3ra-764/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ individual defavorabil,
- Temei legal
- Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ
3ra-764/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată „Valgor-Com”
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată Valgor-Com”
împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului administrativ
individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere,
împotriva decizie din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-764/23
NR. PIGD 2-19139732-01-3ra-24072023)
Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se
încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până
la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu
constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: V. Sîrbu,
Instanța de apel: Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău
4 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 august 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”
a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu
privire la anularea actului administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai
2019, prin care s-a respins cererea de reluare a procedurii administrative,
anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, prin
care s-a refuzat soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din 13 iunie 2019
și obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ
favorabil, prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe
r-nul Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr. 232 din 26 mai 2015, obligarea
Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care
să fie restituită în contul Societății cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”
suma în mărime de 1662993 de lei, conform art. 224 alin. (2) din Codul
administrativ.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 9 octombrie 2014, între
SRL „Valgor-Com”, în calitate de vânzător și SRL „Hefmas Agro”, în
calitate de cumpărător, a fost semnat contractul nr. 4506 privind înstrăinarea
terenului agricol nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 28,4268 ha, a
construcțiilor amplasate pe același teren și a bunurilor mobile enumerate în
anexa contractului menționat, la prețul de 3500000 de euro, care urma a fi
achitat de către cumpărător până la 31 decembrie 2019.
A specificat că la data de 10 octombrie 2014 dreptul de proprietate al
SRL „Hefmas Agro” asupra bunurilor imobile vizate în contractul de
vânzare-cumpărare nominalizat a fost înregistrat în Registrul bunurilor
imobile. Însă, la data de 14 noiembrie 2014 reclamanta s-a adresat în instanța
de judecată cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat declararea
nulității contractului de vânzare-cumpărare. Totodată, ținând cont de
ilegalitățile admise la semnarea contractului menționat, SRL „Valgor-Com”
nu a transmis bunurile către cumpărător, exercitând până în prezent
posesiunea asupra acestora, fapt stabilit prin hotărârea din 3 mai 2017 a
Judecătoriei Edineț, sediul Briceni.
1
Notează că, la data de 29 decembrie 2014 i-a fost efectuat un control
fiscal, în urma căruia a fost întocmit actul de control nr. 3-543933 din 29
decembrie 2014. Însă, deși la data de 6 ianuarie 2015 SRL „Valgor-Com” și-
a exprimat dezacordul cu actul de control nominalizat, înaintând în acest sens
o contestație, prin decizia nr.31 din 21 ianuarie 2015 emisă de către
Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și
încasarea la buget a sumelor calculate suplimentar în cadrul controlului și
anume: suma de 10723657 de lei, cu titlu de taxă pentru valoarea adăugată
pentru perioada lunii octombrie 2014, suma de 150719 de lei, ce constituie
majorare de întârziere pentru neplata în termen a TVA potrivit art. 228
alin.(1) și (3) din Codul fiscal, suma de 1000 de lei, cu titlu de amendă pentru
întocmirea declarației privind TVA, care conține informație neautentificată
potrivit art. 260 alin. (3) din Codul fiscal și suma de 3217097 de lei, cu titlu
de amendă pentru diminuarea TVA potrivit art. 261 alin.(4) din Codul fiscal,
suma de 3600 de lei, cu titlu de amendă pentru neprezentarea facturii fiscale
în termenul stabilit de art. 117, 260 alin. (4) din Codul fiscal și suma de 1000
de lei, cu titlu de amendă pentru împiedicarea controlului fiscal, prin
neprezentarea de explicații documentare, potrivit art.253 alin. (l) din Codul
fiscal.
A mai indicat că prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul
Briceni nr. 69 din 12 februarie 2015 a fost respinsă cererea prealabilă privind
anularea deciziei nr. 31 din 21 ianuarie 2015.
