3ra-764/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

3ra-764/23 — privind anularea actului administrativ individual defavorabil, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu

Răspundere Limitată „Valgor-Com”

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată Valgor-Com”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului administrativ

individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere,

împotriva decizie din 14 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-764/23

NR. PIGD 2-19139732-01-3ra-24072023)

Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se

încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până

la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu

constituie temei de casare a acesteia.

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani: V. Sîrbu,

Instanța de apel: Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău

4 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la anularea actului administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai

2019, prin care s-a respins cererea de reluare a procedurii administrative,

anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, prin

care s-a refuzat soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din 13 iunie 2019

și obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ

favorabil, prin care să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe

r-nul Briceni nr.31 din 21 ianuarie 2015 și nr. 232 din 26 mai 2015, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care

să fie restituită în contul Societății cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”

suma în mărime de 1662993 de lei, conform art. 224 alin. (2) din Codul

administrativ.

SRL „Valgor-Com”, în calitate de vânzător și SRL „Hefmas Agro”, în

calitate de cumpărător, a fost semnat contractul nr. 4506 privind înstrăinarea

terenului agricol nr. cadastral xxxxx cu suprafața de 28,4268 ha, a

construcțiilor amplasate pe același teren și a bunurilor mobile enumerate în

anexa contractului menționat, la prețul de 3500000 de euro, care urma a fi

achitat de către cumpărător până la 31 decembrie 2019.

SRL „Hefmas Agro” asupra bunurilor imobile vizate în contractul de

vânzare-cumpărare nominalizat a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile. Însă, la data de 14 noiembrie 2014 reclamanta s-a adresat în instanța

de judecată cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat declararea

nulității contractului de vânzare-cumpărare. Totodată, ținând cont de

ilegalitățile admise la semnarea contractului menționat, SRL „Valgor-Com”

nu a transmis bunurile către cumpărător, exercitând până în prezent

posesiunea asupra acestora, fapt stabilit prin hotărârea din 3 mai 2017 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni.

1

fiscal, în urma căruia a fost întocmit actul de control nr. 3-543933 din 29

decembrie 2014. Însă, deși la data de 6 ianuarie 2015 SRL „Valgor-Com” și-

a exprimat dezacordul cu actul de control nominalizat, înaintând în acest sens

o contestație, prin decizia nr.31 din 21 ianuarie 2015 emisă de către

Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și

încasarea la buget a sumelor calculate suplimentar în cadrul controlului și

anume: suma de 10723657 de lei, cu titlu de taxă pentru valoarea adăugată

pentru perioada lunii octombrie 2014, suma de 150719 de lei, ce constituie

majorare de întârziere pentru neplata în termen a TVA potrivit art. 228

alin.(1) și (3) din Codul fiscal, suma de 1000 de lei, cu titlu de amendă pentru

întocmirea declarației privind TVA, care conține informație neautentificată

potrivit art. 260 alin. (3) din Codul fiscal și suma de 3217097 de lei, cu titlu

de amendă pentru diminuarea TVA potrivit art. 261 alin.(4) din Codul fiscal,

suma de 3600 de lei, cu titlu de amendă pentru neprezentarea facturii fiscale

în termenul stabilit de art. 117, 260 alin. (4) din Codul fiscal și suma de 1000

de lei, cu titlu de amendă pentru împiedicarea controlului fiscal, prin

neprezentarea de explicații documentare, potrivit art.253 alin. (l) din Codul

fiscal.

Briceni nr. 69 din 12 februarie 2015 a fost respinsă cererea prealabilă privind

anularea deciziei nr. 31 din 21 ianuarie 2015.

către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a decis calcularea și

încasarea la buget a sumelor calculate suplimentar în cadrul controlului și

anume: suma de 6467140 de lei pentru diminuarea impozitului pe venit,

suma de 100462 de lei cu titlu de majorare de întârziere pentru neachitarea

în termen a impozitului pe venit diminuat, suma de 1000 de lei pentru

întocmirea declarației cu privire la impozitul pe venit a persoanelor ce

practică activitate de antreprenoriat pentru anul 2014, suma de 1940142 de

lei, ce reprezintă 30 % din suma diminuată a impozitului pe venit și suma de

5000 de lei pentru împiedicarea controlului fiscal, prin neprezentarea de

explicații și documente necesare organului fiscal potrivit art.253 alin. (l) din

Codul fiscal.

