățile publice locale repetat au expediat în adresa reclamantului scrisoarea privind corectarea elementelor destinate pentru terenuri de joacă pentru copii. Prin urmare, Primăria mun. Bălți nu avea altă soluție de cât a iniția procedura de reziliere a contractului în mod unilateral despre ce SRL „Lefeguard” a fost informat. Astfel, la 10 decembrie 2018 prin acordul adițional a fost dispus de a rezilia contractul care a fost înregistrat la data de 19 decembrie 2018 la Trezoreria regională.

A mai menționat reprezentantul Primăriei mun. Bălți, că reclamantul sa adresat în instanța de judecată cu cerința de a obliga Primăria mun. Bălți de a recepționa echipamentele de joacă pentru copii cu semnarea actelor de recepție și încasarea sumei de 233 750 lei. Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost menținută hotărârea prin care cerințele SRL „Lefeguard” au fost respinse ca neîntemeiate.

Reprezentantul Primăriei mun. Bălți a enunțat că argumentele SRL „Lefeguard”, precum că Primăria mun. Bălți discutând problema la ședința de lucru nu a stopat lucrările ci dimpotrivă a dispus de a instala toate echipamentele sunt lipsite de orice temei, deoarece nici comisia și nici grupul de lucru din cadrul Primăriei nu este în drept de a interveni în procesul de instalare/confecționare a echipamentelor de joacă, deoarece contravine prevederilor contractului nr. 56 din 24 aprilie 2018 prin care este indicat, că obiectul este instalarea echipamentelor pe toate adresele conform specificației tehnice și numai la finalizarea lucrărilor autoritățile publice locale prin crearea comisiei de recepție finală poate să verifice starea și calitatea lucrărilor efectuate. SRL „Lefeguard” era obligat să efectueze lucrările privind instalarea echipamentelor pe teren de joacă pentru copii în strictă corespundere cu contractul și specificația tehnică și de preț care este anexă obligatorie și nu la indicația anumitor persoane.

Prin urmare, consideră că cerințele SRL „Lefeguard” privind recunoașterea Primăriei mun. Bălți ca persoana care s-a îmbogățit nejustificat prin folosirea echipamentului de joacă instalate și încasarea de la Primăria mun. Bălți a sumei în mărime de 370 047,00 cu titlu de plată pentru posesiunea și folosirea în perioada 29.06.2018 - 19.10.2020 este nu numai ilegală și neîntemeiată dar și contravine hotărârilor judecătorești prin care s-a respins cerința de a obliga Primăria mun. Bălți să semneze actele de recepție a elementelor de joacă.

Totodată, reprezentantul Primăriei mun. Bălți a notat că după examinarea dosarului la Curtea Supremă de Justiție din partea Primăriei mun. Bălți în adresa reclamantului au fost expediate mai multe scrisori și prescripții, cu solicitarea de a elibera terenul municipal de elementele care-i aparțin SRL „Lefeguard”. 3

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că între SRL „Lefeguard” în calitate de furnizor de bunuri și Primăria mun. Bălți în calitate de autoritate contractantă a fost încheiat contractul nr. 56 din 10 aprilie 2018 de achiziționare și instalare a echipamentelor de joacă pentru copii conform necesităților Primăriei mun. Bălți. Contractul a fost înregistrat la Trezoreria Regională Nord la data de 20 aprilie 2018.

Potrivit pct.1.1. și 1.2. a contractului, vânzătorul, SRL „Lefeguard” și-a asumat obligația de a livra bunurile conform specificației - parte integrantă a contractului, iar cumpărătorul, Primăria mun. Bălți s-a obligat să achite și să recepționeze bunurile livrate de vânzător.

În lit. a) a preambulului contractului a fost prevăzut că obiectul tranzacției constituie - achiziționarea și instalarea echipamentelor de joacă pentru copii conform necesităților Primăriei mun. Bălți conform cererii ofertelor de prețuri nr. 18/01101 din 02.04.2018 în baza deciziei grupului de lucru a cumpărătorului nr. 18/01101/001 din 04.04.2018. La acest capitol s-a reținut faptul că contractul nr. 56 din 10.04.2018 de achiziționare și instalare a echipamentelor de joacă pentru 4 copii conform necesităților Primăriei mun. Bălți a fost reziliat unilateral de către Primăria mun. Bălți la 10 decembrie 2018 prin întocmirea acordului adițional de reziliere a contractului ca urmare a faptului executării necorespunzătoare a clauzelor contractuale din partea SRL ,,Lefeguard" fapt adus la cunoștință ultimei prin somația din 15.12.2018.