Reclamanta a invocat că prin decizia nr.232 din 26 mai 2015 emisă de
către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și
încasarea la buget a sumelor calculate suplimentar în cadrul controlului și
anume: suma de 6467140 de lei pentru diminuarea impozitului pe venit,
suma de 100462 de lei cu titlu de majorare de întârziere pentru neachitarea
în termen a impozitului pe venit diminuat, suma de 1000 de lei pentru
întocmirea declarației cu privire la impozitul pe venit a persoanelor ce
practică activitate de antreprenoriat pentru anul 2014, suma de 1940142 de
lei, ce reprezintă 30 % din suma diminuată a impozitului pe venit și suma de
5000 de lei pentru împiedicarea controlului fiscal, prin neprezentarea de
explicații și documente necesare organului fiscal potrivit art.253 alin. (l) din
Codul fiscal.
De asemenea a comunicat că prin hotărârea din 3 mai 2017 a
Judecătoriei Edineț, menținută prin decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel
Bălți și prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
a fost declarată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 9 octombrie
2014, încheiat între SRL „Valgor-Com” și SRL „Hefmas Agro”, cu aducerea
părților la poziția inițială.
2
Totodată a remarcat că ținând cont de declararea nulității contractului
de vânzare-cumpărare, care a stat la baza emiterii deciziilor Inspectoratului
Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a adresat în instanța de judecată, solicitând
anularea acestora. Însă, prin deciziile din 28 februarie 2019 a Curții de Apel
Bălți, au fost respinse acțiunile de anulare a deciziilor fiscale contestate,
statuând că, în cazul examinării litigiilor de contencios administrativ,
instanța de judecată examinează legalitatea actelor administrative la
momentul adoptării lor, iar situațiile, care au apărut după adoptarea acestor
acte, nu poate influența, asupra legalității adoptării deciziilor și situației, care
a fost la momentul adoptării lor.
La data de 26 aprilie 2019 a depus în adresa Serviciului Fiscal de Stat
cerere privind reluarea procedurii administrative și anularea actelor
administrative. Prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-12/1-12/6308
din 23 mai 2019 a fost refuzată reluarea procedurii, în temeiul art. 170 din
Codul administrativ. Nefiind de acord cu răspunsul primit, SRL „Valgor-
Com” la data de 13 iunie 2019 a depus cerere prealabilă în adresa Serviciului
Fiscal de Stat, prin care a solicitat repetat reluarea procedurii administrative,
însă prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, a fost
respinsă contestația.
Reclamanta a notat că toate cererile privind reluarea procedurii
administrative au fost respinse de către Serviciul Fiscal de Stat fără a exista
un temei legal. Or, termenul de 3 luni prevăzut la art.170 alin.(3) din Codul
administrativ a început să curgă pentru SRL „Valgor-Com” la data intrării în
vigoare a Codului administrativ, 1 aprilie 2019, și nu la data devenirii
irevocabile a hotărârii din 3 mai 2017 a Judecătoriei Edineț.
De asemenea, a invocat că Serviciul Fiscal de Stat a fost parte în
litigiul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și cunoștea
despre existența litigiului nominalizat, iar hotărârea din 3 mai 2017 a
Judecătoriei Edineț a fost expediată imediat în adresa Serviciului Fiscal de
Stat. Iar, la data de 8 iunie 2018, după ce hotărârea a rămas definitivă, SRL
„Valgor-Com” a expediat o cerere în adresa Serviciul Fiscal de Stat, prin
care l-a informat despre anularea contractului de vânzare-cumpărare cu
aducerea părților la poziția inițială.
A menționat că efectele contractului de vânzare-cumpărare din 9
octombrie 2014, încheiat între SRL „Valgor-Com” și SRL „Hefmas Agro”,
anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, încetează din
momentul încheierii, adică 9 octombrie 2014, respectiv, decad toate
obligațiunile fiscale ale reclamantei ce reies din acest contract, fapt ce duce
la necesitatea anulării deciziilor nr. 69 din 12 februarie 2015 și nr. 31 din 21
ianuarie 2015, emise de Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni.