Judecătoriei Edineț, menținută prin decizia din 15 mai 2018 a Curții de Apel

Bălți și prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

a fost declarată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 9 octombrie

2014, încheiat între SRL „Valgor-Com” și SRL „Hefmas Agro”, cu aducerea

părților la poziția inițială.

2

de vânzare-cumpărare, care a stat la baza emiterii deciziilor Inspectoratului

Fiscal de Stat pe r-nul Briceni s-a adresat în instanța de judecată, solicitând

anularea acestora. Însă, prin deciziile din 28 februarie 2019 a Curții de Apel

Bălți, au fost respinse acțiunile de anulare a deciziilor fiscale contestate,

statuând că, în cazul examinării litigiilor de contencios administrativ,

instanța de judecată examinează legalitatea actelor administrative la

momentul adoptării lor, iar situațiile, care au apărut după adoptarea acestor

acte, nu poate influența, asupra legalității adoptării deciziilor și situației, care

a fost la momentul adoptării lor.

cerere privind reluarea procedurii administrative și anularea actelor

administrative. Prin răspunsul Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-12/1-12/6308

din 23 mai 2019 a fost refuzată reluarea procedurii, în temeiul art. 170 din

Codul administrativ. Nefiind de acord cu răspunsul primit, SRL „Valgor-

Com” la data de 13 iunie 2019 a depus cerere prealabilă în adresa Serviciului

Fiscal de Stat, prin care a solicitat repetat reluarea procedurii administrative,

însă prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, a fost

respinsă contestația.

administrative au fost respinse de către Serviciul Fiscal de Stat fără a exista

un temei legal. Or, termenul de 3 luni prevăzut la art.170 alin.(3) din Codul

administrativ a început să curgă pentru SRL „Valgor-Com” la data intrării în

vigoare a Codului administrativ, 1 aprilie 2019, și nu la data devenirii

irevocabile a hotărârii din 3 mai 2017 a Judecătoriei Edineț.

litigiul privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și cunoștea

despre existența litigiului nominalizat, iar hotărârea din 3 mai 2017 a

Judecătoriei Edineț a fost expediată imediat în adresa Serviciului Fiscal de

Stat. Iar, la data de 8 iunie 2018, după ce hotărârea a rămas definitivă, SRL

„Valgor-Com” a expediat o cerere în adresa Serviciul Fiscal de Stat, prin

care l-a informat despre anularea contractului de vânzare-cumpărare cu

aducerea părților la poziția inițială.

octombrie 2014, încheiat între SRL „Valgor-Com” și SRL „Hefmas Agro”,

anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, încetează din

momentul încheierii, adică 9 octombrie 2014, respectiv, decad toate

obligațiunile fiscale ale reclamantei ce reies din acest contract, fapt ce duce

la necesitatea anulării deciziilor nr. 69 din 12 februarie 2015 și nr. 31 din 21

ianuarie 2015, emise de Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni.

3

concretizat pretențiile prin depunerea mai multor cereri, iar în final a solicitat

anularea actului administrativ nr. 26-12/1/12/6508 din 23 mai 2019 prin care

s-a respins cererea de reluare a procedurii administrative, anularea deciziei

Serviciului Fiscal de Stat nr. 252 din 25 iulie 2019, prin care s-a refuzat

soluționarea cererii prealabile nr. 3699-C din 13 iunie 2019 și obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite un act administrativ favorabil, prin care

să fie anulate deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Briceni nr.31

din 21 ianuarie 2015 și nr.232 din 26 mai 2015, obligarea Serviciului Fiscal

de Stat de a emite un act administrativ favorabil prin care să fie restituită în

contul SRL „Valgor-Com” suma de 602432,60 de lei, ce constituie diferența

dintre suma încasată în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 în mărime

totală de 1662993 de lei și suma restituită 835953,21 de lei, încasarea din

contul Serviciului Fiscal de Stat a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea

Raportului asupra constatărilor faptice pentru perioada 1 iulie 2015-23

ianuarie 2021, în mărime de 40000 de lei și a dobânzii de întârziere în

mărime de 1238405,12 de lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Valgor-Com” către Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor

administrative individuale, obligarea de a emite act administrativ favorabil,

încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere. S-a obligat

Serviciul Fiscal de Stat în condițiile legii să emită act administrativ

individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL „Valgor-Com”

supraplata achitată în plus de SRL „Valgor-Com”, diferența dintre suma

încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai 2015 și nr. 31 din 21 ianuarie

