2ra-233/25 — repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-233/25 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Vitali Chihaioglo împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova
(încasarea prejudiciului)
împotriva deciziei din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-233/25
NR. PIGD 2-23106618-01-2ra-29042025)
Recursurile vădit neîntemeiate, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,
simplul dezacord al recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. A. Ojoga
Curtea de Apel Chișinău - jud. R. Pulbere, D. Dulghieru, A. Cașcaval
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursurile declarate de Vitali Chihaioglo,
reprezentat de avocatul Andrei Beruceașvili și de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 iulie 2023, Vitali Chihaioglo, prin intermediul avocatului Andrei
Beruceașvili a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului
Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a
Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material și moral.
În argumentarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit rechizitoriului
dosarului penal, la începutul anului 2017, Dmitri Culev și Vitali Chihaioglo, aflați
în Penitenciarul nr. 1 din Taraclia, ar fi organizat un grup criminal cu scopul
săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Vitali Chihaioglo, în perioada aprilie-
iunie 2017, i-ar fi propus lui Dmitri Culev sume bănești pentru a influența o
persoană cu funcție de demnitate publică, în scopul obținerii unei hotărâri
favorabile privind eliberarea condiționată. Faptele au fost încadrate de organul de
urmărire penală la art. 46 și art. 326 alin. (3) lit. b) din Codul penal.
Prin sentința din 21 iunie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central Dmitri
Culev și Vitali Chihaioglo au fost achitați, hotărârea fiind menținută de Curtea de
Apel Cahul și, ulterior, de Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 20 iunie
2023, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Instanțele au reținut
că învinuirea privind grupul criminal a fost formulată vag și neclar, fără a preciza
rolul fiecărui inculpat sau modul în care s-au organizat.
Reclamantul a subliniat că a fost tras ilegal la răspundere penală, ceea ce i-
a afectat libertatea personală, prestigiul și imaginea, cauzându-i suferințe psihice
și materiale. În temeiul Legii nr. 1545/1998 și art. 1423 din Codul civil,
reclamantul a solicitat repararea prejudiciului moral în sumă de 750.000 lei,
corespunzător suferințelor psihice cauzate de încălcarea drepturilor sale, precum
și compensarea cheltuielilor de judecată și a sumei de 5.000 lei achitată pentru
serviciile avocatului, ca prejudiciu material.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚ
1
Prin hotărârea din 29 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea de chemare în judecată depusă de Vitali Chihaioglo a fost respinsă ca
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 martie 2024, Vitali Chihaioglo, prin intermediul avocatului Andrei
Beruceașvili a declarat apel împotriva hotărârii din 29 februarie 2024 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea integrală a acesteia și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
În motivarea apelului, a susținut că prima instanță nu a ținut cont că a fost
pus sub învinuire penală pentru o infracțiune gravă (art. 46, 326 alin. (3) lit. b) Cod
penal), iar ulterior a fost achitat deoarece fapta nu a existat, ceea ce face că toate
procedurile în privința sa au fost ilegale.
Apelantul a susținut că urmărirea penală și judecarea cauzei timp de șase
ani i-au afectat grav drepturile personale, libertatea, stres și imposibilitatea de a
duce un trai normal. De asemenea, mediatizarea cazului a amplificat prejudiciul
moral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, apelul
declarat a fost admis.
S-a casat integral hotărârea din 29 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Central și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu intervenient
accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, a fost admisă parțial pentru
încasarea prejudiciului material și moral.
Din contul bugetului de stat, prin Ministerul Justiției, în beneficiul lui Vitali
Chihaioglo s-au încasat 5.000 lei pentru cheltuieli de asistență juridică și 35.000
lei pentru prejudiciul moral, în total 40.000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca
neîntemeiată.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, prin sentința din 21 iunie
2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, Dmitri Culev și Vitali Chihaioglo au
fost achitați de infracțiunea prevăzută de art. 46 și art. 326 alin. (3) lit. b) din Codul
penal, pe motiv că fapta nu întrunea elementele infracțiunii.