3
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta SRL „Valgor-Com” și-a
concretizat pretențiile prin depunerea mai multor cereri, iar în final a solicitat
anularea actului administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019 prin care
s-a respins cererea de reluare a procedurii administrative, anularea deciziei
Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, prin care s-a refuzat
soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din 13 iunie 2019 și obligarea
Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care
să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni nr.31
din 21 ianuarie 2015 și nr.232 din 26 mai 2015, obligarea Serviciului Fiscal
de Stat de a emite un act administrativ favorabil prin care să fie restituită în
contul SRL „Valgor-Com” suma de 602432,60 de lei, ce constituie diferența
dintre suma încasată în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 în mărime
totală de 1662993 de lei și suma restituită 835953,21 de lei, încasarea din
contul Serviciului Fiscal de Stat a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea
Raportului asupra constatărilor faptice pentru perioada 1 iulie 2015-23
ianuarie 2021, în mărime de 40000 de lei și a dobânzii de întârziere în
mărime de 1238405,12 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL
„Valgor-Com” către Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor
administrative individuale, obligarea de a emite act administrativ favorabil,
încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere. S-a obligat
Serviciul Fiscal de Stat în condițiile legii să emită act administrativ
individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL „Valgor-Com”
supraplata achitată în plus de SRL „Valgor-Com”, diferența dintre suma
încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie
2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr. 217/745 din 07 septembrie 2020
asupra cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748 din 07 septembrie 2020
asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind din sumele calculate și achitate
până la expirarea termenului de prezentare a ultimelor dări de seamă fiscale,
procedura reglementată de art. art. 175, 176 Cod fiscal. S-a încasat de la
Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul SRL „Valgor-Com” suma de 6000 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată legate de întocmirea raportului privind
rezultatele de fapt analiza impozitelor acumulate și plătite de către SRL
„Valgor-Com” pentru perioada 01 iulie 2015 până la 23 ianuarie 2020, iar în
rest pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca
fiind neîntemeiată. În rest, pretențiile reclamantului SRL „Valgor-Com” s-
au respins ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
4
La 12 august 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de apel
nemotivat împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii cu
emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de
SRL „Valgor-Com” să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.
La 14 decembrie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de apel
motivat împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii cu
emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de
SRL „Valgor-Com” să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.
La 28 februarie 2022, lichidatorul SRL „Valgor-Com” – Veaceslav
Stejar a depus apel incident împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea parțială a hotărârii
în partea ce ține de respingerea cererii privind repararea prejudiciului,
încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu emiterea
unei decizii prin care să fie admisă cerere privind repararea prejudiciului,
încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin încheierea din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Centru, apelul
incident înaintat de lichidatorul SRL „Valgor –Com” – Stejar Veaceslav
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021,
la acțiunea de contencios administrativ înaintată de SRL „Valgor-Com” către
Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative
individuale, obligarea de a emite act administrativ favorabil, încasarea
cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere, s-a declarat inadmisibil.
Prin decizia din 6 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
cererea de apel înaintată de Serviciul Fiscal de Stat. S-a menținut hotărârea
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 iulie 2022 Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de recurs
nemotivat împotriva deciziei din 6 iulie 2022 a Curții de apel Chișinău și a
hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând
casarea integrală a deciziei și a hotărârii cu respingerea ca neîntemeiată a
acțiunii depuse de SRL „Valgor –Com”.
La 27 octombrie 2022, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de recurs
motivat împotriva deciziei din 6 iulie 2022 a Curții de apel Chișinău și a
hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând
casarea integrală a deciziei și a hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin
care acțiunea depusă de SRL „Valgor –Com” să fie respinsă ca
neîntemeiată.
5
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 14 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul depus Serviciul Fiscal de Stat. S-a casat integral decizia din
6 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, și s-a restituie cauza spre rejudecare
la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
23. POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021 și s-a emis
o decizie nouă prin care acțiunea în contencios administrativ depusă de SRL
Valgor-Com” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului
administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ
favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere, s-a
respins ca neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut prevederile art. 175,
art. 176, art. 214, alin. (8) din Codul fiscal. Totodată a notat că, restituirea
sumei achitate în plus, este reglementată de prevederile Regulamentului
privind stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea
mijloacelor bănești, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie
2017.