2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr. 217/745 din 07 septembrie 2020

asupra cazului de încălcare fiscală și nr. 217/748 din 07 septembrie 2020

asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind din sumele calculate și achitate

până la expirarea termenului de prezentare a ultimelor dări de seamă fiscale,

procedura reglementată de art. art. 175, 176 Cod fiscal. S-a încasat de la

Serviciul Fiscal de Stat în beneficiul SRL „Valgor-Com” suma de 6000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată legate de întocmirea raportului privind

rezultatele de fapt analiza impozitelor acumulate și plătite de către SRL

„Valgor-Com” pentru perioada 01 iulie 2015 până la 23 ianuarie 2020, iar în

rest pretenția cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca

fiind neîntemeiată. În rest, pretențiile reclamantului SRL „Valgor-Com” s-

au respins ca neîntemeiate.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

4

nemotivat împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii cu

emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Valgor-Com” să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

motivat împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii cu

emiterea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Valgor-Com” să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Stejar a depus apel incident împotriva hotărârii din 23 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea parțială a hotărârii

în partea ce ține de respingerea cererii privind repararea prejudiciului,

încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu emiterea

unei decizii prin care să fie admisă cerere privind repararea prejudiciului,

încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

incident înaintat de lichidatorul SRL „Valgor –Com” – Stejar Veaceslav

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021,

la acțiunea de contencios administrativ înaintată de SRL „Valgor-Com” către

Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative

individuale, obligarea de a emite act administrativ favorabil, încasarea

cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere, s-a declarat inadmisibil.

cererea de apel înaintată de Serviciul Fiscal de Stat. S-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

nemotivat împotriva deciziei din 6 iulie 2022 a Curții de apel Chișinău și a

hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea integrală a deciziei și a hotărârii cu respingerea ca neîntemeiată a

acțiunii depuse de SRL „Valgor –Com”.

motivat împotriva deciziei din 6 iulie 2022 a Curții de apel Chișinău și a

hotărârii din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea integrală a deciziei și a hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin

care acțiunea depusă de SRL „Valgor –Com” să fie respinsă ca

neîntemeiată.

5

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

admis recursul depus Serviciul Fiscal de Stat. S-a casat integral decizia din

6 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, și s-a restituie cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

23. POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 iulie 2021 și s-a emis

o decizie nouă prin care acțiunea în contencios administrativ depusă de SRL

Valgor-Com” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

favorabil, încasarea cheltuielilor de judecată și dobânzii de întârziere, s-a

respins ca neîntemeiată.

art. 176, art. 214, alin. (8) din Codul fiscal. Totodată a notat că, restituirea

sumei achitate în plus, este reglementată de prevederile Regulamentului

privind stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea

mijloacelor bănești, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie

2017.

considerare raportul de audit prezentat de SRL „Valgor-Com”, însă nu a

indicat ce sumă urma de a fi restituită de Serviciul Fiscal de Stat, fapt ce

denotă, că raportul de audit nr. 1/16-06 din 16 iunie 2021, prezentat de

intimată nu este complet, iar instanța de judecată a examinat cauza subiectiv.

concluzia că, Serviciul Fiscal de Stat urmează, în condițiile legii, să emită un

act administrativ individual favorabil, prin care să fie restituită în contul SRL

„Valgor-Com”, supraplata achitată în plus, conform Raportului de audit,

adică diferența dintre suma încasată în temeiul deciziilor nr. 232 din 23 mai

2015 și nr. 31 din 21 ianuarie 2015 și sumele anulate în baza deciziilor nr.

217/745 din 7 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală și nr.

217/748 din 7 septembrie 2020 asupra cazului de încălcare fiscală, reieșind

din sumele calculate și achitate până la expirarea termenului de prezentare a

ultimelor dări de seamă fiscale, or prima instanță eronat și-a atribuit

competența inspectorului fiscal la emiterea hotărârii contestate.

emită actul administrativ individual favorabil prin care să fie restituită în

contul SRL „Valgor-Com” supraplata achitată în plus de SRL „Valgor-

Com”, fără a fi indicată în mod cert suma care urmează a fi restituită ca

supraplată din bugetul de stat în contul SRL „Valgor-Com”.

