2ra-1282/23 — Apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale

La 02 iunie 2020, Marina Melnicov și Tatiana Cataraga au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ruslan Stelea cu privire la apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, precum și repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acțiunii, au indicat că la 17 aprilie 2020, Ruslan Stelea cu utilizarea telefonului mobil, a înregistrat, fără acordul Marinei Melnicov și Tatianei Cataraga discuția privată purtată de acestea în incinta oficiului situat în mun. Chișinău, str. A. Saharov 1, și anume, Ruslan Stelea a plasat telefonul său mobil pe o masă din oficiu, printre hârtii, când dânsele se aflau în oficiu, astfel încât acest fapt să nu fie observat de participantele la discuția privată. Ulterior, telefonul mobil, cu înregistrarea efectuată a fost ridicat de Ruslan Stelea care, la 25 aprilie 2020 a plasat această discuție pe platforma online de video sharing, YouTube, precum și distribuită prin intermediul altor mijloace/platforme de răspândire a informației, precum aplicațiile ,,Viber” și ,,WhatsApp”, dată la care reclamantele au aflat despre încălcarea drepturilor acestora recunoscute de lege.

Reclamantele au menționat că, membri ai grupului de pe aplicația ,,Viber” unde a fost plasată convorbirea și enunțate comentarii defăimătoare de către Ruslan Stelea, sunt 58 de persoane, care se cunosc personal cu reclamantele, fiind investitori în cadrul unui bloc locativ în construcții, situat în mun. Chișinău, str. A. Saharov 1.

Au reținut că, la 30 aprilie 2020 și la 05 mai 2020, Marina Melnicov și Tatiana Cataraga s-au adresat lui Ruslan Stelea cu cerere prealabilă, solicitând radierea convorbirii plasate pe platforma „Youtube”, răspândită prin alte mijloace, acordarea scuzelor publice, cât și repararea prejudiciului cauzat prin încălcare a dreptului la inviolabilitatea vieții private, onoarei și reputației profesionale.

Au mai notat că, Marina Melnicov a fost numită în calitate de administrator al companiei insolvabile „Norelit Invest Grup”, după survenirea de facto a insolvabilității companiei, activând gratuit, contribuind activ la continuarea lucrărilor de construcție a blocului locativ, însă, aceasta a fost învinuită de Ruslan Stelea față de toți investitorii în blocul locativ (viitori vecini) de „fals”, de „comitere de infracțiuni”. Totodată, Tatiana Cataraga a activat în compania în 1 cauză, după survenirea de facto a stării de insolvabilitate, în calitate de director - adjunct, până la 31.10.2019, contribuind la realizarea lucrărilor de construcție, fiind în mod similar învinuită de pârât de comiterea unor ilegalități în raport cu viitorii vecini.

Au relevat că, astfel de afirmații enunțate de Ruslan Stelea de genul „подмазали катарагу”; ,,Kataraga și Melnicova vorbesc despre votare și semnează pentru alți investitori (audio)”; ”Davai delati Svetul! Ya za Demidovu ne berusi” au afectat în mod direct și grav onoarea și reputația profesională a acestora, fapt care a cauzat prejudicii grave de imagine.

Au evidențiat că, Ruslan Stelea a formulat acuzații publice în privința reclamantelor cu privire la „falsificarea votului” la adunarea generală a creditorilor fără a ține cont că, cuvintele auzite nu reprezintă nimic altceva decât remiterea creditorilor a buletinelor de vot a fiecăruia, care, după completare, urmau a fi returnate/expediate la adresa debitorului, inclusiv în format electronic (exercitat votul), nefiind prezentă fapta ilicită, imputată.

Au mai reținut că, Ruslan Stelea este unul din puținii investitori care refuză să contribuie suplimentar la finisarea blocului locativ, spre deosebire de marea majoritate, efectiv fapta comisă fiind o tentativă de a denigra persoanele care nu sunt de acord cu „inacțiunea” acestuia și care doresc finisarea blocului locativ în cauză.

Prin acțiunile ilicite admise de pârât, reclamantelor le-a fost cauzat un prejudiciul moral considerabil, evaluat la suma de 500 000 de lei pentru fiecare, în contextul în care acestora le-a fost lezat în mod abuziv, cu rea intenție dreptul la respectarea vieții private, în scopul de a justifica propriul refuz de a contribui la finisarea blocului locativ.