A constatat că, prima instanță la examinarea cauzei a luat în
considerare raportul de audit prezentat de SRL „Valgor-Com”, însă nu a
indicat ce sumă urma de a fi restituită de Serviciul Fiscal de Stat, fapt ce
denotă, că raportul de audit nr. 1/16-06 din 16 iunie 2021, prezentat de
intimată nu este complet, iar instanța de judecată a examinat cauza subiectiv.
Completul a subliniat că, prima instanță neîntemeiat a ajuns la
concluzia că, Serviciul Fiscal de Stat urmează, în condițiile legii, să emită un
act administrativ individual favorabil, prin care să fie restituită în contul SRL
„Valgor-Com”, supraplata achitată în plus, conform Raportului de audit,
adică diferența dintre suma încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai
2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr.
217/745 din 7 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală și nr.
217/748 din 7 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind
din sumele calculate și achitate până la expirarea termenului de prezentare a
ultimelor dări de seamă fiscale, or prima instanță eronat și-a atribuit
competența inspectorului fiscal la emiterea hotărârii contestate.
A mai precizat că prima instanță a obligat Serviciul Fiscal de Stat să
emită actul administrativ individual favorabil prin care să fie restituită în
contul SRL „Valgor-Com” supraplata achitată în plus de SRL „Valgor-
Com”, fără a fi indicată în mod cert suma care urmează a fi restituită ca
supraplată din bugetul de stat în contul SRL „Valgor-Com”.
6
Curtea de apel a notat că, că prin decizia privind compensarea
obligațiilor fiscale nr. 54 din 23 septembrie 2020 au fost stinse prin
compensare obligațiile fiscale curente în sumă totală de 345503,97 de lei.
Astfel, instanța de apel relevă că, prin decizia Serviciul Fiscal de Stat
nr. 232/283 din 16 februarie 2021, au fost calculate noi obligații fiscale ale
SRL „Valgor-Com”, care au fost luate în considerare de Serviciul Fiscal de
Stat la calcularea supraplății în mărime de 845625,21 de lei.
Prin urmare, instanța de apel nu a constatat careva temeiuri de drept în
baza cărora, Serviciul Fiscal de Stat urmează să emită un act administrativ
individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL „Valgor-Com”,
supraplata achitată în plus în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 și suma
restituită de către Serviciul Fiscal de Stat prin ordinul de plată nr.
3200000159 din 16 februarie 2021, din contul bugetului de stat în contul
SRL „Valgor-Com”, în condițiile în care decizia Serviciului Fiscal de Stat
nr. 232/283 din 16 februarie 2021 este obiect al unei alte acțiuni în contencios
administrativ.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 aprilie 2023, lichidatorul SRL „Valgor-Com” – Veaceslav
Stejar a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții
de Apel Chișinău, iar la 3 august 2023 și 10 august 2023 și 15 august 2023 a
depus cerere de recurs motivat, solicitând admitere recursului, casarea
deciziei Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care să fie
admisă acțiunea depusă de SRL „Valgor-Com”.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a indicat că, consideră Decizia Curții de Apel
Chișinău din 14 martie 2023 ca fiind nefondată, instanța de apel a examinat
superficial cauza, a fost indusă în eroare de reprezentantul SFS, din care
considerent a interpretat în mod eronat normele de drept material.
Evidențiază că, instanța de fond a luat în considerare în motivarea
hotărârii judecătorești Deciziile SFS nr. 217/748 din 07.09.2020, nr. 217/895
din 09.10.2020, nr. 54 din 23 septembrie 2020. Or, anume după micșorarea
obligațiilor fiscale prin aceste decizii ale intimatei, a rămas o supraplată care
urmează a fi restituită lui SRL „Valgor-Com” în mărime de 602432,60 lei,
sumă care se regăsește și în Raportul privind rezultatele de fapt.