6

obligațiilor fiscale nr. 54 din 23 septembrie 2020 au fost stinse prin

compensare obligațiile fiscale curente în sumă totală de 345503,97 de lei.

nr. 232/283 din 16 februarie 2021, au fost calculate noi obligații fiscale ale

SRL „Valgor-Com”, care au fost luate în considerare de Serviciul Fiscal de

Stat la calcularea supraplății în mărime de 845625,21 de lei.

baza cărora, Serviciul Fiscal de Stat urmează să emită un act administrativ

individual favorabil prin care să fie restituită în contul SRL „Valgor-Com”,

supraplata achitată în plus în temeiul deciziei nr. 232 din 23 mai 2015 și suma

restituită de către Serviciul Fiscal de Stat prin ordinul de plată nr.

3200000159 din 16 februarie 2021, din contul bugetului de stat în contul

SRL „Valgor-Com”, în condițiile în care decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 232/283 din 16 februarie 2021 este obiect al unei alte acțiuni în contencios

administrativ.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Stejar a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 14 martie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, iar la 3 august 2023 și 10 august 2023 și 15 august 2023 a

depus cerere de recurs motivat, solicitând admitere recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii prin care să fie

admisă acțiunea depusă de SRL „Valgor-Com”.

ARGUMENTELE RECURSULUI

Chișinău din 14 martie 2023 ca fiind nefondată, instanța de apel a examinat

superficial cauza, a fost indusă în eroare de reprezentantul SFS, din care

considerent a interpretat în mod eronat normele de drept material.

hotărârii judecătorești Deciziile SFS nr. 217/748 din 07.09.2020, nr. 217/895

din 09.10.2020, nr. 54 din 23 septembrie 2020. Or, anume după micșorarea

obligațiilor fiscale prin aceste decizii ale intimatei, a rămas o supraplată care

urmează a fi restituită lui SRL „Valgor-Com” în mărime de 602432,60 lei,

sumă care se regăsește și în Raportul privind rezultatele de fapt.

de atât instanța de fond fiind anexate la materialele cauzei, cât și de auditul

care a efectuat Raportul privind rezultatele de fapt la care sunt anexate

extrasele din conturile personalizate ale SRL „Valgor-Com” pentru fiecare

perioadă, și Tabelul rezumativ al impozitelor acumulate și plătite de către

SRL „Valgor-Com”, în care, după examinarea tuturor deciziilor recurentei și

7

achitărilor efectuate de contribuabil, s-a constatat restanța SFS față de SRL

„Valgor-Com” în mărime de 602432,60 lei.

la situația din 10.12.2020 intimata nu doar nu avea restante fată de buget, dar

avea și o supraplată în mărime de 1542859 lei (supraplata inițială de

1662991,72 lei - impozitul de 120132,72 lei).

această supraplată transferând către SRL „Valgor-Com” suma de 835953,21

lei.

sumă de 835953.21 lei, SFS urmează să restituie diferența de supraplată în

mărime de 602432,60 lei. Prin urmare, aceasta și este suma pe care instanța

de fond a obligat SFS să o restituie contribuabilului,

unei Decizii ale SFS prin care se încalcă nu doar Legea insolvabilității, dar

și Codul Fiscal care este esențial în activitatea SFS, or, prin Decizia

nr.232/283 din 16.02.2021 au fost calculate și compensate inclusive impozite

din anul 2015 (în sumă de 20398,35 lei), ceea ce contravine prevederilor art.

264 Cod Fiscal.

careva sumă cu supraplata care trebuia restituită SRL „Valgor-Com” este

ilegală și contrară principiului securității raporturilor juridice garantat de

Preambulul și art. 1 Protocol 1 al CEDO, deoarece SFS a diminuat suma

datoriei bugetului față de SRL „Valgor-Com” la impozitul pe venit cu suma

creanțelor nevalidate de către instanța de judecată pretinse de Serviciul Fiscal

de Stat.

cât de ilegală, pe atât de irelevantă, or, modalitatea de stingere a restantelor

întreprinderii fată de buget este prevăzută expres de Legea Insolvabilității nr.