Instanța de apel a notat că, prin hotărârea din 06 august 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, menținută prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă cerința SRL „Lefeguard” cu privire la obligarea Primăriei mun. Bălți să recepționeze echipamentele de joacă pentru copii instalate de SRL „Lefeguard” în mun. Bălți, str. Orheiului 39A, str. Voluntarilor 57, str. Colesov 9, 7, 11, str. Colesov 19, 23, str. Conev 13, str. Tiraspolului 3,5,7, cu semnarea actelor de recepție și încasarea sumei de 233 750 lei.

În acest sens, prima instanță corect a reținut prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, potrivit căruia, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în instanța de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Instanța de apel a evidențiat că, argumentul apelantului precum că primăria mun. Bălți posedă echipamentele de joacă din 28 iunie 2018 este unul neîntemeiat și contravine circumstanțelor stabilite prin hotărârea din 06 august 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central prin care s-a respins cerința SRL „Lefeguard” privind obligarea Primăriei mun. Bălți să recepționeze echipamentele de joacă pentru copii, act ce ar confirma intrarea în posesie asupra acestor bunuri de către ultima.

Instanța de apel a stabilit că, Primăria mun. Bălți nu a semnat actul de predare-primire, aceasta nu a intrat în posesia și folosința echipamentelor de joacă instalate de către SRL „Lefeguard”, respectiv nu a dobândit nici dreptul de proprietate asupra acestor bunuri. Acest fapt se confirmă și prin ordinul nr.8 din 10 mai 2019 al SRL „Lefeguard”, potrivit căruia s-a ordonat inginerului șef al societății Lemeșev S. organizarea conservării echipamentului.

Totodată, instanța de apel a subliniat că după rezilierea contractului de achiziții nr. 58 ce a avut loc la 10 decembrie 2018, Primăria Bălți, în speță parte ce a fost îndreptățită la rezilierea contractului, prin notificarea nr. 03-13/1905 din 20 iulie 2020 a solicitat SRL „Lefeguard” eliberarea terenurilor ocupate de echipamentele de joacă ce au fost instalate de ultima, cerință reținută și în răspunsul său nr. P-03-11/6301 din 10 noiembrie 2020 la pretenția SRL „Lefeguard”, precum și scrisorile nr. P-03-13/1905 din 14.08.2020; nr. P-03-13/1905 din 11.09.2020, 5 nr.03-13/4194 din 29.12.2020. Însă, SRL „Lefeguard” nu s-a conformat cerințelor Primăriei mun. Bălți, nu a demontat/ridicat echipamentele de joacă instalate pe terenurile din str. Orheiului 39A; str. Voluntarilor 57; str. Colesov 9, 7, 11, 19, 23; str. Conev 13; str. Tiraspol 3, 5, 7 mun. Bălți. În consecință, Primăria mun. Bălți a intervenit cu cerere în instanța de judecată privind obligarea SRL „Lefeguard” să demonteze elementele de joacă și să readucă terenurilor în stare inițială terenurile.

În circumstanțele stabilite, coroborate cu normele legale reținute supra, instanța de apel a constatat că, nici în prima instanță nici în cea de apel nu s-a confirmat îmbogățirea nejustificată. Mai mult ca atât, instanța de apel a stabilit că în speță regulile îmbogățirii nejustificate nu se aplică în măsura în care dispozițiile cu privire la contract oferă un drept la restituirea îmbogățirii, ca și consecință a revocării, rezoluțiunii, la caz rezilierii. Astfel, dacă o executare a avut loc, trebuie să aibă loc restituiri, îndreptate spre a restabili ,,status quo ante existent”, până la începerea executării obligațiilor. Restabilirea echilibrului în acest caz se realizează conform prevederilor legale prevăzute de art. 748 alin. (4) Cod civil.

În final, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a respins cerința apelantului SRL „Lefeguard” privind restituirea de către Primăria mun. Bălți a îmbogățirii nejustificate, și a admis acțiunea Primăriei mun. Bălți privind obligarea SRL „Lefeguard” să demonteze elementele de joacă și să readucă terenurile în starea inițială.

Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023.

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul depunerii recursului): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: 7 „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Bălți și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor 8 argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36). 9

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Lefeguard”. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 10