Mai mult decât atât, toate aceste decizii ale intimatei au fost examinate
de atât instanța de fond fiind anexate la materialele cauzei, cât și de auditul
care a efectuat Raportul privind rezultatele de fapt la care sunt anexate
extrasele din conturile personalizate ale SRL „Valgor-Com” pentru fiecare
perioadă, și Tabelul rezumativ al impozitelor acumulate și plătite de către
SRL „Valgor-Com”, în care, după examinarea tuturor deciziilor recurentei și
7
achitărilor efectuate de contribuabil, s-a constatat restanța SFS față de SRL
„Valgor-Com” în mărime de 602432,60 lei.
Totodată, conform contului curent generalizat al SRL „Valgor-Com”
la situația din 10.12.2020 intimata nu doar nu avea restante fată de buget, dar
avea și o supraplată în mărime de 1542859 lei (supraplata inițială de
1662991,72 lei - impozitul de 120132,72 lei).
La data de 16.02.2021, Serviciul Fiscal de Stat a restituit parțial
această supraplată transferând către SRL „Valgor-Com” suma de 835953,21
lei.
Astfel, în rezultatul achitării parțiale la 16.02.2021 a supraplății în
sumă de 835953.21 lei, SFS urmează să restituie diferența de supraplată în
mărime de 602432,60 lei. Prin urmare, aceasta și este suma pe care instanța
de fond a obligat SFS să o restituie contribuabilului,
Învederează faptul că instanța de apel a respins acțiunea în temeiul
unei Decizii ale SFS prin care se încalcă nu doar Legea insolvabilității, dar
și Codul Fiscal care este esențial în activitatea SFS, or, prin Decizia
nr.232/283 din 16.02.2021 au fost calculate și compensate inclusive impozite
din anul 2015 (în sumă de 20398,35 lei), ceea ce contravine prevederilor art.
264 Cod Fiscal.
În consecință, invocarea instanței de apel precum că a fost compensată
careva sumă cu supraplata care trebuia restituită SRL „Valgor-Com” este
ilegală și contrară principiului securității raporturilor juridice garantat de
Preambulul și art. 1 Protocol 1 al CEDO, deoarece SFS a diminuat suma
datoriei bugetului față de SRL „Valgor-Com” la impozitul pe venit cu suma
creanțelor nevalidate de către instanța de judecată pretinse de Serviciul Fiscal
de Stat.
Totodată, instanța de apel întemeiază decizia sa pe o decizie a SFS pe
cât de ilegală, pe atât de irelevantă, or, modalitatea de stingere a restantelor
întreprinderii fată de buget este prevăzută expres de Legea Insolvabilității nr.
149 din 29.06.2012 și altfel decât respectând procedura de validare a
creanțelor, obligațiile nu pot fi stinse. În orice caz SFS urmează să restituie
suma de 602432,60 lei în contul contribuabilului, iar ulterior să adreseze în
instanța de insolvabilitate cerere de validare a creanțelor pe care le pretinde.
În privința invocării Deciziei SFS nr. 232/283 din 16.02.2021 ca temei
de respingere a acțiunii, reiterează că, din momentul intentării procedurii de
insolvabilitate, stingerea creanțelor creditorilor față de debitor se realizează
exclusiv conform regulilor prevăzute de legea insolvabilității ca lege
specială,
Modalitatea de stingere a restantelor întreprinderii față de buget este
prevăzută expres de Legea Insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, mai ales
8
stingerea obligațiilor de rangul VI. SFS însă, a admis stingerea obligațiilor
fiscale ocolind adunarea creditorilor și creanțele acestora, încălcând
prevederile Legii Insolvabilității și a Hotărârii instanței de judecată, fără a
respecta ordinea de stingere a datoriilor după ranguri, astfel încălcând
drepturile creditorilor.
Altfel decât respectând procedura de validare a creanțelor, nu pot fi
stinse obligațiile, respectiv Decizia la care face trimitere SFS în cererea de
apel este ilegală și irelevantă.
Menționează că, instanța de insolvabilitate a validat restanțe exclusiv
către CNAS în sumă totală de 104473,19 lei, deoarece CNAS a respectat
prevederile Legii Insolvabilității, în timp ce SFS a ignorant prevederile legii
speciale și contrar acestora, reieșind doar din propriile convingeri, a
compensat careva restanțe. Prin urmare, la momentul actual supraplata care
urmează a fi restituită de către SFS constituie suma de 602432,60 lei.