2
Prin decizia din 22 aprilie 2019 a Curții de Apel Cahul, sentința a fost casată
și emisă o nouă hotărâre de achitare a celor doi, constatându-se inexistența faptei.
Recursul ordinar al procurorului a fost admis de Curtea Supremă de Justiție
la 09 iunie 2020, cu restituirea cauzei spre rejudecare. Ulterior, prin decizia Curții
de Apel Cahul din 20 decembrie 2021 (menținută de Curtea Supremă de Justiție la
20 iunie 2023), Dmitri Culev și Vitali Chihaioglo au fost achitați definitiv pentru
aceeași infracțiune, constatându-se inexistența faptei.
Vitali Chihaioglo a înaintat cererea de chemare în judecată pentru repararea
prejudiciului material și moral cauzat de acțiunile organelor de urmărire penală și
pentru compensarea cheltuielilor de judecată. Judecătoria Chișinău, sediul Centru,
a respins cererea la 29 februarie 2024.
Potrivit art. 23 alin. (3) și art. 66 alin. (3) din Codul de procedură penală,
persoanele achitate au dreptul la reabilitare și despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat. Art. 524 și 525 din Codul de procedură penală, precum și Legea nr.
1545/1998, prevăd că acțiunile sau inacțiunile organelor de urmărire penală sau
instanțelor care exclud vinovăția și aduc prejudicii materiale sau morale sunt
reparabile.
Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a constatat că Vitali
Chihaioglo a fost supus unei învinuiri neîntemeiate, iar organul de urmărire penală
nu a clarificat toate circumstanțele cauzei. În plus, acuzația privind existența unui
grup criminal organizat a fost vagă și neprobata. Aceasta a generat suferințe
morale, care trebuie compensate.
Instanța de apel a apreciat că prejudiciul moral suferit se compensează cu
35.000 lei, sumă rezonabilă, conform art. 11 Legea nr. 1545/1998 și Cod civil,
luând în considerare gravitatea acuzației, durata și rezonanța socială a urmăririi
penale.
De asemenea, cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul cauzei
penale, în sumă de 5.000 lei, sunt admisibile, fiind confirmate prin bonuri de plată
și reprezentarea de către avocatul Andrei Beruciașvili.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 aprilie 2025, Vitali Chihaioglo, reprezentat de avocatul Andrei
Beruceașvili, a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26
noiembrie 2024, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei în partea
referitoare la cuantumul prejudiciului moral, prin majorarea sumei de la 35.000 lei
3
la 250.000 lei, precum și menținerea neschimbată a celorlalte dispoziții ale
deciziei.
Recurentul a invocat art. 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,
susținând că, interpretarea legii de către instanța de apel este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.
Instanța de apel a stabilit corect raportul juridic litigios, însă nu a apreciat
în mod rezonabil cuantumul prejudiciului moral acordat reclamantului Vitali
Chihaioglo. Suma de 35.000 lei este disproporționată în raport cu circumstanțele
cauzei, gravitatea presupuselor încălcări, durata procesului și practica CEDO (art.
5 și 8, jurisprudența Scordino c. Italia, Ciorap c. Moldova, Burdov c. Rusia).
Recurentul a subliniat că hotărârile irevocabile de achitare a reclamantului
demonstrează caracterul ilegal al urmăririi penale și tragerea la răspundere.
Instanța de apel nu a luat în considerare: gravitatea presupuselor infracțiuni,
încălcările procesuale, rezonanța publică a acțiunilor autorităților, durata
nejustificat de lungă a urmăririi penale, natura drepturilor personale lezate și
suferințele fizice și psihice cauzate.
Suma stabilită nu compensează în mod echitabil prejudiciul moral,
solicitându-se majorarea la 250.000 lei.
La 2 mai 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2024, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 29 februarie 2024.
În argumentarea recursului, a indicat drept temei prevederile art. 432 alin.