În plus, au enunțat că situația creată cauzează reclamantelor o stare de stres, neliniște, anxietate, neputință, fiind inclusiv prejudiciată capacitatea de lucru și recreere, încrederea socială, siguranța în cei din jur. Or, s-a cauzat în mod nejustificat un prejudiciu grav reputației profesionale, pe care se bazează activitatea în cadrul companiei insolvabile, conlucrarea cu creditorii acestei companii.

Au expus că, Ruslan Stelea a binevoit, în rezultatul examinării cererii prealabile, să șteargă înregistrarea convorbirii de pe platforma ,,Youtube”, fapt care atestă recunoașterea legalității pretențiilor adresate în cererea prealabilă, transpuse în prezenta acțiune, conștientizând caracterul ilegal și prejudiciabil al acțiunilor admise, prin plasarea în public a înregistrării discuției private în cauză.

La 22 noiembrie 2021, Ruslan Stelea a declarat apel nemotivat, ulterior motivat împotriva hotărârii din 28 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea parțială a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea privind emiterea hotărîrii suplimentare cu încasarea cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 10 000 lei.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate li s- a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este justă și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Instanța de apel a stabilit din materialul probator al cauzei că, Marina Melnicov și Tatiana Cataraga pretind la încălcarea onoarei, demnității și reputației profesionale de către Ruslan Stelea, solicitând obligarea acestuia să acorde scuzele de rigoare și dezmințirii informației plasate, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a explicat că, în calitate de drept fundamental, libertatea de exprimare oferă oricărei persoane dreptul de a-și exprima opiniile, oricât ar fi de contestabile sau șocante, minoritare sau extravagante. Exercitarea acestei libertăți poate fi totuși limitată de drepturile și interesele altei persoane. Legitimitatea acestor limite aduse libertății de exprimare variază, pe de o parte, în funcție de natura și contextul în care sunt exprimate opiniile și, pe de altă parte, de calitatea celui care le exprimă. Pentru a aprecia dacă libertatea de exprimare a pârâtului urmează a fi limitată de către stat prin obligarea de a dezminți informația, este 3 necesar de a stabili raportul proporționalității dintre dreptul la libera exprimare și dreptul la viața privată.

În acest sens, instanța de apel a notat că legislatorul Republicii Moldova, la art. 24 al Legii cu privire la libertatea de exprimare, prevede că sarcina probațiunii este pusă pe seama reclamantului care trebuie să dovedească că pârâtul a răspândit informația, îl vizează și este defăimătoare, informația constituie o relatare cu privire la fapte și este în esență falsă, sau judecata de valoare nu se bazează pe un substrat factologic suficient, existența și cuantumul prejudiciului cauzat.

Instanța de apel a constatat la caz că, reclamantele invocând că informația răspândită de către pârât și plasată la 25 aprilie 2020, pe platforma Youtube, conform link-ului, cât și convorbirea privată a fost distribuită și prin intermediul la alte mijloace/platforme de răspândire a informației, precum aplicațiile ,,Viber”, cu 58 de utilizatori și ,,WhatsApp”, sub genericul ,,Tatiana Kataraga și Marina Melnicov - Saharov 1 - Audio falsificare vot 22.04.2020”, cu indicarea afirmațiilor ,,Alte discuții audio vor fi transmise direct la procuratură”, ,,Они все знают.думают что все дебилы”, „подмазали катарагу”, „Kataraga și Melnicov vorbesc despre votare și semnează pentru alți investitori (audio). Davai delati Svetul! Ya za Demidovu ne berusi”, însă reclamantele nu au formulat pretențiile concrete: care anume informație este falsă și urmează a fi dezmințită. Or, reclamantele în cererea de chemare în judecată au făcut trimitere doar la screen- shoturi de pe aplicațiile ,,Viber” și „WhatsApp” și link Youtube, fără a indica care anume conținut urmează a fi dezmințit și care afirmații le-au lezat onoarea, demnitatea și reputația profesională.

În astfel de împrejurări, instanța de apel a enunțat că, pretențiile reclamantelor/apelante sunt incerte, ținând cont că, s-a omis care este anume conținutul informației neveridice/defăimătoare sau false, distribuite de Ruslan Stelea, inclusiv nu s-a stabilit legătura de cauzalitate directă sau indirectă din care să rezulte răspândirea unor informații. Instanța de apel reține și faptul că, informația a fost răspândită de către Ruslan Stelea care a acționat în calitate de persoană fizică, iar în asemenea circumstanțe rezultă faptul că, informația răspândită de pârât reprezintă o formă de exprimare a opiniei și reproș din cauza activității administrației persoanei juridice și nu cade sub incidența restricțiilor dreptului privind libertatea de exprimare prevăzută la art. 10 § 2 CEDO.