Constantă că deși, SRL „Valgor-Com” a solicitat diferența dintre
supraplata în mărime de 1542859 lei și suma achitată (835953,21 lei) care
constituie în prezent 602432,60 lei, SFS la data de 16.02.2021 a achitat doar
suma de 835953,21 lei. Corespunzător restanta SFS față de contribuabil în
mărime de 602432.60 lei rămâne până în prezent a fi neachitată.
Totuși instanța de apel face trimitere la o oarecare Decizie a SFS nr.
232/283 din 16.02.2021 din care ar reieși că a compensat inclusiv obligații
de rangul III și chiar de rangul VI, compuse din penalității și amenzi, ceea ce
contravine cu desăvârșire prevederilor art. 150-160 al Legii insolvabilității,
or până în prezent nu au fost stinse rangurile precedente.
Mai mult ca atât, Serviciul Fiscal de Stat pretinde că a compensat
obligații fiscale nevalidate de instanța de insolvabilitate, acțiuni care
urmăresc prejudicierea dreptului de proprietate al SRL „Valgor-Com”.
De asemenea relevă că, instanța de apel a examinat cererea în ordine
generală, fără a tine cont de Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012,
care în speță este esențială având în vedere procedură de insolvabilitate în
care se află recurenta.
Indică că, este evidentă ilegalitatea argumentului instanței precum că
raportul de audit nr. 1/16-06 din 16 iunie 2021 este incomplet, or, la raport
sunt anexate extrasele din cont pentru fiecare perioadă și sunt indicate expres
sumele impozitelor calculate și achitate, valoarea supraplății și restanța pe
care o înregistrează SFS față de SRL „Valgor-Com”.
În privința invocării de către instanța de apel a regulamentul privind
stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor
bănești, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie 2017 ca
temei de respingere a acțiunii, notează că, această prevederi sunt
9
contradictorie celor din Legea insolvabilității și Codul Fiscal care, în speță,
sunt esențiale, or, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate,
stingerea creanțelor creditorilor față de buget se realizează exclusiv conform
regulilor prevăzute de legea insolvabilității ca lege specială.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în
vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la
Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul SRL „Valgor-Com” a fost depus până la data intrării în
vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023,
și anume la 23 aprilie 2023 cel inițial și la 3 august 2023 și 10 august 2023
și 15 august 2023 cel motivat, prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor
în vigoare la data depunerii recursului.
Articolul 244 alin.(1) din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare până la 1 septembrie 2023) statuează că:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii
în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că:
(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea
de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.a)-f) din Codul administrativ (în
redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
10
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului
stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu
corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă
de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat dispozitivul deciziei contestate, în ședință publică, la 14 martie
2023.
Actele cauzei atestă că copia dispozitivului deciziei a instanței de
apel a fost notificat recurentului SRL „Valgor-Com” la 21 martie 2023, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă extrasul anexat la dosar
(f.d.107, vol. IV).
Totodată, din materialele dosarului rezultă că copia deciziei integrale
(motivată) a instanței de apel a fost notificată recurentului SRL „Valgor-
Com” la 10 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se
confirmă extrasul anexat la dosar (f.d.112, vol. IV).
Astfel, recursul inițial din 23 aprilie 2023, cât și cel motivat din 3
august 2023 și 10 august 2023, au fost depus de SRL „Valgor-Com”, cu
respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ (în redacția legii
în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie
2023, în vigoare 1 septembrie 2023).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că din
analiza prevederilor legale precizate supra rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1 septembrie 2023, în
special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la art.246 alin.(2) din
Codul administrativ, dar urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes
rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
11
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma
„motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărârea din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
12
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
CEDO (Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează de a declara inadmisibil recursul depus
de SRL „Valgor-Com”.
În conformitate cu prevederile art.230 și art.246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere
Limitată „Valgor-Com”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
13