(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se
bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Lipsesc acte procesuale care să constate expres ilegalitatea măsurilor
organelor de urmărire penală, conform Legii nr. 1545/1998. Acțiunile procurorului
nu constituie condamnare publică și au fost efectuate legal, în baza Codului de
procedură penală și a normelor internaționale aplicabile. Lipsa probelor privind
suferințele fizice sau psihice ale reclamantului face nefondată suma de 35.000 lei.
Referitor la cheltuielile de asistență juridică instanța de apel nu a verificat
dacă acestea au fost necesare, angajate efectiv și rezonabile.
Pentru aprecierea corectă trebuiau luate în considerare: complexitatea
cauzei, aportul avocatului, timpul și munca depusă, aptitudinile necesare,
rezultatul obținut și alți factori relevanți. Lipsa detaliilor privind activitatea
avocatului face ca pretenția de compensare să fie netemeinică.
4
De asemenea, este necesară stabilirea prealabilă a unei încălcări legale și,
ulterior, probarea prejudiciului moral și a cheltuielilor juridice pentru a justifica
compensația dispusă de instanța de apel.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate
6 modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.
În conformitate cu prevederile art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023,
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din sensul
normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate
a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina
recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi.
Recursurile declarate de Vitali Chihaioglo, reprezentat de avocatul Andrei
Beruceașvili, și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, vor fi examinate prin
prisma temeiurilor stipulate în redacția art. 432 din Codul de procedură civilă, în vigoare
de la 1 septembrie 2023.
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
5
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În ceea ce privește termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
reține că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 26 noiembrie
2024, iar copia deciziei motivate a fost expediată participanților la proces la 1
martie 2025, inclusiv prin poșta electronică (f.d. 19, vol. II). În consecință,
recursurile declarate la 29 aprilie 2025 de Vitali Chihaioglo, reprezentat de
avocatul Andrei Beruceașvili, și la 2 mai 2025 de Ministerul Justiției se consideră
depuse în termen (a se vedea pct. 34).
În aprecierea recursurilor declarate de Vitali Chihaioglo, reprezentat de
avocatul Andrei Beruceașvili, și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
Completul de judecată le califică ca fiind vădit neîntemeiate în sensul art. 433 alin.
(1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurenții au invocat drept temei art. 432
alin. (1) lit. a) și lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că interpretarea
legii de către instanța de apel ar fi contrară jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție și că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil
probele administrate. Totuși, recurenții nu indică în mod concret care probe ar fi
fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.
Analiza recursurilor relevă că acestea nu formulează critici de drept, ci reiau
obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, Ministerul
Justiției exprimă dezacord față de soluția privind acordarea prejudiciului moral și
a cheltuielilor de judecată, fără a arăta vreo eroare de drept în aplicarea Legii nr.
1545/1998. Vitali Chihaioglo susține că suma acordată cu titlu de despăgubire
6
morală este insuficientă, fără a demonstra caracterul nelegal sau arbitrar al
raționamentului instanței de apel.
Instanța de apel a motivat decizia detaliat, apreciind durata procedurilor
penale, impactul psiho-social asupra reclamantului și cuantumul despăgubirii în
conformitate cu criteriul echității și jurisprudența CEDO.
În cauza Ernestina Zullo vs. Italia, CtEDO a subliniat că mărimea
despăgubirii trebuie raportată la nivelul de trai din statul respectiv și apreciată de
instanțele naționale într-un mod rezonabil, proporțional și adaptat circumstanțelor
cauzei. Cuantumul de 35.000 lei stabilit de instanța de apel cu titlu de prejudiciu
moral se încadrează în practica Curții Supreme de Justiție pentru cauze similare,
în temeiul Legii nr. 1545/1998 (decizia nr. 2ra-262/24), reflectând atât echitatea,
cât și jurisprudența internă și europeană privind protecția drepturilor persoanelor
afectate de proceduri îndelungate.
Recurenții nu combat aceste raționamente prin argumente juridice concrete,
formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În
absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale
art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că niciuna dintre
cererile de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se
resping ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibile recursurile declarate de Vitali Chihaioglo, reprezentat
de avocatul Andrei Beruceașvili și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,
împotriva deciziei din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
7