Sintetizând circumstanțele constatate, suprapuse la textele de lege enunțate, instanța de apel a conchis drept justificată soluția primei instanțe, nu și substanța acesteia, or, indicarea link-ului și capturile de ecran de pe aplicații poartă un caracter general, iar reclamantele nu au probat prin ce anume a fost lezată onoarea și demnitatea sa personală, inclusiv reputația profesională. 4

În plus, declarațiile pârâtului poartă un caracter de judecată de valoare sau opinie și atitudine personală referitor la unele subiecte de administrare a unei întreprinderi, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit. Așadar, instanța de apel a conchis că, contrar prevederilor legale menționate reclamantele/apelante nu au demonstrat prin probe concludente că informația respectivă este falsă și-i cauzează prejudiciu de imagine.

Prin urmare, fiind respinsă pretenția de bază privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale și obligarea dezmințirii relatării false plasată la 25.04.2020, pe platforma Youtube, cât și convorbirea privată care a fost distribuită și prin intermediul la alte mijloace/platforme de răspândire a informației, precum aplicațiile ,,Viber”, cu 58 de utilizatori și „WhatsApp”, acordarea scuzelor de rigoare, instanța de apel a conchis că întemeiat au fost respinse și pretențiile subsecvente referitor la repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a apreciat critic aserțiunile Marinei Melnicov și Tatianei Cataraga precum că, prin înregistrările convorbirii private și distribuirea/răspândirea informației false și defăimătoare pe diverse platforme de Ruslan Stelea, le-a fost lezată onoarea, demnitatea și reputația profesională. Or, nu s-a indicat care anume texte și informații pretinse a fi false, au fost răspândite.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că prin decizia nr. 245 din 17.09.2020 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, s-a dispus constatarea lipsei încălcării de către Ruslan Stelea a prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal, în raport cu patentele Marina Melnicov și Tatiana Cataraga, în condițiile descrise în decizie, fapte relatate și în prezenta cerere.

Finalmente, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima instanță în cadrul actualului litigiu este una legală, corespunzând cadrului legislativ și normativ pertinent, aplicabil speței, iar poziția apelantelor expusă în cererea de apel nu poate fi admisă, deoarece se reduce, în marea sa majoritate, la critici formale, lipsite de suport probant și în lipsa unei justificări legale.

Cu referire la cererea de apel declarată de Ruslan Stelea împotriva hotărârii și hotărârii suplimentare, prin care s-a respins compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a stabilit că, într-adevăr prin referința depusă de Ruslan Stelea la 11 mai 2021, acesta a solicitat compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 10 000 de lei, prezentând în acest sens mandatul avocațial seria MA nr. 1499793 din 06.05.2020 și actul de predare-primire a lucrărilor în baza contractului de asistență juridică nr. 06/05 din 06 mai 2020.

Instanța de apel a explicat că, pentru a fi aplicabile prevederile art. 94 și 96 Cod de procedură civilă, este necesar ca cheltuielile de asistență juridică să fie 5 reale, necesare și rezonabile, iar partea care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că în ședința de judecată în prima instanță, Ruslan Stelea și avocatul acestuia nu s-au prezentat, deși a fost eliberat un mandat avocațial și întocmit actul de primire- predare a lucrărilor, dar fără a anexa dovada de plată a sumei pretinse de a fi încasată de 10 000 de lei. Or, pentru a fi compensate cheltuielile de asistență juridică, pe lângă actul de predare-primire a lucrărilor și bonul de plată eliberat de avocat sau factura fiscală, urmează că acestea să fie necesare, reale și rezonabile, iar avocatul efectiv să participe la examinarea cauzei, iar la caz aceste împrejurări nu s-au stabilit, motiv pentru care hotărârea suplimentară a primei instanțe este una justificată. În plus, toate actele depuse în instanța de judecată au fost semnate și certificate olograf de Ruslan Stelea, nu și de avocatul acestuia.

Procedura de admisibilitate a recursurilor declarate împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, va fi examinată prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă în vigoare până la 01 septembrie 2023. 6

Art. 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și hotărârile pronunțate de curțile de apel.”

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă (în redacția în vigoare la momentul depunerii recursului): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art.429 alin.(5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului. (2) Asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 Cod de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare 8 a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ruslan Stelea reprezentat de avocatul Eugeniu Bajoreanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 9