149 din 29.06.2012 și altfel decât respectând procedura de validare a

creanțelor, obligațiile nu pot fi stinse. În orice caz SFS urmează să restituie

suma de 602432,60 lei în contul contribuabilului, iar ulterior să adreseze în

instanța de insolvabilitate cerere de validare a creanțelor pe care le pretinde.

de respingere a acțiunii, reiterează că, din momentul intentării procedurii de

insolvabilitate, stingerea creanțelor creditorilor față de debitor se realizează

exclusiv conform regulilor prevăzute de legea insolvabilității ca lege

specială,

prevăzută expres de Legea Insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, mai ales

8

stingerea obligațiilor de rangul VI. SFS însă, a admis stingerea obligațiilor

fiscale ocolind adunarea creditorilor și creanțele acestora, încălcând

prevederile Legii Insolvabilității și a Hotărârii instanței de judecată, fără a

respecta ordinea de stingere a datoriilor după ranguri, astfel încălcând

drepturile creditorilor.

stinse obligațiile, respectiv Decizia la care face trimitere SFS în cererea de

apel este ilegală și irelevantă.

către CNAS în sumă totală de 104473,19 lei, deoarece CNAS a respectat

prevederile Legii Insolvabilității, în timp ce SFS a ignorant prevederile legii

speciale și contrar acestora, reieșind doar din propriile convingeri, a

compensat careva restanțe. Prin urmare, la momentul actual supraplata care

urmează a fi restituită de către SFS constituie suma de 602432,60 lei.

supraplata în mărime de 1542859 lei și suma achitată (835953,21 lei) care

constituie în prezent 602432,60 lei, SFS la data de 16.02.2021 a achitat doar

suma de 835953,21 lei. Corespunzător restanta SFS față de contribuabil în

mărime de 602432.60 lei rămâne până în prezent a fi neachitată.

232/283 din 16.02.2021 din care ar reieși că a compensat inclusiv obligații

de rangul III și chiar de rangul VI, compuse din penalității și amenzi, ceea ce

contravine cu desăvârșire prevederilor art. 150-160 al Legii insolvabilității,

or până în prezent nu au fost stinse rangurile precedente.

obligații fiscale nevalidate de instanța de insolvabilitate, acțiuni care

urmăresc prejudicierea dreptului de proprietate al SRL „Valgor-Com”.

generală, fără a tine cont de Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012,

care în speță este esențială având în vedere procedură de insolvabilitate în

care se află recurenta.

raportul de audit nr. 1/16-06 din 16 iunie 2021 este incomplet, or, la raport

sunt anexate extrasele din cont pentru fiecare perioadă și sunt indicate expres

sumele impozitelor calculate și achitate, valoarea supraplății și restanța pe

care o înregistrează SFS față de SRL „Valgor-Com”.

stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor

bănești, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 235 din 19 aprilie 2017 ca

temei de respingere a acțiunii, notează că, această prevederi sunt

9

contradictorie celor din Legea insolvabilității și Codul Fiscal care, în speță,

sunt esențiale, or, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate,

stingerea creanțelor creditorilor față de buget se realizează exclusiv conform

regulilor prevăzute de legea insolvabilității ca lege specială.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:

„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în

vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până

la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului.”

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu

excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023,

și anume la 23 aprilie 2023 cel inițial și la 3 august 2023 și 10 august 2023

și 15 august 2023 cel motivat, prin urmare va fi examinat în baza temeiurilor

în vigoare la data depunerii recursului.

vigoare până la 1 septembrie 2023) statuează că:

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că:

(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30

de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că:

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

10

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu

poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus

de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului

stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă

după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu

corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234

alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă

de Justiție.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat dispozitivul deciziei contestate, în ședință publică, la 14 martie

2023.

apel a fost notificat recurentului SRL „Valgor-Com” la 21 martie 2023, prin

intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă extrasul anexat la dosar

(f.d.107, vol. IV).

(motivată) a instanței de apel a fost notificată recurentului SRL „Valgor-

Com” la 10 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice, fapt ce se

confirmă extrasul anexat la dosar (f.d.112, vol. IV).

august 2023 și 10 august 2023, au fost depus de SRL „Valgor-Com”, cu

respectarea prevederilor art.245 din Codul administrativ (în redacția legii

în vigoare până la operarea modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie

2023, în vigoare 1 septembrie 2023).

analiza prevederilor legale precizate supra rezultă că admisibilitatea

/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1 septembrie 2023, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la art.246 alin.(2) din

Codul administrativ, dar urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de

recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

11

Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel

contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea

cauzelor de contencios administrativ.

a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a

articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărârea din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

12

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1

CEDO (Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

Supreme de Justiție concluzionează de a declara inadmisibil recursul depus

de SRL „Valgor-Com”.

administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Valgor-Com”.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

13